Situatia copiilor in orfelinate

[costel]

Am citi de curand o descriere realizata de un jurnalist occidental dupa vizitarea unui orfelinat roman in 1990. Iata ce spunea: "Pe coridor, alte patuturi gazduiesc copii mici, schelete palide suferind de malnutritie si boli. Desi ziua este calda, cativa dintre ei sunt infasurati in paturi murdare. Dintr-o legatura incremenita se vede doar pata vinetie a unui scalp. Intrebat daca copilul dinauntru este viu, gardianul raspunde «Sigur» si da la o parte invelitoarea. Scheletul fragil se misca... Aproximativ 100.000 de copii si adolescenti sub 18 ani raman in ingrijirea statului, multi inchisi in institutii a caror murdarie, degradare si mizerie nu pot fi descrise - crese lipsite de personalul necesar si prost echipate, orfelinate prescolare si camine pentru handicapati si «irecuperabili»" (Gail Kligman, Politica duplicitatii, p. 246). Dincolo de aceasta stare prezenta in orfelinate, ma ingrozesc sa aud ca in 1990 cetatenii americani au adoptat 1.400 de copii romani, in conditiile in care numarul total de adoptii straine in SUA se ridicase doar la 400. Un alt jurnalist spunea: "canibalismul fizic nu are atatia adepti precum canibalismul spiritual, iar aceasta boala a omenirii nu va inceta prea curand".