La margini de oraşe,în gunoaie

La margini de oraşe,în gunoaie,/trăiesc copii şi câini,toţi la un loc./
Privesc trişti lumea prin ferestre murdare./ S-au învăţat să doarmă fără foc./

Şi câinii de pripas trăiesc mai bine!/Copii-s goi,desculţi şi dezbrăcaţi/
Sunt fericiţi atunci când le aduci o pâine/ căci multe zile stau şi nemâncaţi./

Nu vă-ntrebaţi voi cei bogaţi/ când pruncii voştri sunt sătui/şi-n case încălzite locuiţi/ "Ce fac copii nimânui?"/

Gândiţi-vă că sunt şi ei copii/ şi dorm în frig,fără mâncare/N-au bucurii, le plouă-n casă!/ Şi dacă sufletul vă doare/puneţi-le ceva pe masă!/

Zilele trecute când am fost la Târgu-Bujor la familia Balcan oprind maşina au apărut ca din pământ câteva familii de romi cu mulţi copii care ne-au spus că le este foame.Erau desculţi,murdari şi foarte flămânzi.Ne-au cerut apă de băut.S-au rugat de noi să mergem să vedem cum trăiesc.Deşi ştiu bine că nu-i pot ajuta cu mai nimic am mers totuşi.Sărăcia acestor oameni întrece orice închipuire.nu au apă de băut.Puţul care este acolo are apă nepotabilă şi ei totuşi beau această apă.Am înţeles că totuşi au fost ajutaţi că către autorităţile locale dar e mult prea puţin.
Dacă ajungeţi prin acele locuri puneţi ceva în portbagajul maşinii şi pentru ei.Chiar dacă sunt romi tot Dumnezeu i-a făcut şi pe ei.