Credinta ortodoxa e adaptata vremurilor de azi

[iustin_dumitru]

In ce masura credinta ortodoxa constituie o atractie reala pentru marea masa a oamenilor simpli (nu a teologilor)?
Dar si pentru cei ce in principiu cred in cuvantul Bibliei dar se indreapta spre alte culte sau isi fac propriul lor sistem de explicatii ?

E drept ca inca de la inceput s-a spus ca putini vor ajunge la Imparatia cerurilor „Ingusta e calea si putini sunt cei ce o afla”
Si nu stiu daca azi fenomenul unei anumite incompatibilitati a spiritului modern cu credinta ortodoxa e mai mare ca in trecut.
De asemenea nu stiu daca ar trebui schimbat ceva la ortodoxie (ceea ce pentru multi e deja o contradictie in termeni) , sau doar promovata mai bine?

E drept ca un numar suficient de oameni este atras de credinta in aspecte precum rugaciunea (mai ales la nevoi), partiviparea la slujbe , sau pur si simplu credinta care o au in suflet si care nu contrazice spiritul ortodox
Dar in acelasi timp este un numar tot mai mare de oameni , mai ales tineri, mai ales datorita supra-informarii netului si progresului stiintei, care nu se regasesc nici in credinta, sau poate cumva in credinta dar nu in ortodoxie , si care ar avea nevoie de explicatii mult mai logice , si mai ales de actiuni care sa arate valoarea credintei

Scopul nu e neaparat al analizei ci al cautarii de solutii sau de recunoasterea fenomenului si apoi gasirea expicatiilor care sa duca la solutii.

[iustin_dumitru]

De regula oamenii asociaza credinta orotodoxa cu mersul la Biserica,participarea la anumite slujbe (poate putin plictisitoare prin repetabilitatea lor) si rugaciunile scrise (zilnice,acatiste),precum si prin intermedierea sfintilor care fac rugaciunea mai vie.

De asemenea cu monahismul, care poate e apreciat ,dar putini l-ar urma. Caci ei zic,daca toti ne facem monahi, cum se mai inmulteste specia, cine mai munceste la orase etc?

Cei care sunt mai orientati catre rationalitate adauga la aceasta si scrierile sfintilor parinti, si dogma rezultata din acestea de a lungul veacurilor, destul de complicat prezentata ca un intreg in vreo carte de dogmatica, sau mai accesibil prezentata ,intr-un catehism.

O slabiciune mai mult a practicii ortodoxe,decat a teoriei , este ca nu pune asa mult accentul pe fapte bune, desi ,repet in teorie sunt indemnuri si mai ales in practica monahala sunt exemple de fapte bune care cu adevarat implinesc desavarsit porunca dragostei.

Dar in discurusul orotodox uzual altele par a fi subiectele prioritare: natura sfintei Treimi, necesitatea Tainelor prin Biserica, intruparea lui Hrisots in vedrea mantuirii, transmiterea harului catre Biserica prin Duhul. Acestea, desi in final duc tot la fapte bune,caci faptele bune nu pot exista fara dragoste,(care nu poate exista fara har ,care nu poate exista fara Biserica etc) ,nu se face decat o prezentare generala a virtutiilor ,fiind putin abstracta,si nefiind evidenta legatura ei cu faptele.

De aceea Biserica Orotodoxa renunta cumva prea repede la o mare parte a potentialului crestin ,care alte culte nu o rateaza, si anume sprijinirea mai explicita a comunitatii credinciosilor, si ajutarea ei sa ajunga la legaturi de prietenie si afwectiune umana , si astfel alungarea unuia dintre cei mai inspaimantatori demoni ai acestui secol : singuratatea si izolarea

Exista si la orotodoxi comunitati monahale, care banuiesc ca duc la legaturi fratesti intre oameni, dar pentru cei din afara manastirilor, comuniunea se limiteaza la statul langa o persoana duminica de duminica, constatand dupa ani de zile ca o cunosti cumva ,dar niciodata nu ai schimbat reun cuant de ea.

Oamenii au neoie de indrumatori,de conducatori, si aici Biserica i-ar putea ajuta prin actiitati comune,prin permiterea afirnarii personalitatii fiecaruia, sa intre in relatie unii cu altii , sa se ajute pe drumul credintei, si sa descatuseze astfel ,prin cunoasterea celorlalti, prilejul faptelor bune.

[CristianR]

În prealabil postat de iustin_dumitru

De aceea Biserica Orotodoxa renunta cumva prea repede la o mare parte a potentialului crestin ,care alte culte nu o rateaza, si anume sprijinirea mai explicita a comunitatii credinciosilor, si ajutarea ei sa ajunga la legaturi de prietenie si afwectiune umana , si astfel alungarea unuia dintre cei mai inspaimantatori demoni ai acestui secol : singuratatea si izolarea

Ai pus punctul pe i. Dacă Biserica Ortodoxă a avut și are mare grijă – și bine face – să păstreze integralitatea învățăturii Bisericii originale, a pierdut, în schimb, comuniunea dintre credincioși, care trebuie să derive din cea euharistică, cu Hristos. Căci Biserica așa se și definește: comunitate euharistică. Dacă pe Dumnezeu nu-L poți iubi fără a-L cunoaște, același lucru se întâmplă și dacă nu ne cunoaștem noi între noi; nu putem să ne iubim dacă nu ne știm nici măcar numele unii altora, darămite durerile și necazurile.

Iar apropo de cultele neoprotestante, ai căror membri interacționează unii cu alții chiar în cadrul serviciilor lor divine, am fost mereu de părere că ar trebui să privim cu mai multă atenție unii către alții și să luăm, vorba Apostolului, ceea ce este bun – noi de la ei și ei de la noi. Noi am putea învăța această frățietate pe care o practică ei, în timp ce ei ar putea să se îmbogățească și să se maturizeze duhovnicește dacă s-ar deschide către bogata și profunda învățătură a Bisericii, cu atât mai mult cu cât se revendică de la Biserica primară – pe care adeseori nu o cunosc. Am fi cu toții în câștig.

Am văzut, totuși, unele încercări în acest sens, al apropierii dintre credincioși, în unele dintre parohii, însă răzleț și fără a duce la crearea unor comunități veritabile. Unii preoți încearcă să facă o agapă în fiecare duminică după Liturghie, însă fără a avea o sală de mese la dispoziție, mâncarea este distribuită la pachet, așa că totul s-a transformat într-un fel de take-away, oamenii interacționând cel mult cât stau la coadă în așteptarea porției de mâncare pusă în cutii de plastic pentru acasă.

Cu ceva mai mult succes în sensul ăsta al implicării credincioșilor acționa în urmă cu câțiva ani (acum nu mai sunt la curent) părintele Visarion Alexa, care ținea săptămânal niște cateheze informale, unde nu vorbea doar preotul, iar participanții aveau ocazia, pe lângă a pune întrebări, să se cunoască și să se implice în ajutorarea celor aflați în nevoi în parohie ori chiar a celor dependenți de droguri.

În afară de ceea ce fac preoții parohi în acest sens – unii mai mult, alții mai puțin –, cred că o problemă este și râvna credincioșilor, pentru că în general nu suntem dispuși să acordăm prea mult din timpul nostru Bisericii, și ar fi nevoie de mult mai mult decât cele 2-3 ore săptămânale pe care le rezervăm Liturghiei.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Cu ceva mai mult succes în sensul ăsta al implicării credincioșilor acționa în urmă cu câțiva ani (acum nu mai sunt la curent) părintele Visarion Alexa, care ținea săptămânal niște cateheze informale, unde nu vorbea doar preotul, iar participanții aveau ocazia, pe lângă a pune întrebări, să se cunoască și să se implice în ajutorarea celor aflați în nevoi în parohie ori chiar a celor dependenți de droguri.

Îmi aduc aminte de reportajele alea, privind în restrospectivă cu mintea de acum mi se pare că mai mult i-a dăunat, deși atunci mi se părea ceva captivant, în fapt a atras personaje de prin tot Bucureștiul și împrejurimi dintre care cine știe câți s-au îndeletnicit cu credința, sau căutau o schimbare reală acolo, unele l-au ispitit, or au adoptat o familiaritate nepermisă, el a căzut.

Pe lângă asta celebritatea l-a forțat să facă emisiunile alea pro vaccinare la începutul plandemiei, s-au folosit de el, sau poate a simțit că i se coace ceva or a fost șantajat și după s-au descotorosit de el ca de un lucru dispensabil, practic a fost o lecție ce a pățit el.

[CristianR]

Nu despre persoana preotului Alexa era vorba, ci despre acea implicare în comunitate pe care o practica, cu o deschidere față de oameni destul de rară la preoții ortodocși. Este într-adevăr posibil ca prin această deschidere, practicată fără dreaptă socoteală, să-i fi venit și ispitele, dar nu asta interesează aici.

În ce privește pro-vaccinismul lui, de ce să suspectăm cine știe ce implicații, când cea mai simplă explicație ar fi că asta era opinia lui sinceră? Era, cu siguranță, un om cu deschidere și față de știință, de medicină. Din fericire, majoritatea preoților nu sunt adepți ai teoriei conspirației. În ce mă privește, cred că cea mai simplă dovadă că vaccinarea a fost un lucru foarte bun este scăderea drastică a cazurilor și mai ales a mortalității pe măsură ce oamenii au început să se vaccineze. Țin minte că la început vedeam sute de noi coșciuge zilnic (mai întâi în Italia), ca la război. Nu mai știau unde să-i înmormânteze, bieții de ei.

Totuși, să nu ne abatem mai mult de la subiect.

[Iorest]

În prealabil postat de CristianR

Nu despre persoana preotului Alexa era vorba, ci despre acea implicare în comunitate pe care o practica, cu o deschidere față de oameni destul de rară la preoții ortodocși. Este într-adevăr posibil ca prin această deschidere, practicată fără dreaptă socoteală, să-i fi venit și ispitele, dar nu asta interesează aici.

În ce privește pro-vaccinismul lui, de ce să suspectăm cine știe ce implicații, când cea mai simplă explicație ar fi că asta era opinia lui sinceră? Era, cu siguranță, un om cu deschidere și față de știință, de medicină. Din fericire, majoritatea preoților nu sunt adepți ai teoriei conspirației. În ce mă privește, cred că cea mai simplă dovadă că vaccinarea a fost un lucru foarte bun este scăderea drastică a cazurilor și mai ales a mortalității pe măsură ce oamenii au început să se vaccineze. Țin minte că la început vedeam sute de noi coșciuge zilnic (mai întâi în Italia), ca la război. Nu mai știau unde să-i înmormânteze, bieții de ei.

Totuși, să nu ne abatem mai mult de la subiect.

Păi are legătură cu tot, o dată nu știi ce oameni atragi deci de aia nu sunt multe comunități deschise.

Doi după ce a făcut emisiunile alea la trinitas pro-vaccin și măsuri pandemice, i-a apărut dosarul și a fost aruncat la coș, laolaltă cu toată imaginea pe care și-a construit-o cu multă trudă și având multe fapte bune în spate în ani de zile.

E același mod de lucru al sistemului de a folosi oamenii și a-i arunca la gunoi când nu mai prezintă valoare de întrebuințare, emisiunile dispărând și ele și nemaivoind nimeni să-și asocieze imaginea cu el.

E adevărat că la el mai era și al treilea element notorietatea de la emisiuni de tip tabloid la B1 la Alina Bădic care era cu astrele și altele, la antene la matinale șamd.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

De aceea Biserica Orotodoxa renunta cumva prea repede la o mare parte a potentialului crestin ,care alte culte nu o rateaza, si anume sprijinirea mai explicita a comunitatii credinciosilor, si ajutarea ei sa ajunga la legaturi de prietenie si afwectiune umana , si astfel alungarea unuia dintre cei mai inspaimantatori demoni ai acestui secol : singuratatea si izolarea

Eu văd oameni care lucrează în Biserică fiind foarte nedeschiși, tocmai că sunt multe bârfe, curiozități, oameni care vin la biserică din plictiseală acasă, sau confundă Biserica cu un spațiu de tip platoul acces direct unde judeci pe alții și încep să le dezbată altora viața în loc să aibă preocupări spirituale.

Și la neoprotestanți sunt adunări cu medie mare de vârstă, de aia au plecat unii și și-au făcut adunarea lor șamd, deci nici acolo nu e totul numai voioșie cum se prezintă.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Eu văd oameni care lucrează în Biserică fiind foarte nedeschiși, tocmai că sunt multe bârfe, curiozități, oameni care vin la biserică din plictiseală acasă, sau confundă Biserica cu un spațiu de tip platoul acces direct unde judeci pe alții și încep să le dezbată altora viața în loc să aibă preocupări spirituale.

Și la neoprotestanți sunt adunări cu medie mare de vârstă, de aia au plecat unii și și-au făcut adunarea lor șamd, deci nici acolo nu e totul numai voioșie cum se prezintă.

La fel cum glasul și intuiția poporului trebuie ascultate la sfințenii, la fel și observațiile și “bârfele” aceluiași popor trebuiesc temeinic ascultate , lămurite iar CORECTURILE PROMPT APLICATE.
Altfel așa cum am mai văzut, le aplică însuși poporul..
Ăsta este un terenMânat, … așa ca mai bine să evităm elaborarea pe tema asta.

[CristianR]

În prealabil postat de Iorest

Păi are legătură cu tot, o dată nu știi ce oameni atragi deci de aia nu sunt multe comunități deschise.

Oare mulțimile care se îmbulzeau cu miile în jurul lui Iisus erau mai puțin pestrițe? Crezi că pe lângă slăbănogi, orbi, șchiopi, bolnavi, săraci, nu se adunau și toți "ciudații" lumii ori toți păcătoșii? Tocmai asta înțelesese părintele Alexa, la fel ca, înaintea lui, Sf. Ioan din Krondstadt ori Părintele Galeriu. Marii duhovnici practică o deschidere totală față de toți căutătorii și nevoiașii, care de multe ori arată ca cei descriși mai sus.

Dar când, ca preot, faci asta, trebuie să fii conștient că vei fi foarte ispitit, și, prin urmare, să fii cu multă băgare de seamă la propriul comportament și la ce-ți umblă prin minte și prin suflet, ca om care te pui cu totul la dispoziția lui Dumnezeu și a semenilor.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de CristianR

Iar apropo de cultele neoprotestante, ai căror membri interacționează unii cu alții chiar în cadrul serviciilor lor divine, am fost mereu de părere că ar trebui să privim cu mai multă atenție unii către alții și să luăm, vorba Apostolului, ceea ce este bun – noi de la ei și ei de la noi. Noi am putea învăța această frățietate pe care o practică ei, în timp ce ei ar putea să se îmbogățească și să se maturizeze duhovnicește dacă s-ar deschide către bogata și profunda învățătură a Bisericii, cu atât mai mult cu cât se revendică de la Biserica primară – pe care adeseori nu o cunosc. Am fi cu toții în câștig

Am avut mult de învățat de pe acest forum și din astfel de postări înainte vreme și îi sunt foarte mulțumitor lui Dumnezeu și vouă.

În prealabil postat de CristianR

Cu ceva mai mult succes în sensul ăsta al implicării credincioșilor acționa în urmă cu câțiva ani (acum nu mai sunt la curent) părintele Visarion Alexa, care ținea săptămânal niște cateheze informale, unde nu vorbea doar preotul, iar participanții aveau ocazia, pe lângă a pune întrebări, să se cunoască și să se implice în ajutorarea celor aflați în nevoi în parohie ori chiar a celor dependenți de droguri.

Astfel de inițiative pot veni cu precădere din partea preoților – și este, de obicei, cel mai eficient să fie așa – dar ele pot fi inițiate și de laici cu viziune și dorință de implicare. Dacă vă uniți din biserica voatră două sau trei persoane care au darul organizării și al ospitalității, puteți să convocați unul dintre preoții care doresc, pentru a ține cateheze informale. Aceste întâlniri pot fi interactive, axate pe subiecte relevante pentru categoria de vârstă care participă, astfel încât să stimuleze discuția, implicarea și conexiunea între participanți. Mai mult, puteți include activități practice de ajutorare a celor aflați în dificultate, în parohie sau în comunitate, ceea ce transformă învățătura în experiență trăită.

Oameni au nevoie și de ceea ce părintele Ion Bria numea "liturghia de după liturghie".