Este rău râsul? Când și cât?

[Moroco]

Razi de prostie. De prostie razi cand razi. Aia declansaza rasul, prostia dusa pana la nebunie. Daca razi de prostia altora e pacat caci te bucuri de raul altuia fiindca prostia duce la rau insa rasul il poate opri pe incapatzanat. Daca razi de prostia ta in loc sa te tulburi atunci rasul acela poate fi pocainta. Daca razi in general de tot felul de fapte si intamplari, cautand talcul si morala, fara sa ai in vedere pe cineva la propriu, deci daca razi fara sa barfesti si sa osandesti pe cineva anume, atunci e ca o lupta pentru desavarsire si pentru intelepciunea obtinuta din osandirea prin ras a patimilor si greselilor tale si ale altora, oameni nedefiniti, nenumiti, care pot si ei lua folos si se pot indrepta si scapa de propria lor prostie.

Rasul, ironia, sarcasmul e cea mai eficace arma de strapungerea inimii si umilirea pacatosului trufash, nesimtit, semet, mandru, arogant si prea indraznet. Sigur ca se va simti jignit daca-l pui la punct razand de el cu subanteles si facandu-l de rusine in public insa daca e mai puternic, mai golan, mai derbedeu, mai huligan, te poate lua la bataie ca razi de el, ca-l faci prost sau nebun, deci iti trebuie mult curaj.

De Dumnezeu n-ai cum rade fiindca e Cel mai intelept si Cel mai sfant. A rade de Dumnezeu sau de ceva ce vine de la Dumnezeu este o sinucidere prin aruncare in necredinta si denota o minte plina de o tampenie lumeasca crasa dusa pana la nebunie extrema si pana la rautate, hula, batjocura, fiind exteriorizarea patimii unei neputinte desfranate prostesti prin care prostul lumii se dovedeste mai prost ca oricine inchipuindu-se mare si daca prostul de tipul asta neascultator mai e si fudul si grozav-gresicios fara frica de Dumnezeu, permitandu-si sa trufeasca prin ras, atunci parca nu e prost destul dupa formula populara: "prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul".

Pentru un calugar rasul osanditor nu e folositor caci raneste fratietatea, relatia smerita. Se poate folosi de catre sef sau staret daca prin ras mustri si indrepti cu duhul blandetii si mangaierii contaminant insa mai folositor e zambetul, rasul de drag, de bucurie, de vesilia pe care ti-o aduce mila de la Dumnezeu pentru cate o rana iar faptul ca esti in rabdare si HARrnicie trebuie sa te umple asta de veselie, adica atunci cand asculti si ai de facut ceva e bine sa fi vesel cu apropiatii caci fatza posomorata, ascunsa, cand faci voia Lui Dumnezeu e silnicie si jug greu de dus in spate si cursa pentru apropiati si pentru frati pentru ca nemultumirea de Dumnezeu merge in ocultism ipocrit spre razvratire si cadere accelerata.

Zic si io ce mi se pare.... dar defapt habar n-am ce spun asa ca imi vine sa rad de mine la cate chestii scriu dar si de cel ce citeste si ma crede intelept sau vrednic, lasandu-se pacalit de aparente.

Sunt un prost, un mare prost, asa ca merit sa se rada de mine in public! Radeti fratilor, nu ma supar, ba ma supar rau de cat is de prost.... prost si penibil, de ingrozit cand ma simt brusc asa consternat-pierdut si prins in flagrant de cate un acces de ras maxim la adresa mea ca un atac violent si intolerant la care imi vine sa ripostez. As riposta cumva insa din nefericire sunt prea prost ca sa stiu riposta si asta straneste o noua declansare de rasete, caci si de omul neputincios se rade si nu doar de prost, de ala ce se da mare ca sa ascunda momente penibile si grele de tipul asta ce te pot marca profund pe toata viata mai ales daca ripostezi prosteste si penibil dandu-te in spectacol!

Problema grava a rasului apare cand omul incepe sa rada viclean avand dubla comanda, din interes si pentru bani murdari! Atunci e uneltire! Uitand omul ca banii n-aduc fericirea ci atrag hotii, hotii care striga hotii!