Preoti fara har?

[Adisor]

În prealabil postat de voxdei55

Preoti cu har sant cam unul din cinci.

Ilie: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu. (..)"
Domnul: "Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!" (III Regi 19, 14, 18)

In acea vreme si Sfantul Ilie se credea singur slujitor al Domnului, insa Domnul i'a zis cam ca El mai are inca vreo 7.000 de barbati dreptcredinciosi ascunsi. Sa nu indraznim a zice "cam unul din cinci" mai sunt "preoti cu har".

Are grija Domnul de cei alesi ai Lui, spre a fi preoti.

[Iubirea]

În prealabil postat de voxdei55

Preoti cu har sant cam unul din cinci.

Ideea este ca efectiv nu exista preot fara har, daca nu are har inseamna ca nu e preot...adica nu i s-a facut taina hirotoniei.
Ceea ce spui tu e adevarat dar nu are legatura cu harul ci cu vocatia...din pacate sunt si preoti care au har prin hirotonie dar nu au vocatie, si astia sunt cei mai multi...dar asta nu-i problema noastra ca nu dam noi socoteala pt ei saracii....noi dam socoteala pt saracii de noi.

[nela_27]

Eu cred ca toti cei hirotoniti au har si ar fi bine sa ne cercetam pe noi si nu pe preoti, ei vor da seama in fata lui Dumnezeu, ca si noi, pentru gresalele lor. M-am saturat sa aud cum toata lumea ii judeca pe preoti de parca ei n-ar fi tot oameni, supusi greselii. Ar trebui sa ne vedem barna din ochiul nostru...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de costel

Orice persoana care a primit Taina Preotiei are har si poate savarsi sfintele slujbe. Pentru unele persoane a avea har inseamna a te rezuma la voce. Este gresit a spune ca un preot este lipsit de har, pe motiv ca nu are voce.
Numai in cazul in care cel hirotonit este investit de un episcop rupt de Biserica, putem vorbi de o persoana lipsita de har. Spun persoana si nu preot, pentru ca hirotonia in aceste cazuri nu este valida.

Acest thread este unul serios prin problema pe care o ridica si ar putea deveni deosebit de interesant daca participatiile userilor ar fi de calitate si s-ar evita parelnicia , datul cu presupusul sau ,,multimea de intentii bune" de care nu mai scapam de la un timp.
Parerea mea vis-a-vis de subiect este urmatoarea :
- in orice om exista harisme , daruri ale lui D.zeu in acel om prin care el se distinge fata de ceilalti : tare bun la carte(invatat), harnic (muncitor in general), bun cintaret sau pictor sau sculptor, iertatator, degrab-ajutator,nevoitor duhovnicesc, foarte priceput la vindecarea bolilor, foarte bun profesor in a invata pe altii ,etc, etc. Prin aceste harisme ei sunt de mult folos comunitatii si in general sunt f. cautati .Dar din prea multa dragoste pt. om D.zeu rareori pune intr-unul si acelasi om 2 sau 3 harisme deodata, tocmai pt. a-l feri pe acesta de caderea in mare mindrie si a sfirsi in iad. Adica darul lui D.zeu sa fie rau inteles si prost folosit , inteles ca insusire deosebita a posesorului insusi si nu ca venind de la D.zeu si sa duca in cele din urma la pieire . Cei care au studii teologice stiu ca harismaticii in biserica ortodoxa au exista inca de la inceput dar pt. o perioada scurta si avind mai multe ,,folosinte" : spre folosul comunitatii, spre cinstea si slava bisericii, spre facilitarea misiunii ortodoxe si a face prozeliti , etc. Insa harismaticii au existat pina in ziua de astazi si vor exista cit va fi lumea , sub diverse forme de manifestare si intelegere dar avind aceiasi esenta .
- preotilor, la hirotonie li se da harul(= darul) hristic prin care ei devin persoane alese ca si casnici sau servitori ai lui Hristos cu rolul de a savirsi sfintele taine/slujbe, de a propovadui(= invata) cuvintul lui D.zeu si de a pastori(= conduce, calauzi) poporul spre mintuire. Acest har o data dat nu mai poate fi luat si el are citeva trasaturi absolut particulare care-l diferentiaza de harisme, de exemplu, sau de alte calitati umare :
1. este unic in felul sau = desi sunt multi oameni din biserica lui Hristos care pot talmaci corect (adica invata, si acestia sunt de exemplu calugarii din care cel mai renumit contemporan a fost parintele Paisie Aghioritul) cuvintul Evangheliei si pot calauzi bine poporul spre mintuire dar nu pot savirsi sfintele taine nefiind preoti . Deci acestia au harisme si nu har , nu trebuie sa confundam.
2. poate fi folosit , adica intrebuintat in mod diferit de diferiti preoti prin modul lor de vietuire ceea ce face ca harul sa fie mai puternic , adica sa se exprime mai putenic(la preotii cu vietuire virtuoasa) sau sa ajunga aproape in adormire prin necultivare buna(viata duhovniceasca si preoteasca precara). Cu alte cuvinte , harul preotesc se da tuturor preotilor identic la hirotonie dar modul in care se lucreaza si se cultiva este diferit de la preot la preot (prin modul lor de vietuire) facind astfel ca unii sa ajunga preoti ,,mai de har" decit altii.
3. nu exista un instrument de masura si nici o metoda de masurare a harului (desi el se da la toti la fel si in aceiasi doza la hirotonie) dar cu totii stim si mai ales simtim ca exista in lume , si a existat din totdeauna, preoti de har fata de altii care nu ,,prea au asa ceva". Taria si puterea de exprimare a harului uni preot se vede in slujbele savirsite , iar dintre toate tipurile de slujbe cel mai mult se vede in ierurgii . Daca in sfintele taine, cel care implineste taina , o savirseste in chip nevazut si revarsa folosul ei asupra credinciosilor este insusi Hristos in ierurgii lucrurile sunt putin diferite . In sfintele taine chiar daca preotul este un betiv sau desfrinat sau afacerist murdar, sau nesimtit si prost educat , un mistocar , flegmatic ori pokerist sau microbist sau cine stie de ce pacate mari trage ... si savirseste sfintele taine , acestea sunt valide si isi produc efectul asupra credinciosului tocmai pt. ca savirsitorul nevazut al ei este insusi Hristos iar preotul doar un mijlocitor , o sluga .
In ierurgii nu mai este chiar asa deoarece aici puterea slujbei depinde de puterea (harul) preotului. Ierurgia este o slujba prin care se cere Mintuitorului sa implineasca ceva iar aceasta implinire (sfintire de apa, casa, fintina, calatorie cu pace , etc)depinde de taria cererii facute, de virtutea celui care cere acestea (preotul savirsitor) de modul in care a cinstit si a lucrat cu harul dat acesta . Asa este slujba sfestaniei aghiasmei mici , de exemplu, unde de multe ori pt. nevrednicia savirsitorului aghiasma se strica. Asa este si slujba de exorcizare cu molitvele Sf. Vasile cel Mare sau Ioan Gura de Aur unde daca preotul nu are har cu tarie exprimat nu numai ca nu te poate vindeca dar mai si ia asupra lui tot necazul . De fapt ei , preotii se si stiu si se feresc sa exorcizeze ca de otrava . La fel mai sunt slujbele de asa zisa sfestanie a casei sau a casei tulburata de duhuri unde daca preotul nu este tare de har nu reuseste sa tamaduiasca casa respectiva fiind nevoie de noi si noi rugaciuni .

In concluzie , harul si harismele sunt lucruri diferite . Harismele le ai sau nu de la D.zeu si deobicei de la nastere. Harul se da doar la hirotonie dar cu el lucrezi ajungind sa fi tare (precum a ajuns de-alungul timpului si parintele Ilarion Argatu de la Cernica, ca sa dau un exemplu, ca si exorcist) sau mai simplu, depinde numai de modul cum traiesti duhovniceste , cum cultivi harul dat, in tine.
Deci, preot fara har nu exista deoarece in mod cert l-a primit la hirotonie si astfel numai asa este indrituit sa implineasca cele 3 slujiri preotesti (savirsirea tainelor, invatarea cuvintului Hristic , pastorirea poporului) dar preot slab de har sau chiar invers , preot cu har puternic a existat si va exista totdeauna datorita modului in care preotul lucreaza cu harul primit la hirotonie (prin ce fel de viata a sa a cultivat , a ingrijit si a sporit harul primit ! Ca si in pilda cu talantii primiti in dar !)

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Orice persoana care a primit Taina Preotiei are har si poate savarsi sfintele slujbe. Pentru unele persoane a avea har inseamna a te rezuma la voce. Este gresit a spune ca un preot este lipsit de har, pe motiv ca nu are voce.
Numai in cazul in care cel hirotonit este investit de un episcop rupt de Biserica, putem vorbi de o persoana lipsita de har. Spun persoana si nu preot, pentru ca hirotonia in aceste cazuri nu este valida.

Este vorba de un abuz de limbaj, dupa parerea mea. In limbajul comun (nu cel religios) a avea har inseamna a avea talent la ceva.
Tot asa cum se spune ca cineva este sarac cu duhul in sens negativ.

[windorin]

Nu stiu daca ne dam seama, insa atunci cand spunem "acela are har, iar acela nu are", ne vedem cam prea buni si in stare sa simtim noi prezenta harului intr'un om, ori absenta lui. Oare sa fie corecta aceasta vedere "imbunatatita" a noastra insine ?!

De multe ori judecam priprit, precum, din pacate, si eu fac. Imi plac preotii cu barba, drept pentru care atunci cand vad un preot cu cioc (ori alte bazaconii decupate pe barba) mintea imi fuge la o prejudecata, cum ca nu ii duce mintea sa fie cum trebuie, apeland la tot felul de prostii ale lumii de astazi. Desi am intalnit preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti.

[sophia]

@Windorin - nu vad ce are persoana noastra de a face aici si vederea noastra "imbunatatita" cum spui tu relativ la noi insine.
Eu vad asa lucrurile:
Cand oamenii (eu, tu, costel, etc.) spun despre un preot ca are har, ei se refera la:
- este un preot bun, isi face cum se cuvine profesia
- are capacitati speciale prin care ne poate ajuta pe noi (individual) in problema noastra speciala.
Deci ne referim o data la harul primit de el la hirotonie si modul in care il foloseste si la anumite harisme.
Mi se pare f.important sa putem diferentia in acest mod un preot fata de altul, la fel cum o facem cu un medic, sau profesor, sau mai stiu eu.
Si preotii sunt f.diferiti intre ei.
Asa cum orice om se intereseaza si se duce la medicul sau profesorul de care are nevoie anume, asa este si cu preotii si chiar cu duhovnicii.
Mai ales ca un preot lucreaza cu sufletul omului si trebuie sa se potriveasca in multe privinte cu el (ca duhovnic mai ales).
Exista preoti care pot lucra cu blanzenie, incuraja mai ales pe cei mai fricosi si neindrazneti in multe, sau care au mari probleme sufletesti, preoti care pot vedea chiar problemele (din cate am inteles eu) chiar si acolo unde nu sunt, sau au capacitati vindecatoare.
Mai sunt si preoti sau duhovnici severi, care te zdruncina, care pot face rau unuia mai sensibil, dar se potrivesc altuia mai tare de nervi si suflet.

Personal am cunoscut un preot f.bun, bland, care a ajutat mult. Intelegea bine omul. Era parintele Galeriu.
Am citit despre parintele Cleopa. Acela m-ar fi facut praf, pentru ca eu asa limbaj si fel de a fi dur, n-as fi suportat (citeam ca striga "criminalo", sau ameninta cu bastonul, sau mai stiu eu).
Am citit de unii monahi ca vedeau niste lucruri (Cleopa, mi se pare ca Arsenie Boca, sau altul ca ii confund, sunt doi Arsenie) si dadeau sfaturi potrivite in acest sens.
Exact nu stiu despre asta.
La fel am auzit de puteri vindecatoare.
In concluzie fiecare isi cauta omul potrivit pentru problema sa: unii sa se vindece de o boala, altii de o problema de suflet, etc.
Si in functie de modul in care s-au simtit ei, pot spune: parintele cutare are har (de fapt har sau/si harisme speciale), sau nu.

Ca noi suntem sau nu buni, nu are importanta aici.

[Jane Says]

Ba are.. noi nu suntem buni :)

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu

Bine sa ne mai si mustre din cand in cand, fie pentru a ne indrepta, fie pentru a ne smeri. Ca doar n-o sa-mi dea o bomboana si -o decoratie cand nu pacatuiesc sau cand fac vreo fapta buna. Eventual sa-mi puna-n piept un ecuson cu "Sluga netrebnica" :D

În prealabil postat de Jane Says

Ba are.. noi nu suntem buni :)



Bine sa ne mai si mustre din cand in cand, fie pentru a ne indrepta, fie pentru a ne smeri. Ca doar n-o sa-mi dea o bomboana si -o decoratie cand nu pacatuiesc sau cand fac vreo fapta buna. Eventual sa-mi puna-n piept un ecuson cu "Sluga netrebnica" :D

Am iesi din criza financiara, daca "toate slugile netrebnice" si-ar pune asa ecuson...

[CalmDown]

[b]"Nu stiu daca ne dam seama, insa atunci cand spunem "acela are har, iar acela nu are", ne vedem cam prea buni si in stare sa simtim noi prezenta harului intr'un om, ori absenta lui. Oare sa fie corecta aceasta vedere "imbunatatita" a noastra insine ?!"[b]

Nu știu cât de corectă e vederea îmbunătățită despre noi înșine, dar știu că preoții sunt prea ușor hirotoniți. Din nefericire, am ajuns să vă și eu jocurile astea sprea sminteala mea. Doamne, iartă-mă! Tind, totuși, să cred că majoritatea preoților își au harul și darurile lor.

De multe ori judecam priprit, precum, din pacate, si eu fac. Imi plac preotii cu barba, drept pentru care atunci cand vad un preot cu cioc (ori alte bazaconii decupate pe barba) mintea imi fuge la o prejudecata, cum ca nu ii duce mintea sa fie cum trebuie, apeland la tot felul de prostii ale lumii de astazi. Desi am intalnit preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti.

Ce gogomănie drăcească sunt și cu ciocurile astea "(ori alte bazaconii decupate pe barba)"? Acei preoți sunt prea preocupați de ei înșiși și de ale lumii ca să mai aibă vreme de biserică și de ale bisericii, enoriași etc. Nu există "preoti fara barba, ori chiar cu cioc, extrem de deosebiti". Aceia sunt lupi în piei de oi. În care canoane au citit ei de cioc și păr tăiat artistic pe fețe?

Vai de voi, inconștienților! Cât timp pierdeți zilnic cu "înfrumusețarea voastră"? Mai bine ați prelungi ceasul rugăciunii, pentru că aceasta vă este menirea pe pământ, nu meseria!

Oameni aleși ai Biserici stau în umbră, viețuiesc fără să pună întrebări, oameni de o duhovnicie aleasă și nu sunt preoți? Iar aceștia își bat joc și de ei, și de noi, și de Scripturi și canoanele Bisericii.

N-am să înțeleg niciodată cum de Preafericitul Daniel permite așa ceva în Biserică.
Ba mai mult, un preot de mir cu barbă - ca cea din icoanele sfinților - a primit recomandarea de la un ierarh superior să se radă ca să nu fie confundat cu călugării. Și bietul preot a făcut ascultare: a tuns-o doar, să-l îmăpace pe ierarh, dar să ramână și cu conștiința împăcată. Aceasta se întâmplă cu preoții de astăzi.
Zău că-mi vine uneori să mă întreb: cu ce am păcătuit așa mult încât să trăiesc aceste vremuri desacralizate, când Biserica se autodistruge. Acum chiar că m-am smintit. Doamne iartă-mă.