Despre Sabat

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Erau zile aşa cum raportează Scriptura în dreptul fiecăreia: "a fost o seară, apoi o dimineaţă: aceasta a fost ziua a...."

Sugerezi cumva că au fost ere geologice? Încă puţin şi ne spui că omul a evoluat din maimuţă...

Ziua , incepe cu seara? Traba sa intelegem noi crearea lumii in mod literal, si mai ales primele capitole din Geneza?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dani2004

Si daca sapa prin gradina Domnului, care este problema ta? Daca statea sub un copac la umbra, era mai bine?

Adică Dumnezeu Se odihneşte şi-Şi ia timp special să se întâlnească cu omul în grădină, iar el umblă brambura prin supermarketuri să se pregătească pentru a doua zi când chipurile e "ziua Domnului"...

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Ziua , incepe cu seara? Traba sa intelegem noi crearea lumii in mod literal, si mai ales primele capitole din Geneza?

Da, ziua începe cu partea întunecata. Aşa spune Scriptura. Voi vă luaţi după Scriptură, sau după zodiacul babilonian şi orologiul papal?

Cum poţi înţelege altfel creaţia lumii? Prin prisma lui Darwin?

[Danut7]

Nu.Ce vreau sa spun e ca nu putem noi percepe exact ce fel de "zile" erau acelea.Cu siguranta nu erau "zile" obisnuite sau "zile" normale precum sunt zilele noastre.Ce trebuie avut in considerare este ca Dumnezeu este in afara timpului, si necuprins de timp.Si in eternitate nu este timp.De aia se spune ca o zi la Dumnezeu este ca o mie, sau ca mii.Ce vreau sa spun ca actul creatiunii si primele capitole ale Facerii nu trebuiesc interpretate strict literal si mai ales in mod literal.Litera ucide, duhul este cel ce da viata.

[Danut7]

Inca ceva.Daca Odihna lui Dumnezeu si ziua a saptea e doar o zi, atunci de ce se zice ca Odihna lui Dumnezeu inca mai este?Si atunci de ce ne indeamna Pavel sa intram in odihna asta a lui Dumnezeu , a zilei a saptea, pentru ca acum in sfarsit putem zice "astazi"?

Uite ce zice Pavel :

Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: "Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale".

Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă ...

Odihna lui Dumnezeu este eterna si vesnica.Nu este o zi nu se repeta , este statica.Despre cei ai sambetei nu se spune ca au intrat in odihna aceasta , ci ca a ramas ca ei sa intre ,

Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă

dar despre cei ai duminicii, ai Invierii si a lui Hristos, ni se spune ca in sfarsit putem zice astazi, prin aceasta sfanta zi a Invierii.

Asadar nu exista o zi mai indreptatita a se numi ziua a saptea, si Odihna lui Dumnezeu, decat Duminica, ziua Domnului, ca in aceasta zi si prin aceasta zi a venit intradevar Odihna lui Dumnezeu.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Nu.Ce vreau sa spun e ca nu putem noi percepe exact ce fel de "zile" erau acelea.Cu siguranta nu erau "zile" obisnuite sau "zile" normale precum sunt zilele noastre.

Nu putem percepe cum erau, dar tu şti cu siguranţă cum erau...
Afirmaţia literală: „seară a fost (cu orele următoare ale nopţii), dimineaţă a fost (cu ceasurile care au urmat ale zilei), ziua întâi” este în mod clar o descriere a unei zile astronomice, adică, o zi cu durata de 24 de ore. Ea este echivalentul compusului ebraic de mai târziu „seară-dimineaţă” din Daniel 8,14, pe care KJV a tradus-o „zile”, aici însemnând zile profetice, şi a cuvântului grecesc al lui Pavel, nuchthemeron, tradus „o noapte şi o zi” (2 Corinteni 11,25). De aceea, evreii care nu au pus niciodată la îndoială înţelesul acestei expresii, începeau ziua la apus şi o sfârşeau la începutul apusului următor (Levitic 23,32; Deuteronom 16,6). În plus, limbajul poruncii a patra nu lasă nici o umbră de îndoială că seara şi dimineaţa raportului creaţiunii sunt părţi componente ale unei zile terestre. Porunca aceasta, referindu-se în cuvinte clare la săptămâna Creaţiei, declară: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit” (Exod 20,11).

Tenacitatea cu care unii se agaţă de ideea că zilele creaţiei au fost lungi perioade de timp, chiar mii de ani în cea mai mare parte, îşi găseşte explicaţia în faptul că ei încearcă să facă raportul inspirat al Creaţiei să fie în acord cu teoria evoluţiei. Geologii şi biologii i-au învăţat pe oameni să creadă că această istorie timpurie a pământului cuprinde milioane de ani, în care formaţiunile geologice se formau, iar speciile de vieţuitoare evoluau într-un ritm lent. Pretutindeni pe paginile sale sfinte, Biblia combate această teorie a evoluţiei. Credinţa într-o creaţie divină şi instantanee, ca rezultat al cuvintelor rostite de Dumnezeu, stă în deplină opoziţie faţă de teoria susţinută de majoritatea oamenilor de ştiinţă şi de mulţi teologi de astăzi, că lumea şi tot ce este în ea a ajuns la fiinţă prin procesul lent al evoluţiei care a durat ere nenumărate.

Un alt motiv pentru care mulţi comentatori declară că zilele Creaţiei au fost lungi perioade de timp este că ei leapădă Sabatul zilei a şaptea. Un cunoscut comentator exprimă gândul acesta astfel:
„Durata zilei a şaptea în mod necesar determină lungimea celorlalte şase.... Odihna sabatică a lui Dumnezeu este înţeleasă de cei mai buni interpreţi ai Scripturii ca dăinuind de la sfârşitul Creaţiei până în ceasul de faţă, aşa încât consecvenţa cere ca şi cele şase zile anterioare să fie considerate nu de scurtă durată, ci de durată nedefinită” (Pulpit).
Acest fel de raţionament se mişcă într-un cerc. Din cauză că Sabatul zilei a şaptea, atât de clar definit în Scriptură ca o zi de odihnă ce vine săptămânal este respins în felul acesta, despre ziua a şaptea a săptămânii se declară că a durat până în timpul de faţă. Pe temeiul acestei explicaţii nebiblice, durata celorlalte zile ale Creaţiei este şi ea extinsă. Interpretarea sănătoasă nu are nici o simpatie faţă de acest fel de raţionament şi insistă în a da un înţeles literal textului, urmând exemplul divinului Interpret al Cuvântului care a respins fiecare atac al vrăjmaşului declarând: „Stă scris” (Matei 4,4.7.10).

Scripturile vorbesc clar despre şapte zile ale Creaţiei (Exod 20,11) şi nu de perioade de durate nedefinite. Suntem, aşadar, obligaţi să declarăm sus şi tare că ziua întâi a Creaţiei, indicată de expresia în ebraicã: „seară a fost, dimineaţă a fost, ziua întâi”, a fost o zi de 24 de ore.

În prealabil postat de Danut7

Ce trebuie avut in considerare este ca Dumnezeu este in afara timpului, si necuprins de timp.Si in eternitate nu este timp.De aia se spune ca o zi la Dumnezeu este ca o mie, sau ca mii.

Tu crezi că afli o justificare a acestei interpretări în cuvintele lui Petru: „Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3,8). Faptul că textul acesta nu poate fi folosit pentru a determina lungimea zilelor Creaţiei este evident când se citeşte restul versetului, „şi o mie de ani sunt ca o zi”. Contextul cuvintelor lui Petru lămureşte că el doreşte să sublinieze faptul că Dumnezeu poate să lucreze fără a fi legat de timp. Creatorul poate să facă într-o zi lucrarea unei mii de ani, iar o perioadă de o mie de ani, un timp îndelungat pentru aceia care aşteaptă să se împlinească judecăţile lui Dumnezeu, poate fi considerată de El ca numai o singură zi. Psalmul 90,4 conţine aceeaşi idee.
Dumnezeu este în afara timpului - cum zici - dar Scriptura este exprimarea gândurilor lui Dumnezeu în limbaj omenesc pentru oameni, în consecinţă când Moise notează în raportul Creaţiei "zile" nu poate fi vorba de ere ori perioade galactice.

În prealabil postat de Danut7

Ce vreau sa spun ca actul creatiunii si primele capitole ale Facerii nu trebuiesc interpretate strict literal si mai ales in mod literal.Litera ucide, duhul este cel ce da viata.

Este ciudat cum în Facerea înţelegi figurat, aruncând în derizoriu întregul act al Creaţiunii; iar în simbolul euharistic înţelegi literal, transformând frumuseţea Cinei Domnului într-un festin canibalic.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Inca ceva.Daca Odihna lui Dumnezeu si ziua a saptea e doar o zi, atunci de ce se zice ca Odihna lui Dumnezeu inca mai este?

Iar faci o aplicaţie literalistă. Nu peste tot unde scrie "odihnă" este vorba de ziua de odihnă, respectiv sabat. Ca să nu mai vorbim de faptul că ap. Pavel foloseşte cele două expresii diferite amintite într-o postare anterioară (nici n-ai citit-o, nici n-ai comentat-o).

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Nu putem percepe cum erau, dar tu şti cu siguranţă cum erau...
Afirmaţia literală: „seară a fost (cu orele următoare ale nopţii), dimineaţă a fost (cu ceasurile care au urmat ale zilei), ziua întâi” este în mod clar o descriere a unei zile astronomice, adică, o zi cu durata de 24 de ore. Ea este echivalentul compusului ebraic de mai târziu „seară-dimineaţă” din Daniel 8,14, pe care KJV a tradus-o „zile”, aici însemnând zile profetice, şi a cuvântului grecesc al lui Pavel, nuchthemeron, tradus „o noapte şi o zi” (2 Corinteni 11,25). De aceea, evreii care nu au pus niciodată la îndoială înţelesul acestei expresii, începeau ziua la apus şi o sfârşeau la începutul apusului următor (Levitic 23,32; Deuteronom 16,6). În plus, limbajul poruncii a patra nu lasă nici o umbră de îndoială că seara şi dimineaţa raportului creaţiunii sunt părţi componente ale unei zile terestre. Porunca aceasta, referindu-se în cuvinte clare la săptămâna Creaţiei, declară: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit” (Exod 20,11).

Tenacitatea cu care unii se agaţă de ideea că zilele creaţiei au fost lungi perioade de timp, chiar mii de ani în cea mai mare parte, îşi găseşte explicaţia în faptul că ei încearcă să facă raportul inspirat al Creaţiei să fie în acord cu teoria evoluţiei. Geologii şi biologii i-au învăţat pe oameni să creadă că această istorie timpurie a pământului cuprinde milioane de ani, în care formaţiunile geologice se formau, iar speciile de vieţuitoare evoluau într-un ritm lent. Pretutindeni pe paginile sale sfinte, Biblia combate această teorie a evoluţiei. Credinţa într-o creaţie divină şi instantanee, ca rezultat al cuvintelor rostite de Dumnezeu, stă în deplină opoziţie faţă de teoria susţinută de majoritatea oamenilor de ştiinţă şi de mulţi teologi de astăzi, că lumea şi tot ce este în ea a ajuns la fiinţă prin procesul lent al evoluţiei care a durat ere nenumărate.

Un alt motiv pentru care mulţi comentatori declară că zilele Creaţiei au fost lungi perioade de timp este că ei leapădă Sabatul zilei a şaptea. Un cunoscut comentator exprimă gândul acesta astfel:
„Durata zilei a şaptea în mod necesar determină lungimea celorlalte şase.... Odihna sabatică a lui Dumnezeu este înţeleasă de cei mai buni interpreţi ai Scripturii ca dăinuind de la sfârşitul Creaţiei până în ceasul de faţă, aşa încât consecvenţa cere ca şi cele şase zile anterioare să fie considerate nu de scurtă durată, ci de durată nedefinită” (Pulpit).
Acest fel de raţionament se mişcă într-un cerc. Din cauză că Sabatul zilei a şaptea, atât de clar definit în Scriptură ca o zi de odihnă ce vine săptămânal este respins în felul acesta, despre ziua a şaptea a săptămânii se declară că a durat până în timpul de faţă. Pe temeiul acestei explicaţii nebiblice, durata celorlalte zile ale Creaţiei este şi ea extinsă. Interpretarea sănătoasă nu are nici o simpatie faţă de acest fel de raţionament şi insistă în a da un înţeles literal textului, urmând exemplul divinului Interpret al Cuvântului care a respins fiecare atac al vrăjmaşului declarând: „Stă scris” (Matei 4,4.7.10).

Scripturile vorbesc clar despre şapte zile ale Creaţiei (Exod 20,11) şi nu de perioade de durate nedefinite. Suntem, aşadar, obligaţi să declarăm sus şi tare că ziua întâi a Creaţiei, indicată de expresia în ebraicã: „seară a fost, dimineaţă a fost, ziua întâi”, a fost o zi de 24 de ore.



Tu crezi că afli o justificare a acestei interpretări în cuvintele lui Petru: „Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3,8). Faptul că textul acesta nu poate fi folosit pentru a determina lungimea zilelor Creaţiei este evident când se citeşte restul versetului, „şi o mie de ani sunt ca o zi”. Contextul cuvintelor lui Petru lămureşte că el doreşte să sublinieze faptul că Dumnezeu poate să lucreze fără a fi legat de timp. Creatorul poate să facă într-o zi lucrarea unei mii de ani, iar o perioadă de o mie de ani, un timp îndelungat pentru aceia care aşteaptă să se împlinească judecăţile lui Dumnezeu, poate fi considerată de El ca numai o singură zi. Psalmul 90,4 conţine aceeaşi idee.
Dumnezeu este în afara timpului - cum zici - dar Scriptura este exprimarea gândurilor lui Dumnezeu în limbaj omenesc pentru oameni, în consecinţă când Moise notează în raportul Creaţiei "zile" nu poate fi vorba de ere ori perioade galactice.



Este ciudat cum în Facerea înţelegi figurat, aruncând în derizoriu întregul act al Creaţiunii; iar în simbolul euharistic înţelegi literal, transformând frumuseţea Cinei Domnului într-un festin canibalic.

Nicaieri nu zice ca zilele din creatie sunt zile 24 h.Asta cu atat mai mult cu cat ciclu de zi noapte si timp asa cum este astazi nu putea exista cel putin pana in "ziua" a treia cand a facut Dumnezeu soarele si luna.Fara timp nu exista timp, evident,si fara soare si luna.Petru cand vorbeste de echivalentul unei zile cu o mie de ani sau echivalentul unei mii de ani cu o zile , vorbeste in contextul creatiei.Tot el zice cu 2 versete mai in urma:

Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă,

[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Iar faci o aplicaţie literalistă. Nu peste tot unde scrie "odihnă" este vorba de ziua de odihnă, respectiv sabat. Ca să nu mai vorbim de faptul că ap. Pavel foloseşte cele două expresii diferite amintite într-o postare anterioară (nici n-ai citit-o, nici n-ai comentat-o).

Care expresii?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

Nicaieri nu zice ca zilele din creatie sunt zile 24 h.Asta cu atat mai mult cu cat ciclu de zi noapte si timp asa cum este astazi nu putea exista cel putin pana in "ziua" a treia cand a facut Dumnezeu soarele si luna.Fara timp nu exista timp, evident,si fara soare si luna.Petru cand vorbeste de echivalentul unei zile cu o mie de ani sau echivalentul unei mii de ani cu o zile , vorbeste in contextul creatiei.Tot el zice cu 2 versete mai in urma:

Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă,

Petru vorbeşte despre aparenta întârziere a judecăţii lui Dumnezeu atunci când spune de zi/mii de ani şi nu de zilele Creaţiei. Dacă interpretezi aşa haotic versetele, poţi demonstra orice. Ca şi omul, Scriptura schinguită îţi zice ce vrei tu.