Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[cristiboss56]

14 ani de la trecerea la cele vesnice a marelui duhovnic botosanean! (10.04.1912 - 02.12.1998)


Cunoscut de călugări şi mireni ca un părinte harismatic

Atunci când la Schitul Rarău slujea părintele Ioil, acesta a transmis părintelui Cleopa că i se întâmplă ceva neobişnuit la slujbă. În timp ce dădea binecuvântarea pentru Sfânta Liturghie, îngerii îi aprindeau lumânările din sfeşnicele aflate pe Sfânta Masă. Auzind cele întâmplate, părintele Cleopa a spus ca Ioil să coboare în vale, la Slatina. Cu multă blândeţe, stareţul i-a spus: "Ştiţi, părinte, a început treaba la vie, la Cotnari. Muncitorii trebuie supravegheaţi de un părinte de la mănăstire. Aşa că ne-am gândit la sfinţia ta să mergi vara asta acolo ca lucrurile să se facă după rânduială." Părintele Ioil, auzind noua ascultare pe care i-o dăduse părintele Cleopa, s-a răzvrătit şi a început să cârtească, spunând că nu-i este respectată preoţia. S-a întrunit consiliul mănăstirii din care făceau parte şi părintele Petroniu Tănase, şi alţi părinţi şi au hotărât: "Ioil fie merge de ascultare la via din Cotnari, fie e oprit de la slujire".

Nemulţumit, părintele Ioil a spus că mai degrabă pleacă în lume. Zis şi făcut. Părintele şi-a lăsat hainele călugăreşti şi a părăsit mănăstirea. Obştea întreagă s-a tulburat de atitudinea tranşantă a părintelui Cleopa, care nu l-a lăsat pe Ioil să se întoarcă la slujire pe Rarău. Dar stareţul a răspuns: "Decât un Ioil mândru, mai degrabă un Ion smerit".

După anii 1989, într-o seară, a venit la părintele Cleopa un bătrân care l-a întrebat: "Mă cunoşti?" "Nu", a spus duhovnicul. Atunci, bătrânul a început să plângă şi a zis: "Eu sunt Ioil de la Rarău, care n-a vrut să facă ascultare şi căruia dracii îi aprindeau lumânările pe Sfânta Masă când începea Sfânta Liturghie".

Părintele Ioil plecase în lume, se făcuse taxator pe tramvai şi toată viaţa umblase chinuit, fără linişte şi aşezare sufletească.

De bunătatea lui, te umileai şi puneai gând de pocăinţă



Părintele a fost şi rămâne un mare duhovnic şi predicator care în vremuri grele a păstrat curată comoara Ortodoxiei şi a transmis-o ucenicilor săi. A stat în faţa credincioşilor şi a mângâiat mii de suflete, ajutându-le să-L cunoască pe Hristos, împodobindu-le cu virtuţi alese. A fost un propovăduitor care a predicat frumuseţea Ortodoxiei, ferm în condamnarea păcatului şi a patimilor. Deşi era aspru în predică, la Taina Spovedaniei se purta cu multă milă şi dragoste, încât de bunătatea lui, te umileai şi puneai gândul de pocăinţă şi de început bun.

A primit pe toţi cu multă dragoste, chiar dacă spre bătrâneţe neputinţele trupului lui s-au înmulţit. Cu o seară înainte de a muri a primit credincioşi, i-a binecuvântat, le-a dat sfaturi, iar în dimineaţa zilei de 2 decembrie 1998, la ora 2:20, părintele Cleopa şi-a dat obştescul sfârşit după o viaţă de slujire lui Hristos şi mănăstirii pe care a îndrăgit-o atât de mult.

Sfinţenia părintelui Cleopa a fost recunoscută încă din viaţă. Cine l-a cunoscut a rămas impresionat de prezenţa sa. Cărţile scrise de el tratează multe probleme de liturgică, dogmatică, îndrumări misionare, fiind până astăzi repere importante în păstrarea autentică a învăţăturii de credinţă.

Slujba din avion

În 1977, părintele Cleopa a plecat la Ierusalim în pelerinaj cu un grup mai numeros de călugări şi de maici. În avionul care se îndrepta spre Tel Aviv, monahii români şi-au exprimat dorinţa de a săvârşi Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Au vorbit cu însoţitoarea de bord, iar aceasta a cerut un răgaz pentru a comunica aceasta comandantului aeronavei. Mirat că un părinte a cerut permisiunea de a face o slujbă în timpul zborului, comandantul a stat puţin pe gânduri, după care a zis: "Da. Slujba se poate face". Şi a comutat sunetul pe interior ca să poată auzi în cabină ce se petrece în avion. Nu voia să aibă probleme cu autorităţile de la Bucureşti la întoarcere. Părintele Cleopa a început să citească Acatistul Acoperământului Maicii Domnului, iar călugării şi maicile din avion au dat răspunsurile la icoasele şi condacele acatistului.

Tot echipajul aeronavei a fost profund impresionat de ce s-a petrecut în timpul acelei curse. Regulamentul de zbor spune că, la sfârşitul oricărei curse, comandantul trebuie să părăsească ultimul avionul. De data aceasta, protocolul a fost încălcat. Când a ajuns la Tel Aviv, comandantul a coborât primul din avion şi a rugat stewardesa să-i indice pe călugărul care făcuse slujba. A ţinut să-l cunoască personal pe părintele Cleopa, iar la primul concediu, comandatul, de loc din părţile Bacăului, împreună cu întreaga familie, a poposit la Sihăstria. Aici s-a spovedit la părintele şi i-a mărturisit că slujba din avion i-a luminat şi deschis sufletul spre Dumnezeu.





Arhimandritul Ioanichie Bălan, vechi ucenic al Părintelui, spunea: “Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi duhovnici, sfetnici şi predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa sa interioară exemplară, de ascet şi sihastru consacrat, experienţa sa în nevoinţa monahală, vastele sale cunostinţe scripturistice şi patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâlnită, blândeţea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi cuvântul său hotărât, înţelept şi precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioşii, numeroşii săi fii duhovniceşti, călugări şi mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră”.
Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56....98-b1-p1799.htm

[glykys]

Ohoo, sa il aseze Bunul Dumnezeu cu sfintii!
Nu stiam de miracolul din avion.

[antiecumenism]

Testamentul Parintelui Arsenie Papacioc: Sa aparam adevarul, orice ar fi

Numai Ortodoxia este adevărata Biserică

"De-a lungul celor două mii de ani de existenţă, numai Credinţa Ortodoxă a păstrat neschimbată învăţătura lui Hristos lăsată Apostolilor precum neschimbată a păstrat şi Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare A-Toată-Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinţilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceasta numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte şi dumnezeieşti trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva „bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.
Drept aceea, doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică viază, al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem – ca şi Sfinţii Apostoli – un Domn, o Credinţă, un Botez – cel ortodox."

„Intraţi prin poarta cea strîmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strîmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7:13-16) „Sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos, dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:7-8) „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.” (I Ioan 4:1-3)
Nimic nu-i lipseşte Ortodoxiei de a fi Biserică -una, sfîntă, sobornicească şi apostolească -, iar dacă se bucură de „toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit”, ce daruri mai poate cîştiga prin alianţele şi unirile ecumeniste?



Arhim. Haralambie Vasilopoulos – DATORIA ORTODOCŞILOR pentru demascarea ecumenismului satanist

[Marinescu]

În prealabil postat de cristiboss56

Incep prin cuvintele Parintelui Cleopa , Dumnezeu sa-l odihneasca in imparatia Sa , care spunea :"Multumim Maicii Domnului ca suntem ortodocsi ! Si sa ne ajute Preasfanta sa sa ramanem ortodocsi pana la capat! ". Staruinta in ORTODOXIE , adica in modul autentic de viata , si staruinta in adevarul care slobozeste si mantuieste , nu este egoism , fanatism sau dispret fata de alta credinta , precum dau de inteles unii binevoitori si mari iubitori , iertatori , impaciuitori , si alte cele de pe acest forum pur ORTODOX . Ci aceasta exprima dimensiunea universala , dragostea si filantropia Bisericii Ortodoxe . De asemenea ea constituie si ultima posibilitate pe care o ofera pentru o schimbare duhovniceasca radicala a Occidentului , dar si pentru o slobozire a Orientului din robia mincinosilor dumnezei .Indiferent ce cred si propovaduiesc catolicii si fractiunile sectare desprinse din ei , Biserica este una , cea Ortodoxa , pentru ca ea sta strans unita cu Capul ei , care este Iisus Hristos ! Incercarile de unire cu papistasii nu vor avea sorti de izbanda in vecii vecilor , atata timp cat in Apus nu se va reveni la Traditia Sfintilor Parinti . Iata cat de clar ne spune Parintele Staniloae :"Daca crestinismul apusean vrea sa renasca si sa-si recastige puterea pierduta acasa la el , trebuie sa se identifice complet cu ORTODOXIA , nu sa caute sa toarne si la noi apa oaselor lui imbatranite ! " Viata religioasa din confesiunile vestice este pe moarte .Tot regretatul Staniloae accentua :"...falsitatea celor care cu insinuari vulpesti , confunda voit Legea Veche cu Adevarul dreptei-credinte , al Revelatiei ultime ( in afara careia nimic altceva nu mai avem a astepta ) , ocolind un lucru simplu , dar esential : A FI ORTODOX INSEAMNA ESENTIALMENTE A FI INDRAGOSTIT DE A D E V A R , deoarece DRAGOSTEA NU SE BUCURA DE NEDREPTATE , CI SE BUCURA DE ADEVAR ". Biserica Ortodoxa nu s-a dedat la nici un fel de schimbare a adevarului revelat si cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ! Poate fi ORTODOXIA radicala ? DA , ea este radicala , ea cere absolutul - cere DEZRADACINAREA REALA A PATIMILOR ! Da , domnilor catolici , protestanti , si alte faramituri , suntem fericiti asa cum suntem , suntem fericiti ca suntem ortodocsi , caci prin ORTODOXIE suntem noi insine ! ! ! " Prin ea suntem cei dintai intr-o casa care-i a noastra din mosi-stramosi si nu codasi intr-o casa ocupata de altii. Un neam care tine la demnitatea lui trebuie sa fie intreg acolo unde este . Un neam hibrid , cu jumatate fiinta intr-o parte , cu jumatate in alta , nu stie ce este niciodata. . . DESTINUL NOSTRU E HOTARAT DE ISTORIA NOASTRA ! "( D. Staniloae ) .. Adevarul este Hristos , Biserica Ortodoxa , cuvantul Ortodox asta inseamna , iar cei ce propovaduiesc unitatea trebuie sa-si motiveze despre ce unitate-i vorba , atata timp cat Adevarul nu poate fi impartit . Sa luam aminte la cuvintele Parintelui Cleopa :" Stefan cel Mare n-a fost baptist ! Mircea cel Batran n-a fost evanghelist sau adventist ! Alexandru cel Bun n-a fost martorul lui Iehova ; nebunii astia care au iesit acum. Nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci . Acestia vin din strainatate , platiti de masonisa ne strice dreapta credinta si originea noastra si radacina noastra de popor ORTODOX "!A venit vremea sa nu mai stam indiferenti in numele "bunatatii" , "iertarii" si al "prieteniei " , pentru a nu lasa in voie pana la sfarsit lupii imbracati in haina de oaie sa-si faca nestingheriti jocul ! " CU OMUL ERETIC SA NU VORBESTI , IN CASA SA NU-L PRIMESTI , LA MASA SA NU STAI CU DANSUL , BUNA ZIUA SA NU-i DAI " ( Sfantul Efrem Sirul ) Ei sunt inaintemergatorii lui Antihrist . Cei ce s-au desparit de Biserica Ortodoxa , s-au desparit de Hristos , iar " FIECARE SECTAR CARE S-A DESPARIT DE BISERICA , S-A DESPARIT DE HRISTOS . ESTE OM AL SATANEI "- Sa luam aminte !

Maica Domnului asa cum vede ortodoxul pozitia ei, te ajuta sa fii ortodox, dar nu si credincios lui Hristos/ E adevarata afirmatia. Ca sa fii ortodox (dreptcredincios) solutia e Hristos, nu omul oricat de sfant ar fi el. Iisus a murit pentru noi, nu un om muritor

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marinescu

Maica Domnului asa cum vede ortodoxul pozitia ei, te ajuta sa fii ortodox, dar nu si credincios lui Hristos/ E adevarata afirmatia. Ca sa fii ortodox (dreptcredincios) solutia e Hristos, nu omul oricat de sfant ar fi el. Iisus a murit pentru noi, nu un om muritor

ERORE DOMNULE MARINESCU ! ! !

Învăţătura corectă despre Maica Domnului


Sfântul Proclu al Constantinopolului a fost cel mai apropiat ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Cu toate acestea, contribuţia sa privind învăţătura corectă despre Maica Domnului a trecut aproape neobservată până astăzi. Considerăm prioritară, în momentul de faţă, sarcina de a dezvălui personalitatea fascinantă şi contribuţia deosebită a acestui mare ierarh.



Deşi Sinodul al III-lea Ecumenic a utilizat fragmente din predicile sale pentru a susţine faptul că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, puţini au fost cei care s-au aplecat cu atenţia asupra acestor texte în zilele noastre.

Viaţa Sfântului Proclu

Nu cunoaştem locul şi nici data naşterii Sfântului Proclu. Este cert, însă, că a fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur, deşi nu l-a putut urma pe acesta în exilul final. Nu l-a susţinut niciodată pe Arsaciu, urmaşul Sfântului Ioan, la scaunul de patriarh, deoarece acesta din urmă ocupase scaunul de episcop într-un mod necanonic. În schimb, a devenit secretarul lui Atticus, care i-a succedat în anul 406. Istoricul bisericesc Socrate precizează că "Proclu a devenit profesor încă din tinereţe şi, frecventând asiduu şcolile vremii, a devenit pasionat de retorică. Pe când era încă tânăr, a devenit unul dintre apropiaţii lui Atticus, care l-a numit mai târziu secretar al său". Atticus îl va hirotoni, de altfel, mai întîi diacon, iar apoi, la scurtă vreme, preot. După moartea lui Atticus, Proclu a fost foarte aproape să fie numit patriarh al Constantinopolului, dar lucrul acesta nu
s-a întâmplat. În schimb a fost numit episcop de Cyzic, dar nu a fost primit de creştinii din eparhia sa. După moartea patriarhului Sisinie (succesorul lui Atticus), s-a numărat din nou printre cei care puteau fi aleşi, dar i*a fost preferat Nestorie, viitorul eretic. Proclu s-a dezis de erezia lui Nestorie, predicând plin de curaj împotriva acesteia. În cele din urmă va fi ales patriarh în jurul anului 434. Printre activităţile sale importante se numără aducerea la Constantinopol a moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur, în jurul anului 438, şi punerea lor în biserica închinată Sfinţilor Apostoli. Un alt eveniment notabil din perioada petrecută ca patriarh este introducerea liturgică a cântării "Sfinte Dumnezeule", eveniment petrecut cu ocazia unui cutremur puternic care a zguduit capitala Imperiului Bizantin.

Istoria Omiliei a 5-a

Am decis să analizăm una dintre omiliile rostite de Cuviosul Proclu al Constantinopolului cu ocazia introducerii unei noi sărbători închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Parascheva Grigoriu, cea care s-a ocupat de traducerea acestei omilii în limba română, ne-a oferit şi un scurt comentariu cu privire la istoricul ei. Astfel, introducerea unei noi sărbători era privită în vremea respectivă cu suspiciune, pentru că existau creştini care afirmau că se diminuează posibilitatea adorării lui Dumnezeu prin aceste noi celebrări închinate sfinţilor. Însă era necesară dezvoltarea cultului adus Maicii Domnului, pentru că nu dispăruseră controversele legate de erezia nestoriană. Parascheva Grigoriu precizează: "Omilia a 5-a este documentul păstrat al unui astfel de argument care promovează noua sărbătoare pentru Fecioara Născătoare de Dumnezeu în Constantinopolul secolului al V-lea şi constituie dovada vie pentru organizarea cultului ei în această perioadă. Forme private ale unei astfel de devoţiuni sunt, desigur, mai vechi decât secolul al V-lea, după cum se arată într*un papirus din secolul al III-lea ce invocă mila şi protecţia Născătoarei de Dumnezeu. Aceste devoţiuni au continuat să câştige teren tot mai mult în secolul al IV-lea, când, de pildă, Sfinţii Grigorie de Nisa şi Grigorie de Nazianz atestă cele mai timpurii exemple ale apariţiilor şi mijlocirilor Maicii Domnului, deşi nici în relatările lor aceste exemple nu par să fie ceva cu caracter extraordinar sau de noutate, având corespondente în literatura ascetică contemporană. În acelaşi timp, Fecioara a început să ocupe din ce în ce mai mult un loc central, ca figură exemplară atât în cultul public şi privat, cât şi în monahism. Omilia a 5-a marchează un pas decisiv în această direcţie odată cu afirmarea de către Sfântul Proclu a preeminenţei Fecioarei asupra tuturor celorlalţi sfinţi" (Sfântul Proclu al Constantinopolului, Omilii la Naşterea Domnului, trad. Parascheva Grigoriu, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, pp. 84-85).

Născătoarea de Dumnezeu - mai presus de toţi sfinţii

Încă din debutul omiliei sale, Sfântul Proclu afirmă că Născătoarea de Dumnezeu este mai presus de toţi sfinţii. Prima comparaţie pe care o efectuează este cea cu drepţii vechi-testamentari. După ce enumeră virtuţile acestora, începe să explice de ce Preasfânta Fecioară îi depăşeşte pe toţi în sfinţenie. "Ea a purtat în pântece pe Cel întrupat, căci ce putea împiedica iconomia cea negrăită a lui Dumnezeu Cuvântul? Creşterea materială a pântecelui? Dar de creştere şi pătimire Cuvântul este străin. Mărire? Dar dumnezeirea nu este circumscrisă. Întinăciune? Dar Cel ce a zidit-o pe ea nu se întinează şi Cel întrupat în ea şi Cel ce S-a născut nu S-a întinat, ci şi mai mare slavă aduce împăratul, iubirea de oameni. (...) Aşadar nimic nu este în viaţă precum Născătoarea de Dumnezeu Maria. Cutreieră toată făptura, o, omule, cu mintea şi vezi dacă este ceva mai mare decât Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Fecioara. Răscoleşte pământul, scrutează marea, iscodeşte văzduhul, cerurile le cercetează cu mintea, gândeşte-te la toate puterile cele nevăzute şi vezi dacă este vreo altă minune aşa de mare în toată făptura. (...) Numără deci cele străine şi minunează-te de biruinţa Fecioarei, fiindcă pe Cel pe care toată făptura Îl preamăreşte numai ea în chip netâlcuit în cămara de nuntă l-a primit" (Omilii la Naşterea Domnului, pp. 91-93). Sfântul Proclu al Constantinopolului nu cuprinde doar sfinţii, ci şi îngerii în treapta inferioară a Născătoarei de Dumnezeu. Fecioara Maria a rămas om, fără a căpăta o natură necreată, dar, cu toate acestea, s-a ridicat mai presus de puterile fără de trup, prin faptul că a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Nici drepţii vechiului legământ, nici sfinţii Evangheliei nu pot să se ridice la treapta Născătoarei de Dumnezeu.

Împlinirea femeilor

"Fericite sunt pentru ea toate femeile. Neamul femeiesc nu mai este sub blestem, fiindcă a născut pe cea care şi pe îngeri îi va birui în slavă. Eva se vindecă, este redusă la tăcere egipteanca, se îngroapă Dalila, fără pomenire rămâne Irodiada, şi acum se admiră şirul femeilor de cinste, se binecuvintează Sarra, ca născătoare a popoarelor, Rebecca se cinsteşte ca dătătoare înţeleaptă a binecuvântărilor, se admiră şi Lia ca maică a strămoşului după trup al Domnului, se laudă Debora ca strategă mai presus de fire, se fericeşte şi Elisabeta ca una ce a odrăslit săltarea în pântece a Înaintemergătorului harului" (Omilii la Naşterea Domnului, pp. 93-94). Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este cea prin care neamul femeiesc dobândeşte cea mai înaltă slavă. Prin ea sunt lăudate femeile virtuoase ale Legii vechi, dar sunt şi mustrate cele care au păcătuit. Încheiem cu un citat de o frumuseţe retorică deosebită al Sfântului Proclu al Constantinopolului, în care el identifică şi simbolurile Legii vechi cu prefigurări ale Preasfintei Fecioare. "Dar Maria este închinată fiindcă s-a făcut maică şi roabă, şi nor, şi cămară de nuntă, arcă şi chivot al Stăpânului. Maică, fiindcă a născut pe Cel ce a binevoit a Se naşte. Roabă, mărturisind firea şi propovăduind harul. Nor, fiindcă de la Duhul Sfânt a luat în pântece pe Cel pe care L-a născut. Cămară de nuntă, fiindcă Dumnezeu Cuvântul, ca într-o cămară de nuntă, a umbrit taina. Chivot, nu purtând Legea, ci pe dătătorul de Lege odrăslindu-L" (Omilii la Naşterea Domnului, p. 94).

" Maria este închinată fiindcă s-a făcut maică şi roabă, şi nor, şi cămară de nuntă, arcă şi chivot al Stăpânului. Maică, fiindcă a născut pe Cel ce a binevoit a Se naşte. Roabă, mărturisind firea şi propovăduind harul. Nor, fiindcă de la Duhul Sfânt a luat în pântece pe Cel pe care L-a născut. Cămară de nuntă, fiindcă Dumnezeu Cuvântul, ca într-o cămară de nuntă, a umbrit taina. Chivot, nu purtând Legea, ci pe dătătorul de Lege odrăslindu-L."
Sf. Proclu, Omilii la Naşterea Domnului

[glykys]

Daca Maica Domnului, in smerenia sa, nu ar fi acceptat vestea pe care i-a dat-o ingerul si nu s-ar fi facut vas ales pentru a-L primi in pantecele sale pe Mantuitorul lumii, cum ar fi venit oare pe pamant?

Este tare apasator sa vezi cum tocmai in aceste momente de bucurie duhovniceasca, in care o cinstim si pe Maica Domnului, vin sectantii sa o insulte si sa ii minimalizeze rolul sau in istoria mantuirii noastre. Sa ne lumineze Dumnezeu pe toti!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de glykys

Daca Maica Domnului, in smerenia sa, nu ar fi acceptat vestea pe care i-a dat-o ingerul si nu s-ar fi facut vas ales pentru a-L primi in pantecele sale pe Mantuitorul lumii, cum ar fi venit oare pe pamant?

Este tare apasator sa vezi cum tocmai in aceste momente de bucurie duhovniceasca, in care o cinstim si pe Maica Domnului, vin sectantii sa o insulte si sa ii minimalizeze rolul sau in istoria mantuirii noastre. Sa ne lumineze Dumnezeu pe toti!

Eu nu vad pericolul venind din aceasta directie. Sectarii sunt ultimul lucru care ar trebui sa ne preocupe. Atat timp cat sunt preocupati de propriile interpretari si fac din asta un anume model de "mandra smerenie", n-ar trebui sa ne afecteze catusi de putin. Poate in masura in care printre sectari avem frati, surori, nepoti, rude apropiate, pana nu demult ortodocsi, de la care noi insine am invatat sa ne rugam. Atunci suferim mai mult, fiindca ne doare neputinta pentru acele suflete care ne sunt atat de dragi. Am doua astfel de cazuri: o nepoata prin Austria acum, de la care am invatat perseverenta in rugaciune, pe cand ea avea 16-17 ani, iar eu 24-25... Prin casatorie, a abandonat ortodoxia, trecand la penticostali (mi se pare...) Si un alt caz, cel mai bun prieten din Timisoara, un ateu cu care m-am luptat 7 ani sa-l fac sa inteleaga dragostea lui Dumnezeu pentru om. De cativa ani am aflat ca este... predicator, dar nu stiu la care din secte. Mai vorbim la telefon din cand in cand, dar daca abordam subiectul religios, se incing spiritele si de aceea am convenit sa discutam despre orice altceva, cand si daca ne mai sunam...
Mie mi se pare ca cel mai mare pericol vine din fatarnicia noastra, din superficialitatea credintei noastre pe care o ridicam la rang de..."sfintenie"... Urasc "vanatoarea", iar daca mai vine si din partea unui frate... ortodox, o gasesc cea mai josnica si mai imorala dintre inselari. Fiindca ajungi sa lovesti in adancul sufletului celui de o credinta cu tine si sa crezi ca faci... "apostolat". Incerci sa te stapanesti si sa spui ca poti trece peste moment, dar in mod ciudat tu ramai inca mult timp tulburat.
Ce e "vanatoarea"? Nu, nu e nici revolta simpla, nici ironia ca reactie asupra unui mesaj care in opinia cuiva cade ca o petarda in mijlocul bisericii. Acestea mi se par reactii firesti, prin care ne afisam in felul nostru dezacordul, dar fara a jigni persoana, ci doar a pune subiectul in acea lumina pe care tu o vezi in acel moment. Vanatoarea este aceea prin care ne apucam de stat la panda, de cautat in nuante, sau in... arhiva, ce-a facut X, cine e X, cum il pot discredita in ochii celorlalti, ca sa vada toata lumea cat este de "mitocan", canalie", "nesimtit", "schizofrenic", "betiv" etc, etc, etc... Toate raportate la el care... se roaga ca un erou la Maica Domnului, in coltisorul lui..."linistit", care merge sa cerceteze copiii bolnavi de cancer, spre deosebire de altii care, in opinia lui, daca nu se lauda, nu fac nimic, dar NIMIC care sa merite aprecierea lui... personala!
Ce-mi poate face mie un sectar? El isi vede de viata lui, eu de a mea? Ce-mi poate face mie un frate ortodox? Ma poate zgudui din toate incheieturile, ma poate tulbura pentru mult timp, ma poate antrena intr-o amaraciune fara sens, care se transmite involuntar in mijlocul familiei si a celor dragi; ma poate transforma intr-un "razbunator", daca sunt mai slab de ingeri, ca sa dovedesc ca... am dreptate; ma poate blaza sau dobori, facandu-ma sa-mi pierd increderea ca sunt si eu in stare de ceva cat de cat bun; ma poate determina, din bun simt si ca sa evit orice eventual conflict, sa mai vin si eu cu "partea mea de suflet" pe un topic unde poate as avea ceva de spus, numai sa nu-i dau ocazia sa mai stau in calea "tintei" lui.
Si poate ca nu el poarta vina cea mai mare. Jumatate din intreaga vina o purtam TOTI, cu predilectie cei care ne dam..."ortodocsi", dar care din anumite motive preferam sa tacem numai fiindca devenim noi insine "tinte". Iar cealalta jumatate, am mai spus-o si o repet cu riscul de a fi bannat definitiv: Adminul nu vrea sa se implice, ori fiindca nu are habar, ori fiindca exista un compromis pe care eu si toti ceilalti care-am fost jigniti de atatea ori de acest user, nu-l intelegem.
Oricum, in opinia mea, un site ortodox cu atatea jigniri aduse din partea unui user care se aseaza singur in fruntea ierarhiei credinciosilor, este o imagine trista pentru oricine intra sa ne viziteze!

[ioanna]

Considerati ca d-voastra n-ati jignit pe nimeni pe forum, n-ati lovit in adancul sufletului pe nimeni, doar v-ati aratat dezacordul? De ce-l urmariti pe Cristiboss pe toate topicele pentru a sublinia cum vaneaza el replicile altora si a-l prezenta intr-o lumina proasta, daca va deranjeaza atat de mult cand altii fac asta? Pe topicul "rugaciunea exemplara" ati spus in principiu acelasi lucru despre dansul si despre Admin, vad ca tineti sa repetati si aici, deci vanati si d-voastra, chiar daca verbal spuneti ca urati acest gen de comportament, practica lasa de dorit.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Daca Maica Domnului, in smerenia sa, nu ar fi acceptat vestea pe care i-a dat-o ingerul si nu s-ar fi facut vas ales pentru a-L primi in pantecele sale pe Mantuitorul lumii, cum ar fi venit oare pe pamant?

Este tare apasator sa vezi cum tocmai in aceste momente de bucurie duhovniceasca, in care o cinstim si pe Maica Domnului, vin sectantii sa o insulte si sa ii minimalizeze rolul sau in istoria mantuirii noastre. Sa ne lumineze Dumnezeu pe toti!

Oare mai exista bucurii duhovnicesti , Ana Maria , cand vezi in jur persoane "credincioase" care se preocupa mai mult de propria persoana , si se dau sifonati pentru orice virgula , orice vorba , orice "atac" venit din stanga sau dreapta ? Obsesia lor a devenit maladiva , se simt vanati , persecutati , in mandria si fatarnicia lor fara margini . Isi fac conturi duble , triple pe acest site , jucand la doua capete , cand de oameni buni , cand de mosnegi sfatosi , cand de semiatei preocpati de magie , horoscoape si probleme "habarnistice !
Ce mai conteaza , draga Ana Maria , Maica Domnului in fata lor hidoasa si plina de puroi urat mirositor ! Maica Domnului ? Hm , mult mai important pentru ei este propria persoana , sa nu fie "vanati" , adica au obsesia persecutiei , sa nu fie siofonati de vorba lumeasca , sa li se plece lumea ,orice dar numai de Maica Sfanta nimic .
Sunt oameni care uita ca smerenia se castiga prin ispite , prin insasi aceste incercari venite din stanga sau din dreapta , uita , uita tot , mai putin ce a spus X sau Y la o anumita ora sau data . In maladia lor se simt urmariti , jigniti din cale afara si asta explica si haosul din viata lor reala , find obsedati doar de cele lumesti si aspectul tinutei exterioare , uitand de putregaiul interior .
Maica Domnului ? Hm , ce mai conteaza ea , cand X sau Y il deranjeaza si-i doreste cu ardoare pieirea , fie si din acest amarat spatiu virtual .
Bufnesc , trantec , se smiorcie , ameninta cu plecarea , indeamna la revolta , fac jocuri de culise murdare , indeamna la plecarea de pe acest forum-site , crezand ca aduc paguba administratorilor si propietarilor , fac orice , spumega cand se simt sifonati , "urmariti" , "atacati" , si atunci Maica Domnului trece pe locu doi , trei , sau oriunde , dar nu aici . Citeam , draga glykis , ieri parca , cum in furia unui astfel de individ , cum blestema pe o sora de a noastra , Ioana parca , sa-si rupa unghile in tastaura !
Sunt in stare de orice , numai de Maica Domnului nu au timp , sau o trateaza cu superficialitate , caci imaginea lor e mult mai importanta .
O zi buna , draga glykis !

[ioanna]

În prealabil postat de Marinescu

Maica Domnului asa cum vede ortodoxul pozitia ei, te ajuta sa fii ortodox, dar nu si credincios lui Hristos/ E adevarata afirmatia. Ca sa fii ortodox (dreptcredincios) solutia e Hristos, nu omul oricat de sfant ar fi el. Iisus a murit pentru noi, nu un om muritor

In Maica Domnului vedem cum straluceste Hristos, ea ne apropie de Hristos, nu ne indeparteaza de El. Maica Domnului nu se separa de Hristos.Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor reflecta “trupurile duhovnicesti”, reflecta morfologiile transfigurate pe care prietenii lui Hristos (Ioan 15:14) le-au dobandit prin conlucrarea lor cu harul, ne infatiseaza omul „innoit dupa chipul Ziditorului sau", descoperindu-ne taina lucrarii harului asupra "vasului de lut", in care fiinta umana poarta comoara chipului dumnezeiesc (II Corinteni 4:7). Toate acestea nu te indeparteaza de Hristos, ci din contra, te apropie si constientizezi si mai mult lucrarea Sa, iti intaresc credinta in El. Presupunerea d-voastra ca noi l-am neglija pe Hristos, Mantuitorul, in detrimentului oamenilor e nefondata. Ortodoxia e credinta purtatorilor de Hristos.

Chiar daca am inteles ce ati vrut sa spuneti, exprimarea d-voastra a fost nefericit aleasa.

Cristiboss56:Citeam , draga glykis , ieri parca , cum in furia unui astfel de individ , cum blestema pe o sora de a noastra , Ioana parca , sa-si rupa unghile in tastaura !

Dupa ce l-am facut "izvor de malitie", ma asteptam la o replica taioasa :)
Sa nu exageram, nu m-a blestemat nimeni, a fost un ping-pong verbal, atata tot.
E totusi deranjant si dureros totodata cand oamenii te suspecteaza de intentii ascunse, ca doresti sa-i duci in inselare, ca scopul tau e sa le abati atentia de la ceea ce sunt in sufletul lor etc. si de aceea mai reactionezi.