Psihologie - întrebări - Page 7

ioan67 · #61 24.11.2016, 13:41:46

Citat:

În prealabil postat de Jennyy

Din experienta proprie:

Psihologul, imi spune. Doamna, boala dar si medicamentul se afla in mintea d.vstra. Trebuie sa ganditi pozitiv. Trebuie sa va concentrati si sa spuneti in gand, eu sant bine..eu sant bine..
Eu ii raspund: Doamna, eu nu pot gandi pozitiv pentru ca Raiul se castiga nu cu ganduri pozitive ci cu jertfa. Eu nu doresc sa ma fac bine decat daca voia Lui Dumnezeu este sa ma fac bine. Caci ce folos aduce un trup sanatos cu un sufletul bolnav? Hristos a primit Crucea nu a "pasat-o" cu ganduri pozitive.

Despre gândirea pozitivă s-au spus multe, vrute şi nevrute, după cum a înţeles fiecare...
În ce mă priveşte, înţeleg prin gândirea pozitivă mai întâi acea cugetare orientată spre fapte (positivae, în latină, înseamnă faptă), spre acţiuni folositoare într-o situaţie dată. Deci înţeleg o gândire care caută soluţii, rezolvări ale unei situaţii problematice, ieşirea dintr-un impas. O astfel de cugetare mobilizează şi adună laolaltă resursele noastre sanogene. Ea participă la viaţă, urmăreşte rodirea, este stenică şi optimistă, arată şi sprijină nădejdea omului în depăşirea impasurilor. Cu atât mai mult ea este pozitivă (faptă încununată de succes) când omul îşi pune nădejdea şi în Dumnezeu, în puterea Lui nesfârşită şi blândă, în Pronie.
În al doilea rând, gândirea este pozitivă atunci când măcinăm la moara ei gânduri bune şi ne ferim să hrănim răul. A da atenţie neajunsurilor şi neplăcerilor în mod constant, mai degrabă decât a ne centra ochii minţii pe resurse şi pe recunoştinţă, este dăunător pentru noi şi pentru cei cu care convieţuim.
Iată, este cu adevărat gândire pozitivă aceea care nădăjduieşte la ajutorul lui Dumnezeu, mai degrabă la nepăsarea sau ostilitatea Lui. Este pozitivă gândirea care ne spune să facem răbdare şi să ne vedem de treabă, în timp ce ne şi rugăm cu tărie unui sfânt sau Preasfintei Născătoare. Este pozitivă gândirea care ne îndrumă să avem încredere în oameni chiar dacă uneori ne mai rănim între noi. Este pozitivă cugetarea care ne însoţeşte pentru a dezvolta abilităţi noi decât jelanie tristă şi neputincioasă.
Avm atât de multe motive să dăm mulţumită lui Dumnezeu pentru toate! Este pozitivă gândirea noastră când se pune la treabă pentru a descoperi aceste motive şi când ne însoţeşte în cultivarea concretă a recunoştinţei, prin fapte bineplăcute Domnului.

Iarăşi este pozitivă, acea gândire care ne îndrumă în acţiunile care ni se par jertfelnice. Discernământul, consultarea cu un om de încredere (de exemplu duhovnicul) atunci când traversăm actul jertfei nu înseamnă altceva decât gândire pozitivă.
Gândirea pozitivă este constructivă. De aceea, chiar în situaţii dificile, ea este însoţită de un sentiment plăcut al sensului, al lucrului bine făcut, al satisfacţiei vieţii şi al bucuriei că suntem robii lui Dumnezeu.

Chiar dacă trupul nostru este bolnav, gândirea pozitivă gaseşte semnificaţiile valoroase ale acestui fapt şi face, într-un fel tainic şi minunat, să primim boala ca binecuvântare. Devenim mai înţelepţi, atunci, adică mai puţin dispuşi să luăm totul ca lejer sau în răspăr sau în alte forme de uşurătate. Ne putem scruta cu mai multă pătrundere viaţa, comportamentul, atitudinile, credinţa. Ne putem descoperi greşelile, autoînşelările, micile sau marile trădări faţă de noi, de semeni, de Dumnezeu. Devenim mai lucizi, mai puţin dispuşi la autosabotare, mai curajoşi. Într-un anumit sens, ne voim curăţiţi şi îndreptaţi.
Iată, aceasta este o gândire pozitivă, slujitoare a însănătoşirii noastre sufleteşti, mai întâi, şi care ne apropie de Gândul lui Dumnezeu.

Vă mulţumesc, soră, că mi-aţi prilejuit aceste reflecţii. Deie Domnul să ne fie de folos amândorura şi, poate, altora care au prilejul să mediteze la aceste lucruri şi să înmulţească dialogul nostru cu roade încă mai bune.
Doamne ajută!

ioan67 · #62 24.11.2016, 14:02:18

Citat:

În prealabil postat de crincrin

Si eu sunt de acord cu Ioan67.
Adica sufletul se simte acasa in biserica, nu in cabinetul psihologului! In biserica el este intampinat de Hristos, de Preacurata Sa Maica, de sfinti, acolo se linisteste cu harul lui Dumnezeu, e bucuros de efectul tamaduitor al Sfintele Taine savarsite de catre preot asupra lui, tot acolo este hranit, odihnit, mantuit etc. In biserica, prin preot!

Imitatiile omenesti sunt de evitat!

Este un fapt banal, cunoscut de toţi cei care au traversat o experienţă terapeutică încununată cu succes (de pildă, clientul a depăşit tracul de examen şi multele îndoieli de sine şi a reuşit să înveţe materia, s-a prezentat la examen, l-a trecut cu bine), că sufletul se simte acasă şi în cabinetul psihologului...:) După cum sunt momente când, tot acolo, se poate simţi ca în iad (întrucât se înfruntă în el forţele vieţii cu forţe demoniace, morbide...).
O relaţie terapeutică bună construieşte mereu acel "acasă", desigur la nivel microscopic faţă de Marele Acasă, prin următorii 3 P: Protecţie, Permisiune, Putere terapeutică.
Iar dacă psihologul este şi om credincios şi le vede pe toate cu gândul la Dumnezeu, atunci un client binecredincios va avea cu atât mai mult simţământul că este "acasă".

ioan67 · #63 24.11.2016, 14:21:45

Citat:

În prealabil postat de stefan florin

In aceste vremuri in care traim, psihologul este mai mult decat necesar.Poate sa faca bine omului, dar poate sa faca si mult rau. Depinde de psiholog. Dar acest lucru este valabil si pentru preot. Si el poate sa faca mult bine, dar poate sa faca si mult rau. Imaginati-va cat rau poate sa faca un preot care este vazut iesind beat dintr-o crâsmă sau dimineata de la tanti Maricica (persoana cu renumele de femeie de moravuri usoare). Cata sminteala.

Aş propune să vedem relaţia la ambele capete. Clientul sau credinciosul din biserică nu sunt inerţi ori pasivi şi nu sunt piese mecanice pe care se imprimă automat mesajul taumaturgului.
Ci ei sunt oameni vii, activi, care preiau mesajul şi îl folosesc în sens personal.

Să încerc un exemplu, două:
Psihologul recomandă clientului anxios şi stresat să evite seara, înainte de culcare, discuţiile în contradictoriu şi mai degrabă să îşi facă liniştit programul de seară, să asculte puţină muzică odihnitoare şi să îşi facă rugăciunea, apoi să meargă la culcare. În ciuda acestui sfat binevoitor şi cu şanse de a fi folositor, clientul se ia la harţă cu unul din familie, îşi face griji că mâine va ploua, se enervează că nimic nu-i merge bine şi, ca să se "liniştească", iese la o plimbare mică... Pe drum se întâlneşte cu un vecin căruia îi reproşează că a spart pereţii cu pikamerul tocmai în timpul programului de odihnă de la amiază, se ia la harţă cu acesta apoi, de nervi, se duce să bea "una mică" la buticul din colţ. Apoi vine ameţit acasă, se trâteşte în pat înjurînd de mama focului şi adoarme buştean. Dar se trezeşte după câteva ore pe urma unui coşmar, în care visează că psihologul spărgea cu pikamerul pereţii tocmai în timpul programului de odihnă...:)
Acuma zi şi tu, Florine, ce vină are bietul psiholog aici?...:) (iar astea sunt chestii uşoare, să ştii; de multe ori se petrec lucruri mult mai fioroase, în ciuda muncii psihologului sau a psihiatrului... întrucât unii, din nefericire, amestecă de pildă diazepamul cu vodka...)

Alt exemplu: Vasile se spovedeşte, primeşte canon/îndrumare de la duhovnic, participă la Sfânta Liturghie, iese mulţumit de acolo, cu sufletul curat şi gata de fapte bune.
Simţindu-se minunat, îşi zice că ar fi bine să treacă pe la crâşmă, să bea un "digestiv" înainte de masă şi să împărtăşească din minunata lui stare de bine, cu prietenii. Se întoarce seara acasă, mort de beat şi cu datorii măricele...
Ce-i de făcut? Ce vină poartă preotul aici?

AlinB · #64 24.11.2016, 15:56:31

Nu, se referea la cazurile in care si preotii si psihologii pot da sfaturi neinspirate sau fara valoare terapeutica.

In plus, preotul poate face ceea ce nu poate face nici un psiholog: se poate ruga (cu putere de sus) pentru sufletul "clientului" sau.
Asta nu de putine ori face mai mult decat 1000 sfaturi, fie ele intelepte si pozitive.

Preotul poate compensa, prin har, ceea ce "pacientului" ii lipseste ca vointa sau luminare - fara a incalca, desigur, libertatea acestuia.

Psihologul in schimb, lucreaza cu materialul clientului, daca a mai ramas din el o batista, categoric nu o sa-i poata face costum din ea.

sophia · #65 24.11.2016, 16:46:17

Pentru Stefan (si nu numai) - cred ca se persista in confuzia dintre psiholog si psihoterapeut.
Criticat este aici psihoterapeutul - el lucreaza cu oameni bolnavi (sufleteste) si nu psihologul.
S-a nimerit insa ca Ioan este psiholog, dar a si tratat oameni, e de amandoua, deci.
Problema mare este cu oamenii care gasesc sau nu ceva bun in psihoterapie.
Din cate stiu, in tara profesia asta este rau famata din cauza unor greseli din trecut si din cauza unor nestiinte. Oameni care se duc la terapie, sunt etichetati ca fiind nebuni neaparat. Suferinta sufloeteasca nu este cunoscuta si recunoscuta in Romania.
In alte tari oamenii se duc la terapeut cand se simt rau, exista si cure in sanatorii. Nu ajung terapeutii, nu gasesti loc la terapie. Fiindca sunt mult prea multi oameni bolnavi sufleteste.
De ce : somaj, saracie, suprasolicitare (inainte se chema in limba romana astenie psihica), traume diverse, sterilitate etc.
In tara omul prefera sa cada, sau sa-si ia viata, dar nu se duce la o terapie, ca este rau famat. Imi scapa acum termenul betjocoritor folosit pentru psihoterapeut.

Cred ca aici trebuie lucrat in tara. Sunt lucruri care se pot repara daca oamenii se lasa tratati.

Pt. Ioan - exemplele tale sunt foarte simpliste. Un psihoterapeut nu se rezuma la a da un sfat pentru ianinte de culcare. Trebuie sa stie ce este cu omul, ce probleme are, de ce este nervos, iritabil.
Teorie stie si pacientul. El nu stie niste cum sa-si canalizeze nemultumiri, spaime, traume.
Daca el are o astenie si vecinul ala tot ii ciocaneste in cap cand il apuca, omul va dezvolta o aversiune cronica fata de vecin.
De multe ori trebuie sa o iei de jos de tot, sa vezi ce este cu omul si ce il chinuie, ce-i face rau.
De multe ori este necesar chiar sa scoti omul macar o vreme din mediul care ii face rau. In fine, sunt multe de spus.
Si psihoterapeutul este vinovat daca nu lucreaza cum trebuie cu omul.
Si trebuie sa se potriveasca. Incerci 1, 2 sau 3 pana vezi ca poti sa conlucrezi cu terapeutul.

Chestia asta cu gandirea pozitiva si vina e numai la tine si alte stereotipuri din astea sunt foarte periculoase. Sunt oameni care nu mai au puterea sa gandeasca pozitiv. Adica pana la urma cat sa gandesti pozitiv? De ex. esti somer sau nu poti avea copil, ti se spune "pai tu esti vinovat sau gandeste pozitiv".
Si te stradui 1, 2, 3 ani, faci tot ce poti si...nimic. Unde este limita?
Intre timp iti perzi si curajul, viata ta se schimba radical, din rau in mai rau. Sarac, datorii, singuratate, divort, etc.

Dar poti sa-i ajuti totusi, sa-l prinzi la timp si in loc sa-l arunci in disperare cu formule din astea, incepi sa lucrezi cu el sa-i dai putere, curaj, sa poata vedea si solutii.

Pentru Jennyy - asa ai spus la psiholog? N-am cuvinte.
Poate asa ai invatat tu de la preot, sau asa ai inteles din credinta. Nu este corect totusi.
Aici este nevoie intr-adevar de o discutie intre psiholg si preot. Eu cred ca amandoi vor fi foarte surprinsi.

Pentru crincrin - nu este asa. Un suflet bolnav poate pe de o parte sa aibe nevoie de mai mult decat de biserica, iar pe de alta chiar sa-i faca rau biserica, daca preotul si oamenii de acolo gresesc.
Tocmai asta este un subiect de discutie foarte important.
Sunt cazuri in care din cauza unor greseli se pierd oameni dintr-o biserica si chiar din credinta.

AlinB - in principiu imi place ultimul tau mesaj. Doar ca preotul poate si trebuie sa faca mai mult. Daca vrea si este construit astfel. Parintele Galeriu era asa. Nu se rezuma la rugaciune, te ajuta si practic in problema respectiva.

DragosP · #66 24.11.2016, 16:58:52

Care-i diferența dintre psiholog și psihoterapeut?
Primul îți zice că ești diliu în timp ce al doilea ar încerca să te și repare?

Atunci eu sunt psiholog. Mare di tăt, chiar.

ioan67 · #67 25.11.2016, 01:36:55

Citat:

În prealabil postat de AlinB

Psihologul in schimb, lucreaza cu materialul clientului, daca a mai ramas din el o batista, categoric nu o sa-i poata face costum din ea.

Mă tem că şi Bunul Dumnezeu lucrează tot cu materialul clientului.
Ar putea lucra cu altceva sau împotriva acestuia?

ioan67 · #68 25.11.2016, 01:53:39

Citat: