Versetul de azi

[vsovi]

În prealabil postat de mirelat

"Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun". Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor)." (Pildele lui Solomon 9, 12-18)

am sa "colorez" nitzel:
[COLOR=red]Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine,[/COLOR] (aici cred ca exclude intzelepciunea aia care se arata intzeleapta pentru altul dar pe el nu se vede cat e de smintit, un fel de rade ciob de oala sparta)
"dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul." (deci batjocoritorul opunandu-se intzelepciunii ishi atrage ponosul relelor asupra sa singur)

[COLOR=blue]"Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic."[/COLOR] ( o femeie galagioasa adica o credintza desfranata trufashe, trambitzandu-shi credintza ei, proasta adica plina de slava de laoameni caci nu vrea sa shtie de intzelepciune, care nu shtie nimic adica una care ascunde capul in nisip ca strutzul, ishi astupa ochii shi urechile ca sa nu auda ce fapte de nebunie face, ca sa nu ia aminte la uciderile pe care le savarsheshte, deci nu vrea ca sa shtie ce gresheshte ea ci doar altzii)

[COLOR=seagreen]Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: [COLOR=plum]"Cine este neînţelept să intre la mine!"[/COLOR] Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: [/COLOR][COLOR=plum]"Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun".[/COLOR] (plina de deasuprire shade ca pe un tron pe un munte foarte inalt, plina de rang, shi-i cheama la ea pe trecatori ori pe cei ce merg pe caile lor shi le promite intzelepciune celor ce poftesc chemandu-i sa intre la desfranare, iar celui nechibzuit ii arata cashtigul ce vine din viclenie shi furt, ca sa se tupileze shi le promite dulceatza mai mare a bogatziilor obtzinute prin calcarea shi jefuirea altora, dulceatza ce vine din satisfacerea pizmei sau lacrimile shi intristarea shi mania ce vin tot din insatisfacerea piszmei si mandriei)

[COLOR=lime]Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).[/COLOR] (deci aiata ca iadul este printre noi, inghitzindu-i shi poftindu-i pe astfel de oameni care nu shtiu ca se afla printre umbre, ca deja sunt in sheol, in adancurile sheolului), deci iata cum nebunia ii pofteshte pe cei ce deja sunt acolo de multa vreme... deci sunt statornicitzi in faradelegi, in patimi.)

[georgeval]

"Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri". (Marcu 8, 34-38)


Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata ca, dupa cum in mijlocul Raiului era sadit Pomul Vietii, tot asa in mijlocul Postului Mare al Sfintelor Pasti este praznuita sarbatoarea Sfintei Cruci, celei de viata facatoare. De ce? Pentru ca pacatul neinfranarii (nepostirii) si neascultarii lui Adam se indreapta prin infranare sau postire fata de cele materiale si prin ascultare fata de Cuvantul lui Dumnezeu: "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (loan 6, 54). Adam si Eva au pierdut Raiul si Pomul Vietii pentru ca nu au postit si pentru ca nu au ascultat de Dumnezeu. Noul Adam, Iisus Hristos, facandu-Se ascultator pana la moarte si inca moarte pe Cruce, ne-a daruit Pomul Vietii, El insusi fiind Pomul vietii, care Se daruieste noua in Sfanta Euharistie. De aceea, Sfantul Isaac Sirul ne spune ca Pomul vietii era Hristos, iar acum l-am castigat prin Sfanta Euharistie. Din acest motiv, in timpul impartasirii cu Trupul si Sangele lui Hristos se canta: "cu Trupul lui Hristos va impartasiti si din izvorul Cel fara de moarte gustati". (PF DANIEL)

[vsovi]

"Altă [COLOR=plum]pil[/COLOR]dă le-a pus Iisus lor înainte, zicând: <<Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii [COLOR=plum]dormeau[/COLOR], a venit [COLOR=plum]vrăj[/COLOR][COLOR=black]m[/COLOR][COLOR=plum]aş[/COLOR]ul lui, a semănat [COLOR=plum]neg[/COLOR]hina printre grâu şi s-a [COLOR=plum]dus[/COLOR]. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi ne[COLOR=plum]ghi[/COLOR]na. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţa bună în ţarina ta? De unde, dar, are negh[COLOR=plum]in[/COLOR]a? Iar el le-a răspuns: Un om vră[COLOR=plum]jm[/COLOR]aş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind [COLOR=plum]neghina[/COLOR], să smulgeţi odata cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul, şi neg[COLOR=plum]hin[/COLOR]a, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi [COLOR=plum]neghina[/COLOR] şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea>>. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: <<Lămureşte-ne nouă [COLOR=plum]pil[/COLOR]da cu neghina din ţarină>>. El, răspunzând, le-a zis: <<Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neg[COLOR=plum]h[/COLOR]in[COLOR=plum]a[/COLOR] sunt fiii celui [COLOR=plum]rău[/COLOR]. Duşmanul care a semănat-o este [COLOR=plum]diavolul[/COLOR]; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate [COLOR=plum]smintelile[/COLOR] şi pe cei ce fac [COLOR=plum]fărădelegea[/COLOR], şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi [COLOR=plum]plângerea[/COLOR] şi [COLOR=plum]scrâşnirea[/COLOR] d[COLOR=plum]in[/COLOR]ţ[COLOR=plum]il[/COLOR]or. Atunci, cei drepţi vor straluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă>>.“ (Matei 13, 24-30, 36-43)

pilda aceasta este gata explicata shi nu mai are nevoie de explicaţii, dar totushi poate se pricepe mai bine cu ajutorul culorii [COLOR=plum]rroz [/COLOR][COLOR=black]shi cu aratarea de catre CLD prin Trambitza 6 shi 7 ca anul 1992 este in mijlocul acestui veac shi este anul inceputului sfarshitului, dupa 7500 ani de la caderea primului om (Adam shi Eva) din Rai...[/COLOR]

[tigerAvalo9]

APOCALIPSA LUI IOAN Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: "Suiţi-vă aici!" Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

13În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ, şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi, s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

14A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.

15Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor."

16Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ, şi s-au închinat lui Dumnezeu,

17şi au zis: "Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.

18Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!"

19Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare.








APOCALIPSA

Marcu 9, 17-31

17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.
30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.
31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.

Parintele nostru azi la predica a facut analogia intre acest copil bolnav, cu duh mut si surd, si sufletul nostru, de care multi nu mai avem grija "din pruncie"... dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata! Doamne ajuta!

[patinina34]

Duminica a patra din Postului Pastilor, despre scoaterea demonilor
[SIZE=2]1. Adeseori, si mai cu seama in zilele acestea sfinte, am vorbit evlaviei voastre despre post si de spre rugaciune, dar inca nu am spus urechilor si sufletelor voastre iubitoare de Dumnezeu de ce daruri se vor invrednici cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si ce bunuri de mult pret se vor da celor ce le cer, dupa cum se marturiseste si prin cuvantul citit azi in Evanghelia Domnului. Ce spune aceasta? Un lucru mare si mai insemnat decat toate, precum se spune. Caci, in afara de altele, poate sa dea putere deplina impotriva duhurilor rele, ca sa fie ele izgonite si indepartate, si sa fie izbaviti cei bantuiti de uneltirile diavolilor. Caci ucenicii au grait catre Domnul cu privire la cel cuprins de duhuri rele, care era surd si mut, cum ca ei n-au fost in stare sa scoata raul afara; iar Domnul le-a spus lor: "Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat cu rugaciune si cu post".[/SIZE]
[SIZE=2]2. Si poate ca din aceasta pricina, dupa rugaciunea cea de pe munte si aratarea din ea a dumnezeiestii lumini [lumina taborica a Schimbarii la Fata], cobori de indata in locul unde se afla cel stapanit de demoni. Caci, spune Evanghelia [vezi Matei 17, 1 -9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36], luand pe ucenicii cei alesi de El, S-a urcat pe munte ca sa se roage si a stralucit fata Lui ca soarele. Si iata s-au aratat, graind cu El, Moise si Ilie, cei care mai mult decat toti ceilalti oameni s-au nevoit in rugaciune si in post; si ei au aratat, prin ivirea lor in timpul acelei rugaciuni, iubirea reciproca si deplina potrivire dintre rugaciune si post. Daca glasul sangelui nefericitului Abel a strigat din pamant catre Domnul, asa cum am aflat de la Moise ca i s-a spus lui Cain, si daca partile trupului si madularele lui toate, indurand postul, vor striga si ele catre Domnul, Care va grai cu cel ce posteste prin rugaciune, acestea doua [postul si rugaciunea] savarsindu-se oarecum impreuna, atunci, pe buna dreptate, Dumnezeu face mai primit postul, oranduind in ceata dreptilor pe cel ce a luat asupra sa aceasta nevointa. Caci, dupa ce in rugaciune a stralucit dumnezeieste fata Lui, coborand Domnul din munte, S-a indreptat catre multime si catre ucenici, unde a fost adus dinaintea Lui acel om stapanit de demon, pentru ca, asa cum a aratat El pe munte, S-a facut rasplata pentru post si rugaciune; si nu numai o rasplata mare, ci una mai presus de toate rasplatile (caci El a aratat ca dumnezeiasca stralucire a fost o rasplata a acestor osteneli). Dar coborand [de pe munte], El a aratat ca o rasplata a acestora a fost si puterea asupra demonilor.[/SIZE]
[SIZE=2]3. Dar intrucat in ziua de astazi a Postului este randuit sa se citeasca in biserici cele cu privire la aceasta minune, sa talcuim si noi intregul cuvant vestit mai sus de catre Evanghelie. Caci spune Scriptura ca venind Iisus la ucenicii Sai si la cei aflati impreuna cu ei, si intrebandu-i despre ce vorbeau [se sfadeau], unul din multime, raspunzand, a zis: "Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste" [Marcu 9, 17-18; pentru intregul episod, vezi Matei 17,14-21; Marcu 9, 17-29; Luca 9, 38-42].[/SIZE]
[SIZE=2]4. Dar cum de face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste? Creierul celui demonizat, mai intai si mai mult decat celelalte parti ale trupului sau, trece prin incercari. Caci demonul se slujeste ca de un vehicul de suflarea ce se afla in creier, iar apoi dintr-acesta, ca dintr-o cetatuie aflata pe un varf de munte, stapaneste intreg trupul. Iar cand creierul patimeste, o oarecare scurgere se sloboade de aici, care este in acelasi timp flatulenta si catarala la nervi si la muschii trupului, astupand iesirile suflului launtric; si pricinuieste prin aceasta un tumult si o izbucnire si o miscare brusca in toate partile slobode, mai cu seama in falei, ca unele ce sunt mai aproape de partea cea mai intai patimitoare. Mult lichid se aduna mai cu seama la gura, din pricina multelor deschideri si a apropierii de creier, caci plamanul nu poate respira dupa fireasca randuiala, din pricina miscarii dezordonate a madularelor. Pe de alta parte, din pricina prisosului de lichid care se ridica deodata, fac spume la gura cei ce patimesc de aceasta stare. In felul acesta l-a facut demonul [pe cel posedat] sa spumege si sa scrasneasca din dinti, lovindu-i cumplit unii de altii si starnindu-i in chip nebunesc. Dupa aceasta, el a ramas teapan prin puternica lucratura a demonului. Caci asa cum din pricina caldurii aburii sunt miscati, iar daca dogoarea soarelui este mai puternica, aburii se imprastie si pier din pricina ei, tot asa si din pricina uneltirii demonului umezeala madularelor care da pe din afara, chiar indestul de multa fiind, nu dupa mult timp se pierde, iar demonizatul acela se usuca.[/SIZE]
[SIZE=2]5. Tatal demonizatului Ii mai spune Domnului ca le-a vorbit ucenicilor Sai, cerandu-le sa-l izgoneasca pe demon, dar aceia nu au putut. Iar Domnul a zis nu numai catre el, ci catre toti cei de acolo: "O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Fana cand va voi rabda pe voi?" [Marcu 9, 15]. Mie mi se pare ca cei ce erau de fata acolo dintre iudei, agatandu-se de faptul ca ucenicii nu putusera sa izgoneasca demonul, au cam prins sa huleasca. Caci ce n-ar fi in stare sa spuna, profitand de asemenea prilej, acei oameni care nici macar atunci cand se savarsesc minuni nu se leapada de hula? Asadar, cunoscand Domnul murmurele si ocarile acelor oameni, ii cearta si ii rusineaza, nu numai prin cuvinte indestul de taioase, dar si prin fapte si vorbe pline de iubire de oameni. Caci El porunceste spunand: "Aduceti-l la Mine!" [Marcu 9, 19]; si ei l-au adus. Si vazand pe Domnul, demonul, dandu-si pe fata intreaga rautate, l-a scuturat cu spasme pe baiat, iar acela s-a prabusit, tavalindu-se si spumegand.[/SIZE]
[SIZE=2]6. Domnul l-a intrebat pe tatal baiatului: "Cata vreme este de cand i-a venit aceasta?" [Marcu 9, 21]. Domnul a pus aceasta intrebare din iubire de oameni, pentru credinta si ca sa-l faca pe acela sa ceara cu deplina incredintare. Caci bietul om se afla asa de departe de credinta, incat nu era in stare sa se roage nici pentru izbavirea copilului sau. El nici pe ucenici nu i-a rugat propriu-zis, cu toata staruinta. Pentru ca spune: "Am zis ucenicilor Tai sa-l alunge [pe demon]"; dar el nu a cazut inaintea lor, nu i-a implorat, nu s-a rugat de ei. Si nici pe Domnul nu se arata a-L ruga [cu adevarat]. De aceea Domnul l-a lasat pe baiat sa zaca o vreme inaintea ochilor tatalui sau, iscodindu-l pe acesta despre vremea patimirii si dandu-i prilej sa-si intareasca cererea sa. Tatal raspunse ca inca din copilarie patise fiul sau acestea si ca adeseori demonul il arunca in foc si in apa, cu gand ca sa-l piarda; si adauga: "De poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi" [Marcu 9, 22].[/SIZE]

[patinina34]

[SIZE=2]7. Iata cat de mare era necredinta acelui barbat! Caci cel care spune: "De poti...", arata tocmai prin aceasta ca nu crede puterii Lui. Si-i zice atunci Domnul: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede" [Marcu 9, 23]. Dar spune aceasta nu pentru ca nu avea stiinta de necredinta aceluia, ci ca sa-l indemne macar la un dram de credinta, aratand, in acelasi timp, ca si faptul de a nu fi putut ucenicii sa scoata demonul avea drept pricina tot necredinta lui. Se cade a lua aminte la Evanghelist; "caci acesta nu spune ca Domnul a zis catre tatal baiatului: "De poti sa crezi..." [sic], intrucat aproape intotdeauna Domnul le cere credinta celor ce cauta tamaduiri. Fiind El stapan si obladuitor al sufletelor, S-a straduit sa le si vindece pe acestea prin credinta. Dar tatal baiatului aceluia, cand a auzit ca vindecarea va insoti credinta sa, a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele" [ATarcu 9, 24]. Sa luam aminte la inaintarea cea buna a credintei lui. Fiindca nu numai ca a crezut cu privire la tamaduirea baiatului, dar a crezut si ca Domnul poate sa inlature insasi necredinta sa, de o va voi El. Cand multimea a dat navala la cuvintele acestea ale Sale, Domnul - zice Scriptura - a certat duhul cel necurat, spunandu-i: "Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!" [Marcu 9, 25].[/SIZE]
[SIZE=2]8. Demonul acela se arata a fi foarte rauvoitor si peste masura de nerusinat. Fiindca taria certarii si porunca de a nu mai intra [in baiat] vadesc nerusinarea demonului; caci fara de aceasta, pe cat se pare, s-ar fi intors in el si dupa ce a fost izgonit. Demonul avea intinsa stapanire asupra baiatului aceluia, fiind greu de smuls, iar pe deasupra mut si surd; si intrucat nu era indestulatoare firea baiatului pentru marea nebunie a demonului, baiatul a fost lasat aproape fara simtire. Spune mai departe Scriptura: "Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit. Iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit" [Marcu 9,26]. Cat priveste racnetul acela, el nu se contrazice, cu faptul ca demonul era mut. Caci vorbirea indeobste este semnul unei cugetari, pe cand racnetul este un sunet oarecare. Demonul il sloboade pe baiat, dar il zguduie cu atata putere incat acesta ramane ca mort, vadindu-se astfel pe deplin, rautatea acelui demon. Domnul insa, luand mana baiatului, l-a ridicat pe el si l-a pus pe picioare, aratand prin aceasta puterea nemasurata a lucrarii Sale. Caci a lua de mana era o lucrare in marginile firii celei zidite, dar a-l scula pe baiat, vindecat de tot raul, este o fapta a lucrarii celei nezidite si dumnezeiesti si de viata incepatoare.[/SIZE]
[SIZE=2]9. Cand ucenicii L-au intrebat dupa aceea, de o parte: "Pentru ce noi n-am putut sa-1 izgonim?", Domnul a grait catre ei, deslusindu-le ca acel neam de demoni "cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post" [Marcu 9, 28-29]. Unii spun ca rugaciunea aceasta si postul trebuie sa se savarseasca de catre cel ce patimeste. Insa nu este asa. Caci I cel ce se afla sub puterea unui duh rau, si mai ales a unui duh atat de cumplit, este asuprit de acesta ca si cand ar fi un madular al lui. Cum ar putea deci asa cineva sa se roage si sa posteasca pentru sine in chip folositor?[/SIZE]
[SIZE=2]10. Se pare ca demonul acesta napraznic era neinfranat, caci el il arunca uneori in foc pe cel pe care l-a cuprins (asa sunt de cumpliti demonii in ravna lor patimasa), iar alteori il scufunda pe el in apa din pricina lacomiei diavolesti, inchipuind betiile cele fara de masura si nesatul multelor petreceri lumesti. Caci si in cele de acest fel se afla acest demon surd si mut, pentru ca cel ce a cazut prada neadevarurilor unui astfel de demon, acela nu sufera prea lesne sa auda si sa graiasca cele dumnezeiesti. Insa cel ce nu are inradacinat in sine acest duh rau, fiind atins doar [din afara] de urzelile celui rau, cand se ridica spre a se intoarce catre Domnul (intrucat poseda inca stapanirea de sine), are nevoie de post si ruga' ciune, pentru ca prin post sa tina in frau trupul si sa infraneze rascoalele lui, iar prin rugaciune sa potoleasca si sa reteze indoielile din sufletul sau si cugetarile cele atatatoare de patimi, si astfel sa se faca stapan pe sine si sa puna capat impatimirii, inlaturand prin rugaciune si post satanica razboire si toata uneltirea. Cand insa nu lucreaza doar la indemnul si ispitirea diavolului, ci il are pe acesta chiar in sine, atunci el nu mai sufera in chip omenesc, nici nu mai poate prin sine si de la sine sa faca ceva pentru propria-i tamaduire. Iar ceea ce ar face el, daca ar avea mintea sloboda, se face pentru el de catre cei slobozi; ba mai mult, chiar Duhul cel Sfant mijloceste pentru izgonirea demonului, prin implinirea unor lucrari foarte mari.[/SIZE]
[SIZE=2]11. Dar sa nu cerem noi sa izgonim demonii, chiar de-am avea putere sa-i alungam, caci aceasta la nimic nu,ne va folosi, cata vreme ducem o viata lipsita de luare aminte. Fiindca spune Scriptura: "Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea" [Matei 7,22-23]. Asadar este mult mai folositor sa ne grabim sa izgonim patima desfranarii si a maniei si a urii si a ingamfarii, decat sa dam afara pe demoni. Pentru ca tiu este indestulator sa ne izbavim noi doar de pacatul cel trupesc, ci este de trebuinta sa curatim lucrarea cea launtrica, din sufletul nostru. Caci din inima noastra ies cugetarile cele rele, curviile, desfranarile, uciderile, furturile, necumpatarile si cele asemenea, si "oricine se uita la o femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" [Matei 5,28]. Atunci cand trupul se leneveste, mai lesne e cu putinta ca in minte sa se implineasca pacatul; si cand inlauntrul sufletului, prin rugaciune si bagare de seama si aducere aminte a mortii si a intristare pentru Dumnezeu, este nimicit asaltul raului, atunci ia parte trupul la sfintenie, dobandind puterea de a pune capat pornirilor pacatoase. Si aceasta este ceea ce spune Domnul, ca unii curata partea din afara a potirului, dar nu curata si partea cea dinlauntru a lui; ci voi faceti curata aceasta parte dinlauntru, si astfel tot potirul va fi curat. Caci avand tu toata grija ca partea ta cea dinlauntru sa fie lucratoare pentru Dumnezeu, vei invinge astfel si patimile cele din afara. Caci daca radacina este sfanta, si crengile sunt sfinte; si daca este sfanta plamada, si aluatul este sfant. Fiindca spune Pavel: "In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului" [Calateni 5,16].[/SIZE]

[patinina34]

[SIZE=2]12. De aceea Hristos nu a inlaturat taierea imprejur iudaica, ci a implinit-o. Fiindca El este Cel ce spune: "N-am venit sa stric Legea, ci sa o implinesc" [Matei 5,17]. Asadar, cum a implinit-o El? Taierea imprejur era o pecete si un semn si o invatatura preinchipuitoare a taierii imprejur a inimii rau naravite, iar iudeii, care nu se straduiau spre a o dobandi, si care erau ocariti de catre prooroci, ca unii ce nu aveau inima taiata imprejur, s-au facut urati Celui ce cerceteaza adancurile inimii, iar in cele din urma au fost lepadati. Fiindca omul priveste la fata, dar Dumnezeu se uita in inima; si daca aceasta este plina de cugetari intinate si rele, acel om isi pricinuieste singur indepartarea lui Dumnezeu de la el. De aceea iarasi Apostolul ne indeamna sa savarsim rugaciunile noastre fara de manie si fara de sovaire [indoiala] [I Timotei 2, 8; vezi si Iacov 1,6].[/SIZE]
[SIZE=2]13. Domnul, invatandu-ne pe noi sa ne straduim spre taierea imprejur a inimii, fericeste pe cei curati cu inima, si pe cei saraci cu duhul, si arata fara inconjur ca vederea lui Dumnezeu este rasplata acestei curatenii, iar celor saraci [cu duhul] le fagaduieste imparatia cerurilor [Matei 5, 3]; si numeste saraci pe cei care traiesc in lipsuri si nevointe. Insa nu-i fericeste pur si simplu pe cei ce doar [material] vietuiese in felul acesta, ci pe cei ce sunt asa cu duhul, adica pe cei ce, prin cele dinlauntrul lor, prin smerenia inimii si prin alegerea cea buna, le randuiesc astfel si pe cele din afara ale lor. Domnul nu opreste numai uciderea, dar si mania, si porunceste sa iertam din inima celor ce ne gresesc noua, caci Domnul nu va primi darul adus de noi, daca mai inainte nu ne vom impaca degraba [cu patasul nostru] si nu ne vom lepada de mania noastra [vezi Matei 5, 24-25].[/SIZE]
[SIZE=2]14. Tot asa si cu privire la patima desfranarii. Caci se vadeste patima nascuta dintr-o vedere iscoditoare si pofta izvorata din aceasta intr-o inima indulcita spre desfrau. Si in chip mai cuprinzator, cu privire la suferirea acestor patimi, daca lumina din tine - adica mintea si cugetarea - se intuneca sub grelele navaliri ale capeteniilor beznei, cu atat mai mult intunericul [din tine] - adica trupul si simtirea, care nu au prin firea lor stralucirea cugetului - cum ar putea da nastere adevarului si nepatimirii? Daca este in tine o lumina curata, iar cugetarile cele trupesti nu te umbresc, vei fi luminos cu tot sufletul tau, ca si atunci cand lampa te lumineaza cu stralucirea ei. Aceasta este taierea imprejur a inimii in duh, prin care a implinit Domnul taierea imprejur cea trupeasca a Legii din vechime, date iudeilor ca sa in-chipuie si sa vesteasca aceasta plinatate a taierii imprejur, si sa poarte catre ea. Dar intrucat iudeii nu s-au nevoit sa dobandeasca acest fel de taiere imprejur, precum spune Pavel, taierea imprejur li s-a facut lor netaiere imprejur, fiind ei indepartati de la Dumnezeu, Care nu priveste la fata omului, adica la indreptatirile cele invederate ale trupului, ci se uita in inima, adica la pornirile cele nevazute si launtrice ale gandurilor noastre.[/SIZE]
[SIZE=2]15. Deci rogu-va, fratilor, sa luam si noi aminte si sa ne curatim inimile noastre de toata intinaciunea, pentru ca nu cumva sa ne pierdem dimpreuna cu cei ce au fost osanditi. Daca Legea graieste prin Moise: "Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire, cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o, impreuna marturisind si Dumnezeu cu semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?" [Evrei 2, 2-4], atunci sa ne infricosam de Acela Care cerceteaza inimile si rarunchii si sa-L induplecam spre noi pe Domnul dreptatii pedepsitoare. Sa statornicim in noi insine: pacea, sfintenia, rugaciunea cea cu zdrobire de inima, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Sa ravnim, ne-sovaitori in credinta noastra, vederea aceea fagaduita celor curati cu inima, ostenindu-ne in tot chipul sa o dobandim pe ea, intru care este viata cea vesnica, frumusetea cea preacurata, bogatia cea neimputinata, desfatarea cea necurmata, si slava, si imparatia.[/SIZE]
[SIZE=2]16. De care fie ca noi toti sa avem parte intru Hristos insusi, imparatul cel vesnic, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Sau cel fara de inceput, si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Sau Duh, in veacurile cele fara de sfarsit. Amin.[/SIZE]
[SIZE=2]Sfantul Grigorie Palama[/SIZE]

[vsovi]

Am sa incerc sa talmacesc shi eu ceva din ce a zis un parinte shi din ce este scris, printre randuri:

mirelat Marcu 9, 17-31

17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. [COLOR=green](un tata intzelept I-a raspuns Domnului prin fapta)[/COLOR]
18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. ([COLOR=green]dupa ce prezinta faptele duhului rau asupra tanarului care oriunde il apuca, ishi arata dezamagirea ca deshi a cerut ucenicilor sa-l alunge ei totushi n-au putut, induhuirea seamana cu epilepsia, cu catatonia, cu intzepenirea, se face ca bushteanul, ca bolovanul, deci se prezinta boala copilului ca o posedare de catre un duh, parintele venind cu copilul ca la un medic shi ca la un invatzator shi ca la un om a lui Dumnezeu[/COLOR])
19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. [COLOR=green](aici Domnul ishi arata nemultzumirea pentru ca neamul Lui este necredincios, intrebabdu-se pana cand le va rabda necredintza, probabil fiind intristat ca ucenicii Lui n-au avut credintza ci iar au fost prea putzin-credicncioshi, asemenea acestui neam de care vorbeshte shi-L mustra, cerand sa fie adus acel tanar la El)[/COLOR]
20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. [COLOR=green](aici se arata ca in momentul in care tanarul l-a vazut pe Hristos duhul indata l-a zguduit, shi tanarul cazand la pamant se zvarcolea shi spumega, deci pizma duhului rau pe ochii shi vederea tanarului caci dracul nu suporta ca sa vada copilul pe Dumnezeu, deci era o lupta in vederea copilului incercand demonul sa-l faca pe copil sa creada ca din pricina vederii lui Dumnezeu ii venea raul, ca shi cum "l-ar apara" ca sa nu piara, caci nu este cu putintza omului sa vada pe Dumnezeu shi sa nu piara, deci parea ca duhul voia sa-l ajute pe copil inca din pruncie ca sa nu piara duhovniceshte, deci parea ca il slujeshte pe copil acest duh rau, dar il slujea fara sa asculte de Dumnezeu, ci vroia prin copil sa distruga shi sa strice credintza parintelui sau, sa-l trufeasca shi sa-l deznadajduiasca pe parinte)[/COLOR]
21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. [COLOR=green](aici observam ca tanarul parea un copil dar din pruncie suferea, deci de micutz, deci erau ani de zile de cand suferea asha, poate peste 10 ani... de cand i-a venit aceasta)[/COLOR]
22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. [COLOR=green](aici se arata grija parinteasca, ishi arata tatal cum a grijit de fiul lui indracit ca sa nu moara in apa sau in foc, deci se arata o dragoste parinteasca, o grija permanenta pentru viatza copilului, a tanarului copil. Venind la Hristos shi fiind deznadajduit de neputintza ucenicilor ii cere Domnului cu sperantza dar totushi deznadaduit, nefiind prea convins ca va Birui Domnul pe demon, dar ii cere sa incerce shi El "ceva" din mila pentru ei) [/COLOR]
23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. [COLOR=green](aici incercandu-i credintza Hristos vorbeshte cu aceleashi cuvinte ca ale Tatalui, de potzi ceva-de potzi crede, aratand ca acel ceva necesar este credintza, caci celui ce crede toate ii sunt cu putintza... incercand sa-l curatzeasca de rushinea tatalui fatza de credintza, caci tatal se rushina de credintza cerandu-i sa faca orice, ceva, ca o vraciuiala, ca o vrajitorie, numai sa-l scape din necaz, iar Hristos ii arata ceea ce ii era de folos)[/COLOR]
24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [COLOR=green](aici izbucneshte parintele in lacrimi shi strigat, aratandu-shi credintza ce multa pe care o avea, aratandu-shi ca dintotdeauna credea shi se ruga shi totushi nu a izbandit, nu a primit de la Dumnezeu, ajungand sa creada shi sa vada shi sa marturiseasca un adevar groaznic, shi anume ca ceea ce el credea ca are, credintza, in Hristos, in Mesia, defapt o considera ca necredintza asemenea celor ce nu credeau ca este Dumnezeu, [COLOR=red]ori a constatat tristul adevar ca defapt credintza lui nu se poate numi credintza ci necredintza[/COLOR] [COLOR=blue](aici e din interpretare din discursul unui preot care a vazut perfect talcul acestei taine vorbite shi apoi scrise)[/COLOR], marturisindu-shi vina sa, caci era sigur ca din pricina lui suferea copilul din pruncie, din pricina sa, shi urland shi cu lacrimi ii cere Domnului atat sa-l invetze ce este credintza cat shi sa-i tamaduiasca copilul ca sa nu mai sufere din pricina lui, a tatalui ce credea stramb, credea invers, era un greshit credincios, un invartoshat la inima lui)[/COLOR]
25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! [COLOR=green](Hristos, vazand ca multzimea vine sa vada circ, sa se apuce ea sa dea slava de la oameni, sa se mire ea ca la minune, probabil incercand sa tzina ascunsa suferintza parintelui, se grabeshte shi ii porunceshte duhului rau sa iasa dar shi sa nu mai intre niciodata, lucru care demonstreaza ca definitiv l-a scos afara pe duhul acela rau care il stapanea pe copil)[/COLOR]
26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. [COLOR=green](deci multzimea a venit shi a vazut cum s-a scuturat copilul, cum s-a zguduit shi cum a ramas pe jos ca mort, shi nu se shtie daca murise cu adevarat sau nu, caci parea ca murise, deci oamenii credeau ca murise cu adevarat, ca duhul rau l-a omorat cu totul obligat fiind sa asculte porunca Domnului, dar cercand sa distruga prin ea)[/COLOR]
27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. [COLOR=green](Hrostos nu a vorbit nimic ci doar l-a apucat de mana, l-a ridicat shi copilul s-a sculat in picioare, deci shi-a revenit din spasme shi zguduieli shi poate chiar din moarte)[/COLOR]
28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? [COLOR=green](feritzi ca sa nu-i auda nimeni sa nu shtie nimeni, ucenicii l-au intrebat pentru ce ei n-au reushit sa-l izgoneasca pe duhul rau, mut shi surd, deci parea ca tanarul era un fel de surd-o-mut prin demonizare, ramas copil necrescut, nedezvoltat, iar ei cautau sa shtie de ce ei nu au putut)[/COLOR]
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. [COLOR=green](aici raspunsul Domnului se refera la acest neam... de demoni, care nu poate ieshi, deci nu spune explicit cine sunt/este acest neam ca e clar ca nu se refera numai la acel duh ca ala nu prea era neam, shi defapt unde sa iasa? deci este o trimitere spre Ieshirea, o trimitere spre ascultarea lui Moisi, aratand prin asta lipirea patimashe a acestui neam de demoni, alipirea lor nu de Dumnezeu ci de demoni, facand timiterea shi legatura mustratoare prin cuvantul acest neam, care era tocmai neamul shi poporul Lui... deci pe deoparte este durerea Domnului pentru poporul Lui, dar pe de alta parte se arata Darul mantuirii care vine prin rugaciune shi post... deci darul Credintzei in Dumnezeu se invatza prin ieshire, shi ieshirea prin rugaciune shi post)[/COLOR]
30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.
31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia. [COLOR=green](aici din text, pare ca ii invatza pe ucenici sa se fereasca de slava de la oameni shi de oameni pentru ca aceshtia il vor ucide pe Fiul Omului cand va fi dat in mainile lor, deci se arata un contrast, o paralela inversa intre Fiul care v-a fi dat in mainile oamenilor de catre Tatal shi de catre fiul pierzarii, caci pacatul pierzarii, adica neprimirii shi necautarii iertarii, a fost mai mare decat al vanzarii cu o sarutare shi 30 de argintzi, deci o paralela intre Fiul Omului shi copilul surd-o-mut shi stapanit de duhul rau din pruncie care a fost dat in Mainile lui Hristos de catre tatal sau, tata a carui credintza era defapt necredintza, dar le vorbea shi despre inviere dar ei nu aveau cum pricepe caci credeau ca e vorba poate doar de o inviere simbolica, o invatzatura, un sens duhovnicesc, ceva taina ori pilda de neintzeles, neputandu-shi inchipui ca invierea v-a fi una reala, Duhovniceasca dar shi trupeasca, o invierea a nadejdeii, primirea Darului nadejdii celei noi, a invierii din mortzi a omului indumnezeit, nadejdea Mantuirii)[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]continuare mai jos[/COLOR]

[vsovi]

Parintele nostru azi la predica a facut analogia intre acest copil bolnav, cu duh mut si surd, si sufletul nostru, de care multi nu mai avem grija "din pruncie"... dar, mai bine mai tarziu, decat niciodata! Doamne ajuta!

[COLOR=green]shi asha cred ca este, sufletul nostru de tata shi parinte nu se ingrijeshte de copilul sau pentru ca il vede pe copilul din pruncie ca nu este stapanit de un duh surd shi mut shi nu il vede stapanit de cineva care il tranteshte la pamant shi il zguduie shi il zvarcoleshte... shi astfel nefacandu-shi griji pentru mantuirea lui, amarnic se insheala, caci nu crede ca baiatul sau este stapanit de ceva mult mai rau... el nu ia aminte shi nu ia in seama de ce anume este stapanit copilul sau inca din pruncie, de ce este stapanit sufletul sau... ci poate ashteapta zilele cand v-a incepe sa fie zguduit, fie el fie copilul sau... DAR, atunci macar, cu lacrimi, poate il va da pe copil in mana cui trebuie... spre vindecare...[/COLOR] shi poate nu se va lasa iarashi amagit de duhul rau, surd shi mut al gLumii asteia... care patrunde peste tot, prin manastiri shi biserici, prin locuintzele oamenilor shi prin tot "acest neam de demoni"... intronand pana la urma prin CIE ori CMB pe omul antichrist asupra creshtinilor daruindu-le un stat mashonic shi o biserica mashonica, shi o aliantza shi o organizare supramashnica... insemnandu-ne cu && adica cu bandand.

sau cum zic copiii inca din pruncie numarand ca sa iasa afara:
"Bandandenus sora catenus, sora caticataca bilibilibimbanbus fujue dup-auto-bus."