Versetul de azi

[vsovi]

"Si chemand la [COLOR=blue]Sine[/COLOR] mulţimea, impreuna cu ucenicii [COLOR=blue]Sai[/COLOR], Iisus le-a zis: <<Oricine voieste sa vina [COLOR=red]dupa[/COLOR] Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi [COLOR=orange]urmeze[/COLOR] Mie. Caci cine va voi sa-si [COLOR=black]scape[/COLOR] sufletul il va pierde, iar cine va [COLOR=blue]pierde[/COLOR] sufletul sau [COLOR=red]pentru[/COLOR] Mine si [COLOR=red]pentru[/COLOR] Evanghelie, acela il va [COLOR=orange]scapa[/COLOR]. Caci ce-i foloseste omului sa [COLOR=plum]castige[/COLOR] lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce [COLOR=plum]ar putea sa dea[/COLOR] omul, in schimb, pentru sufletul sau? Caci de cel ce se va [COLOR=plum]rusina[/COLOR] de [COLOR=blue]Mine[/COLOR] si de [COLOR=orange]cuvintele[/COLOR] [COLOR=blue]Mele[/COLOR], in neamul acesta desfranat si pacatos, si [COLOR=orange]Fiul Omului[/COLOR] Se va [COLOR=red]rusina[/COLOR] de el, cand va veni intru [COLOR=orange]slava Tatalui Sau[/COLOR] cu sfinţii ingeri>>.“ (Marcu 8, 34-38)

dupa ce am colorat, subliniat shi am facut nishte "bolduri" textului, am sa incerc sa-l talmacesc o tzara, daca nu se intzelege perfect din text:

-apare cuvantul foarte infricoshator lepede, sa se lepede de sine, care contrasteaza foarte puternic cu chemand multzimea la Sine..., deci este pus accentul de pe sine, mine pe Sine shi pe Mine...

-apoi este pusa calea scaparii omului prin pierderea sufletului propriu pentru Mine shi pentru Evanghelie, prin Cruce, prin urmarea Mie-lui, urmarea Fiului Omului... prin acel dupa Mine.

-shi toata durerea va fi o rushine, o rushinare, pe care o vor primi aceia ce s-au rushinat de Mine, vor primi atunci rushinarea de ei a Fiului Omului cand va veni in slava Tatalui Sau cu sfintzii ingeri...

-deci amenintzarea shi toata teroarea shi toata caderea este privita ca o mare rushinare, iar rushinarea asha ca o lepadare, iar lepadarea ca o rushine... ca shi goliciunile goliciunilor... rushinea rushinilor... ajungand sa fi de rushinea shi de rasul universului cosmic, pana shi curcile vor rade de tine, cucurbetele shi totzi tzantzarii... cazand singur sub propria rushine a rushinarii, dar nu tu de tine ci Dumnezeu, Fiul Omului cand va veni in slava Tatalui Sau, El se va rushina de tine.

-deci Calea deschisa, este defapt calea scaparii din rushine, calea scaparii sufletului din rushinea rushinarii, prin pierderea sufletului, lepadarea sine, de om, pentru Mine shi pentru Evanghelie, prin ieshirea din blanitza alba de iepurdrash ca un iepurdre din neamul iepurdriilor, desfranat shi pacatos, shi imbracarea in lana, in lana cea alba ca zapada a nerushinarii de Mine shi de Cuvantul Meu.

[tigerAvalo9]

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE ROMANI13Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit."


Lucrul acesta a fost vestit. 14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!"

16Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?"

17Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18Dar eu întreb: "N-au auzit ei?" Ba da; căci "glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii."

19Dar întreb iarăşi: "N-a ştiut Israel lucrul acesta?" Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: "Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere."

20Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: "Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine."

21Pe când, despre Israel zice: "Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă."


Orbirea lui Israel. 11

1Întreb dar: "A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci şi eu sunt Israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

3"Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?"

4Dar ce-i răspunde Dumnezeu? "Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal."

5Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.

6Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

7Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,

8după cum este scris: "Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi."

9Şi David zice: "Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.

10Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită."


Înştiinţarea Neamurilor. 11Întreb dar: "S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;

12dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
13V-o spun vouă, Neamurilor: "Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,

14şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei

15Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
16Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

17Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

19Dar vei zice: "Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu."
20Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!

21Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

23Şi chiar ei: dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

[CorydinCorint]

[COLOR="Red"][SIZE="2"]"Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii."[/SIZE][/COLOR]

(Ioan 8:44)

Marcu 2, 1-12

1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

[vsovi]

În prealabil postat de mirelat

Marcu 2, 1-12

1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

foarte frumos a talmacit aceasta invatzatura insushi Patriarhul Daniel, asha ca ma intreb ce rost are sa mai talmacesc shi eu din cele scrise... ca precis iarashi ma indeamna "ereslaoa" interioara adica acel duh rau care vrand sa contrazica pe altzii ar vrea sa se arate publicului ca e vrednic... dandu-se mare, ca shtie el mai bine... poi nu sunt vrednic! dar totushi ma incumet sa talmacesc ce este scris...sper sa nu se supere nimeni:

1. a intrat iarashi, deci a revenit, in casa, nu shtiu a cui era casa, dar a mers vestea ca e in casa Domnul Iisus.
2. indata s-a srans lumea shi nu mai era lasat nici loc de trecere in fatza ushii, deci era shi casa inconjurata de multzimi, care probabil se imbulzeau inaintea ushii deschise shi geamurilor ascultand Cuvantul.
3.Aici este foarte frumos cum ne arata scriptura: un slabanog pe care il carau 4 inshi, adica il carau ca pe mort. Nu se shtie ce fel de slabanogeala avea, dar se pare ca avea foarte putzine kilograme chiar daca il carau 4 inshi, caci altfel nu era atat de potrivit termenul de slabanog, ci i-ar fi zis neputincios. Apoi se poate presupune ca din pricina pacatelor ajunsese fara putere shi probabil crezand in Mantuire postea shi se pocaia pana la slabanogeala, la slabire, la inanitzie, shi cu toate astea neputandu-se ridica din patima, caci patul lui era simbolul patimii lui, deci era asha ca un credincios, ca un monah robit de patima, care postea shi se slabanogea shi tot nu ishi revenea cu toata credintza sa dar nadajduia in mila lui Dumnezeu.
4.Din pricina multzimii care se pare ca nu era dispusa sa se dea in laturi pentru un slabanog, l-au suit pe acoperish shi au facut o spartura prin acoperish, deci iata cata indrazneala caci spartura trebuia sa fie destul de mare ca sa lashi un slabanog prin spartura cu pat cu tot. Dar aici, acest cuvant "spartura" ne aminteshte de spartura casei in care locuia Ezechiel care intra si ieshea prin spartura. Astfel ca se arata ca acel slabanog coborat prin acoperish ca intr-un mormant, defapt avea aceiashi credintza foarte mare cum avea Ezechiel proorocul, iar prietenii slabanogului, slabanog care precis ca dorise sa fie dus la Mesia chiar daca probabil pastrand tacere deplina ca nu se aratase a fi vorbitor, deci prietenii lui il crezusera pe slabanog shi-i impartashisera credintza in Mesia, o credintza puternica shi neindoielnica, o credintza care impreuna cu prietenii lui, cu vecinii sau apropiatzii, gasise o posibilitate shi o cale spre Mantuire shi le daduse o indrazneala ce ar pare obraznica in fatza unui ochi lumesc plin cu prea multa buna cuviintza lumeasca de frica gurii lumii, dar iata ca Hristos apreciaza "nesabuintza" lor, caci nu i-a certat pentru ca au desfacut acoperishul shi au lasat pe slabanog inaintea Lui prin acoperish, prin spartura asha ca intr-un mormant.
5. "Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!" aici este folosit Cuvantul vazand credintza lor. Deci nu a vazut doar credintza fiecaruia in parte ci a vazut o credintza comuna, o credintza monahiceasca, o credintza sfanta care i-a adus inaintea Domnului, iar Domnul spune cuvantul "Fiule" shi ii iarta pacatele, asha ca sa auda totzi cei stranshi acolo, miratzi ca un astfel de slabanog poeta fi numit nu ucenic, nu prieten, nu apropiat ci se foloseshte cuvantul "Fiule" deci Domnul il face una cu Sine, il descopera ca pe un mare credincios. Deci in acel moment era vindecat shi sanatos sufleteshte, caci era complet iertat de pacatele sale, pentru credintza lor, dar shi numit Fiule, probabil pentru nevointza sa chiar daca o facea pe un pat, nevointza care nu era fara roade se pare in prietenii slabanogului.
6.7.8. "De ce cugetatzi acestea in inimile vostre?" ii intreaba pe farisei descoperindu-le gandurile hulitoare care necrezand se intrebau cum de poate "acesta" ierta? Ca shi cum iertarea, ii este de neajuns omului, cu neputintza omului de a o acorda aproapelui sau, ca shi cum o poate face doar un Dumnezeu de neajuns, care nu este niciodata cu oamenii, ca shi cum este interzis a ierta, ca shi cum este greshit a ierta, ca shi cum iertand ai face o greshala impotriva lui Dumnezeu, o blasfemie... dar fireshte ca daca ii iertzi tu altuia greshelile pe care le are el fatza de altul e in zadar, ca nu potzi ierta decat ce tzi s-a greshit tzie insutzi, ca ce sens poate sa fie ca sa mergi sa-tzi ceri iertare nu de la cel caruia ai greshit ci de la unul caruia nu ai greshit pentru ce ai greshit altuia?, dar slabanogul pentru asta venise, caci el venise sa-shi ceara iertare lui Dumnezeu, deci il recunoscuse, shi il credea pe Mesia ca este de la Dumnezeu, pe cand fariseii shi carturarii nevoind sa creada, radeau shi batjocureau acuzandu-l tacit de hula, prin spate, in gandurile iniimilor lor...
9. Dar, ca sa le desconspire gandurile rautacioase shi sa le dea raspuns bun pentru a crede shi ei le pune acea intrebare plina de Har: "Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?" aratand poate prin asta cat de ushor ar trebui sa ne fie a ierta, caci nu implica decat sa rosteshti din buze o vorba buna. Dar este shi un moment culminant, o punere in fatza unei viitoare minuni, pe cei indoielnici, o incercare de a-i scoate din fatzarnicie, din viclenia duplicitara. Caci in ambele cazuri doar Dumnezeu are putere, atat ca sa ierte pacatele cat shi sa porunceasca iar prin asta faptura, viatza, lucrurile sa se implineasca.
10. Le arata pentru ce v-a zice porunca respectiva catre slabanog, pentru ca sa shtitzi ca putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, shi nu intamplator este folosit Cuvantul "Dar".
11."Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta." aici se vede ca se adreseaza lui direct shi acela pricepea ce graia, deci nu era inconshtient deshi putea sa aiba shi o astfel de paralizie, o cadere in coma, totushi, presupun ca auzea chiar daca nu scotea nici un cuvant shi iata ca il shi asculta, caci crezandu-L pe Hristos a facut intocmai cum a zis, s-a sculat shi shi-a luat shi patul sau, deci a prins putere sa-shi care shi patul sau care din patima, parca s-a transformat acum intr-un fel de Cruce caci purtarea patului parca prevestea purtarea Crucii Domnului.
12.Niciodata nu s-a vazut. Deci a fost o mare minune facuta inaintea celor ce credeau ca Hristos nu poate sa ierte pacatele, caci slabanogul s-a intors plin de putere la casa sa carandu-shi shi patul in spate, shi precis era un pat destul de greu daca a fost nevoie ca 4 oameni sa-l care ca pe mort pe slabanogul de cateva kilograme shi ditamai patul... caci daca nu era mare patul atunci un om, maxim doi, l-ar fi putut cara pe slabanog cu ushurintza, dar am impresia ca pentru slabanog, patul era un obiect duhovnicesc, un pat pe care se desavarshea asemenea lui Ezechiel, de care nu se putea despartzii shi de aceea l-au carat cu pat cu tot..., era locul unde ishi facea nevointza sa... asemenea marelui prooroc.

[georgeval]

Prin vindecarea slabanogului ni se descopera puterea harului dumnezeiesc. De aceea se citeste aceasta Evanghelie in duminica Sfantului Grigorie Palama -teologul harului dumnezeiesc.

[tigerAvalo9]

EVANGHELIA DUPĂ MATEI28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Ioan 13.15;Filip 2.5;1Pet 2.21;1Ioan 2.6;Zah 9.9;Filip 2.7-8;Ier 6.16;
30Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară."
1Ioan 5.3;
Spicele şi ziua Sabatului. 12

1În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu, într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
Deut 23.25;Marc 2.23;Luc 6.1;
2Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: "Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului."
3Dar Isus le-a răspuns: "Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
1Sam 21.6;
4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
Ex 25.30;Lev 24.5;Ex 29.32-33;Lev 8.31;Lev 24.9;
5Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
Num 28.9;Ioan 7.22;
6Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
2Cron 6.18;Mal 3.1;
7Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe", n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi.
Osea 6.6;Mic 6.6-8;Mat 9.13; 8Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului

[vsovi]

"5.Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?
6.Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul.
7.Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe", n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi."

eu observ cum unii osandeau chiar in fatza lui Dumnezeu pe apropiatzii lor, nepricepand sensul cuvantului "Mila voiesc, iar nu jertfe" ca nici noi nu shtim ca exista mila rea shi mila buna, mila de la Dumnezeu, intru Dumnezeu, shi exista mila asta deznadajduitoare a noastra prin care ne pare rau ca nu mai savarshim pacate shi ne pare rau de pacatos cu pacatele lui cu tot, cu duhul rau cu tot... poi cum credetzi shi kla ce foloseshte Cuvantul "strecuratzi tzantzarii shi inghitzitzi camila"? ori vrajitoarea aia ce shade pe camila ca pe o matura asha ca o superstitzie draceasca shi "nevinovata" shi neobservata shi reinventata mereu ca sa itzi mearga bine, ca sa nu o patzeshti... ori un fel de superstitzie prin care slujeshti sadismului ucigash shi cinic, asha ca un fel de distractzie shi o bucurie dar nimeni nu mai shtie pentru ce se bucara, doar se traieshte asha o bucurie comuna... un ranjet comun... dar cand cercetam vedem ca ne bucuram de raul altuia, ca a ajuns in iad, ca a murit fizic, ori cineshtie ce explicatzie rautacioasa ce vine din barfa shi pizma...

precis la Dumnezeu se referea ca este aici Unul mai mare decat Templu shi nu la sine insushi.. ci la Sine, la sf. Treime cu sfintzii Sai.

"Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului şi în Ierusalim, atunci va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor lui, Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic am dat jos de pe tron pe conducători. Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum iei ouă părăsite, tot aşa am cuprins eu tot pământul. şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a scos vreun ţipăt!" Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul care îl duce! De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol. Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o singură zi! Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos. Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i numere. În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel." (Isaia 10, 12-20)


"Noe însă, când a venit asupra pământului potopul de apă, era de şase sute de ani. Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului. Din păsările curate şi din păsările necurate, din animalele curate şi din animalele necurate, din fiare şi din toate cele ce se mişcă pe pământ Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe." (Facerea 7, 6-9)

"Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: "Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: "Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun". Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor)." (Pildele lui Solomon 9, 12-18)