![]() |
![]() |
|
#51
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu ma deranjeaza ca scrie despre modul lui de a vedea si trai credinta, ci faptul ca in fiece mesaj loveste direct in persoane de pe forum (Fani, Ory, Mihnea, eu, Cristi si altii). Si in felul asta face si un mare pacat (dublu): unul ca barfa si vorbirea de rau nu este permisa si al doilea ca ne face si pe noi sa pacatuim prin manie. Ce rost are? Eu ma stradui sa ignor si sa nu raspund la astfel de mesaje. Dar ma surprinde faptul ca voi si altii chiar i le acceptati si va plac asa mult. Chiar nu va inteleg. Repet, daca s-ar referi numai la credinta si ne-ar lasa pe noi in pace, n-ar fi problema. Fiecare este liber sa scrie despre credinta aici pe forum. In plus fiecare din noi mergem la biserica si avem un preot care ne invata intr-un fel lucrurile. Doar voi spuneti tot timpul ca duhovnicul/preotul poate sa stie ce este bine pentru fiecare si sa-l sfatuiasca. Si atunci ce rost are sa judecam pe unul si pe altul, ca face sau nu face ceea ce spunem noi aici, ceea ce credem noi ca este mai bine? Fiecare din noi duce o cruce in spate si preotul ne stie ce si cum. Nu facem nimic asa de capul nostru. Dumnezeu stie totul despre noi. Si sunt de acord cu Solveig, Dumnezeu n-o fi cum spune Zaharia ironic (dar corect), totusi trebuie sa credem in El si minunile sale si sa fim langa El. In rest, numai El este in masura sa ne stie si sa ne cunoasca atat neputintele cat si straduintele si sa ne judece. Nimeni altcineva. Nu e nevoie nici de ironii, nici de rautati. Scrie undeva in scripturi cineva pe asa un ton? Spune Iisus pildele sale cu ironie si rautate?
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape Last edited by sophia; 18.05.2013 at 15:26:26. |
#52
|
||||
|
||||
![]()
Cu răutate nu, dar nici la Zaharia nu știu unde vezi tu răutate.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#53
|
||||
|
||||
![]()
probabil este unica plantă ce a crescut fără să fie insamantata de cineva.
|
#54
|
||||
|
||||
![]() Citat:
In continutul topicului vei afla si de ce mama ia doua bobite iar tatal doar una. Trebuie sa facem diferenta intre implinirea unui ritual si implinirea unui canon. Ritualurile sunt straine de Biserica dar implinirea unui canon si mijlocirea Sfintilor nu. |
#55
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#56
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu imi amintesc vreun element de magie numerica in Evanghelii. Nu conteaza cine propovaduieste asa rataciri: monah sua mirean, hirotonit sau nu. Ratacirea/erezia/superstitia/inselarea este tot aceeasi, indiferent daca o formuleaza si o distribuie o baba, un preot paroh, un episcop, patriarh sau Papa. Last edited by Theodore_of_Mopsuestia; 18.05.2013 at 19:45:41. |
#57
|
|||
|
|||
![]()
Evident, Dumitru; pai, se pare ca unii habar nu au de originea vitei-de-vie, si ca exista inca si in stare spontana/"salbatica"/necultivata. Ca sa nu mai mentionez truismul ca toate plantele cultivate/animalele domestice au un stramos sau counterpart, daca vrei, "salbatic" sau spontan. Cien are bani de drum, sa mearga in Caucaz: acolo gasiti vita salbatica, la mama ei, din abundenta. Iar daca pe un mormint cade un butas...ce credeti ca se intimpla, daca este un climat prielnic?
|
#58
|
|||
|
|||
![]()
Miracolele biblice,in special cele cuprinse in Noul Testament,au o particularitate: prin realitatea lor indica spre o realitate superioara,adica transced conditia lor si prefigureaza,indreapta privirea spre realitatea din care ele provin.Un exemplu concret este raspunsul dat de Hristos celor trimisi de Ioan Botezatorul (Luca 7:18-23) prin acel raspuns aratandu-se ca acele minuni in sine,desi extraordinare,aratau de fapt spre o realitate uluitoare,superioara miracolului in sine,si anume implinirea unor profetii din VT cu privire la Mesia si Imparatie.Ele,prin urmare,nu sunt simple minuni temporare,magice cumva,ci au in ele samanta unui adevar superior.In antiteza cu aceasta caracteristica,fara a fi vorba de postarea Ekaterinei,subliniez asta,spiritul uman a simtit mereu nevoia unui refugiu intr-un miraculos mai facil,tangibil si limitat cumva,cu o aplicabilitate restransa la nevoile cotidiene.Un critic al acestui gen de asteptare spunea ca acest tip de miracol dorit in general de oameni reprezinta,fie si dpdv strict biologic,moartea cunoasterii naturii si legilor ei,iar din interior,ca rezultat,se ajunge la anihilarea ei.Acest gen de asteptare fumega si erupe,pedepseste cumva natura prin acest gen de miracole,legile ei interne sunt negate,nu mai lucreaza discret prin antiteze ci sunt anihilate brutal.Aceasta moarte a naturii nu este o renastere nobila a ei,ci o batjocora si o insulta ,care satisfac nevoia de senzational dar desfiinteaza orice tainica legatura interna a elementelor naturii,atat de minunat si de logic intrepatrunse de Creatorul lor.Insa asta prea putin conteaza pt multi oameni care nu doresc nimic mai mult decat implinirea dorintei lor acum,in acest plan.Antidotul crestin pentru acest gen de intelegere este incredintarea ferma ca voia lui Dumnezeu,care poate sau nu coincide cu asteptarile noastre,este sprijinul de neclintit al credintei acelor fericiti care nu au vazut dar au crezut.
Last edited by Pelerin spre Rasarit; 18.05.2013 at 21:22:33. |
#59
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Spuneti dumneavoastra: <<Sora, ma bucur sincer ca doar prin 250 de postari incercati sa va marturisiti ca o iubitoare a Adevarului>> <<Non multa, sed multum >>(uneori scris fără virgulă) este o expresie latină care se traduce literal nu multe [lucruri], ci mult [în sensul de considerabil], cu înțelesul nu mult cantitativ, ci substanțial. Nu scriu mult pentru ca nu mi se pare util nici pentru mine nici pentru aceia care eventual, ar citi. Nu e obligatoriu sa ne marturisim credinta in tomuri intregi, asta nu mi se pare o masura a credintei. Dar ce spuneti dvs. este un punct de vedere pe care il respect. In Sfanta Scriptura avem exemple de „marturisire a credintei” in putine cuvinte. Chiar Mantuitorul Iisus Hristos Insusi dandu-ne Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru ne indeamna<<când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultați>> (Matei 6, 7) Cred Doamne, ajuta necredintei mele! <<Iar Iisus i-a zis: „Dacă Tu poți crede, toate-i sunt cu putință celui ce crede“. Și îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: „Cred, Doamne!, ajută necredinței mele!“ >>(Marcu 9, 23-24) Uitati cateva dovezi (scurte) de marturisire a credintei: Samarineanul recunoscator <<intrând într'un sat, L-au întâmpinat zece bărbați leproși care au stat departe. Și ei și-au ridicat glasul, zicând: „Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne!“ Și văzându-i, El le-a zis: „Mergeți și arătați-vă preoților“. Și a fost că'n timp ce ei mergeau, s'au curățit. Iar unul din ei, văzând că s'a vindecat, s'a întors slăvindu-L cu glas mare pe Dumnezeu. Și a căzut la picioarele Lui, cu fața la pământ, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Și răspunzând Iisus, a zis: „Oare nu zece s'au curățit? Cei nouă unde sunt? Nu s'a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam?“ Și i-a zis: „Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit.>>(Luca 17,12-19) „Smerenie romana” <<Pe când intra în Capernaum s'a apropiat de El un sutaș, rugându-L și zicând: „Doamne, servul meu zace slăbănog în casă, cumplit chinuindu-se“. Și Iisus i-a zis: „Voi veni și-l voi vindeca“. Dar sutașul, răspunzând, I-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu cuvântul și servul meu se va tămădui. Că și eu sunt om sub stăpânirea altora și am sub mine ostași și-i spun unuia: Du-te! și se duce; și altuia: Vino! și vine; și robului meu: Fă asta! și face“. Auzind acestea, Iisus S'a minunat și a zis celor ce veneau după El: „Adevăr vă grăiesc, nici în Israel, n'am aflat atâta credință! Și vă spun Eu vouă că mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor ședea la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în împărăția cerurilor, iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților b“. Și i-a zis Iisus sutașului: „Du-te, să-ți fie după cum ai crezut!“ Și s'a însănătoșit servul său în ceasul acela.>> b) Avertisment dat Iudeilor, care se socoteau moștenitorii exclusivi ai făgăduinței date de Dumnezeu lui Avraam, dar care, refuzând să primească lumina Evangheliei, urmează să fie aruncați în întunericul „cel mai din afară“, adică veșnic, desăvârșit, de nepătruns, unde sufletul e complet singur, în imposibilitatea comunicării cu alte suflete. (Sfanta Scriptura, Versiunea Anania) http://www.dervent.ro/biblia.php Vindecarea fiicei canaaneencei <<Iar El, răspunzând, a zis: „Nu sunt trimis decât la oile cele pierdute ale casei lui Israel“. Iar ea, venind, I se închina, zicând: „Doamne, ajută-mă!“ El însă, răspunzând, i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s'o arunci câinilor“. b Iar ea a zis: „Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor“. Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: „O, femeie, mare este credința ta; fie ție precum voiești!“ Și s'a tămăduit fiica ei din ceasul acela.>>(Matei 15, 24-28) b) În mentalitatea vremii, Evreii erau „fiii“ lui Dumnezeu, în timp ce păgânii erau considerați „câini“. Iisus folosește acest limbaj nu spre a o jigni pe femeia străină, ci pentru a-i pune la încercare stăruința în credință și'n rugăciune. Prin răspunsul ei, femeia și le dovedește pe amândouă și, în plus, smerenia, virtute crucială pentru dobândirea mântuirii. Vindecarea femeii cu scurgere de sange <<Și iată, o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge, s'a apropiat de El și, fiind în spatele Lui, s'a atins de poala hainei Sale; că zicea în sinea ei: „Doar să mă ating de haina Lui și mă voi vindeca “. Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: „Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit!“ Și din ceasul acela femeia s'a tămăduit.>>(Matei 9, 20-22) Fiecare om are felul sau propriu de a-si exprima credinta, asa cum fiecare om are drumul sau spre mantuire. Nu exsita doua mantuiri la fel. |
#60
|
|||
|
|||
![]()
@zaharia_2009
1. Cand aveti ragaz, va rog frumos, puteti sa dati un exemplu (unul singur, nu mai multe) de o persoana<< iubitoare in sens real, clasic, traditional , direct din suflet, netagaduitoare a dogmelor,a codului moral (colectia canoanelor BOR) si a traditiei nemodificate a Bisericii Ortodoxe.>> !? 2. Chiar daca scrieti in ” chei mai zimtate” cred in continuare ca este nepotrivita(nefericita) exprimarea dvs. referitoare la Dumnezeu. De obicei, evit sa intru pe topicuri in care se face prea multa vorbarie si nu se ajunge la niciun rezultat sau doar la tulburare. M-a hotarat sa va scriu situatia aparuta la Teatrul National din Timisoara cu spectacolul dupa piesa lui Nick Mancuso. (In treacat fie spus, vad ca nimeni n-a tinut seama sau n-a comentat ce se intampla la Timisoara. Poate nu e important comunicatul: "Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Timișoarei, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Protopopiatul Ortodox Ucrainian – Lugoj, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara, Episcopia Română Unită cu Roma – Greco-Catolică de Lugoj, Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Prezbiteriană din Timișoara, Protopopiatul Reformat din Timișoara, Comunitatea Baptistă din Timișoara, Biserica Adventistă de ziua a șaptea – Conferința Banat, ținând seama de solicitările credincioșilor și ale unor personalități ale vieții culturale din orașul nostru atașate valorilor creștine, își exprimă profunda părere de rău, nemulțumirea și îngrijorarea față de titlul piesei lui Nick Mancuso, jucată la Teatrul Național din Timișoara - "Dumnezeu e un mafiot”.>>) Daca acolo s-a produs atata tulburare, inseamna ca orice rostire din aceeasi categorie poate provoca situatii asemanatoare. Nu v-am acuzat de blasfemie; mi-am ingaduit doar sa va sugerez sa reveniti asupra postarii respective. 3. Cand raspund la un mesaj il citesc cu mare atentie, pentru ca sunt constienta de responsabilitatea cuvantului rostit si nu vreau sa jignesc si nici sa smintesc pe cineva. 4. Nu sunteti primul si cu siguranta nici ultimul care ma catalogheaza: idei moderniste, ecumenism etc. Este dreptul dvs. si al altora care asa vad. Eu stiu cum sunt si raspund in fata lui Dumnezeu pentru faptele mele. Daca nu raspund intotdeauna unor astfel de mesaje nu e pentru ca n-as avea ce sa mai spun sau pentru ca as da dreptate acelora care pe nedrept, ma „eticheteaza” astfel. Dar cred mai mult in liniste decat in asa- zisa dreptate. Parintele meu duhovnic m-a sfatuit asa(nu la Spovedanie, pentru ca nu avem voie sa destainuim ce ne spune duhovnicul la Sfanta Spovedanie) : „Pentru linistea dumneavoastra si a familiei sau a prietenilor, nu cautati totdeauna dreptatea: pacea si intelegerea pretuiesc mai mult. Cel mai bine este sa va rugati lui Dumnezeu sa le arate El si sa le spuna El ceea ce dvs. n-o sa reusiti pentru ca n-o sa fiti ascultata.” 5. Ceva sperante am mai capatat cand cineva m-a „acuzat” de habotnicie (dvs. doar ati facut doar o referire, in treacat) ; nu poti sa fii habotnic si modernist in acelasi timp. 6. De cele mai multe ori postez citate din Biblie sau din Sfantii Parinti pentru ca nu am veleitati de teolog, nu am cunostinte deosebite – deci nu am ce sa transmit - si pentru ca mi-a placut foarte mult ce a spus la un moment dat Parintele Nicolae Steinhardt: <<Aceste subtilități teologice trebuie lăsate în grija cărturarilor competenți.>> DECI: nu sunt carturar competent, sunt doar un om obisnuit care incearca sa fie crestin. http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...goste-materna/ 7. Poetul meu preferat, drag si potrivit inimii si firii mele este Ion Minulescu; de-a lungul vietii mele(sunt nascuta in 1948) am invatat sute de versuri de Minulescu. Si imi place si proza lui Ion Minulescu; mai putin cele cateva piese de teatru. „Corigent la limba română” mi-a descretit de multe ori fruntea si sufletul, facandu-ma sa râd in hohote. „Romanta cheii” vorbeste despre „cheia de la poarta verde”. <<Cheia ce mi-ai dat aseara – Cheia de la poarta verde – Am pierdut-o chiar aseara!....Dar ce cheie nu se pierde?......Cheia ce mi-ai dat aseara/ Am gasit-o prefacta/Intr-o cupa alba, plina/Cu vin verde de cucuta.>> ( Ion Minulescu, Scrieri, vol.I, Editura pentru Literatura, Bucuresti 1966, pag. 18-19). 9. Eu nu ”v-am pus la zid” si nici "nu v-am palmuit". Imi pare rau daca asa ati simtit. Daca avem pareri contradictorii nu inseamna ca ne luam la bataie. Va multumesc pentru urari si eu la randul meu va doresc sa aveti parte de iubire si binecuvantare de la Dumnezeu. 10. Nu stiu ce ar insemna pentru dvs. sa-mi declar public credinta pe care o marturisesc. Cu ce ar ajuta daca as trece-o la date”biografice”? Ar convinge mai mult decat ceea ce scriu? Cred ca ati vazut useri care se declara (si la date biografice): ortodocsi dar citeaza din Crezul greco- catolic sau altii (tot ortodocsi) care nu o cinstesc pe Maica Domnului sau, tot atat de grav, spun : <<te poți mântui și îți porți purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos și fără ca să te închini unui lemn și fără să îi aduci ode, așa cum se face la "ortodocși" care personifică crucea în acatiste>> Puteti sa explicati ce inseamna greseli impardonabile de dragul „bonjurismului”? Ce inseamna bonjurist si bonjurism e usor de aflat: Traiasca Google! Dar, despre ce greseli impardonabile vorbiti? |
|