Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

[cristiboss56]

Maine in toate Bisericile Ortodoxe se va aduce Slava lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a daruit in anul care a trecut si il roaga sa binecuvanteze anul care sta sa inceapa .
Dumnezeu este Creatorul timpului si al lumii , Care binecuvanteaza cununa anului bunatatii Sale . Orice an , orice timp este darul lui Dumnezeu pentru noi . Atat sfarsitul anului bisericesc cat si inceputul lui stau sub ocrotirea Maicii Domnului :
" A toata faptura , Ziditorule , Cel ce vremile si anii ai pus intru puterea Ta , binecuvanteaza cununa anului bunatatii Tale , Doamne , pazind in pace poporul si tara aceasta , pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu , si ne Mantuieste pe noi . Amin !"

[dobrin7m]

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta greseala, la care faceti referire, este minora tinand cont ca oricum tot Cuvantul Domnului exprima. Stiu desigur ca ati facut aceasta precizare pentru ca nu prea credeti in Epistola Apostolului Iacov. Si aceasta este pentru ca va impiedica uin anumit concept, predestinarea in mantuire in care credeti.

Nimeni nu sporeste credinta sa fara faptele sale bune. Daca cu adevarat incerci sa te nevoiesti in trairea crestina, singur vezi prin viata ta de zi cu zi, ca daca nu faci fapte bune: rugaciune, milostenie, despatimire, nu cresti in credinta. Acestea doua sunt atat de legate incat nu exista separatie.
Fara fapta rugaciunii nu vine in suflet cainta si plansul pentru pacatele savarsite.
Omul care astazi nu se roaga, maine nu face o milostenie, in scurt timp inima i se impietreste, si de Domnul uita. Acest om nu poate primi Harul lui Dumnezeu. Credinta lui in loc sa creasca ea scade. Scazand, mantuirea lui se departeaza tot mai mult.
Nu este de ajuns sa spui cred in Tine Iisus Hristos daca nu ma rog Lui. De asemenea, Harul lui Dumnezeu vine la om prin insasi tainele bisericii. Si cum ar fi altfel? Putem noi primi har fara botez? sau fara trupul si sangele Domnului? Trebuie cu adevarat sa intelegem cum vine harul Domnului si care sunt vasele din care se revarsa harul Domnului spre noi. Sfintii Parinti ne invata ca harul nu salasluieste intr-un suflet pacatos sau care persista in pacat. Chiar daca te cerceteaza Harul Domnului, daca sufletul nu se curata de pacate, Harul Domnului il paraseste. Cum ne curatam de pacate? E de ajuns Harul lui Dumnezeu sa ne curete? Aici avem chiar exemplul lui Iisus Hristos care ne-a invatat sa ne rugam si sa postim .(acest soi de diavol nu iese decat cu post si rugaciune) iata doua fapte bune minunate fara de care nu putem sa sporim in credinta.
Deci faptele bune si credinta sunt interdependente si prin ele ajungem la mantuire.
Dumnezeu este Drept si Corect. Astfel pe toti ne vrea mantuiti. Orice suflet de pe acest pamant care trece prin aceasta viata trecatoare are sansa sa la mantuire. Cum? Prin harul Domnului dobandit prin sfintele taine si sporirea credintei sale prin faptele bune ce le face. Toti, nu doar unii.
De aceea:
"8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele."

Un Sfant parinte spunea asa: un ortodox pleaca la razboi cu vrasmasul bine inarmat, cu crucea, rugaciunea, numele lui Iisus si Sfintele taine pe cand un protestant pleaca la razboi gol. Deznodamantul este usor de intrezarit.
Dar eu va fac acum o propunere. Lasand la o parte idei si concepte ale dogmei, (ca si cum nu le-am cunoaste) sa incercam sa analizam, Epistola catre Efeseni mai cu seama cap. 2.


Cum erau oamenii cand erau morti, morti prin gresalele si pacatele lor? - inainte de venirea lui Iisus Hristos?
Umblau potrivit duhului care lucreaza in fii neascultarii,au petrecut in poftele trupului, facand voile trupului si simturilor, cu fire manioasa.

Dumnezeu bogat in mila Sa, ne-a facut vii impreuna cu Hristos.
Cum suntem noi impreuna cu Hristos? E de ajuns botezul sa il primim pe Iisus in inima noastra? dar daca noi am facut pacate multe dupa botez, mai salasluieste Domnul la noi in inima? ce este de facut atunci? sa spunem iarta-ma , gata cred, vino Iisus in inima mea si e suficient? Nu trebuie o curatire de pacate? Poate salslui Iisus hristos in inima murdara? De aceea Sfintii parinti spun: ca pocainta, despatimirea este ca si un al doilea botez.
Poate intelege cineva Harul Domnului daca nu il are? Nu cumva doar isi inchipuie cum e ?

Impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat in ceruri. Pe toti. pe toti cei care sporesc credinta lor prin faptele lor bune si care primesc Harul prin tainele sfinte.
Da, in har suntem mantuiti , prin credinta, cu darul Domnului ci nu cu puterile noastre.

Suntem de acum facuti in Hristos spre a face fapte bune, gatite de Dumnezeu , ca sa umblam in ele.

Frate Cristian
ce frumos suna cuvantul frate
Domnul m-a invatat sa il spun. Domnul fie laudat!
Ma bucur sa recitesc cuvantul acesta scris de mine Domnului Scotland the Brave. Ma mai intareste.

Sa fie gandurile voastre la Domnul mereu. ne invata Domnul.
Stii tu cate ganduri am? orice cuvant intru Domnul stau si il gandesc. Mi s-au umplut gandurile de Domnul.
Sa fie vorbele voastre despre Domnul. Vorbiti intre voi de Dumnezeu. ne invata Domnul.
Iertare va cer ca am sters cateva mesaje de-ale mele, care aveau si un continut legat pe viata mea. Dar atat de rau imi pare, ca si acolo erau multe ganduri despre Domnul. Si le-am sters. Si va cer iertare.

Iata sa va spun acum gandurile mele de azi noapte in urma unei discutii cu o sora.
"El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". Mat. 3:3

Calugarii nostrii striga in pustie: pocaiti-va, indreptati-va si rugati-va Domnului pentru voi si pentru noi.
Din pustie vine invatatura spre lume. Dintre zidurile manastirii striga spre noi Dumnezeu: pocaiti-va, indreptati-va, rugati-va.
Dar unii sunt surzi.

Acesta este Ioan Botezatorul care aducea pocainta din pustie, oamenilor; precursorul calugarilor nostri. El cu imbracaminte saracacioasa din par de camila si cingatoare de piele, exemplu pentru calugarii nostri sa ia pe umeri haina saracacioasa si cingatoarea de piele si sa il urmeze pe Hristos.

Pregatiti calea Domnului spune. Drepte sa facem cararile Lui.
Cat de trista am fost ieri sa vad cum oamenii uita sa pregateasca calea Domnului. Cat de trista sunt cand si eu uit aceasta uneori. Dar, cum sa uitam noi sa pregatim calea Domnului , calea noastra a fiecaruia!

Am vazut cum unii in loc sa isi faca cararile drepte , le stramba sau le impart.
Cum sa mearga omul pe carari impartite? Cum mai e ea dreapta, cararea impartita?
Dragilor , aici forumul este aceeasi lume pestrita din lume insa cu sentimente mai puternice, pentru ca dam frau crezand ca suntem ascunsi de ecranul micut al calculatorului. Dar nu suntem ascunsi, ca Domnul ne vede. deci daca aici aleg sa am mai multe carari, stramband cararea Domnului si impartind-o credeti ca Domnul nu vede?
Daca sentimentele voastre nu sunt bune, indreptati-le, nu le ascundeti pe dupa carari.
Daca iti este rusine cu ce esti, indreapta-te, nu ascunde ceea ce esti dupa carari.
Daca ai neputinte roaga-te: Ajuta Doamne nepuntintei mele, alearga la duhovnic, nu te ascunde dupa carari alergand la oameni si nu la Domnul.

Ma iertati dar nici un motiv nu avem sa umblam pe mai multe carari.
Ne facem conturi multe, cu scopuri diverse. Sa avem unul si pe acela sa il curatim. Asa cum avem o viata pe acest pamant si pe aceea trebuie sa o curatim.
Ma iertati acesta este unul din gandurile mele de ieri.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

În prealabil postat de dobrin7m

Frate Cristian,ce frumos suna cuvantul frate.Domnul m-a invatat sa il spun. Domnul fie laudat!Ma bucur sa recitesc cuvantul acesta scris de mine Domnului Scotland the Brave. Ma mai intareste.

Motto: ,,In viata trebuie sa fii corect,comparandu-te cu mine chiar te crezi perfect"(Cheloo ,,Parazitii")

Draga mea doamna

Incep sa cred ca sunt un caz unic pe acest forum.Acest simplu gand ar trebui sa fie un motiv suficient de bun pentru a-mi concedia psihologul care m-a asigurat ca sunt in limitele normalitatii nebuniei in care traim.Se pare ca reusesc sa generez,intr-un fel sau altul,asemenea reactii in oameni incat acestia produc asemenea exemple de gandire in fata carora chiar ei ramin surprinsi.Adica sunt un bun catalizator natural,ramine de vazut in ce sens.Cel mic,posesor de coarne,de pe umarul meu,imi sopteste ca oamenii au tendinta de a se indragosti de ei insisi.Eu i-am replicat ranjind cu cele scrise in motto-ul acestui post.El mi-a spus ca ma va lua dracu.Eu i-am replicat,tot ranjind,ca pana si in el,iata dovada,am generat o reactie.

M-a privit interzis si mi-a spus ca este prea batrin pentru dementi ca mine si in plus mai are putin pana la pensie si sa-l scutesc de dureri de coada.Am vrut sa zic de cap dar ma gadila cu coada,adica scriu chiar cu codita lui imbarligata.Eu cred ca ar trebui sa evitam sa ne citam singuri.Sa lasam posteritatii acesta judecata,altfel suntem tentati sa ne ridicam singuri statui si stiti ce fac porumbeii pe ele.As numi-o dreptate divina:)

Confucius spunea ca cea mai mare glorie a omului este de a nu esua in a se ridica de cate ori va cadea.Voi privi postul dvs din acesta perspectiva.Intrucat rautacismele mi-le asum ca si marca inregistrata orice reclamatii se poate face la acesta adresa.

Va salut cu drag,ca de la un anglofil la o fermecatoare urmasa a modului elen de a privi evolutia sinelui in raport de altii :)

Indreptati caile Domnului. Drepte faceti cararile lui!

Usor de spus, dar cum?
Am citit cu rabdare intregul tau mesaj, pe de o parte sa-ti inteleg zbuciumul interior, iar pe de alta sa ma inteleg pe mine insumi si sa ma indrept cu ajutorul celorlalti, daca-mi e cu putinta.
N-o sa comentez mesajul si nu e nimic de comentat ci de contemplat. Unele pasaje ma pun serios pe ganduri si-mi pun intrebarea cine sunt eu? Cine suntem noi, oricine de pe acest forum? Pentru fiecare dintre noi forumul acesta este uneori oaza de liniste, iar alteori infern dezlantuit. Care suntem noi de fapt? Si nu vorbim de conturi multiple, ci de aceiasi oameni, ascunsi sub un nick mai mult sau mai putin ciudat, mai mult sau mai putin revelator, mai mult sau mai putin paradoxal in anumite momente. In principiu, intram aici cu un gand sigur de a cauta Cuvantul lui Dumnezeu, fiindca ne preocupa pe majoritatea problema mantuirii. Firav, cautam sa ne implicam, sa vedem, sa cunoastem. Ne facem prieteni cu care intram in dialog constructiv, iar asta nu place celui care doreste sa zadarniceasca orice incercare de apropiere de Dumnezeu. Si astfel, poate dupa o zi incarcata de stres, poate dupa cine stie ce dezamagire, izbucnim undeva, impotriva celui de langa noi, fiindca nu avem pe altcineva asupra caruia sa ne eliberam acumularile negative. Vanitatea este cea mai iscusita arma in mana diavolului si astfel face cu noi ce vrea el. Daca e vorba de cineva pe care ni s-a pus pata fiindca ne-a tras candva de manecuta cand am calcat stramb, ni se pare ca isi da importanta si-i cautam numai greselile, pierzand poate timp pretios in acest sens, ca sa nu mai vorbim de faptul ca NU aceasta este placut lui Dumnezeu. Daca e vorba de noi, ajungem, din prea multa rutina si obisnuinta sa credem ca parerea noastra chiar trebuie subliniata si nu mai analizam cuvintele cu aceeasi seriozitate. Astfel, daca privim in urma noastra constatam ca prea putine dintre mesajele noastre au fost de-a dreapta si ca marea majoritate au adus sminteala altora, iar noua, osanda.
Am facut o perioada efort sa-mi stapanesc pornirile si tare bine era. Acum simt ca ceva s-a intamplat si... nu-mi place. E ca si cum am pierdut ceva indefinit de dulce si nu mai gasesc. Iar asta imi da o stare de plans si de suferinta inchisa in adancul sufletului. Si ma intreb pana cand voi aluneca in prapastia mandriei si vanitatii? Pana cand voi face voia celui impotriva caruia am hotarat sa lupt si cum sa fac sa sesizez momentul cand sunt pe marginea prapastiei, gata sa ma las impins? Da, stiu, prin "Doamne Iisuse..." dar unde se ascunde rugaciunea din mine, atunci?
Iata, astia suntem noi. Mereu aceiasi, dar mereu schimbatori, uneori calauziti de Duhul Sfant, alteori de duhul maniei, al urii, al rautatii. Nu noi stambam cararile, ci ne lasam dirijati pe cararile strambe si nu intelegem cat se ostenesc bietii nostri Ingeri Pazitori sa ne aduca inapoi.
Iarta-ma, frate Cristian pentru multele ganduri negre pe care ti le-am purtat o vreme. Eu sunt vinovat fiindca nu eram capabil sa iubesc neconditionat. Ce conteaza daca tu ma vanezi la orice cotitura? Sa-i multumesc lui Dumnezeu ca prin tine am sansa sa ma desavarsesc.
Iarta-ma Dorina Stoica fiindca am indraznit sa ma revolt. Am constatat ca durerea ta vine de undeva din urma. Cred ca m-ai inteles gresit, dar orice-ar fi, nu trebuie sa ne ra(ta)cim unii de altii. Am ingenunchiat in atatea posturi animati de acelasi sentiment de grup si ne-am rugat intr-un gand. Iar daca m-am retras in acel fel, poate ma bazam pe tine ca vei continua ceea ce era gata inceput fiindca te-am vazut dintotdeauna o luptatoare. De fapt, nu eu am renuntat la grup, ci grupul m-a abandonat, chiar in prima zi din inceputul postului cand m-am descoperit singur. M-am calit, dar lipsa fair-play-ului m-a durut. Eu nu aveam nimic cu nimeni, ci cu duhul rautatii care se cuibarea in mijlocul nostru. Nimeni n-a intervenit: nici tu, nici parintele Gheorgehe, nici parintele Negroponte, iar eu paream cel nebun, umilit si acuzat de lucruri oribile, pentru care n-am primit niciodata un cuvant de regret: "Iarta-ma, frate; am gresit!" Dumnezeu a vazut si mi-a rasplatit dupa aceea asa cum a stiut El. Nu-i drept si nu-i corect sa astept scuze. Poate ca o-ti fi intervenit pe privat, dar eu tot singur m-am simtit fiindca nu aveam de ce sa ma agat ca notiune de grup inchegat in pace sufleteasca. Ma simteam ca si cum am fluierat in biserica.

Sa ramanem ortodocsi pana la capat!... Suna atat de ironic daca privim in istoria "grupului". Evident ca nu sunt unul dintre elementele pozitive, dar tare ma tem ca prea putini se pot considera cu adevarat ortodocsi. Cel mai bun test il poate face fiecare cu sine insusi, in taina, fara sa se amageasca in vreun fel. Nu ma indoiesc ca ati cunoscut momente de pace cand Duhul Sfant "lucra" in toate cele din jurul vostru si in adancul inimii. Eu, de ceva vreme, l-am pierdut. Voi il mai aveti?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Motto: ,,In viata trebuie sa fii corect,comparandu-te cu mine chiar te crezi perfect"(Cheloo ,,Parazitii")

Draga mea doamna

Incep sa cred ca sunt un caz unic pe acest forum.Acest simplu gand ar trebui sa fie un motiv suficient de bun pentru a-mi concedia psihologul care m-a asigurat ca sunt in limitele normalitatii nebuniei in care traim.Se pare ca reusesc sa generez,intr-un fel sau altul,asemenea reactii in oameni incat acestia produc asemenea exemple de gandire in fata carora chiar ei ramin surprinsi.Adica sunt un bun catalizator natural,ramine de vazut in ce sens.Cel mic,posesor de coarne,de pe umarul meu,imi sopteste ca oamenii au tendinta de a se indragosti de ei insisi.Eu i-am replicat ranjind cu cele scrise in motto-ul acestui post.El mi-a spus ca ma va lua dracu.Eu i-am replicat,tot ranjind,ca pana si in el,iata dovada,am generat o reactie.

M-a privit interzis si mi-a spus ca este prea batrin pentru dementi ca mine si in plus mai are putin pana la pensie si sa-l scutesc de dureri de coada.Am vrut sa zic de cap dar ma gadila cu coada,adica scriu chiar cu codita lui imbarligata.Eu cred ca ar trebui sa evitam sa ne citam singuri.Sa lasam posteritatii acesta judecata,altfel suntem tentati sa ne ridicam singuri statui si stiti ce fac porumbeii pe ele.As numi-o dreptate divina:)

Confucius spunea ca cea mai mare glorie a omului este de a nu esua in a se ridica de cate ori va cadea.Voi privi postul dvs din acesta perspectiva.Intrucat rautacismele mi-le asum ca si marca inregistrata orice reclamatii se poate face la acesta adresa.

Va salut cu drag,ca de la un anglofil la o fermecatoare urmasa a modului elen de a privi evolutia sinelui in raport de altii :)

E complicat asa este?
haideti sa va spun ceva.
Un exemplu cu sa punem gandul bun inaintea gandului celui rau.

Acest post care apare aici este ca urmare a unui fenomen informatic pe care eu nu il pricep. nu stiu cum , pe threadul ortodoxia, Cristi a citat cele scrise de mine mai demult adresate dvs , scriind apoi ceva. Eu l-am citat pe el scriind ce am scris astazi, pe acel thread ortodoxia ca apoi sa apara aici ca citandu-ma pe mine.
iata linkul:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=13858&page=6
postarea 57 a lui cristi boss

Cand am inceput acolo pe ortodoxia sa citesc cele scrise de Cristi nu pricepeam, ca recunosteam cuvintele mele si nu intelegeam ce se intampla, ca la final sa vad ca m-a citat.
Iata-ma recintindu-ma fara voie. Si fara sa inteleg ce se intampla. Apoi cand l-am citat am dat pe acel quote din stanga nepricepand apoi cum a ajuns postarea aici pe acest thread.
Acum sa explic cu acel "ma intareste".
Citind fara voie cuvintele mele mi-am amintit toata discutia cu dvs de faptele bune si de Epistola lui Iacov , aceea m-a intarit. Discutia cu dvs intotdeauna m-a bucurat.

[dobrin7m]

Revin dle Scotland the Brave doar pentru a va spune ceva.
Sa va rog din tot sufletul meu sa puneti intotdeauna gandul cel bun inaintea gandului celui rau. Pentru ca , fara sa vrem putem sa gresim.

Apoi mai doresc doar, spre lamurire, sa pun cuvintele lui Cristi de acolo la care am raspuns eu cu cu postul care v-a intrigat atat.

Iata cuvintele lui Cristi de acolo:
"Te-am citat , citandu-te , caci acest pasaj mi-a placut foarte mult , si este de pe un alt thread referitor la Ortodoxie ( " Sa ramanem Ortodocsi pana la Capat " ) . Acest pasaj extras din cele scrise de tine , concentreaza foarte multe lucruri , care e bine a fi retinute ca atare.
Multi acuza Ortodoxia de conservatorism , dar trebuie sa le spunem raspicat , ca ortodoxia e singura care stie ce conserva ! Ce anume conserva ? Ne raspunde undeva , vrednicul de pomenire Bartolomeu Anania : Conserva " apa cea vie a Evangheliei lui Hristos , pururi inoitoare prin Duhul Sfant . Si e de-ajuns !"

De abia la final am inteles ca m-a citat citandu-ma iar eu se pare am gresit ca atunci cand am vrut sa ii raspund in loc sa apas pe quote din dreapta am apasat pe quote din stanga.
vazand greseala daca va uitati tot acolo am postat si o rugaminte de iertare pentru dublura de aici.

mai multe explicatii sunt de prisos.

Okie,nu stiu ce treaba am eu cu conservatorismul ortodox,britanicii va depasesc la acest capitol(conservatorism) precum iepurele pe testoasa,mai am inteles ceva de o citare care trebuia citata in alta parte da fusese citata de Cristi si dvs ati apasat pe un buton gresit.Eu zic ca totul este bine cand se termina cu bine:) Momentan ma uitam pe cele spuse de Apostolul Pavel in I Timotei 2:11-12.Acum singur am pus gandul cel bun,un gand de apostol,ca sa nu gresim.

Sorry,nu ma pot abtine..:)

[anna21]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Motto: ,,In viata trebuie sa fii corect,comparandu-te cu mine chiar te crezi perfect"(Cheloo ,,Parazitii")

Draga mea doamna

Incep sa cred ca sunt un caz unic pe acest forum.Acest simplu gand ar trebui sa fie un motiv suficient de bun pentru a-mi concedia psihologul care m-a asigurat ca sunt in limitele normalitatii nebuniei in care traim.Se pare ca reusesc sa generez,intr-un fel sau altul,asemenea reactii in oameni incat acestia produc asemenea exemple de gandire in fata carora chiar ei ramin surprinsi.Adica sunt un bun catalizator natural,ramine de vazut in ce sens.Cel mic,posesor de coarne,de pe umarul meu,imi sopteste ca oamenii au tendinta de a se indragosti de ei insisi.Eu i-am replicat ranjind cu cele scrise in motto-ul acestui post.El mi-a spus ca ma va lua dracu.Eu i-am replicat,tot ranjind,ca pana si in el,iata dovada,am generat o reactie.

M-a privit interzis si mi-a spus ca este prea batrin pentru dementi ca mine si in plus mai are putin pana la pensie si sa-l scutesc de dureri de coada.Am vrut sa zic de cap dar ma gadila cu coada,adica scriu chiar cu codita lui imbarligata.Eu cred ca ar trebui sa evitam sa ne citam singuri.Sa lasam posteritatii acesta judecata,altfel suntem tentati sa ne ridicam singuri statui si stiti ce fac porumbeii pe ele.As numi-o dreptate divina:)

Confucius spunea ca cea mai mare glorie a omului este de a nu esua in a se ridica de cate ori va cadea.Voi privi postul dvs din acesta perspectiva.Intrucat rautacismele mi-le asum ca si marca inregistrata orice reclamatii se poate face la acesta adresa.

Va salut cu drag,ca de la un anglofil la o fermecatoare urmasa a modului elen de a privi evolutia sinelui in raport de altii :)

M-a facut sa zambesc aceasta postare.
(eu zic sa concediezi psihologul si sa cauti un duhovnic. Doar un sfat prietenesc. Sau doar concediezi psihologul ca nu stii cine-i vorbeste si lui de pe umarul stang in ureche)
Eu stiu ca in Marea Britanie exista literatura crestina din perspectiva vrasmasului (The Screwtape Letters).. dar cred ca este o abordare gresita.
O "greaseala tactica" cum spune parintele Arsenie Papacioc: "cu diavolul nu se sta de vorba"
Tot parintele Arsenie Papacioc spune ca omul nu a cazut din lipsa de credinta, ci din "dialog" cu dracul. De asta trebuie sa ne ferim.

(Asta doar pt ca postarea mi-a atras atentia si mi-am amintit cuvintele parintelui Papacioc)

Parintele Papacioc avea perfecta dreptate doamna.Stia el ce spune,in ziua de azi oamenii nici macar nu isi dau seama cand vorbesc cu el si asta pentru ca sunt,cum spunea Mantuitorul ,,putin credinciosi".Necrezand in Cel de Sus decat teoretic,nerespectand poruncile Lui si netraind asa cum i-a invatat Fiul in mod logic arunca-n derizoriu si existenta opusului lor.Diavolul nu este o bruta idioata si previzibila.Este abil,fermecator si extrem de inteligent,in sens malefic.Are un intunecat talent de a-si prezenta raul in cea mai atragatoare si seducatoare forma.Multi vor avea o teribila surpriza la final cand vor constata de catre ori au vorbit cu el fara sa stie.Un om ce traieste in Duh si Adevar stie cum sa ,,deosebeasca duhurile".Parintele Papacioc se numara in acesta categorie si a dat sfatul din experienta sa.Am senitmentul ca dracu,cu un umor negru specific,de multe ori chiar iti spune voalat cine este dar intrucat oamenii au pe ochi intunecati de patima nu fac decat sa-i zambeasca si sa-i stranga mana.Nici nu trebuie sa converseze, doar sa accepte putin,doar putin,din ce le spune.Apoi usile sunt deschise.Eu as spune ca Parintele ar trebui ascultat :)

Va doresc o seara minunata.

[iustin10]

În prealabil postat de OmuBun

Indreptati caile Domnului. Drepte faceti cararile lui!

Iarta-ma, frate Cristian pentru multele ganduri negre pe care ti le-am purtat o vreme. Eu sunt vinovat fiindca nu eram capabil sa iubesc neconditionat. Ce conteaza daca tu ma vanezi la orice cotitura? Sa-i multumesc lui Dumnezeu ca prin tine am sansa sa ma desavarsesc.

:) Subscriu.