Ferestrele istorice ale Bibliei

Cu regret constat ca doamna nu a inteles ideea iar trimiterea antitetica nu are legatura cu sensul celor scrise.O sa incerc sa va lamuresc pe scurt: expresia cu pricina se refera la momentul lapidarii,momentul pe care cu siguranta l-ati remarcat citind textul biblic pana la final.Expresia desemneaza reactia de final a evreilor,reactia lor la tot ce a spus Stefan.A fost descarcarea lor de frustrare,deloc singulara in istoria lumii.Prin urmare expresia nu se refera la Stefan ci la cei care l-au judecat.Prin ,,trimiterea antitetica"pe care mi-o indicati cel mult subliniati sfintenia lui Stefan,lucru pe care nici nu m-am gandit sa-l contest cumva,iar in ceea ce-i priveste pe opozantii sai ii faceti si mai vinovati decat am reusit eu sa-i creionez.Banuiesc ca nu doriti sa-i faceti mai buni :) dar cine stie,lumea poate fi plina de surprize.Cu aceea trimitere cam asta reusiti(uluitor as spune) daca schimbati sensul la ce am scris eu.Va multumesc oricum pr observatii.

[tabitha]

Am înt›eles foarte bine că te refereai la lapidarea lui Stefan, nu asta-i problema.
Ci faptul că ai exagerat cu acea exprimare - "cea mai intunecata descarcare de furie a intunericului".
Cei din sinedriu erau doar nis™te oameni care nu au înteles mesajul lui S˜tefan. S˜i au ales gres™it.
Însus™i S˜tefan spune la sfârs™itul martiriului sau : "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!"
S˜i apropo de sfârs™it, aflăm că acolo "martorii s™i-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul".
Tânăr care s™tim foarte bine cum Domnul a ales sa-l miluiască.

O duminică frumoasă !

Ciudate lucruri am ajuns sa citesc.Nu doamna,nu au fost asa de rai,nici vorba.A fost vorba doar de o neintelegere terminata cu o lapidare.Adica nu au incercat sa se gandeasca,sau macar sa aduca argumente,l-au curatat direct.Ma impresioneaza delicatetea dvs cu privire la ei dar mentin afirmatia si va las dvs posibilitatea sa-i justificati cumva.Stefan s-a rugat la final dupa modelul Mantuitorului dar cine stie poate si cazul Fiului lui Dumnezeu a fost o situatie in care niste ,,oameni nu au inteles mesajul". Serios vorbind: daca gasiti o singura opinie ortodoxa,una singura,din patristica,care sa va sustina abordarea mai permisiva cu privire la ucigasii lui Stefan va promit ca voi admite aceasta versiune.Una singura,un singur citat,o singura opinie,ce doriti cand doriti.In alta ordine de idei> Apostolul Pavel este o discutie separata,intrucat din prigonitor a ajuns Apostol,lucru care nu poate fi spus despre cei care l-au ,,judecat"pe Stefan.Daca doriti separam discutia pe acest subiect.

Pana atunci ii consider pe cei care l-au ,,judecat" si ucis pe Stefan niste slugi ale necuratului, la acel moment,care au ucis un om nevinovat.Cred ca l-au ucis tocmai pentru ca au inteles foarte bine (FA 7.54) ce le spunea Stefan dar nu au putut sa recunoasca. Si atunci,ca sa-l reduca la tacere si sa elimine propria lor vina, foarte clar si chiar dur aratata de Stefan (FA 7.51-53) l-au ucis, la fel cum au facut si stramosii lor.Aceea nu este o reactie de oameni nelamuriti,confuzi,ci este o reactie de oameni vinovati si cu constiinta incarcata, care nu ezita sa ucida in speranta ca Adevarul nu le va arata adevarata lor fata.Numai bine doamna.

[Ioan_Cezar]

Mirela, aş vrea să ne reamintim cu atenţie maximă că Sfântul Ştefan este primul martir creştin. Ucis după datina evreiască prin acel teribil procedeu numit "cu pietre". Ştii ce presupunea aceasta? Printre altele, aruncarea pe piatră a victimei de la o anumită înălţime (de pe un zid sau fie şi de deasupra capului, atunci când călăul era un bărbat suficient de bine făcut), de câteva ori până îşi dădea duhul. Dacă victima rezista acestei prime etape de tortură, urmau şi altele printre care zdrobirea sistematică a corpului cu pietre aruncate de ucigaşi.
Nu e vorba de o ceată de puşti care aruncă cu pietricele într-un bătrânel caraghios care trece pîş-pîş prin mijlocul terenului unde joacă ei fotbal, e vorba despre un asasinat oribil, premeditat şi realizat cu sânge rece, de oameni care îl considerau pe Ştefan un obiect numa bun de zdrobit. E o crimă bestială, abjectă.

Sfântul Ştefan rezistă torturii, după cum aflăm din textul biblic, până în etapa finală când, zdrobit efectiv de pe urmă loviturilor, îşi dă sufletul. Întrucât Ştefan se luptă acolo pentru mărturisirea neştirbită a Adevărului, el neaflîndu-se în vreo dispută oarecare, minoră.

Personal consider că abjecţia şi monstruozitatea omorârii lui Ştefan este incalificabilă, afară doar de încadrarea ei în categoria "drăcească". Duhul lui Hristos vorbeşte prin Sfânt iar duhul drăcesc se exprimă prin asasini. Într-adevăr, cred că putem spune că forţele întunericului se dezlănţuie cu toată furia lor împotriva mărturisitorului lui Hristos. Aşa cum va fi mereu în Biserică, până azi şi în veci. Milioane şi milioane de martiri au fost ucişi bestial de cel a cărui ură noi nici n-o putem înţelege, nici n-o putem suporta (fără ajutor divin), nici n-o putem curma. Este ura potrivnicului lui Dumnezeu. Se manifestă azi, acum, în lume pretutindeni. Se va manifesta mereu, până când Domnul o va curma (revezi Apocalipsa).

Nu avem voie să bagatelizăm aceste lucruri cruciale din realittea lumii şi a Bisericii. Decât dacă ne-am pus gând rău, foarte rău, nouă înşine.

Cu atât mai mult omul lui Hristos îşi arată măreţia iubirii când, conştient de motivul şi de modul inuman în care e ucis de semenii lui, adresează acea rugăciune demnă de Hristos către Cer. Pentru aceasta Hristos Însuşi Se ridică de pe Tronul Împărătesc şi, în picioare fiind (stând) îl întâmpină pe Ştefan.

Acum te rog să mă ierţi surioară, însă eu sunt cu totul de acord cu modul în care înţelege Pelerinul scena. Am aceeaşi reprezentare a momentului, aceleaşi semnificaţii dau şi eu, aşa înţeleg şi eu. Ar fi ridicol să spun că înţeleg altfel.

P.S. Ca să nu te superi că rezonez cu Pelerinul în această chestiune, te rog să iei în considerare că rezonez în multe altele şi aceasta se datorează faptului că pe mine şi pe Pelerinul ne leagă ceva indestructibil, ceva care ne conduce la interpretări asemănătoare în multe din întâmplările omeneşti. Ne leagă iubirea. Anume, iubim amândoi aceeaşi echipă de fotbal, una englezească, echipa cea mai frumoasă a britanicilor cu a mai minunată galerie din lume: F.C. Liverpool! Cine iubeşte pe Liverpool nu poate să nu rezoneze din când în când şi în privinţa altor chestiuni......:)
Ne vei ierta aşadar pe amândoi că uneori ne aflăm pe aceeaşi lungime de undă, te rog!

[tabitha]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Personal consider că abjecţia şi monstruozitatea procedurii de omorâre a lui Ştefan este incalificabilă, afară doar de încadrarea ei în categoria "drăcească".

adică o încadrezi la "drăcească"? că nu e clar ce spui.

oricum nu sunt de acord cu această încadrare, exact ceea ce am mai spus;
dar nici pe departe nu vreau să îi scot basma curată pe cei care l-au condamnat pe Ștefan;
asta e o eroare de perceptie. all in all, să lăsăm judecata Domnului !

vă doresc rezonantă plăcută în continuare, vă las în pace și nu mai intervin pe topic.

[Ioan_Cezar]

Ei bravos! Chiar că te-ai supărat acum...
Te rog acceptă că aşa cred eu, în subiectivitatea mea. Şi poate mă înşel. Mai reflectez, desigur, şi chiar m-ar ajuta să îmi spui de ce crezi că nu ar fi aşa. Adu-mi un punct de vedere, ceva, care ţi se pare OK şi sunt gata să îl primesc. Deocamdată, prin datele mele eu cred că acolo e o manifestare evidentă a răului drăcesc. E opinia mea, te rog nu te supăra pentru asta, soră dragă... Te rog frumos!

În prealabil postat de mirela.t

adică o încadrezi la "drăcească"? că nu e clar ce spui.

oricum nu sunt de acord cu această încadrare, exact ceea ce am mai spus;
dar nici pe departe nu vreau să îi scot basma curată pe cei care l-au condamnat pe Ștefan;
asta e o eroare de perceptie. all in all, să lăsăm judecata Domnului !

vă doresc rezonantă plăcută în continuare, vă las în pace și nu mai intervin pe topic.

Nu trebuie sa va suparati,in mod clar si direct exact asa am spus, am incadrat-o la manifestare satanica si Ioan a sustinut si el.Incercati o metoda de analiza.Cititi cu atentie tot episodul cu Stefan.Observati un aspect esential si apoi puneti-va o intrebare.Aspectul pe care v-as ruga sa-l observati: in ce moment intervine reactia plina de furie a celor ce l-au ucis pe Stefan.Intrebarea este: ce a spus de fapt Stefan incat a determinat reactia lor ? Veti vedea cu usurinta motivatia.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Milioane şi milioane de martiri au fost ucişi bestial de cel a cărui ură noi nici n-o putem înţelege, nici n-o putem suporta (fără ajutor divin),

In cazul Sf Stefan, ajutorul divin a fost vizibil. S-au deschis Cerurile. Sf Stefan Il vede pe Cristos Pantocratorul. Nu se poate ca, auzind acerasta, sa nu ne amintim de promisiunea facuta de Isus lui Nataniel: "de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului." (Ioan 1:51).

nici n-o putem curma.

Nu o putem curma. Dar Domnul poate. Doar e atotputernic. De ce nu o face ? Uneori a facut-o. Ca in cazul lui Daniel, cel aruncat leilor flamanzi. Sau ca in cazul celor trei tineri aruncati in cuptor. Dar, in cazul Sf Stefan, nu o face. Eu cred ca Dumnezeu ne arata ca poate porunci animalelor, suspendandu-le instinctul in mod supranatural. Poate porunci flacarilor. Dar se abtine de la a porunci oamenilor. Chestie de libertate. El lasa sa creasca si graul, si neghina. Omul singur isi poate folosi libertatea ca sa poata spune "nu" lui Dumnezeu si imparatiei Lui. Facand astfel, omul ajunge mai jos decat fiarele flamande. Mai jos decat holocaustul devorator. Abjectia ucigasilor arhislujitorului lui Dumnezeu este, pana la urma, un tragic exercitiu de libertate.

[Ioan_Cezar]

Desigur. Sper că Mirela îşi va deschide acum inima spre măreţia sublimă a acestui episod, în ciuda exerciţiului tragic de libertate al ucigaşilor lui Ştefan.
Mirela, ce s-a întâmplat acolo nu se cuvine să tragem spre omenescul din noi, doar la sol... Ci e cu totul potrivit să fructificăm şansa de a cunoaşte aceste fapte cutremurătoare şi să ne înălţăm noi către taina acelei întâmplări.
Te rog, să nu reducem la omenesc textul biblic! Biblia nu e doar istorie omenească, ci e împletirea dintre omenescul nostru şi Dumnezeire. În Biblie vedem mereu ceea ce necredinciosul din (fiecare din) noi nu poate înţelege: Dumnezeu Se implică real în viaţa noastră iar noi căutăm să ne deschidem real spre/în El. Tocmai din acest motiv Biblia e cartea de căpătâi a Bisericii. Pentru că aşa e şi viaţa Bisericii: Dumnezeu şi omul se caută, dau să se contopească, izbutesc deseori.

Dacă nu luăm episodul uciderii lui Ştefan ca mărturie deplină a împlinirii învăţăturii şi promisiunii lui Hristos, ca parte din ceea ce avea să fie mereu viaţa Bisericii (jertfă, iubire, eroism) - atunci putem face din Scriptură un roman oarecare, iar pe noi să ne recunoaştem drept pieritori şi deşerţi în mod absolut. Ferească Dumnezeu!

[Ioan_Cezar]

Uite Mirela, ca să ai mai multe detalii pe tema reacţiei răului despre care pomenea Pelerinul şi despre care am bolborosit şi eu câte ceva: citeşte măcar aceste pagini din materialul de mai jos - pag. 138-141. Despre bărbaţi şi femei.
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colec...%20Hristos.pdf

În Vieţile Sfinţilor poţi găsi, aproape zi de zi, pagini asemănătoare.
Ce scrie în Scriptură e doar un mic semn comparativ cu atrocităţile desfăşurate pe larg şi în detalii nesfârşite în istoria Bisericii.

Poate vei găsi de cuviinţă să numeşti aceste fapte ca fiind lipsuri ori nedesăvârşiri ale oamenilor. Poate că aşa şi este. Aşa le consider şi eu uneori. Însă apoi îmi dau seama că mă mint. Dacă sunt onest cu mine însumi până la capăt trebuie să recunosc că le găsesc fapte demonice, manifestări incontestabile ale răutăţii drăceşti în oameni şi prin oameni - teritoriul preferat de lucru şi manifestare al demonilor.

Omul e un teritoriu al convieţuirii marilor forţe ale existenţei: răul drăcesc şi Iubirea Dumnezeiască. Lupta aceasta au zugrăvit-o toţi artiştii mari, toate cărţile bune. Printre alţii, unul dintre preferaţii mei, care nu e chiar un Dostoievschi dar pe care îl preţuiesc mult - apaşul Graham Green, în "Puterea şi gloria" şi în alte cărţi ale sale. Iar la noi mai bine ca alţii - Marin Preda.

Orice fapt de iubire va fi urmat de o replică a răutăţii drăceşti - este convingerea mea, să mă ierţi. A iubi este doar pentru cei lucizi şi puternici, capabili a purta spinii şi cucuta răutăţii. Iubirea e un lux căruia foarte puţini oameni i se dedică. Acest lux este mai mult decât costisitor, el îţi ia totul şi nu îţi oferă decât suferinţă. Dar când Hristos se alătură celui care suferă martiriul iubirii, luxul acesta se preschimbă în cel mai firesc lucru omenesc: pace sfântă, bucurie cu lacrimi de recunoştinţă, viaţă.
Dogmă trăită din nou (că dogmele nu sunt invenţii intelectuale sau sofisme teologice suflate la ureche) ci sunt vieţi curate ale unor oameni sfinţi care s-au putut aduna în cuvinte, cum ar fi de pildă Crezul.
Dogme şi virtuţi - asta naşte martirajul iubirii în şi prin Hristos.