Despre Sabat

[Totpeetor]

tricesimusseptimus,ma bucur ca ai convingeri,mai ales convingeri proprii(nu stiu daca alti adventisti pot spune asa ceva).In cazul amintit de mine am spus ca aceasta persoana"a facut voia lui Dumnezeu,a implinit poruncile a crezut in jertfa lui Isus,dar nu a "tinut" sambata ci duminica.Este intrebat de ce "a incalcat porunca a patra",si el spune ca asa a stiut,asa s-a nascut,toti ai lui mergeau duminica la biserica."
Prin asta nu am vrut sa spun ca acea persoana nu cunoaste biblia,daca cunoaste voia LUi Dumnezeu atunci trebuie sa cunoasca si Cuvantul sau,doar ca el a considerat ca poate sa "tina" duminica in locul sambetei,asa a stiut el ca este bine.
Totusi ma bucur ca esti de acord cu mine.:)

Incerc sa sugerez o cale de discutie.
Problema Sabatului e una foarte veche ,foarte dezbatuta si normal ar trbui sa mergem pe ce ne-a aratat Domnul Isus Hristos.
Eu as vrea sa pornim de la chemarea care ne-a facut-o Domnul Isus si anume de a sta la masa cu Tatal in imparatie ,sa ne intoarcem acasa ,de unde a plecat Adam.
Un punct important in discutie este termenul sfint . In Isaia se spune despre Dumneeu ca e de trei ori sfint.Iudeii au acest obicei de a repeta de trei ori un lucru pt a intari foarte mult acest sens.
Sfint in traducere directa inseamna separat sau pus deoparte .Dumnezeu sta deoparte fata de pacat. Pacatul ce este ? O ATITUDINE,O STARE SPIRITUALA.
Putem sa ne luptam in vorbe mult si bine ,luind in discutie cind litera cind spiritul.
Chemarea facuta de Mintuitor este una holistica ,ne cheama cu totul in imparatie ,cu trup si cu duh ,nu separat.
Firea care ne tine in starea de pacat e in legatura si cu trupul si cu duhul.
E drept ca prin duh putem urma mai usor invataturile spirituale ,pt ca inainte de fapta este un gind .De aceea Domnul ne cere intii de toate CREDINTA in EL pt ca aici sta puterea care o primim . Prin credinta putem misca firea noastra ,putem intari vointa noastra slaba pt a urma pe Hristos ,prin Hristos care ne intareste. El devine stinca credintei noastre ,singurul care poate face fata Satanei.
Am vorbit cu multi oameni ,din multe biserici traditionale si protestante.
Am constatat ca apar multe greseli facindu-se o diferentiere sau rupere intre NT si VT .
Dupa mine e complet gresit . NT si Domnul Isus merg in paralel si legat cu VT.
Domnul nu a incalcat nici o iota din VT prin simplul fapt ca El l-a inspirat,doar spunem despre El ca este Logosul ,Cel prin care toate s-au implinit.
Legea sau calauza firii este inca actuala in sensul ca este oglinda prin care deosebim pacatul sau starea de pacat .
Pacatul este atitudinea de a nu asculta de Dumnezeu ,e dorinta cea mai mare a Satanei.
Pacatul Evei este chiar gindul de a nu asculta sa nu manince din pomul cunoasterii binelui si raului( sper ca povestea cu marul sa o lasam copiilor)
Acum ,Moise a vorbit fata catre fata cu Dumnezeu (implicit Logosul). Moise a primit un indrumar care a fost numit Lege ca s-o intelegem in cuvinte si s-o aplicam in spiritul ei .
Doar ca starea de pacat a facut ca iudeii sa o lase la nivelul literei si al traditiei poporului.
Consecinta o stim. L-au urcat pe Domnul pe cruce.
Stim cu totii ca adevaratul implinitor si singurul care a facut-o perfect este Domnul Isus in sensul ca avind o fire inclinata spre pacat ca fiecare din noi , nu a facut nici un pacat.
In tot ce a trait Domnul Isus pina la jertfa de pe cruce si imediat dupa aceea prin inviere este o implinire perfecta a drumului poporului lui Dumnezeu din VT , si urmarea aceluiasi drum ,acum,prin credinta pina vom ajunge in imparatia promisa de El.
Hristos devine tinta noastra ,a caracterului nostru .Urmindu-l pe Hristos si lasindu-l sa traiasca in noi ,vom fi implinitori ai Legii . Cum ? - In duh si adevar .
Domnul Isus a fost un model pe care iudeii l-au vazut si nu l-au recunoscut.
Noi azi IL cunoastem si tot nu vrem sa-L urmam .Cum sa-L urmam ?
Cred ca e destul de simplu .Facem ce a facut si El.
Ce facea in fiecare zi ,gasim cu prisosinta in NT.
- A tine simbata sau a tine duminica ca zi are in principiu aceeasi conotatie cu ziua de odihana din Lege . Cei care fac doar asta sint in afara Evangheliei .
Pt ca Evanghelia spune ca cai ce vor crede in Isus Hristos vor fi mintuiti.
Mintuirea se obtine doar prin credinta nu prin tinerea Legii .
Dar trebuie sa intelegem subtilitatea mesajului . Evanghelia nu anuleaza Legea ,pt ca prin Lege cunoastem pacatul.
Esti in Hristos,esti in duh si adevar si nu vei fi judecat,vei invia spre vesnicie
Nu esti in Hristos , atunci esti sub acuza Legii si vei fi acuzat si judecat.
Sabatul devine un simbol al mintuirii prin credinta, un semn in acelasi timp vizibil si ca atitudine a noastra si ca timp alocat pentru Hristos, si ca fapte .
Cel care pazeste Sabatul trebuie sa-l pazeasca cum l-a pazit Isus.
In Sabat dovedesti ca esti mintuit prin credinta in Isus ,facind fapte altruiste ca si Isus.
Faptele urmeaza credintei , dupa cum ascultarea vine dupa gindul de a asculta.
Dupa cum spune apostolul Pavel ,fiecare tine o zi pentrul Domnul si bine face .
Dar a fi in Hristos inseamna a asculta mai mult de Dumnezeu decit de oameni si traditiile lor.
Principiul primeaza ,dar in acelasi timp are si o aplicatie practica vizibila pt supunerea firii noastre pacatoase. Insa cei care vor face fapte (chiar si ale Legii sau traditiei) pt a fi mintuit atunci se afla in afara Evangheliei lui Hristos .
Deci chiar daca tinem simbata sau duminica ,putem fi in afara.
Mai important este sa-L lasam pe Hristos in inima si duhul nostru.

[Totpeetor]

Maranatha aceeasi concluzie am vrut sa arat si eu:
"Deci chiar daca tinem simbata sau duminica ,putem fi in afara.
Mai important este sa-L lasam pe Hristos in inima si duhul nostru."
Unii considera sambata a avea foarte mare importanta in mantuirea unui om asa cum am vazut ca se sustine aici,ca cica daca nu tii sambata ci duminica ori orice alta zi,gata esti vinovat ca nu implinesti legea lui Dumnezeu si osandit.(Asa am inteles pana acum).Biblia spune ca va veni vremea cand Legea lui Dumnezeu va fi scrisa in inimile noastre.Eu cred ca vremea aceasta a sosit.In ceea ce ii priveste pe marea majoritate,legile lui Dumnezeu sunt in noi.Noi nu furam,nu ucidem de teama de pedeapsa,ci pentru ca asa consideram ca este bine,asa trebuie sa facem.Avem constiinta care nu ne lasa sa facem altfel.E foarte important asta.In ceea ce priveste porunca a patra asa cum am spus lucrurile sunt discutabile.In porunca nici macar nu se vorbeste despre sambata.Unii atribuie duminicii rolul de zi de odihna,asta nu inseamna ca incalca legea.Daca ei cred in Isus si deci cred ca a "tine" duminica nu este in afara legii,atunci sa nu spunem noi ca nu au dreptate.Daca ei sunt "in Hristos" nu se poate sa greseasca daca fac astfel.
Aceasta discutie nici nu stiu ce rost are.Noi in fiecare zi trebuie sa ii slujim lui,nu doar intr-o zi anume.Mantuirea noastra depinde de alte lucruri,dar noi ne impiedicam intr-o zi.Daca nu s-ar fi tinut nici o zi,atunci era grav,dar unii in loc de sambata "tin" duminica.Ce conteaza la urma urmei niste denumiri?Ar fi mai bine sa discutam de lucruri de care depind mantuirea noastra.Discutia ar fi astfel mai constructiva.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Totpeetor

Isus spre exemplu in ceea ce priveste legea talionului trebuie sa fii de acord cu mine,a schimbat-o(daca vrei a anulat-o) aratandu-ne sa ne iubim si vrasmasii.

Legea talionului nu face parte din Decalog, suntem iarăşi off topic...

[MariS_]

În prealabil postat de Maranatha

Incerc sa sugerez o cale de discutie.
Problema Sabatului e una foarte veche ,foarte dezbatuta si normal ar trbui sa mergem pe ce ne-a aratat Domnul Isus Hristos.
Eu as vrea sa pornim de la chemarea care ne-a facut-o Domnul Isus si anume de a sta la masa cu Tatal in imparatie ,sa ne intoarcem acasa ,de unde a plecat Adam.
Un punct important in discutie este termenul sfint . In Isaia se spune despre Dumneeu ca e de trei ori sfint.Iudeii au acest obicei de a repeta de trei ori un lucru pt a intari foarte mult acest sens.
Sfint in traducere directa inseamna separat sau pus deoparte .Dumnezeu sta deoparte fata de pacat. Pacatul ce este ? O ATITUDINE,O STARE SPIRITUALA.
Putem sa ne luptam in vorbe mult si bine ,luind in discutie cind litera cind spiritul.
Chemarea facuta de Mintuitor este una holistica ,ne cheama cu totul in imparatie ,cu trup si cu duh ,nu separat.
Firea care ne tine in starea de pacat e in legatura si cu trupul si cu duhul.
E drept ca prin duh putem urma mai usor invataturile spirituale ,pt ca inainte de fapta este un gind .De aceea Domnul ne cere intii de toate CREDINTA in EL pt ca aici sta puterea care o primim . Prin credinta putem misca firea noastra ,putem intari vointa noastra slaba pt a urma pe Hristos ,prin Hristos care ne intareste. El devine stinca credintei noastre ,singurul care poate face fata Satanei.
Am vorbit cu multi oameni ,din multe biserici traditionale si protestante.
Am constatat ca apar multe greseli facindu-se o diferentiere sau rupere intre NT si VT .
Dupa mine e complet gresit . NT si Domnul Isus merg in paralel si legat cu VT.
Domnul nu a incalcat nici o iota din VT prin simplul fapt ca El l-a inspirat,doar spunem despre El ca este Logosul ,Cel prin care toate s-au implinit.
Legea sau calauza firii este inca actuala in sensul ca este oglinda prin care deosebim pacatul sau starea de pacat .
Pacatul este atitudinea de a nu asculta de Dumnezeu ,e dorinta cea mai mare a Satanei.
Pacatul Evei este chiar gindul de a nu asculta sa nu manince din pomul cunoasterii binelui si raului( sper ca povestea cu marul sa o lasam copiilor)
Acum ,Moise a vorbit fata catre fata cu Dumnezeu (implicit Logosul). Moise a primit un indrumar care a fost numit Lege ca s-o intelegem in cuvinte si s-o aplicam in spiritul ei .
Doar ca starea de pacat a facut ca iudeii sa o lase la nivelul literei si al traditiei poporului.
Consecinta o stim. L-au urcat pe Domnul pe cruce.
Stim cu totii ca adevaratul implinitor si singurul care a facut-o perfect este Domnul Isus in sensul ca avind o fire inclinata spre pacat ca fiecare din noi , nu a facut nici un pacat.
In tot ce a trait Domnul Isus pina la jertfa de pe cruce si imediat dupa aceea prin inviere este o implinire perfecta a drumului poporului lui Dumnezeu din VT , si urmarea aceluiasi drum ,acum,prin credinta pina vom ajunge in imparatia promisa de El.
Hristos devine tinta noastra ,a caracterului nostru .Urmindu-l pe Hristos si lasindu-l sa traiasca in noi ,vom fi implinitori ai Legii . Cum ? - In duh si adevar .
Domnul Isus a fost un model pe care iudeii l-au vazut si nu l-au recunoscut.
Noi azi IL cunoastem si tot nu vrem sa-L urmam .Cum sa-L urmam ?
Cred ca e destul de simplu .Facem ce a facut si El.
Ce facea in fiecare zi ,gasim cu prisosinta in NT.
- A tine simbata sau a tine duminica ca zi are in principiu aceeasi conotatie cu ziua de odihana din Lege . Cei care fac doar asta sint in afara Evangheliei .
Pt ca Evanghelia spune ca cai ce vor crede in Isus Hristos vor fi mintuiti.
Mintuirea se obtine doar prin credinta nu prin tinerea Legii .
Dar trebuie sa intelegem subtilitatea mesajului . Evanghelia nu anuleaza Legea ,pt ca prin Lege cunoastem pacatul.
Esti in Hristos,esti in duh si adevar si nu vei fi judecat,vei invia spre vesnicie
Nu esti in Hristos , atunci esti sub acuza Legii si vei fi acuzat si judecat.
Sabatul devine un simbol al mintuirii prin credinta, un semn in acelasi timp vizibil si ca atitudine a noastra si ca timp alocat pentru Hristos, si ca fapte .
Cel care pazeste Sabatul trebuie sa-l pazeasca cum l-a pazit Isus.
In Sabat dovedesti ca esti mintuit prin credinta in Isus ,facind fapte altruiste ca si Isus.
Faptele urmeaza credintei , dupa cum ascultarea vine dupa gindul de a asculta.
Dupa cum spune apostolul Pavel ,fiecare tine o zi pentrul Domnul si bine face .
Dar a fi in Hristos inseamna a asculta mai mult de Dumnezeu decit de oameni si traditiile lor.
Principiul primeaza ,dar in acelasi timp are si o aplicatie practica vizibila pt supunerea firii noastre pacatoase. Insa cei care vor face fapte (chiar si ale Legii sau traditiei) pt a fi mintuit atunci se afla in afara Evangheliei lui Hristos .
Deci chiar daca tinem simbata sau duminica ,putem fi in afara.
Mai important este sa-L lasam pe Hristos in inima si duhul nostru.

Maranatha frumos ai vorbit si sunt intru totul de acord cu
tine. Dar sunt unii care NU VOR sa priceapa acest lucru si
vor cu tot dinadinsul sa ne faca sa credem ca noi incalcam
porunca IV. Aici e problema. Daca ar fi sinceri cu ei insisi,
ar recunoaste ceea ce ai spus, dar nu vor sa fie pentru ca
se cred superiori. Duhul mandriei...bata-l vina.

Daca eu spun: AM LUCRAT SASE ZILE SI IN a 7-a ZI M-AM
ODIHNIT.

Ei inteleg ca eu am spus ca: AM LUCRAT PRIMELE SASE
ZILE DIN SAPTAMANA SI IN ULTIMA ZI, SAMBATA, M-AM
ODIHNIT.
Ori eu n-am spus asa ceva. Asta e DENATURARE la ceea
ce am spus eu mai sus. Eu am spus doar ca am lucrat
6 zile si apoi, in a saptea zi, m-am odihnit. Vezi, nu
spun ca acele 6 zile INCEPEAU cu duminica, ci doar ca
am lucrat 6 zile, iar fraza "a 7-a zi" sau "ziua a 7-a", e
pentru a DELIMITA aceasta zi de celelalte. Deci principiul
e mai generos, pentru ca si Dumnezeul nostru e generos.
El nu ne ingradeste alegerea noastra. Ca Moise a ales
sambata sa fie aceea zi, e corect, ca s-a schimbat dupa
aceea, iarasi e corect. Ambele zile sunt corecte. Principiul
le inglobeaza sub generozitatea lui. Doar ca Duminica a
primit o noua semnificatie: cea a INVIERII DOMNULUI.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Totpeetor

Unii considera sambata a avea foarte mare importanta in mantuirea unui om asa cum am vazut ca se sustine aici,ca cica daca nu tii sambata ci duminica ori orice alta zi,gata esti vinovat ca nu implinesti legea lui Dumnezeu si osandit.(Asa am inteles pana acum)

Asta ai înţeles, dar ai înţeles greşit frate. Pe acest topic, din când în când trebuie să dăm dezminţiri de felul acesta, dar până când? NU SABATUL NE MÂNTUIEŞTE, CI HRISTOS! Dacă eşti în Hristos eşti mântuit. Problema voastră începe când aflaţi că Hristos a ţinut sabatul şi nu a desfinţat Legea... Cu aceeaşi problemă m-am confruntat şi eu când eram încă ortodox. "Ferice" de omul din cazul expus de tine. El n-a aflat acest lucru, a ţinut duminica toată viaţa şi acum este mântuit. Of, Doamne, de ce ne-am născut în timpul acesta?

În prealabil postat de Totpeetor

Biblia spune ca va veni vremea cand Legea lui Dumnezeu va fi scrisa in inimile noastre.Eu cred ca vremea aceasta a sosit.

Şi eu cred acest lucru. Dar vezi tu, în inima noastră vedem o altă "lege" scrisă de păcat care se războieşte cu Legea lui Dumnezeu. Aceasta din urmă ne place (teoretic)- o spune apostolul Pavel în Romani 7. Din această confruntare chinuitoare ne scapă doar Hristos, însă trebuie să-L acceptăm în inimă nu doar teoretic. Va trebui să-L lăsăm să facă şi acea dureroasă operaţie pe cord deschis. Ca să fiu direct, să-L lăsăm să extirpe concepţia noastră primitivă cu privire la ziua de odihnă că e "doar o zi" (duminică sau chiar sâmbătă). E vorba în fapt de testul la care a fost supus şi Eva (Adam): ascultarea de Dumnezeu. Fructul nu era otrăvit (ba chiar părea mai atrăgător ca altele), duminica nu te duce în Iad (ba chiar e frumos să celebrezi Învierea Domnului); problema e ce facem cu ascultarea de Dumnezeu? Cu acel "[adu-ţi aminte] să nu!..."

În prealabil postat de Totpeetor

In ceea ce priveste porunca a patra asa cum am spus lucrurile sunt discutabile.

Aici cred că se potriveşte perfect vorba aceea "porunca se execută, nu se discută!"
Prea ne-am erijat în corectorii lui Dumnezeu la capitolul Lege.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de MariS_

Daca eu spun: AM LUCRAT SASE ZILE SI IN a 7-a ZI M-AM
ODIHNIT.

Ei inteleg ca eu am spus ca: AM LUCRAT PRIMELE SASE
ZILE DIN SAPTAMANA SI IN ULTIMA ZI, SAMBATA, M-AM
ODIHNIT.
Ori eu n-am spus asa ceva. Asta e DENATURARE la ceea
ce am spus eu mai sus.

Denaturare, este această interpretare a poruncii. textul poruncii nu spune "să lucrezi 6 zile şi să te odihneşti una din 7", ci spune clar: "a 7-a".

Aş fi de acord cu tine, dacă în Scriptură nu s-ar găsi indiciul acesta, şi dacă Dumnezeu nu ar fi confirmat că această a 7-a zi este sâmbăta, ziua când El Însuşi S-a odihnit la Creaţie.
Aş fi de acord în lipsa acestor indicii cu o zi aleasă aleator sau chiar cu duminica că într-adevăr ar fi potrivită. Dar ce să fac? Am învăţat să citesc şi am descoperit Biblia...

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Denaturare, este această interpretare a poruncii. textul poruncii nu spune "să lucrezi 6 zile şi să te odihneşti una din 7", ci spune clar: "a 7-a".

Aş fi de acord cu tine, dacă în Scriptură nu s-ar găsi indiciul acesta, şi dacă Dumnezeu nu ar fi confirmat că această a 7-a zi este sâmbăta, ziua când El Însuşi S-a odihnit la Creaţie.
Aş fi de acord în lipsa acestor indicii cu o zi aleasă aleator sau chiar cu duminica că într-adevăr ar fi potrivită. Dar ce să fac? Am învăţat să citesc şi am descoperit Biblia...

Da, spune "a 7-a", dar acest a 7-a e ca delimitare de
celelalte sase, nu ca desemnare. Deci expresia a 7-a
e folosita ca DELIMITARE nu ca DESEMNARE.
Incercati sa judecati cu smerenie si mai ales sa vedeti
in Domnul nostru cea mai GENEROASA Persoana.

[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de MariS_

Da, spune "a 7-a", dar acest a 7-a e ca delimitare de
celelalte sase, nu ca desemnare. Deci expresia a 7-a
e folosita ca DELIMITARE nu ca DESEMNARE.
Incercati sa judecati cu smerenie si mai ales sa vedeti
in Domnul nostru cea mai GENEROASA Persoana.

E folosită şi ca DELIMITARE şi ca DESEMNARE. A sfinţi ceva,[qadash] în ebraică însemna a pune deoparte, a separa, a desemna pentru ceva special, a consacra, a dedica. Deci ai aici ambele moduri de a percepe sfinţirea sabatului de către Dumnezeu.

[MariS_]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

E folosită şi ca DELIMITARE şi ca DESEMNARE. A sfinţi ceva,[qadash] în ebraică însemna a pune deoparte, a separa, a desemna pentru ceva special, a consacra, a dedica. Deci ai aici ambele moduri de a percepe sfinţirea sabatului de către Dumnezeu.

Desemnare, era daca se specifica clar a 7-a zi din
saptamana, saptamana care incepe cu ziua de
duminica. Deci, vezi cate cuvinte in plus trebuia sa
foloseasca Domnul ca sa faca o DESEMNARE precisa
a zilei. Or, in GENEROZITATEA SA nu a folosit acele
cuvinte in plus in porunca IV, pentru ca atunci ne
impunea cum sa numerotam zilele si alte lucruri de
amanunt, inutile la o porunca generala.