Inchizitia

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

O soluţie utilă, dar utopică...

Dar nu este utopică de loc. Soluţia a funcţionat cu mult succes până în anul 1910 şi s-a numit Index Librorum Prohibitorum (Indexul Cărţilor Interzise). Era o listă de cărţi elaborată de Sfântul Oficiu, a căror citire nu era recomandată fără aprobare eclezială, şi aceea dată în scop de cercetare, exact precum ar primi cineva aprobare să aibă în casă şerpi veninoşi. Probabil că motivul pentru care nu s-a mai lucrat la listă este că, pe măsura proliferării imoralităţii, ajunsese excesiv de lungă. Ultima ediţie a Indexului (cea din 1906) număra mai bine de 5000 de titluri. Oameni serioşi din Biserică susţin necesitatea unei ediţii actualizate a Indexului. E adevărat, astăzi mult peste capacitatea inchizitorilor, care au rămas o mână de oameni.

Atunci când eram în liceu, m-a surprins întrebarea unei colege care, în timpul unei ore de religie, a dorit să ştie "de ce Biserica omoară oameni". Foarte mirat, domnul profesor i-a răspuns că Biserica n-a omorât pe nimeni... şi a dorit să continue lecţia, dar colega a repetat că ea nu vrea să creadă în Dumnezeu pentru că a auzit că, în Evul Mediu, Biserica a omorât oameni. Cam aceasta este opinia tinerilor şi în special a adolescenţilor despre ideea de represiune împotriva necredincioşilor.

Iată un caz tipic de tânără spălată pe creier, în mod cert din cauza inexistenţei Indexului.

În plus, cred că Dumnezeu nu i-ar judeca niciodată pe copiii care, fiind manipulaţi, au căzut în erezie, fiindcă El cunoaşte infinit mai bine decât noi caracteristicile sufletului fiecăruia. El ştie împrejurările în care acei copii au fost manipulaţi şi atraşi în erezie şi mai ştie că cei mici, până la o anumită vârstă, acceptă fără simţ critic tot ceea ce li se spune.

Dar ce ne facem, că erezia presupune nu numai credinţă greşită, ci şi morală greşită. Spuneaţi că studiaţi teologia, deci, fără îndoială sunteţi la curent că teologia dogmatică şi teologia morală se află într-un asemenea raport ca de la cauză la consecinţă. Cea mai celebră erezie din Apus, împotriva căreia Sfânta Inchiziţie a avut de luptat în mod deosebit, a fost erezia albigenzilor (pe alocuri cunoscuţi drept cathari). Ei nu propovăduiau numai o altă credinţă, ci şi consecinţa ei: aceea ca toţi oamenii să trăiască în abstinenţă, iar căsătoria să fie interzisă. Această erezie a cuprins nu numai copiii, ci regiuni întregi ale teritoriului actual al Franţei, Germaniei, Elveţiei, etc. Vă închipuiţi că asta înseamnă nu o părere personală, ci sfârşitul umanităţii. Aşa cum un copil crescut la şatră, într-un mediu în care "a fura" nu e considerat un lucru moralmente rău, are toate şansele să ajungă un hoţ, şi un copil crescut într-o credinţă denaturată are toate şansele să ajungă un păcătos, fiindcă ceea ce ne ţine pe noi departe de păcat este credinţa.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

E adevărat, Inchiziţia îi datorează mult unui alt sfânt: Dominic. Nu numai că Sf Dominic a fost fondatorul Inchiziţiei, dar a fost şi primul Inchizitor Şef. Cel mai cunoscut şi apreciat Inchizitor Şef a fost tot un dominican: Torquemada.

Interesant. Si ce au facut ei exact?

[catalin2]

Am dat ceea ce spuneu sfintii si Biserica in primul mileniu, anume ca cele spirituale si in cazul de fata erezia nu trebuie sa fie introduse intre faptele penale. Unii ca sf. Ambrozie sau sf. Ioan Gura de aur spuenau ca omorarea unui eretic e o crima, indiferent ca e facuta de laici.

Iata tot de pe newadvent ce credeau ierarhii despre pedepsirea ereticilor inainte de instituirea inchizitiei:
"Dupa cativa ani, episcopul din Chalons a observat ca sectele se raspandeau in dioceza lui si a cerut sfaturi lui Wazo, episcopul din Liege. Acesta a raspuns ca persecutiile erau impotriva spiritului crestin, deoarece insusi Iisus a spus ca neghina trebuie sa creasca impreuna cu graul pana in Ziua de Apoi, deoarece "neghina" poate oricand fii convertita. Acest principiu nu a putut fi intotdeauna respectat."
Si chiar succesorul nu a respectat asta: " Dintre toti episcopii vremii, singurul care a apelat la puterea civica pentru pedepsirea ereticilor a fost Teodor din Liege, succesorul lui Wazo si predecesorul lui Adalbero II."
Printre ceimai respectatioameni ai vremii erau Peter Canter si sf. Bernard din Clairvaux. Cel din urma spune: Fie ca sunt gasiti vinovati, fie ca si-au marturisit singur pacatele, catharistii nu trebuie omorati, mai ales daca nu au pornit nici un atac asupra Bisericii. Bagati-i in inchisoare daca doriti, dar nu-i ucideti!

Atat de departe era sf. Bernard de a fi de acord cumetodeleoamenilor din Cologne, incat a formulat axioma "fides suadenada, non imponenda" (prin convingere, nu violenta, vor fi castigatioamenii). Cei vinovati vor fi excomunicati, iar daca e necesar, tinuti captivi, pentru siguranta altora("aut corrigendi sunt ne pereant, aut, ne perimant, coercendi"). Sinoadele timpului spuneau acelasi lucru. Spre exemplu, sinodul de la Reims din 1049, subLeo IX, cel de la Toulouse in 1119, la care a prezidat Callistus II, iar, in final, conciliul Lateran din 1139.
Persecutia ocazionala a ereticilor din aceasta perioada este atribuit, fie diferitilor conducatori, fie populatiei fanatice, insa in nici un caz puterii ecleziastice. E adevarat, existau inca de pe atunci canonisti care sustineau un tribunal al Bisericii, insa aceasta idee era tratata strict academic, cu nici un impact asupra vietii reale. Maxima lui Peter Cantor era inca auzita: "Catharistii, desi condamnati in mod divin, nu trebuie pedepsiti prin moarte."

[Mihai36]

Deci cataristii trebuiau pedepsiti ca nu se supun papei sau ca au depus juramint de castitate? caci in definitiv si calugarii depun juramint de castitate si nu se acasatoresc dar pentru ca se supun autoritatilor religioase nu sint omoriti.

[Adriana3]

În prealabil postat de nutucutu

Dumneavoastra accentuati in permanenta ca Inchizitia a ars pe rug etc (ceea ce e adevarat), iar eu accentuez in permanenta: este gresit ca a omorit oameni, insa in 700 ani de existenta Inchizita a incercat sa introduca normele moralei crestine in viata credinciosilor si sa apere aceste valori. Daca in permanenta ne vom situa pe aceste pozitii contrare nu are sens dialogul pentru ca nu avem puncte comune de discutie.

In acest context, intrebarea care se pune e urmatoarea: noi, crestinii, trebuie sa stam in insulita noastra, izolati si fara reactie la lumea de azi, sau trebuie sa reactionam in vreun fel la rau? Iarasi nu avem baza de discutie daca considerati ca trebuie sa stam in lumea noastra. Multi dintre catolici si probabil si ortodocsi considera ca trebuie sa se implice.

Mai departe, daca considerati ca crestinii trebuie sa se implice, intrebarea se pune cum? Iata ca actiunea acelor crestini ortodocsi care au iesit la parada gay, nu a avut nici un ecou. Imi amintesc ca o fata a aparut la TV vorbind despre valorile crestine. I-a avut ca parteneri de discutie pe Prigoana si printesa Caragea, concluzia emisiunii fiind ca fata a vrut sa-si faca publicitate si a gasit momentul oportun. Concluzie imbratisata, probabil, de multi telespectatori. Din acest exemplu reiese ca actiunea trebuie condusa si intarita de o voce puternica si asta nu poate fi decit biserica. Deci un organism al bisericii trebuie sa faca aceste lucruri. Crestinii daca ar fi cu adevarat coalizati in jurul bisericii ar putea sa se opuna "valorilor" impuse de cel rau. Incet, incet, in numele libertatii ca fiecare face ce vrea cu viata lui s-a admis avorul, in unele tari sinuciderea e asistata de medic, exista in multe tari ale lumii cinematografe care ruleaza numai pornografie etc; in Romania, iata, s-au interzis icoanele sau insemnele religioase in locuri publice si absolut nimeni nu a avut nici o reactie. Imi amintesc ca un profesor din Buzau a avut initiativa asta, iar eu imi imaginam ca ortodocsii vor protesta. Eu, ca si catolica, as fi mers sa-i sustin dar nici Biserica si nici ortodocsii nu au avut nici o reactie. Si in felul acesta raul incepe sa prolifereze in lume pentru ca cei care ar trebui sa sustina binele nu au reactii.
Deasemenea eu cred ca asa cum ne ingrijim ca copiii nostri sa creasca intr-o lume curata, nepoluata, mai mult decit atit trebuie sa ne ingrijim si sa luptam sa traiasca intr-o lume morala. Mizeria fizica ei o pot vedea cu ochii lor. Se spala cu apa si sapun si gata. Mizeria pacatului nu o pot vedea intotdeauna si nu o putem vedea nici noi, maturii, de foarte multe ori. Iar eu consider ca pentru evolutia mea spirituala orice ajutor e binevenit, poate fi si de la Inchizitie.

Nutucutu,
Un singur lucru accentuez mereu cu adevarat si anume ca in orice problema trebuie sa facem ceea ce ne-a cerut Iisus. Deci El a cerut ca Evanghelia Sa sa fie adusa la cunostinta tuturor si pentru asta i-a trimis pe apostoli in lume, iar pe cei care vor crede Evangheliei, sa ii boteze in Duhul Sfant. De ce a vrut Domnul Iisus ca apostolii sa propovaduiasca Evanghelia la toti oamenii? Ca sa fie cumva toti oamenii obligati sa se crestineze si sa fie buni crestini? Care a fost scopul urmarit de El? Chiar El a dat raspunsul: "ca sa nu mai zica nimeni la Judecata ca nu a stiut" (parafrazat din memorie). Apoi, dupa ce aducem la cunostinta oamenilor Evanghelia, ce trebuie facut cu cei care nu o vor primi? Tot El a zis: scuturam praful de pe picioare si mergem mai departe. Deci concret, la cei de la Parada gay trebuie sa le spunem ce zice Evanghelia si daca o primesc atunci pacea Domnului sa ramana cu ei, iar daca nu o accepta, scuturati praful si mergeti mai departe. Nu se poate nimic cu forta, si nici Iisus nu a cerut nimic cu forta. De ce atunci dvs. va incapatanati in ideea de a forta oamenii cand de fapt rolul dvs. este doar de a le aduce la cunostinta voia lui Dumnezeu? Stiu cei de la parada gay ca nu fac dupa voia lui Dumnezeu? Daca da, atunci totul a fost facut pentru ei, nu vor putea spune la judecata ca nu au stiut. Domnul a cerut doar vestirea Evangheliei pentru a fi adusa la cunostinta oamenilor, nu a cerut si impunerea ei cu forta. Ori Inchizitia a vrut sa o impuna cu forta, nu a fost o institutie care sa faca evanghelizarea oamenilor dupa modelul cerut apostolilor.

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Am dat ceea ce spuneu sfintii si Biserica in primul mileniu, anume ca cele spirituale si in cazul de fata erezia nu trebuie sa fie introduse intre faptele penale. Unii ca sf. Ambrozie sau sf. Ioan Gura de aur spuenau ca omorarea unui eretic e o crima, indiferent ca e facuta de laici.

Iata tot de pe newadvent ce credeau ierarhii despre pedepsirea ereticilor inainte de instituirea inchizitiei:
"Dupa cativa ani, episcopul din Chalons a observat ca sectele se raspandeau in dioceza lui si a cerut sfaturi lui Wazo, episcopul din Liege. Acesta a raspuns ca persecutiile erau impotriva spiritului crestin, deoarece insusi Iisus a spus ca neghina trebuie sa creasca impreuna cu graul pana in Ziua de Apoi, deoarece "neghina" poate oricand fii convertita. Acest principiu nu a putut fi intotdeauna respectat."
Si chiar succesorul nu a respectat asta: " Dintre toti episcopii vremii, singurul care a apelat la puterea civica pentru pedepsirea ereticilor a fost Teodor din Liege, succesorul lui Wazo si predecesorul lui Adalbero II."
Printre ceimai respectatioameni ai vremii erau Peter Canter si sf. Bernard din Clairvaux. Cel din urma spune: Fie ca sunt gasiti vinovati, fie ca si-au marturisit singur pacatele, catharistii nu trebuie omorati, mai ales daca nu au pornit nici un atac asupra Bisericii. Bagati-i in inchisoare daca doriti, dar nu-i ucideti!

Atat de departe era sf. Bernard de a fi de acord cumetodeleoamenilor din Cologne, incat a formulat axioma "fides
suadenada, non imponenda" (prin convingere, nu violenta, vor fi castigatioamenii). Cei vinovati vor fi excomunicati, iar daca e necesar, tinuti captivi, pentru siguranta altora("aut corrigendi sunt ne pereant, aut, ne perimant, coercendi"). Sinoadele timpului spuneau acelasi lucru. Spre exemplu, sinodul de la Reims din 1049, subLeo IX, cel de la Toulouse in 1119, la care a prezidat Callistus II, iar, in final, conciliul Lateran din 1139.
Persecutia ocazionala a ereticilor din aceasta perioada este atribuit, fie diferitilor conducatori, fie populatiei fanatice, insa in nici un caz puterii ecleziastice. E adevarat, existau inca de pe atunci canonisti care sustineau un tribunal al Bisericii, insa aceasta idee era tratata strict academic, cu nici un impact asupra vietii reale. Maxima lui Peter Cantor era inca auzita: "Catharistii, desi condamnati in mod divin, nu trebuie pedepsiti prin moarte."

Buna remarca graul si neghina!! Pe asta o uitasem iar Iisus da si motivul pentru care trebuie lasata neghina sa creasca: "ca nu cumva, plivind neghina, sa smulgeti odata cu ea si graul" (Ev. dupa Matei, cap. 13). Exact ce a facut Inchizitia, a omorat oameni nevinovati, din cauza ca nu a ascultat cuvantul Domnului! Asta este cea mai buna dovada.

[Adriana3]

Sunteti deacord ca Sf. Dominic ar fi fondatorul Inchizitiei si primul Inchizitor Sef asa cum a afirmat un user?

Iar pentru cei care au teama de vrajitoare dar nu mai accepta pedeapsa cu moartea pentru ele, eu inca astept raspunsul dvs. : cum va putea inchisoarea sa il impiedice pe diavol sa lucreze prin ele? Nu va fi viata temnicerilor in pericol? Nu vor putea sa evadeze ca si demonizatul din Evanghelie care rupea toate lanturile? Cum veti rezolva problema?

[nutucutu]

În prealabil postat de Adriana3

Nutucutu,
Un singur lucru accentuez mereu cu adevarat si anume ca in orice problema trebuie sa facem ceea ce ne-a cerut Iisus. Deci El a cerut ca Evanghelia Sa sa fie adusa la cunostinta tuturor si pentru asta i-a trimis pe apostoli in lume, iar pe cei care vor crede Evangheliei, sa ii boteze in Duhul Sfant. De ce a vrut Domnul Iisus ca apostolii sa propovaduiasca Evanghelia la toti oamenii? Ca sa fie cumva toti oamenii obligati sa se crestineze si sa fie buni crestini? Care a fost scopul urmarit de El? Chiar El a dat raspunsul: "ca sa nu mai zica nimeni la Judecata ca nu a stiut" (parafrazat din memorie). Apoi, dupa ce aducem la cunostinta oamenilor Evanghelia, ce trebuie facut cu cei care nu o vor primi? Tot El a zis: scuturam praful de pe picioare si mergem mai departe. Deci concret, la cei de la Parada gay trebuie sa le spunem ce zice Evanghelia si daca o primesc atunci pacea Domnului sa ramana cu ei, iar daca nu o accepta, scuturati praful si mergeti mai departe. Nu se poate nimic cu forta, si nici Iisus nu a cerut nimic cu forta. De ce atunci dvs. va incapatanati in ideea de a forta oamenii cand de fapt rolul dvs. este doar de a le aduce la cunostinta voia lui Dumnezeu? Stiu cei de la parada gay ca nu fac dupa voia lui Dumnezeu? Daca da, atunci totul a fost facut pentru ei, nu vor putea spune la judecata ca nu au stiut. Domnul a cerut doar vestirea Evangheliei pentru a fi adusa la cunostinta oamenilor, nu a cerut si impunerea ei cu forta. Ori Inchizitia a vrut sa o impuna cu forta, nu a fost o institutie care sa faca evanghelizarea oamenilor dupa modelul cerut apostolilor.

Evanghelia trebuie vestita pentru doua motive: in primul rind pentru a se mintui oamenii, pentru ca toti sintem chemati la mintuire si in al doi-lea rind pentru ca respectind poruncile invingem raul prin bine. Iar in acest context am citeva observatii:
1. Niciodata nu am intilnit aceasta conceptie la altii in afara de ortodocsi: noi detinem adevarul si il spunem, cine vrea sa asculte bine, cine nu, nu. Faptul ca Dumnezeu ni se releva, din contra, ne obliga sa-l iubim mai mult pentru aproapele si sa ne sacrificam mai mult pentru aproapele; pentru ca noi nu sintem cu nimic mai buni decit un gay sau oricare alt pacatos;faptul ca l-am cunoscut pe DUmnezeu nu e meritul nostru, e meritul Domnului ca a binevoit sa ni se releve.
2. Domnul a vrut ca Evanghelia sa fie raspindita pina la marginile lumii pentru ca toti sa poata fi mintuiti; din iubire a facut acest lucru. Iar daca cineva nu asculta de acest cuvint cred ca singurul lucru pe care il putem face este sa ne rugam pentru el. In legatura cu stergerea prafului, aveti textul mai jos:

8. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.
9. Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre;
10. Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
11. În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi.
12. Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia".
13. Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi.
14. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

Inainte de a-mi sterge praful de pe picioare trebuie sa ma asigur ca fac toata porunca Domnului: invii mortii, vindec bolnavii, scot duhurile necurate. Cum nu sint capabila de asa ceva nu pot nici sa-mi sterg praful de pe picioare. Din tot ce am citit eu despre sfintii catolici, singurul care vreodata si-a sters praful de pe picioare a fost sfintul Anton de Padova. Iar el chiar a vindecat bolnavii, a scos demonii si a inviat si mortii.
3. V-am mai spus o data: si eu cred ca trebuie sa facem ceea ce ne-a spus Isus, iar vorbele Lui sint sintetizate in cele 10 porunci; acestea sint simple. Daca sint lasate de Isus, iar noi sintem o tara care declaram ca sintem majoritar ortodoxa si al avem ca Domn pe Isus Cristos, atunci normal, in aceasta tara normele de conduita ar trebui sa fie ale moralei crestine.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

singurul care vreodata si-a sters praful de pe picioare a fost sfintul Anton de Padova. Iar el chiar a vindecat bolnavii, a scos demonii si a inviat si mortii.

Şi a avut un rol cheie în organizarea unei Cruciade, predicând astfel încât multe mii de creştini au lăsat ale lor şi au venit sub sfintele steaguri ale creştinătăţii.

[DragosP]

@nutucutu: referitor la citatul tău din Sf.Evanghelie, cum nu-ţi poţi şterge praful de pe picioare să înţeleg că (aşa cum zice punctul nouă) activitatea ta e numai pro-bono sau umbli doar cu carduri?