Glanda pineala

[Krautrock]

În prealabil postat de Ali Baba

asta e un fel de paradigma platoniana, daca nu cumva chiar este! numai ca daca crezi nu este necesar sa fie si adevarat.

Nu, nici vorba. De altfel nu m-am gandit deloc la Platon si la separatia dintre lumea ideilor si cea a lucrurilor despre care vorbeste el, ci la cu totul altceva. S-o iau progresiv.

1. Cred ca nimeni nu se indoieste de faptul un lucru poate fi fie real, fie nu.

In acest punct am vorbit despre LUCRURI.

2. Pe cale de consecinta, o propozitie de tipul "Acel lucru exista", unde "acel lucru" poate fi orice lucru, nu poate fi decat adevarata sau falsa. la fel putem spune si despre propozitia "Acel lucru nu exista". Ea e fie adevarata, fie falsa.

In acest punct am vorbit despre PROPOZITII.

3. In legatura cu o propozitie, de exemplu "Acel lucru exista", eu pot avea convingerea ca e adevarata, pot, pe de alta parte, avea convingerea ca propozitia contradictorie ei, adica "Acel lucru nu exista" este adevarata sau pur si simplu pot sa nu fiu convins de adevarul niciuneia dintre aceste propozitii.

In acest punct am vorbit despre CONVINGERI.

Ce voiam sa spun e ca simpla convingere a mea nu e suficienta ca ceea ce gandesc sa fie adevarat si nici ca lucrurile despre care gandesc sa fie reale. Asta inseamna ca uneori convingerile noastre pot fi simple iluzii si putem ajunge la ele prin alte cai decat cele rationale. De exemplu, majoritatea copiilor din ziua de azi cred la o anumita varsta in Mos Craciun. De unde aceasta convingere a lor? Au analizat dovezile despre Mos Craciun si astfel au ajuns la concluzia ca teoria despre Mos Craciun explica cel mai bine aparitia bradului in casele lor? Probabil ca nu. E mai rational sa presupunem ca au preluat in mod necritic ideea de la parintii lor si astfel si-au format o convingere. Lucrurile aici functioneaza dupa modelul "e asa pentru ca asa spune mama si tata", care nu e nimic altceva decat o forma a sofismului autoritatii, un tip de gandire defectuoasa, dupa cum bine stim. Membrii forumului care au studiat un pic teoria argumentarii cunosc probabil ce sunt sofismele, forme eronate de gandire, asa ca nu intru in detalii. Vreau insa sa spun ca ceea ce face ca sofismele acestea sa fie atat de usor folosite si acceptate e faptul ca par rationamente valide. Si pentru ca nu ma lasa sufletul sa nu atac putin comunitatea de pe acest forum, am sa dau un scurt exemplu de folosire a "sofismului din ignoranta". Creationistii spun ca nu exista o explicatie stiintifica a aparitiei vietii, prin urmare creationismul e adevarat, astfel incat Dumnezeu a creat fiintele vii. Nu-i asa ca pare valid rationamentul? Da, insa e doar o aparenta. Din faptul ca eu nu detin o explicatie, nu inseamna ca explicatia ta e buna. Ea ar fi buna doar daca ar avea calitati care s-o faca buna. La fel, explicatia ca fiintele vii au fost create de niste zane nu e adevarata pentru ca nu avem o explicatie stiintifica. Ar fi adevarata daca am avea motive suficiente pentru a afirma ca viata e creatia unor zane. Sper ca ati inteles ce voiam sa zic.

Mergand mai departe, cred ca nu e o problema daca am spune ca majoritatea convingerilor eronate ale noastre isi au baza in asemenea rationamente sofistice. Deci incercand sa le identificam, putem sa ne dam seama ca ceea ce credem sunt prostii sau nu.

În prealabil postat de gpalama

Senzationalul in Ortodoxie NU EXISTA !!!

Asta a spus Hristos.

Ba, exista minuni! Sau cel putin asa se crede. Unii sustin chiar ca stiu. De unde stiu ei asta, nu stim... E tot o chestiune legata de modul in care au ajuns ei la aceste convingeri. Credeti ca minunile nu sunt senzationale?

Ce s-ar face ortodoxia fara senzational?

Si apropo, unde a spus Hristos ca nu exista senzationalul in ortodoxie? Sunt sigur ca nu a folosit aceste cuvinte. Sunteti chiar convins ca Hristos a zis asta? Pe ce va bazati? Un verset macar, o idee care sa strabata mai multe versete... Cum ati putea dumneavoastra sa ma convingeti de asta, avand in vedere ca am explicat ceva mai sus cum nu pot fi convins de ceva?

[Ali Baba]

În prealabil postat de Krautrock

2. Pe cale de consecinta, o propozitie de tipul "Acel lucru exista", unde "acel lucru" poate fi orice lucru, nu poate fi decat adevarata sau falsa. la fel putem spune si despre propozitia "Acel lucru nu exista". Ea e fie adevarata, fie falsa.

In acest punct am vorbit despre PROPOZITII.

3. In legatura cu o propozitie, de exemplu "Acel lucru exista", eu pot avea convingerea ca e adevarata, pot, pe de alta parte, avea convingerea ca propozitia contradictorie ei, adica "Acel lucru nu exista" este adevarata sau pur si simplu pot sa nu fiu convins de adevarul niciuneia dintre aceste propozitii.

In acest punct am vorbit despre CONVINGERI.

Ce voiam sa spun e ca simpla convingere a mea nu e suficienta ca ceea ce gandesc sa fie adevarat si nici ca lucrurile despre care gandesc sa fie reale. Asta inseamna ca uneori convingerile noastre pot fi simple iluzii si putem ajunge la ele prin alte cai decat cele rationale. De exemplu, majoritatea copiilor din ziua de azi cred la o anumita varsta in Mos Craciun. De unde aceasta convingere a lor? Au analizat dovezile despre Mos Craciun si astfel au ajuns la concluzia ca teoria despre Mos Craciun explica cel mai bine aparitia bradului in casele lor? Probabil ca nu. E mai rational sa presupunem ca au preluat in mod necritic ideea de la parintii lor si astfel si-au format o convingere. Lucrurile aici functioneaza dupa modelul "e asa pentru ca asa spune mama si tata", care nu e nimic altceva decat o forma a sofismului autoritatii, un tip de gandire defectuoasa, dupa cum bine stim.

dar pentru copilas conteaza daca mos craciun exista cu adevarat? diogene ii zice lui platon ca el vede masa, dar ideea nu! cam asa ceva, dar sunt sigur ca intelegi ce vreau sa spun... daca nu vedem ceva inseamna ca acel ceva nu exista?

poate nu pare , dar chestiunile astea sunt complicate si ca sa fiu coerent trebuie sa ma concentrez prea mult, aici scriu doar spontan. credinta, asa cum o inteleg eu, fara a avea parte de ea, este un sentiment, o convingere, cum ii spui, la un nivel intim atat de profund incat nu mai are nevoie de adevar, pentru credincios reprezinta insusi adevarul.

ce credem noi despre asta e altceva. :))

[Krautrock]

În prealabil postat de Ali Baba

dar pentru copilas conteaza daca mos craciun exista cu adevarat?

Probabil conteaza. Oricum revelatia ca Mos Craciun nu exista poate fi uneori dureroasa. Am auzit despre copii care nu voiau sa accepte sub nicio forma ca batranul cu barba nu exista, probabil pentru ca lumea in care exista Mos Craciun era pentru ei o lume cu sens, pe cand cea fara Mos Craciun nu mai avea niciun sens. dar si cu oamenii mari se intampla asa ceva. Ii auzi pe unii zicand: ce sens are o lume fara Dumnezeu?

În prealabil postat de Ali Baba

diogene ii zice lui platon ca el vede masa, dar ideea nu! cam asa ceva, dar sunt sigur ca intelegi ce vreau sa spun... daca nu vedem ceva inseamna ca acel ceva nu exista?

Avea dreptate si Diogene. Cand vorbim despre mese, ne referim in primul rand la mese, nu la idei despre mese. Pe de alta parte, nici Platon nu spunea prostii, deoarece atunci cand ne referim la masa, nu ne referim la patura de picnic, cu toate ca si pe aceasta o folosim pentru a pune pe ea mancarea atunci cand luam masa la iarba verde. Iar cand incercam sa vedem care sunt diferentele intre masa si patura de picnic, ne referim la limbaj, care si el e real la fel cum e masa, desi nu se vede. Ei, Platon n-avea de unde sa stie ca la doua mii si ceva de ani dupa el va aparea un nou tip de filosofie, cea a limbajului in care vechea dihotomie obiect-idee se va transforma in noua relatie semnificat-semnificant.

Dar in comentariul de mai sus dumneavoastra probabil v-ati referit probabil si la altceva: daca doar ceea ce se vede exista. Bineinteles ca nu. Mai ales ca vederea noastra e extraordinar de slaba. Doar o regiune de aproximativ 5 grade din campul nostru vizual ne ofera o perceptie foarte clara a obiectelor. Cu cat ne indepartam de acest punct central, cu atat vederea noastra e mai neclara. Ceea ce face ca noi sa percepem clar obiectele din campul nostru vizual e creierul care proceseaza informatia venita de la retina. Deci din start, ceea ce vedem noi e rezultatul unei restructurari realizate de creierul nostru. Din pacate, sau din fericire, cunoasterea realitatii se face mai mult prin minte decat prin ochi. Si aici intervine problema de a gasi o metoda de a ne controla mintea sa nu o ia razna. Pentru ca daca nu ar exista o asemenea metoda, am ajunge sa credem orice (am putea avea orice convingeri), deoarece n-am avea cum sa deasebim adevarul de fals (adica am putea sustine orice afirmatie am dori) si ce e mai rau, n-am mai sti cum sunt lucrurile de fapt.

În prealabil postat de Ali Baba

credinta, asa cum o inteleg eu, fara a avea parte de ea, este un sentiment, o convingere, cum ii spui, la un nivel intim atat de profund incat nu mai are nevoie de adevar, pentru credincios reprezinta insusi adevarul.

Intr-adevar, asa stau lucrurile. Insa acest proces al credintei are un rezultat, din pacate dezastruos: insasi notiunea de adevar ajunge sa fie deformata. Si odata cu ea realitatea pe care si-o construieste omul credincios si in functie de care acesta actioneaza in lume ca fiinta morala. Si daca de exemplu credinciosul crede ca femeia e o fiinta inferioara barbatului sau ca cei de alte convingeri trebuie dispretuiti, acest mod de intelegere al realitatii va avea consecinte in comportamentul sau. Nu odata mi-am marturisit pe acest site lipsa de credinta dupa care am fost injurat ca la usa cortului. Asta pentru ca ceea ce consideram ca e adevarat ne influenteaza comportamentul.