Glanda pineala

[Krautrock]

În prealabil postat de alex719

Logica mea referitoare la glanda pineala sta in felul urmator: fiind primita la nastere si calcifiata din cauza introducerii destul de suspicioase a fluorului in apa de la robinet,

Domnule Alex719, nu stiu de unde aveti aceasta idee ca in apa de la robinet din Romania exista fluor. Ati testat dumneavoastra printr-o metoda chimica prezenta fluorului in apa potabila sau pur si simplu va luati dupa prostiile care apar pe internet? Poate va referiti la existenta clorului in apa, care e cu totul alta poveste. Apropo, ca sa scapati de clor, lasati apa sa stea intr-o galeata timp de 24 de ore si clorul se evapora. Eu asa fac cu apa pentru acvarii, iar testele imi indica clor 0%. Daca aveti cumva suspiciuni ca ati avea fluor, desi asta mi se pare o prostie imensa, aplicati aceeasi metoda. Puneti apa la statut pentru 24 de ore si dupa aceea puteti sa o beti linistit. Sau cumparati-va un purificator cu cartus de osmoza care costa intre 300 si 1000 de lei, in functie de dotarile lui si scapati si de microorganisme si de metale grele si de alte mizerii care s-ar afla in apa de la retea.

Vorbiti de calcifiere. Calcifierea se produce nu datorita fluorului, ci datorita calciului sau eventual a altor minerale. Fluorul e un gaz. Sau poate va referiti la fluoruri. Cine stie?

În prealabil postat de alex719

Deoarece e numita si "sediul sufletului", la Descartes, asteptarile mele dupa perioada de decalcifiere sunt:
-o mai buna ancorare a sufletului in corp, deci mai putine tendinte de extracorporalizare
-o mai buna exprimare a Duhului Sfant, primit de la Dumnezeu prin rugaciune zilnica
-o exprimare a sufletului, in general, care poate primi Duhul Sfant dar este diferit de El

Ceea ce spune Descartes despre glanda pineala (cunoscuta si sub numele de epifiza) reprezinta stiinta la nivelul secolului al XVII-lea, adica stiinta de acum aproape 400 de ani. Totusi, cand citim cartile lui Descartes e nevoie sa discernem ceea ce e de actualitate de ceea ce e depasit. Faptul ca formula "dubito ergo cogito" reprezinta si azi punctul de pornire al gandirii critice, nu inseamna ca explicatiile fantasmagorice ale lui Descartes privitoare la circulatia sangelui, de exemplu, mai trebuie luate in serios. La fel nici teoriile sale referitoare la glanda pineala care nici astazi nu au fost confirmate, sau cel putin eu nu am citit pe undeva ca sufletul ar fi fost descoperit in glanda pineala. Poate ca mi-au scapat unele lucruri, insa aceasta ar fi fost o descoperire epocala ce ar fi facut sa vuiasca toate revistele de specialitate si am fi invatat si noi la orele de biologie despre ea.

În prealabil postat de alex719

Intrebarea (intrebarile mai exact) ar fi: presupunand ca abilitatile psihice despre care se vorbeste in general in cartile cu referiri la religii orientale sunt dobandite tot prin deschiderea celui de-al treilea ochi ( ma refer aici la controlul subconstientului altei persoane, cititul de ganduri, etc), cum pot sa ma feresc de ele si sa mentin controlul asupra pinealei astfel incat sa imi permita sa primesc doar indrumare de la Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfant ?

Cunoasteti dumneavoastra pe cineva care e capabil sa controleze subconstientul cuiva sau sa citeasca gandurile cuiva? Daca da, atunci sa facem un test. Exact peste o luna, la 10 septembrie 2018, la ora 14:00 eu am sa ma gandesc la un lucru. Dumneavoastra incercati sa contactati individul ce stie sa citeasca gandurile, scrieti aici pe forum la ce anume m-am gandit eu si astfel vom putea testa foarte usor metoda de citire a gandurilor. Personal sunt foarte interesat sa aflu daca exista o asemenea metoda, asadar voi fi foarte cooperativ.

Cat despre faptul ca dumneavoastra doriti sa aveti control asupra glandei pineale, mai intai e nevoie sa vedeti daca aceasta glanda are intr-adevar rolul de sediu al sufletului si nu e pur si simplu o glanda endocrina ca toate celelalte. Poate ca un test in acest sens n-ar strica. Oricum, cred ca e mai bine sa fim dezamagiti pentru ca ceea ce credem nu e adevarat decat sa persistam intr-o eroare.

În prealabil postat de alex719

Sunt genul de persoana care are nevoie de multe argumente pentru a crede, logice, coerente, dar asta sunt, stiu ca schimbarea nu are loc in 3 zile cum nici Roma nu s-a cladit in 3 zile. Daca vreti dati-mi in cap, dar va garantez ca e in zadar modul asta de abordare ca sa pot sa Il cunosc cu adevarat din nou pe Dumnezeu.

Foarte bine punctat! Drept sa va spun, am avut la un moment dat impresia ca sunteti doar un individ dezaxat la fel ca multi altii care bantuie internetul acesta fara sa le taie nimeni conexiunea la retea. Dar exista totusi o logica in ceea ce scrieti. Gata, v-am laudat destul, acum sa va critic. E clar, daca e sa credem un anumit lucru, trebuie sa avem o baza. Simpla convingere in lipsa unor argumente rationale e echivalenta cu naivitatea (ca sa nu spun cu prostia). Numai ca desi dumneavoastra spuneti ca nu acceptati un lucru decat daca are la baza niste argumente logice si coerente, totusi acceptati unele lucruri pentru care nu aveti niciun argument (decat eventual argumente care n-au nicio legatura cu rationalitatea). De exemplu faptul ca glanda pineala e sediul sufletului. Pot sa scrie o mie de carti orientale despre acest lucru, ca totusi, daca n-avem un mod obiectiv de a testa presenta sufletului in acesta glanda, totul n-are nicio valoare. Ma intreb pe ce va bazati? Care e metoda prin care verificati legatura dintre suflet si epifiza? Simpla lectura a lui Descartes nu e suficienta.

Vorbeati mai sus despre nu stiu ce calcifiere a epifizei din cauza prezentei nu stiu carei cantitati de fluor in apa potabila. Pe ce anume va bazati cand afirmati asa ceva. In primul rand, puteti face chiar dumneavoastra testele prin care puteti identifica prezenta fluorului in apa, folosind substante si reactivi care se gasesc in comert. N-ati facut acest lucru. In acest caz va asteptati ca noi sa va credem, daca nici dumneavoastra macar nu ati incercat sa aveti o baza in ceea ce afirmati? E usor sa fii convins de ceea ce spui. Mai greu e ca ceea ce spui sa fie adevarat.

În prealabil postat de alex719

Considerati-ma unul care pana de curand s-a razvratit impotriva Lui Dumnezeu vrand sa gaseasca solutii mai simple in religii orientale, pentru ca asta sunt, dar cu privire la subiectul asta inca nu sunt lamurit si as vrea sa incercam sa analizam mai bine problema.

Asta nu mai inteleg. Cum adica sa fii razvratit impotriva lui Dumnezeu? Adica sa vrei sa-i dai in cap sau sa-l tai cu circularul? Nu inteleg cum poate sa te enerveze atat de mult Dumnezeu incat sa vrei sa-i faci de petrecanie? Poate ca te-ai rugat si el nu ti-a implinit rugaciunea. O fi fost si el ocupat sau pur si simplu se saturase sa fie batut la cap cu toate nimicurile acestea omenesti. Sau pur si simplu te-ai rugat la cerul gol, iar in acest caz Dumnezeu nu are nicio vina, la fel cum fratele meu nenascut n-are nicio vina pentru simplu fapt ca nu exista. Presupun ca asta e situatia: ai incetat sa mai crezi ca Dumnezeu exista. In acest caz nu vad sensul sa te revolti. Eu cel putin nu ma pot revolta impotriva unei fiinte pe care o consider inexistenta. Probabil gandul ca nu exista nimeni in cer care sa-ti faca voile, te enerveaza rau de tot. Ai nevoie de un tatuc. Sau macar de un ingeras amarat, unul care sa-ti puna comprese daca te-ai ales cu vreun cucui. Daca ai vreun argument rational (logic si coerent) ca acest ingeras exista spune-ne si noua. Dar fac pariu ca nu ai. In loc sa il cauti (argumentul, nu ingerasul), citesti tot felul de carti de filosofie orientala tratandu-le ca pe niste surse ale adevarului absolut. Mai bine citeste-le ca pe un soi de literatura orientala. In felul acesta ele vor deveni mult mai interesante si mult mai instructive. Citeste despre budism si vezi cate idei morale inalte contine budismul. Dar lasa naibii unele prostii precum reincarnarea sau karma ca nu te ajuta cu nimic sa intelegi realitatea. Ai vreo baza rationala pentru ele? Ma indoiesc.

Spuneai ceva mai sus ca nu esti lamurit si nu am inteles in legatura cu ce: cu Dumnezeu sau cu religiile orientale. Drept sa spun n-am intalnit inca pe nimeni care sa fie lamurit in legatura cu religia in general. Toti cei pe care i-am intrebat de unde stiu ca religia lor e adevarata mi-au spus ca se bazeaza pe credinta. Iar cand i-am intrebat pe ce se bazeaza credinta lor, mi-au raspuns ca pe adevar. Cu alte cuvinte, ei cunosc adevarul deoarece cred si cred deoarece credinta lor e adevarata. Ar fi bine ca lucrurile sa fie atat de simple. Insa, dupa cum am mai spus, e usor sa crezi. Mai greu e ca ceea ce crezi sa fie adevarat.

[Ali Baba]

În prealabil postat de Krautrock

e usor sa crezi. Mai greu e ca ceea ce crezi sa fie adevarat.

asta e un fel de paradigma platoniana, daca nu cumva chiar este! numai ca daca crezi nu este necesar sa fie si adevarat.

[Krautrock]

În prealabil postat de Ali Baba

asta e un fel de paradigma platoniana, daca nu cumva chiar este! numai ca daca crezi nu este necesar sa fie si adevarat.

Nu, nici vorba. De altfel nu m-am gandit deloc la Platon si la separatia dintre lumea ideilor si cea a lucrurilor despre care vorbeste el, ci la cu totul altceva. S-o iau progresiv.

1. Cred ca nimeni nu se indoieste de faptul un lucru poate fi fie real, fie nu.

In acest punct am vorbit despre LUCRURI.

2. Pe cale de consecinta, o propozitie de tipul "Acel lucru exista", unde "acel lucru" poate fi orice lucru, nu poate fi decat adevarata sau falsa. la fel putem spune si despre propozitia "Acel lucru nu exista". Ea e fie adevarata, fie falsa.

In acest punct am vorbit despre PROPOZITII.

3. In legatura cu o propozitie, de exemplu "Acel lucru exista", eu pot avea convingerea ca e adevarata, pot, pe de alta parte, avea convingerea ca propozitia contradictorie ei, adica "Acel lucru nu exista" este adevarata sau pur si simplu pot sa nu fiu convins de adevarul niciuneia dintre aceste propozitii.

In acest punct am vorbit despre CONVINGERI.

Ce voiam sa spun e ca simpla convingere a mea nu e suficienta ca ceea ce gandesc sa fie adevarat si nici ca lucrurile despre care gandesc sa fie reale. Asta inseamna ca uneori convingerile noastre pot fi simple iluzii si putem ajunge la ele prin alte cai decat cele rationale. De exemplu, majoritatea copiilor din ziua de azi cred la o anumita varsta in Mos Craciun. De unde aceasta convingere a lor? Au analizat dovezile despre Mos Craciun si astfel au ajuns la concluzia ca teoria despre Mos Craciun explica cel mai bine aparitia bradului in casele lor? Probabil ca nu. E mai rational sa presupunem ca au preluat in mod necritic ideea de la parintii lor si astfel si-au format o convingere. Lucrurile aici functioneaza dupa modelul "e asa pentru ca asa spune mama si tata", care nu e nimic altceva decat o forma a sofismului autoritatii, un tip de gandire defectuoasa, dupa cum bine stim. Membrii forumului care au studiat un pic teoria argumentarii cunosc probabil ce sunt sofismele, forme eronate de gandire, asa ca nu intru in detalii. Vreau insa sa spun ca ceea ce face ca sofismele acestea sa fie atat de usor folosite si acceptate e faptul ca par rationamente valide. Si pentru ca nu ma lasa sufletul sa nu atac putin comunitatea de pe acest forum, am sa dau un scurt exemplu de folosire a "sofismului din ignoranta". Creationistii spun ca nu exista o explicatie stiintifica a aparitiei vietii, prin urmare creationismul e adevarat, astfel incat Dumnezeu a creat fiintele vii. Nu-i asa ca pare valid rationamentul? Da, insa e doar o aparenta. Din faptul ca eu nu detin o explicatie, nu inseamna ca explicatia ta e buna. Ea ar fi buna doar daca ar avea calitati care s-o faca buna. La fel, explicatia ca fiintele vii au fost create de niste zane nu e adevarata pentru ca nu avem o explicatie stiintifica. Ar fi adevarata daca am avea motive suficiente pentru a afirma ca viata e creatia unor zane. Sper ca ati inteles ce voiam sa zic.

Mergand mai departe, cred ca nu e o problema daca am spune ca majoritatea convingerilor eronate ale noastre isi au baza in asemenea rationamente sofistice. Deci incercand sa le identificam, putem sa ne dam seama ca ceea ce credem sunt prostii sau nu.

În prealabil postat de gpalama

Senzationalul in Ortodoxie NU EXISTA !!!

Asta a spus Hristos.

Ba, exista minuni! Sau cel putin asa se crede. Unii sustin chiar ca stiu. De unde stiu ei asta, nu stim... E tot o chestiune legata de modul in care au ajuns ei la aceste convingeri. Credeti ca minunile nu sunt senzationale?

Ce s-ar face ortodoxia fara senzational?

Si apropo, unde a spus Hristos ca nu exista senzationalul in ortodoxie? Sunt sigur ca nu a folosit aceste cuvinte. Sunteti chiar convins ca Hristos a zis asta? Pe ce va bazati? Un verset macar, o idee care sa strabata mai multe versete... Cum ati putea dumneavoastra sa ma convingeti de asta, avand in vedere ca am explicat ceva mai sus cum nu pot fi convins de ceva?

[Ali Baba]

În prealabil postat de Krautrock

2. Pe cale de consecinta, o propozitie de tipul "Acel lucru exista", unde "acel lucru" poate fi orice lucru, nu poate fi decat adevarata sau falsa. la fel putem spune si despre propozitia "Acel lucru nu exista". Ea e fie adevarata, fie falsa.

In acest punct am vorbit despre PROPOZITII.

3. In legatura cu o propozitie, de exemplu "Acel lucru exista", eu pot avea convingerea ca e adevarata, pot, pe de alta parte, avea convingerea ca propozitia contradictorie ei, adica "Acel lucru nu exista" este adevarata sau pur si simplu pot sa nu fiu convins de adevarul niciuneia dintre aceste propozitii.

In acest punct am vorbit despre CONVINGERI.

Ce voiam sa spun e ca simpla convingere a mea nu e suficienta ca ceea ce gandesc sa fie adevarat si nici ca lucrurile despre care gandesc sa fie reale. Asta inseamna ca uneori convingerile noastre pot fi simple iluzii si putem ajunge la ele prin alte cai decat cele rationale. De exemplu, majoritatea copiilor din ziua de azi cred la o anumita varsta in Mos Craciun. De unde aceasta convingere a lor? Au analizat dovezile despre Mos Craciun si astfel au ajuns la concluzia ca teoria despre Mos Craciun explica cel mai bine aparitia bradului in casele lor? Probabil ca nu. E mai rational sa presupunem ca au preluat in mod necritic ideea de la parintii lor si astfel si-au format o convingere. Lucrurile aici functioneaza dupa modelul "e asa pentru ca asa spune mama si tata", care nu e nimic altceva decat o forma a sofismului autoritatii, un tip de gandire defectuoasa, dupa cum bine stim.

dar pentru copilas conteaza daca mos craciun exista cu adevarat? diogene ii zice lui platon ca el vede masa, dar ideea nu! cam asa ceva, dar sunt sigur ca intelegi ce vreau sa spun... daca nu vedem ceva inseamna ca acel ceva nu exista?

poate nu pare , dar chestiunile astea sunt complicate si ca sa fiu coerent trebuie sa ma concentrez prea mult, aici scriu doar spontan. credinta, asa cum o inteleg eu, fara a avea parte de ea, este un sentiment, o convingere, cum ii spui, la un nivel intim atat de profund incat nu mai are nevoie de adevar, pentru credincios reprezinta insusi adevarul.

ce credem noi despre asta e altceva. :))

[Krautrock]

În prealabil postat de Ali Baba

dar pentru copilas conteaza daca mos craciun exista cu adevarat?

Probabil conteaza. Oricum revelatia ca Mos Craciun nu exista poate fi uneori dureroasa. Am auzit despre copii care nu voiau sa accepte sub nicio forma ca batranul cu barba nu exista, probabil pentru ca lumea in care exista Mos Craciun era pentru ei o lume cu sens, pe cand cea fara Mos Craciun nu mai avea niciun sens. dar si cu oamenii mari se intampla asa ceva. Ii auzi pe unii zicand: ce sens are o lume fara Dumnezeu?

În prealabil postat de Ali Baba

diogene ii zice lui platon ca el vede masa, dar ideea nu! cam asa ceva, dar sunt sigur ca intelegi ce vreau sa spun... daca nu vedem ceva inseamna ca acel ceva nu exista?

Avea dreptate si Diogene. Cand vorbim despre mese, ne referim in primul rand la mese, nu la idei despre mese. Pe de alta parte, nici Platon nu spunea prostii, deoarece atunci cand ne referim la masa, nu ne referim la patura de picnic, cu toate ca si pe aceasta o folosim pentru a pune pe ea mancarea atunci cand luam masa la iarba verde. Iar cand incercam sa vedem care sunt diferentele intre masa si patura de picnic, ne referim la limbaj, care si el e real la fel cum e masa, desi nu se vede. Ei, Platon n-avea de unde sa stie ca la doua mii si ceva de ani dupa el va aparea un nou tip de filosofie, cea a limbajului in care vechea dihotomie obiect-idee se va transforma in noua relatie semnificat-semnificant.

Dar in comentariul de mai sus dumneavoastra probabil v-ati referit probabil si la altceva: daca doar ceea ce se vede exista. Bineinteles ca nu. Mai ales ca vederea noastra e extraordinar de slaba. Doar o regiune de aproximativ 5 grade din campul nostru vizual ne ofera o perceptie foarte clara a obiectelor. Cu cat ne indepartam de acest punct central, cu atat vederea noastra e mai neclara. Ceea ce face ca noi sa percepem clar obiectele din campul nostru vizual e creierul care proceseaza informatia venita de la retina. Deci din start, ceea ce vedem noi e rezultatul unei restructurari realizate de creierul nostru. Din pacate, sau din fericire, cunoasterea realitatii se face mai mult prin minte decat prin ochi. Si aici intervine problema de a gasi o metoda de a ne controla mintea sa nu o ia razna. Pentru ca daca nu ar exista o asemenea metoda, am ajunge sa credem orice (am putea avea orice convingeri), deoarece n-am avea cum sa deasebim adevarul de fals (adica am putea sustine orice afirmatie am dori) si ce e mai rau, n-am mai sti cum sunt lucrurile de fapt.

În prealabil postat de Ali Baba

credinta, asa cum o inteleg eu, fara a avea parte de ea, este un sentiment, o convingere, cum ii spui, la un nivel intim atat de profund incat nu mai are nevoie de adevar, pentru credincios reprezinta insusi adevarul.

Intr-adevar, asa stau lucrurile. Insa acest proces al credintei are un rezultat, din pacate dezastruos: insasi notiunea de adevar ajunge sa fie deformata. Si odata cu ea realitatea pe care si-o construieste omul credincios si in functie de care acesta actioneaza in lume ca fiinta morala. Si daca de exemplu credinciosul crede ca femeia e o fiinta inferioara barbatului sau ca cei de alte convingeri trebuie dispretuiti, acest mod de intelegere al realitatii va avea consecinte in comportamentul sau. Nu odata mi-am marturisit pe acest site lipsa de credinta dupa care am fost injurat ca la usa cortului. Asta pentru ca ceea ce consideram ca e adevarat ne influenteaza comportamentul.

[suslik]

În prealabil postat de Krautrock

Probabil conteaza. Oricum revelatia ca Mos Craciun nu exista poate fi uneori dureroasa. Am auzit despre copii care nu voiau sa accepte sub nicio forma ca batranul cu barba nu exista, probabil pentru ca lumea in care exista Mos Craciun era pentru ei o lume cu sens, pe cand cea fara Mos Craciun nu mai avea niciun sens. dar si cu oamenii mari se intampla asa ceva. Ii auzi pe unii zicand: ce sens are o lume fara Dumnezeu?



Avea dreptate si Diogene. Cand vorbim despre mese, ne referim in primul rand la mese, nu la idei despre mese. Pe de alta parte, nici Platon nu spunea prostii, deoarece atunci cand ne referim la masa, nu ne referim la patura de picnic, cu toate ca si pe aceasta o folosim pentru a pune pe ea mancarea atunci cand luam masa la iarba verde. Iar cand incercam sa vedem care sunt diferentele intre masa si patura de picnic, ne referim la limbaj, care si el e real la fel cum e masa, desi nu se vede. Ei, Platon n-avea de unde sa stie ca la doua mii si ceva de ani dupa el va aparea un nou tip de filosofie, cea a limbajului in care vechea dihotomie obiect-idee se va transforma in noua relatie semnificat-semnificant.

Dar in comentariul de mai sus dumneavoastra probabil v-ati referit probabil si la altceva: daca doar ceea ce se vede exista. Bineinteles ca nu. Mai ales ca vederea noastra e extraordinar de slaba. Doar o regiune de aproximativ 5 grade din campul nostru vizual ne ofera o perceptie foarte clara a obiectelor. Cu cat ne indepartam de acest punct central, cu atat vederea noastra e mai neclara. Ceea ce face ca noi sa percepem clar obiectele din campul nostru vizual e creierul care proceseaza informatia venita de la retina. Deci din start, ceea ce vedem noi e rezultatul unei restructurari realizate de creierul nostru. Din pacate, sau din fericire, cunoasterea realitatii se face mai mult prin minte decat prin ochi. Si aici intervine problema de a gasi o metoda de a ne controla mintea sa nu o ia razna. Pentru ca daca nu ar exista o asemenea metoda, am ajunge sa credem orice (am putea avea orice convingeri), deoarece n-am avea cum sa deasebim adevarul de fals (adica am putea sustine orice afirmatie am dori) si ce e mai rau, n-am mai sti cum sunt lucrurile de fapt.



Intr-adevar, asa stau lucrurile. Insa acest proces al credintei are un rezultat, din pacate dezastruos: insasi notiunea de adevar ajunge sa fie deformata. Si odata cu ea realitatea pe care si-o construieste omul credincios si in functie de care acesta actioneaza in lume ca fiinta morala. Si daca de exemplu credinciosul crede ca femeia e o fiinta inferioara barbatului sau ca cei de alte convingeri trebuie dispretuiti, acest mod de intelegere al realitatii va avea consecinte in comportamentul sau. Nu odata mi-am marturisit pe acest site lipsa de credinta dupa care am fost injurat ca la usa cortului. Asta pentru ca ceea ce consideram ca e adevarat ne influenteaza comportamentul.

Excelenta postare! Ati atins corect o multime de aspecte!

[Equilibrier]

Personal, constat încă o data ca majoritatea celor care ne consideram ortodocși practicanți suntem de fapt doar niște aroganți și unde vb de smerenie sau chiar ne afișaj cu ea o facem ca într-un simulacru. În loc sa invatam de la sfinți adevărată cale spre mântuirea și deci osteneala cea cu adevărat folositoare, noi, crezând ca deja am aj acolo, nu numai ca ne consideram colegi de banca cu Sfinții dar ii folosim și ca buzdugan oriunde simțul arogantei ne-o cere.

Fratele acesta, Alex a pus o întrebare atât delicata cât și f îndrăzneață, sa nu mai spunem extraordinar de interesanta. Dar noi, în marea majoritate (f puține excepții) ce am făcut? Temându-se de necunoscut, adică de ceea ce nu deținem ca "adevăr revelat" in mana mostra, dam cu celelalte "adevăruri" ca și cu niște buzdugan, în capul bietului curios creștin. Dar dacă asta o facem din evidenta frica de a nu putea sa abordam un asemenea subiect care ne arunca într-un necunoscut incomod celor care credem ca ortodoxia e un set de volume de la Sfinții Părinți și cam atât, atunci sa fim cu adevărat smeriți și sa stam pe margine e mai corect decât alte reacții cum s-au arătat pe aici...

Eu unul nu știu sa arg științific ce o sa spun acum, și nici nu o sa spun prea multe Însă ce simt, ce cred, ce intuiesc am oricând îndrăzneală s-o spun.

Da, cred ca exista o legătură sensibila între suflet și trup, căci știm ca sufletul locuiește spațial (cumva, probabil legat de sânge) în trup, dacă e asa atunci in trup e logic sa existe o forma de trecere din plan văzut în cel nevăzut, din cele sensibile în cele inteligibile, și de ce aceasta glanda pineal a nu ar fi una din aceste granițe sensibile dintre cele doua (unii spun ca sunt mai multe și cred ca au primit denumirea de chakre dar nu merg pe terenul asta).
Acum, Alex de ce noi în ortodoxie nu prea știm de astea?... Ca e evident ca dacă nu știm nu înseamnă că ele nu exista, nicidecum, căci Sfinților Duhul Sfânt le-a descoperit numai ce era nevoie sa le fie descoperit la acea vreme... Deci e un motiv pt care nu s-a vorbit, e unul evident de altfel: cel puțin pana acum nu ne-a fost de folos, poate acum va fi de îngăduie Dumnezeu sa se inițieze astfel de discuții și chiar mințile noastre sa se deschidă spre astfel de curiozități, însă... E clar ca biserica noastră în învățătură ei Nu ARE nevoie de "învățătură porții sufletului sau a glandei pineal e" de ce? Pt ca ea, după cum spunea un bun creștin pe aici, vizează părțile ultime ale existentei noastre pe pamant: scopul viata veșnică și traseul cel mai sigur, împlinirea poruncilor, deci iată avem o destinație și o cale, și sigur ca alte scurtături nu zice nimeni ca nu exista o posib de 1 la nu știu câte sa ducă spre Hristos, dar nu sunt băgate în seama de Învățătorul suprem Duhul Sfânt din doua motive, cred: unul ca nu sunt de folos și avem deja o cale sigura, și doi, nu suntem încă pregătiți sa le primim, sale înțelegem și sa le folosim. Deci eu unul, văzând ca tu însuți îți dai seama de primejdie, îți recomand să mergi totuși strict ca calea știut ca să nu te rătăcești, însă de curiozitatea ta sunt incantat sa aflu mai multe, pe mine însumi m'ar interesa un astfel de subiect și ma poți contacta la Cosmin.popescu.13@gmail.com pt materiale, idei, ce-mi mai poți da din cele ce ai mai aflat.

Dacă ma întrebi pe mine, cred ca Dumnezeu a pus încă de la proiectare lucruri și posibilități în noi care nu sunt îngăduite a fi aflate și folosite acum, ci poate în vreun veac viitor, trupul pnevmatizat al Mantuitorului, după Înviere fiind o dovada în acest sens, are niște trăsături unice promise tuturor (și buni și rai) după Învierea cea de obște. Potențialul glandei pineal e cred ca e una din acestea, dar repet nu cred ca ne e îngăduit pt acum sa folosim(fără mari primejdii) de a folosi acum aceste cunoștințe, dar cred ca este îngăduit a le scurta puțin spre a ni se descoperi rand pe rand. Personal simt și vad ca Dumnezeu lucrează prin noi (prin cine nu ai bănui, l-ai putea ușor nu-mi eretic sau mai știu eu ce) lucruri și Lucrări extraordinare, pe care sigur, în ignoranță și aroganta ta le poți contrazice dar nu te vei putea lupta împotriva lor dacă sunt Voia lui Dumnezeu. Cine face asta cu aroganta s-ar putea sa se trezească chiar asemenea unui retrograd, lăsat de căruță, ba sa nu se închidă singur în afara Împărăției, lucru de care sa ne ferească Dumnezeu pe toți, căci El spune ca știm sa recunoaștem meteo și toate astea dar vremile sa le simțim (și deci Lucrarea Sa) ba.

Astea au fost gândurile mele. Rog pe cei ce nu pot scrie ceva constructiv și concludent sa se abțină sa ma citeze. Haideți sa punem început bun acelei smereniei pe care o tot flutura ca pe un steag străin de patria noastră interioara.