Ipocrizie,refugiu și limitare....

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Si pentru cei din Biserica, pentru ortodocsii care sunt majoritatea la noi, nu te doare?

Vă scriu cu inima.
Dar trebuie să încep puţin aspru.
Voi continua mai blând...
Iertaţi-mă şi îngăduiţi-mă.

Pentru noi ca şi creştini, având Scripturile, având Sfinţii Părinţi, având harul, Sfintele Taine, părinţii cei îmbunătăţiţi, nu mă doare prea mult, că dacă vom cădea, ne ridicăm foarte repede, e de ajuns să vrem.
Dar Apusul căzut, fără har, fără Taine, zeama chioară din cană, ce o beau ei, le e otravă şi nici pe aia nu o dau credincioşilor lor, îi dau doar o bucăţică de azimă, ca la evrei, fără nimic altceva.
Cum se vor mai ridica ei, când vor cădea în patimi?
Când însăşi credinţa lor este căzută. Cine să-i ajute, când episcopul Romei, îi ţine strâns legaţi în nebuniile catolicismului?
Şi la rândul lui şi el e legat.
Dacănu vor fi cine să le amintească sistematic greşelile în care sunt, ei cum se vor mai vindeca?
Să nu-i numim eretici, că-i jignim? Un om are cancer. Nu-i spui: ai o buburuză mică acolo, care vrea să crească. Sau: ai un gândăcel, care face alţi gândăcei. Doamne... Nu ! Îi spui: omule, dacă nu te vindecă Dumnezeu miraculos, faci chimioterapie, sau mori, fiindcă ai cancer !
Chirurgul ca să vindece, să taie, să opereze, provoacă dureri groaznice pacientului. Şi apoi, încă nu se ştie dacă operaţia reuşeşte.
Da, riscuri. Ţi le asumi.
Fiindcă scopul e bun, e mântuitor. Pentru trup.
Hristos oare nu avea dragoste când le spunea: morminte văruite pe din-afară, pui de vipere, fiii blestemului, fiii diavolului, fiii risipitori, drahme pierdute, oiţe rătăcite, nu oricine se roagă cu Doamne Doamne, intră în Ceruri şi când a luat biciul să-i dea afară din templu pe cei cu schimbul valutar şi vânzătorii de animale.
Îi iubea, de aceea le spunea şi făcea aşa ceva. De aceea a venit.
Asta-i măsura care trebuie să o aibe Biserica.
În Hristos ! Cu dragoste.
Îi spui: omule, dacă rămâi în erezie, vei muri cu moartea cea de-a doua. Moşteneşti iadul. E Adevărul.
Şi nu, nu o să te mântuieşti, nu rămâi în Viaţă.
Teme-te.
Pentru mântuirea ta. Şi fă ceva. Vino. Revino. Reîndrăgosteşte-te. Reconverteşte-te. La Hristos. În fiecare zi. Merită.
Asta să spună şi să facă Biserica, în fiecare parohie de pe pământ.
Cel puţin odată, de două ori pe lună.
Of...
Că foc am în mine... Focul dragostei şi focul durerii, după pierzania atâtor de mulţi...
Lipiţi de Farrari-uri, aur, castele, şi alte deşeuri ale minţii umane, ale lumii acesteia...

În prealabil postat de ioan67

Him... Ce gand iti veni... Pai, Remus, nu e oare o diferenta de masura intre tine (caruia ii scriam, spunind cum e cu noi, oamenii obisnuiti de sub soare) si Hristos? Crezi ca tot ce I S-a potrivit Lui, ti se potriveste si tie? Sau noua?...

Dacă Hristos îmi spune şi ne spune tuturor:
"cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face" - Ioan 14, 12.
Atunci spune-mi:
Putem face lucruri ca ale Domnului Hristos şi chiar mai mare decât ce a făcut El, avem putere să facem?
Avem.
Şi atunci oare să nu sufăr şi eu, măcar cât a suferit El ? Să nu-mi pese şi mie, măcar cât I-a păsat Lui ?
Omule !
Fraţilor !
Treziţi-vă !
Necredinţa nu e smerenie. E cursă demonică. Falsă smerenie.
Dacă puteţi, de fiecare dată când vă rugaţi, plângeţi.
Oamenii suferă, mor, se sfârşesc şi sunt fără Hristos... Plângeţi...
Sau sunt cu hristoşi/cristoşi mincinoşi, sunt păgâni, atei, gnostici, evoluţionişti şi mor aşa...
Se învârtoşează în inimile lor, împotriva Bisericii...
Cum să nu plângi?
Când ştii că Hristos le spune că nu vor moşteni Împărăţia.
Cum să nu te doar după ei?
Cum să spui că nu poţi să faci nimic pentru ei?
Poţi, aşa-i? Că eu nu pot. Efectiv nu pot...
Şi oricât fac, parcă nu fac nimic, dar nu mă las...
Fraţilor...
Să nu vă doriţi altceva mai mult decât să trăiţi pentru Hristos fiecare minut al vieţii voastre !
Nu există dulceaţă mai mare pe pământ, pentru trup şi suflet, decât dragostea Sfintei Treimi, decât harul, decât smerenia, rugăciunea, Hristos !
Preadulcele meu Hristos !
Fraţilor, veniţi-vă-n fire !
Veniţi-vă-n fire şi înmulţiţi Biserica.
Firea nu e puşcărie de sinapse şi alte filosofii ieftine. E libertatea, e simplitatea, curăţia, e Hristos.
"Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". Să îndrăznim...

În prealabil postat de ioan67

Mai crestine, Ortodoxia e firea omului iar Hristos e Insasi firea aceasta, deplina, Omul desavarsit, Adamul desavarsit.
Zicea Cuviosul Saharov, dupa marturia parintelui Rafail Noica: un singur ortodox a fost in lume, si pe Acela L-au rastignit....
Ce tot vorbesti acolo, omule?

În prealabil postat de simpllu

"Deci, în Franţa mă găseam în mediu românesc, unde am continuat căutările mele, mai ales în discuţii cu un om pe care îl apreciam foarte mult pentru simplitatea, pentru smerenia lui şi, în acelaşi timp, pentru adîncimea trăirii lui. Şi nu atît prin conversaţie, cît printr-o încercare grea, prin care m-a trecut Domnul; puţin cîte puţin m-a atras Maica Domnului înapoi in Biserica în care am fost născut şi botezat, de data aceasta cu descoperirea că Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului. Şi a luat în istorie nume de dreaptă slăvire, nume foarte frumos şi foarte sugestiv, adică nume care trădează, dacă vreţi, ceea ce au căutat Părinţii cei adevăraţi, care n-au căutat nici slavă lumească, nici filosofie mai adevărată, ci au căutat un singur lucru: să rămînă în dreapta slăvire, descoperită de Însuşi Dumnezeu; au încercat să păstreze nestricată viziunea acestei firi omeneşti."http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...vertire-criza/

În prealabil postat de Copacel

bre Igore Hristos a fost primul ortodox.Hristos este insusi Ortodoxia.
Ce tampenii spui tu acolo.
Care om ? Omul asta de lut ? Nope, poate omul induhvnicit ? pai daca firea omului este esenta Ortodoxiei iar Ortodoxia este insusi Hristos atunci de aici
ar rezulta ca firea omului este esenta lui Hristos ?
Bre nic dracu' n-ar indrazni sa ajunga la aceasta concluzie.
Firea omului este decazuta, de aia este nevoie de Hristos si nu invers.

Da, Ortodoxia este firea omului. De netăgăduit. Neîndoielnic. Categoric.
Dar oare ca etichetă ?
Denumirea de ortodoxie, a fost o etichetă impusă Bisericii, după 1054.
Dacă viem în hotarele biblice, dogmatice, patristice, canonice, istorice, da ! Ortodoxia e firea omului.
Şi mai adaog:
Ortodoxia e firea omului, pentru că ea e Biserica. Şi fiindcă Biserica e firea omului, Hristos, sfinţenia e firea omului.
Şi e mult mai mult.
Ortodoxia-Biserica, e firea Universului. Firea creaţiei. Firea naturii, a pământului celui nestricăcios.
Firea veşniciei, în bucuriile vieţii în Domnul Treime, înafara spaţiului şi-a timpului, înafara minţii umane pervertite de neascultare şi neiubire, dar în completă şi desăvârşită libertate de alegere şi vieţuire în Hristos sau înafara Lui.
Iubiţilor...
Trăiţi pentru Hristos, pentru Biserică.
E unica viaţă adevărată.
Doar asta este viaţa. E Calea, Adevărul şi Viaţa. E Pâinea, Uşa şi Cheia. E Lumina, Cuvântul şi Omul. E Domnul. E Totul...

Vă iubesc enorm, nespus şi vă îmbrăţişez cu sărutare sfântă ! - Romani 16,16; 1 Corinteni 16,20; 2 Corinteni 13,12; 1 Tes.5,26.

Pomeniţi-mă şi iertaţi-mă.

[iuliu46]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dacă Hristos îmi spune şi ne spune tuturor:
"cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face" - Ioan 14, 12.
Atunci spune-mi:
Putem face lucruri ca ale Domnului Hristos şi chiar mai mare decât ce a făcut El, avem putere să facem?
Avem.
Şi atunci oare să nu sufăr şi eu, măcar cât a suferit El ? Să nu-mi pese şi mie, măcar cât I-a păsat Lui ?

Delir. Du-te omule si cauta-te la cap ca numai prostii vorbesti. Auzi sa-ti pese macar cat I-a pasat lui Hristos.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Vă scriu cu inima.
Dar trebuie să încep puţin aspru.
Voi continua mai blând...
Iertaţi-mă şi îngăduiţi-mă.
(...)
Vă iubesc enorm, nespus şi vă îmbrăţişez cu sărutare sfântă !
Pomeniţi-mă şi iertaţi-mă.

15. Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
16. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.

Igore a lui tata tau, ne iubesti tu pe noi, asa cum spui?
Igore a lui mama ta, nu te amagesti tu oare in dragostea ta de aproape?
Igore a lui Dumnezeu, mai incape Iisus in inima ta plina de detalii asupra mantuirii altora?

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Seraphim7

Asta propune religia astazi,cel putin cultele cresttine mai noi,iar cele traditionale înca se rezuma la ritualism teatral în care cei prezenti se multumesc
sa asculte un cor de babe si un preot ca abia leaga trei fraze una de alta.Iar cei
mai "sporiti" alearga spre refugii mai evoluate,ca de pilda manastiri sau preoti cu
har,poate chiar moaste sau icoane facatoare de minuni.Ei bine acolo deja se simte
altfel atmosfera.Un aer de modestie putreda cu miros de tamaie si dorinte refulate
te îmbie sa îti para rau de tot si de toate.Aceasta masina de iertat orice si de
vindecat si etc.,vrea sa te schimbe cu orice pret chiar daca tu nu esti decât un
simplu observator,sau doar un om cu niste intrebari sau necazuri.Dar mereu tu vei fi o victima in acest sistem al iluziilor.Oricât de mult ai vrea sa gasesti raspunsuri,ei mereu îti vor da aceleasi întrebari....

Da au fost multe momente cand am gandit unele din problemele care le pui.Eu vin de
laa ateism cum am mai spus-o de fapt,si atunci intoarcerea e mai dificila cand
modelul parental nu este, sau este foarte estompat.Cand cum spui aveam probleme sau
necazuri, si nu eram inteles sau nici macar nu avea idee despre problemele de un
anumit tip parintele.

Greseala e in noi frate Serafim, ca nu trebuie sa ramanem, noi oamenii nu suntem
batuti in cuie, la un anumit duhovnic.Ma rog de la fiecare am invatat ceva.Unul nu
avea foarte multa experienta dar era foarte credincios.Ce imi placea la el? Daca la
9 seara vroiam sa merg la el, ca am o problema de discutat ma primea.Bine trebuia sa
il sun mai iute sa ii spun.
Propriuzis, simt si problema asta la tine ,cum spui, tatal a murit si e firesc sa
iti lipseasca ceva.O indrumare un model concret nu cateva minute de indrumare si
atat.

Am gasit lunea care a trecut, o carte speciala, care iti va raspunde la aceste
intrebari:"Doua milioane de kilometri in cautarea adevarului" de Klaus Kenneth. Da de
cincizecide ori in jurul Pamantului! S-a nascut imediat dupa al doilea razboi mondial
1945 cu privatiunile si lipsurile perioadei respective. Crescut numai alaturi de
mama,care de multe ori nu il intelege si nu stie sa ii ofere iubire.
fragmente: "Nici azi nu stiu cum e sa ai un tata...Poate ca,pana la urma,a fost mai
bine pentru mine sa nu am un tata deloc,decat sa fi avut un tata ca el."

"Eu nu apartineam nici unui loc ,ptrr ca nicaieri nu simteam iubire.Lipsa iubirii
atarna ca o umbra amenintatoare asupra mea si preschimba lumina vietii in
intuneric-tot ceea ce imi amintesc astazi din acea vreme poarta pecetea racelii, a
golului ,a tristetii,temerrii si singuratatii.Nu am avut niciodata un camin sa ma
simt ca "acasa" si nu stiam de ce sunt pe lumea aceasta lipsita de sens.De unde
as fi putut banui ca Dumnezeu are ptr fiecare om un rrost,un scop,o insarcinare?
Nimeni nu parea sa stie ceva despre asta."
La un moment dat in copilarie este batjocorit de un preot catolic vreme de cativa
ani.Culmea copilul ii fusese dat in grija preotului respectiv.De atunci cand auzea
de crestinism avea o ura teribila, si tot asa ca si tine, traia cu senzatia ca toti
sunt farisei si fara rrod.Chiar foloseste niste cuvinte urate la adresa unor
crestini, care i-a intalnit la un moment dat si au intarit ceea ce stia
dinainte.Sufletul lui se impietrea cu fiecare zii.

Dupa o copilarie extrem de grea ,neinteles de nimeni, chinuit, lipsit de iubire
incepe o cautare,o chemare,o nevoie care il facea sa caute dragostea ,sa caute un
tata si o mama.Fara recunoastere viata lui era lipsita de valoare.Cauta fericirea si
sensul vietii.Primii ani din viata cum am spus l-au dus in ratacire,singuratate,si
simtea o lipsa de sens si lipsa comuniunii.
A ratacit multi ani prin pornografie ,droguri,secte,Budism,hinduism,Meditatia
transcedentala ,a umblat lumea in lung si in lat in cautarile sale,2 milioane de
kilometri.La un momet dat a ajuns si la budisti si a stat cel mai mult, doi ani
jumate.El cerea de la indrumatorii sai sa creada in ceea ce propovaduiesc.
Era destul de dur, la cel la care a stat doi ani jumatein Tailanda ca sa il verifice
daca este autentic sau nu, ia spus cand l-a cunoscut: "Cine este acest pitic
,"minerul" asta care sade in fata mea? " Culmea indrumatorul nu la luat in suturi si
culmea la primit in inima sa.
Cand ajunge la Maica Tereza, in India, cu toate ca era impietrit inca, cand s-au
rugat impreuna mai multi, plange in hohote .Si totusi inca nu a fost clipa
intoarcerii.Cartea am citit-o ceva mai bine de jumate si zic sa o citesti, ti-o
recomand din inima.Omul a tradus dupa intoarcerea la ortodoxie carti ale Sfintilor
parinti in Germana.
Exista oamenii foarte traitorii dar trebuie cautati. Cartea asta cred ca iti va
raspunde la multe intrebari.Este genul de carte pe care nu o prea lasi din mana.
La inceput pe crestini ii numeste "fetze de bebelus"(baby faces).Sunt si faze hazli
,odata mai la inceput mergand caatre un grup de rugaciune ii avertizeaza sa nu il
preschimbe intr-o "fatza de bebelus".
Ce m-a mai impresionat ,cand inca nu ajunsese la credinta la un moment dat s-a
impartasit parca la catolici,a simtit un sentiment aparte de COMUNIUNE,care nu la mai simtit niciodata si parca s-a impartasit de trei ori.

Nu inteleg exact ce vrei sa spui prin limitare?

[ioan67]

Kenneth si-a prezentat cartea acum cativa ani la Fac. de Teologie din Bucuresti. A fost sala plina, sute de oameni au ascultat cu sufletul la gura povestea acestui om.
Vei vedea in a doua jumatate a cartii de ce Kenneth se autoironiza spunind ca a umbla 2 mil. km cand era suficient sa parcurga doar ...20 cm....:)
Foarte buna recomandare i-ai facut, e o carte/o poveste de exceptie.