Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[laurastifter]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Splendid exprimat!

Vă mulţumesc. :)

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca daca mai discut mult despre asta ajung sa spun si eu ca poate tigrul are zece picioare, ca nu e nimic sigur in afara de Hristos.
Laura, eu ti-am inteles mesajul dar nu cum l-ai inteles tu. Stiu de la inceput ce sustii, iar acesta e tocmai relativismul si dogmatic si in alte domenii. Ne invartim degeaba in jurul cozii, parca relativismul asta s-a transferat si la intelegerea obisnuita, nu doar dogmatica. Te intreb sincer, nu sustii exact conceptiile ecumeniste? Daca nu stii exact care sunt, am mai spus, cauta orice articol ortodox pe tema asta si le gasesti acolo. De ce tot filozofam nu stiu, are cineva timp de pierdut?

"Cred ca daca mai discut mult despre asta ajung sa spun si eu ca poate tigrul are zece picioare, ca nu e nimic sigur in afara de Hristos."
Desigur. :)
Cred că au întru totul dreptate filosofii care observă faptul că adevărata cauză a majorităţii polemicilor pe teme filosofice constă în înţelegerea diferită a unor termeni. Faptul că tigrul are 4 picioare (pentru a rămâne la exemplul dvs) este un fapt ce ţine de realitatea obiectivă (nu-i doar o impresie subiectivă, ce poate varia de la o persoană la alta), dar nu este un adevăr absolut, ci relativ.
Cred că neînţelegerea dintre noi pe această temă se datorează confuziei dintre noţiunile de:
1. realitate obiectivă (vs. impresie subiectivă care se poate afla în concordanţă sau în neconcordanţă cu realitatea obiectivă);
2. adevăr absolut (vs. adevăr relativ).
Dacă aş susţine că tigrii nu au 4 picioare, aş contrazice nu un adevăr absolut, ci o afirmaţie aflată în deplină concordanţă cu realitatea obiectivă. Prin urmare, în acest caz, problema mea nu ar fi relativismul, ci o idee delirantă. O astfel de afirmaţie s-ar datora nu unei maladii spirituale (relativismul), ci psihice.
De aceea susţin că tot ceea ce ţine de realitatea lumii acesteia este relativ (nu ireal, ci doar relativ), unicul Adevăr absolut fiind Dumnezeu.

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Aici ai dreptate, asta am spus si eu in mesajul cu subiectivitatea. Dar aici apare si problema, pentru ca se baga si dogma, revelatia, la subiectivitatea aceasta. Dogma nu este ceva ce o percepe fiecare cum vrea, pentru ca si crearea unui zeu dupa imaginatia cuiva intra tot la idolatrie. Domnul este cel ce S-a revelat atat in Vechiul Testament, cat si in cel Nou. Proma porunca din Lege este sa nu creem alt zeu si sa ne inchinam lui. Nu trebuie sa fie ceva material (ca idolii), poate fi si ceva din imaginatia noastra.
E ca si cum am discuta aici tot timpul daca un lucru real e ceea ce este sau daca e fiecare cum il vede. Un leu este un leu, nu depinde de imaginatia cuiva, este un adevar absolut. Acest relativism este din hinduism, budism, pentru ca si ecumensimul este o ramura a new-age-ului, care incearca sa amestece toate religiile.
Dogma este ceea ce Domnul ne-a revelat, si ceea ce a clarificat si Biserica. Au fost si lucruri care probabil nu ni s-au revelat sau care sunt revelate dar nu sunt clarificate. Dar ceea ce s-a revelat si clarificat nu e ceva subiectiv, de aceea spunem ca dogma este infailibila, nu poate fi modificata, e perfecta. Dogma tine de credinta, modernismul propovaduieste un umanism ateu, bazat si pe "iubirea" oamenilor. S-a vazut iubirea oamenilor in regimurile atee, revolutia franceza sau comunism. Prima porunca este sa iubesti pe Domnul mai preusus de tine si ceilalti oameni, sunt primele porunci din decalog si dogma tine tot de acest lucru. Voi nu va dati seama, dar va axat exact pe acest umanism ateu, trecand in plan secund prima porunca, care de fapt e credinta. De ce e asa greu sa acceptati invatatura ortodoxa si va luati dupa nu stiu ce pastori de peste ocean care nestiind ce-i cu ei au inventat conceptiile acestea? Invatatura ortodoxa este frumoasa, perfecta, nu are nevoie de infuzie protestanta sau din nu stiu ce cult. Nu exista nicio inatvertenta, contradictie, numai la catolici sunt cu zecile, e si greu sa ramai catolic daca te apuci sa studiezi dogma catolica, daca ai dragoste de adevar si nu crezi orbeste. Si aceasta idee, ca ar conta doar credinta in Fiul lui Dumnezeu e tot de la protestanti si ecumenism. Totit ereticii in afara de Arie credeau in asta, sfintii nu aveau toleranta asta sa vada ca ei vad ceva diferit, probabil ar fi trebuit sa-i considere profeti, nu eretici.

Se pare ca problema e mult mai grava, daca nu mai este nimic adevarat, totul e relativ. Cum spuneam, e un mod diferit de gandire, bazat pe relativism, asemanator celui din religiile orientale. Daca cineva spune ca un tigru are zece picioare ori e dus cu capul ori e budist. Eu spun de realitatea de acum, nu ca in trecut capitala a fost la Targoviste. Nu cred ca e greu de inteles ce am vrut sa spun.

Arie nu Il marturisea pe Dumnezeu intr-un limbaj diferit, exact acesta e relativismul adus de ecumenism. In ecumensim nu exista erezie, ci diferite moduri de intleegere, cum ai spus si tu.

Eu am raspuns ca nu am afirmat eu acest lucru, dar asta nu inseamna ca cei enumerati de tine nu au conceptii asemanatoare si pe care eu le consider gresite. Iar cei ce spun acelasi lucru ca si mine nu sunt doar trei persoane, numai pe topic au intervenit si Paraschiva si antiecumensim, mai sunt Antonia, Anca dar si altii, multi au fost si care nu mai scriu pe forum (Anna21, de exemplu). Eu nu impartasesc deloc acele conceptii moderniste si consider ca ar fi si un pacat sa nu ma delimitez de ele, din moment ce sunt gresite. Dreapta credinta nu e o simpla afirmatie.

Da, Dumnezeu este Unul: Sfânta Treime! Adevărul absolut este unic şi apofatic: Dumnezeu Sfânta Treime. Porunca I din Decalog rămâne întru totul valabilă în vecii vecilor!
Pot exista nu doar idoli materiali, ci şi idei, concepţii, produse ale imaginaţiei noastre, chiar şi idei greşite despre Dumnezeu Cel adevărat, idei, gânduri, impresii, planuri, idealuri pe care le iubim mai mult decât pe El! Şi în această privinţă sunt întru totul de acord cu dvs. Inclusiv noi înşine ne putem deveni idoli. Chiar şi cei apropiaţi Îl pot substitui, în inimile noastre, pe Cel unic. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea subtile, dar reale forme de idolatrie!
În privinţa uturor acestor afirmaţii suntem, aşadar, întru totul de acord.
Mai rămân doar câteva puncte în privinţa cărora nu ştiu dacă v-am înţeles corect punctul de vedere. De aceea, v-aş adresa următoarele întrebări:
1. Sunteţi de acord cu mine în privinţa faptului că relaţia fiecăruia dintre noi cu Acelaşi unic Dumnezeu este unică, este trăită într-un mod unic, dată fiind unicitatea personalităţii noastre? Unică în sensul în care m-am referit, chiar pe prima pagină a topic-ului, la diferenţele de trăire dintre Sfinţii Apostoli Petru, Toma şi Ioan.
2. Până la urmă, relaţia noastră cu Dumnezeu este un fapt obiectiv, sau subiectiv? În mesajul pe care l-aţi citat parţial, am încercat să argumentez faptul că relaţia fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu ţine de subiectivitate, fiindcă atât Dumnezeu, Persoana supremă, cât şi noi, fiinţe tot ipostatice, suntem subiecte/ persoane/ ipostasuri, nu obiecte. Totuşi, m-aş bucura să aflu şi opinia dvs.
"...si ecumensimul este o ramura a new-age-ului"
Aş ezita să formulez afirmaţii atât de radicale. Ecumenismul, ramură a new-age?... Pe baza căror argumente aţi ajuns la această concluzie?
"...pentru ca se baga si dogma, revelatia, la subiectivitatea aceasta"
Da, se bagă peste tot subiectivitatea asta, chiar şi-n dogmatică, fiindcă Revelaţia creştină e descoperirea unui Dumnezeu personal, iar nu a conceptului de "Divinitate" ("Dumnezeu al filosofilor", cum s-ar exprima Pascal), nici a unei esenţe divine impersonale şi depersonalizante pentru fiinţa umană, în care ne-am contopi în viaţa viitoare (ca în concepţiile religiilor orientale - impersonalism atât de frecvent criticat în scrierile părintelui Stăniloae). Hristos n-a spus: "pentru a vă mântui, e necesar să aderaţi la următoarea concepţie teologico-filosofică despre lume şi viaţă", ci ne-a propus CREDINŢA ÎN PERSOANA SA DIVINO-UMANĂ: "credeţi în Mine". Mai departe, mă şi intimidez să mai comentez ceva pe această temă a importanţei persoanei în creştinism, nici nu mai am curaj să mai adaug ceva, după ce am citit mesajul excepţional al domnului profesor Cezar (la p. 25 a topic-ului, cred). Ce să mai formulezi după un asemenea mesaj, de o asemenea profunzime teologică şi duhovnicească?
"Voi nu va dati seama, dar va axat exact pe acest umanism ateu, trecand in plan secund prima porunca, care de fapt e credinta"
Prin urmare, acum nu suntem doar ecumenişti şi relativişti, ci şi umanişti atei? Vai de noi! :) Dacă aş vrea, mi-ar fi uşor să vă atribui, la rândul meu, tot felul de erezii şi atitudini neconforme Revelaţiei. Evident, nu am intenţia de a comite o astfel de nedreptate, mai ales pentru că, în general, dvs reuşiţi să păstraţi o atitudine irenică în dialogul cu cei care exprimă opinii diferite faţă de dvs şi vă felicit pentru această atitudine cu adevărat creştină (v-am mai spus-o).
În schimb, aici, în acest topic... mi-aţi atribuit când relativismul, când umanismul ateu... Sper din toată inima să reveniţi la atitudinea dvs obişnuită, aceea autentic ortodoxă, pentru care v-a felicitat şi Vlad chiar aici, pe topic. :)
"Invatatura ortodoxa este frumoasa, perfecta, nu are nevoie de infuzie protestanta sau din nu stiu ce cult."
Amin!
"Nu exista nicio inatvertenta, contradictie..."
Desigur. Totuşi, dogmele cuprind, adesea, formulări antinomice, tocmai datorită caracterului supralogic al adevărului revelat. Exemplul cel mai cunoscut: "Dumnezeu este unic în Fiinţă şi întreit în Persoane".
"Daca cineva spune ca un tigru are zece picioare ori e dus cu capul ori e budist"
E "dus cu capul", nu buddhist. Am argumentat în mesajul anterior. :)
"Arie nu Il marturisea pe Dumnezeu intr-un limbaj diferit..."
Exact acest fapt am dorit să-l evidenţiez! Arie nu-L mărturisea pe Dumnezeu într-un limbaj diferit, ci Îl nega, reducându-L la nivelul ontologic de fiinţă creată. De aceea, Sfântul Nicolae a reacţionat atât de dur. Tocmai aceasta a fost ideea pe care am încercat s-o exprim: dacă Arie ar fi avut doar un limbaj diferit, un mod de trăire diferit etc, Sfântul Nicolae nu l-ar fi... corectat în plin Sinod ecumenic. Reacţia Sfântului s-a datorat tocmai gravităţii ereziei ariene.
"Iar cei ce spun acelasi lucru ca si mine nu sunt doar trei persoane..."
Argumentul majorităţii?...
"Dreapta credinta nu e o simpla afirmatie"
Întru totul de acord! Asta tot încerc şi eu să argumentez...
Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Pe alt topic, cel dedicat Sfântului Siluan, postarea lui VladCat (citînd din Gheronda Sofronie) poate fi reper şi îndreptar pentru dezbaterea noastră.
Orice am crede că clarificăm prin dispute, e decisiv să rămânem în duhul zugrăvit de Gheronda. Animat de acest duh, care nu e altul decât Duhul Bisericii, creştinul stă în dreptate înaintea lui Dumnezeu atunci când poartă o polemică sau alta. Altminteri rătăceşte de la dreapta şi sfinţitoarea învăţătură, oricâte lucruri "înţelepte" ar zice sau ar scrie.
Nimic nu e ziditor dacă nu respiră în Duhul Iubirii Dumnezeieşti.

Minunat!
Mi-aţi amintit un fragment care, deşi aparţine unui autor de altă confesiune (ceea ce-i va dezamăgi din nou pe unii dintre colegii noştri de forum), îmi pare a avea un conţinut ortodox şi cred că ne poate fi, de asemenea, îndreptar în aceste dezbateri. Textul aparţine filosofului existenţialist creştin Karl Jaspers:
"Comunicarea, care se stabileşte nu de la intelect la intelect, de la spirit la spirit, ci de la existenţă la existenţă, nu utilizează semnificaţiile şi valorile impersonale decât ca punţi de legătură. Justificările şi atacurile nu sunt, într-o atare comunicare, mijloace pentru dobândirea unui ascendent, ci pentru a realiza apropierea de oameni. Lupta este o înfruntare animată de iubire, fiecare punându-i la dispoziţie celuilalt toate armele sale. Certitudinea fiinţei autentice se dobândeşte doar în acea comunicare, în care se înfruntă fără rezerve, întru comuniune, libertatea cu libertatea. În felul acesta, toate raporturile nu sunt decât pregătitoare, pentru ca în momentele hotărâtoare, graţie unei exigenţe reciproce, fiecare interlocutor să-i pună celuilalt întrebări ce merg până la rădăcina lucrurilor. Abia în cadrul comunicării se realizează orice adevăr. Doar aici mă simt eu însumi, nu trăiesc factic, ci în mod plenar. Dumnezeu Se dezvăluie doar în indirect şi nu în afara iubirii de la om la om."

Hristos în mijlocul nostru, domnule profesor!

[AlinB]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Quod attinet tinara noastra colega: Laura are dreptate doar la nivel de limbaj si atitudini irenice intre interlocutori, nothing more.

Interesanta schimbare de perspectiva.
Felicitari.

În prealabil postat de AlinB

Interesanta schimbare de perspectiva.
Felicitari.

Multam. Normal, doar avem cam acelasi gen de excurs mental si cam acelasi univers profesional. :) Fiind mentat, pot sa trec peste sentimentalisme pseudo-argumentative si sa vad esenta, chia daca as imparti-o cu simpaticul oreodont de lupta al puritatii confesional-ideologice, Decebal, care, repet, are dreptate, in raport cu iubirismul idealsit al Laurei. Pe de alta parte, sunt deacord 100% cu postarea lui Scotty. (Ma jur pe kernelul meu personal, acum Cata se va simti ranit si o sa zica ca se coalizeaza iar dusmanii de clasa si cozile de topor :) ).Nu Cata tata, don't take it personally, dar nu suport subiectivismul legendaroid-narcisist, chiar cu tzoala confesional-dgomatica, si nici lipsa de rigoare rece si cerebrala in studiul devenii a...orice. De la sisteme de operare la evoltia mamiferelor sau evolutia...religiilor. Adica exact ca Scotianul.
Ironic, nu? Ei bine, da, lumea vestica are inca niste parti bune, chiar frumoase: una din ele e cerebralitatea, sau refuzul imbatarii istorice cu aqua chiorensis. Ei au depasit stadiul nostru balcanic, de cam multisor poveste. Exuvia acelui instar larvar al lor e putrezita si asimilata demult...

[catalin2]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sincer cred ca ne pierdem timpul unul cu altul,tu esti porumbelul vesnic nevinovat iar restul,care nu sunt de acord cu tine,lupii cei rai :) Daca asta te face sa te simti bine,nu ma deranjeaza.

Dimpotriva, tu esti cel ce s-a aratat deranjat ca a fost contrazis. Eu doar am comenta tce ai spus, tu ai dezvoltat o discutie adiacenta, deranjat ca nu am fost de acord cu tine. Daca nu poti suporta sa nu te aprob intotdeauna nu spune ca eu as face asta. Si daca pentru o simpla contradictie te-ai aratat atat de deranjat ce s-ar fi intamplat daca cineva mai spune si o ironie sau altceva, cum faci si tu. Si daca imi amintesc nu eu am spus de cateva ori ca plec, m-am intors, daca nu ma insel chiar Laura a facut un topic sa nu pleci.
Spui ca ai placerea si libertatea sa scrii ce doresti, dar de ce te superi daca si eu scriu ce cred? Tu poti sa scrii, dar eu nu? In al doilea rand, arata-mi tu un mesaj in care eu te-as fi atacat primul sau te-as fi ironizat. Vorbim pe fapte, nu pe afirmatii, daca tot ai deschis subiectul.

Acum, daca poti purta o discutie normala, si poti suporta sa fii contrazis, iti raspund la mesaj. Eu te-am intrebat prima data la ce te referi, caderea Constantinopolului nu intra la istoria bisericeasca, ci la istoria obisnuita. Iar in istoria bisericeasca intra si sinoade si altele, care au tangenta si cu dogma. Despre asta vorbeam eu, nu despre istoria obisnuita. Si din cate inteleg si la asta te referi si tu.
Despre Filioque am scris pe forum o multime de mesaje, e posibil sa stiu cate ceva despre acest subiect. Da, la un sinod local din Toledo este afirmat, preluat probabil de la Fer. Augustin. Pana la alierea francilor cu Roma este adoptat doar de franci, care il importa apoi si englezilor si germanilor. Apoi incearca sa il impuna si roamanilor, fac doua sinoade, la Aachen si Frankfurt. In unul din ele afirma Filioque, iar in altul se respinge sinodul VII si cinstirea icoanelor. Papa Leon nu vroia nici sa-l supere pe Carol, nici sa adopte Filioque, asa ca formal a acceptat, dar a respins introducerea lui in Crez si in mod oficial. Asadar tot numai francii il afirmau, asa au aflat si rasaritenii de faptul ca francii il foloseau. Papa Ioan VIII scire o scrisoare Sfantului Fotie in acre condamna Filioque si da vina pe franci, care produc dezbinare. Pana la urma francii au cucerit Roma inclusiv cu doctrina lor si astfel a disparut Biserica Romei (papii alesi aveau chiar origine franca sau germana). Astfel e si primul papa care rosteste Crezul cu Filioque, in 1014, anul in care se produce de fapt ruptura, rasaritenii nemaipomenind pe papa la slujbe. In anul 1054 s-a dorit o impacare, si datorita imparatului Imperiului Roman de Rasarit, care dorea un ajutor militar din vest.
Daca mai ai si alte argumente sunt gata sa le dezbat. Nu e nicio contrazicere, cel putin din partea mea, e simplu sa spui ca e posibil sa te fi inselat si gata.

[catalin2]

Laura, astept sa ajungi si la ultimul meu mesaj, pentru ca am observat ca raspunzi in ordine. Pe scurt, ceea ce numesc eu ecumenism ortodox e exact ceea ce scrii tu in toate mesajele. Tot de aici si relativismul interconfesional. O sa incerc sa raspund si la ultimul mesaj al tau.

Cataline voi incerca,este evident ca pana acum am esuat,sa-ti explic cat pot eu de clar.Nu cred ca am sa-ti spun ceva care te-ar putea interesa.Nu cred ca imi poti spune ceva,momentan,care sa ma poata interesa.Nu am nici o problema sa ma contrazici sau sa critici,in tot sau in parte,ceea ce scriu.Iti recunosc,aprob,respect si sustin acest drept.Insa cand tu faci asta ca sa-ti raspund,fie ca sunt de acord sau nu,trebuie intrunite trei conditii:timp,resurse si pasiune.Cu timpul stau foarte prost si de aceea cand mai apar pe aici ma axez pe ce ma intereseaza strict,daca as avea mai mult timp probabil ca as fi mai deschis polemicii.Ca sa argumentez ce spun imi trebuie resurse,adica informatii.Aici este singurul punct unde stau la superlativ dar intrucat sunt de moda veche prefer cartile si nu info de pe net.Prin urmare as fi nevoit sa scriu pagini intregi ca imi argumentez pozitia pt ca asa inteleg eu dialogul.Revin astfel prima problema:nu am timpul necesar si nu imi plac raspunsuri telegrafice sau de mantuiala.Si in ultimul rand,dar nu si ca importanta,imi trebuie pasiune cu privire la subiectele discutate.Aici iar este o problema,interesul meu graviteaza in jurul altor subiecte decat cele pe care tu le abordezi in mod uzual.Nu ca nu ar fi interesante dar in cazul meu le prefer pe altele.Neavand pasiunea sa discut pe ele nu as fi dispus sa stau sa compliez materiale intregi ca sa-ti ofer un raspuns capabil nu de o discutie sablon ci de o aprofundare reciproca in care tu,la randul tau,as avea pretentia zic eu legitima,sa-mi oferi acelasi nivel de informatie si nu mai putin.O asemenea discutie necesita timp,rabdare si ce am spus mai sus.

In fix acest moment eu nu pot indeplini decat conditia materialului informativ.De aceea eu ma voi retrage,nu este nimic personal,si daca in viitor se schimba cumva situatia intre noi vom decide amandoi.Mai politicos de atat nu am cum sa fiu,un vechi proverb libanez spune ca daca doi oameni nu mai au nimic sa-si spuna atunci pot sa faca doua lucruri:sa-si dea sarutarea pacii pana se vor reintalni si fiecare sa se duca in treaba lui sau pot sa bage cutitul unul in altul.Eu aleg prima varianta,iti doresc tot ce-i mai bun,mantuire la Dumnezeu si discutii cu spor in continuare cu alte persoane.

Numai bine si toate cele bune.

[catalin2]

În prealabil postat de laurastifter

Mai rămân doar câteva puncte în privinţa cărora nu ştiu dacă v-am înţeles corect punctul de vedere. De aceea, v-aş adresa următoarele întrebări:
1. Sunteţi de acord cu mine în privinţa faptului că relaţia fiecăruia dintre noi cu Acelaşi unic Dumnezeu este unică, este trăită într-un mod unic, dată fiind unicitatea personalităţii noastre? Unică în sensul în care m-am referit, chiar pe prima pagină a topic-ului, la diferenţele de trăire dintre Sfinţii Apostoli Petru, Toma şi Ioan.
2. Până la urmă, relaţia noastră cu Dumnezeu este un fapt obiectiv, sau subiectiv? În mesajul pe care l-aţi citat parţial, am încercat să argumentez faptul că relaţia fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu ţine de subiectivitate, fiindcă atât Dumnezeu, Persoana supremă, cât şi noi, fiinţe tot ipostatice, suntem subiecte/ persoane/ ipostasuri, nu obiecte. Totuşi, m-aş bucura să aflu şi opinia dvs.

Sunt de acord cu aceste puncte, dar vorbim in continuare de doua lucruri diferite. Eu ma refer la dogma, tu la traire. Dogma este revelatia lui Dumnezeu, nu are legatura cu trairea noastra, pentru ca nu noi cream dogma. Catehismul nu are o singura afirmatie, Hristos este Dumnezeu, Sfanta Scriptura nu are, la fel o singura afirmatie, iar sinoadele nu au condamnat ereziile pentru ca negau divinitatea Fiului. Eu fost 7-8 sinoade ecumenice, nu doar primul.

În prealabil postat de laurastifter

"...si ecumensimul este o ramura a new-age-ului"
Aş ezita să formulez afirmaţii atât de radicale. Ecumenismul, ramură a new-age?... Pe baza căror argumente aţi ajuns la această concluzie?

E evident, new-age vrea sa uneasca religiile, ecumensimul sa uneasca toate cultele crestine. Primul se referea la toate religiile, al doilea doar la culte. De altfel se mai si spune de ecumensim interreligios.

În prealabil postat de laurastifter

Hristos n-a spus: "pentru a vă mântui, e necesar să aderaţi la următoarea concepţie teologico-filosofică despre lume şi viaţă"

Si tu nu asculti ce spun Biserica si sfintii, doar ce interpretezi tu? Erezia este o negare a adevarului spus de Dumnezeu, ceea ce spun eu gasesti in orice articol ortodox, ceea ce spui tu gasesti doar in articole ecumeniste.

În prealabil postat de laurastifter

Voi nu va dati seama, dar va axat exact pe acest umanism ateu, trecand in plan secund prima porunca, care de fapt e credinta"
Prin urmare, acum nu suntem doar ecumenişti şi relativişti, ci şi umanişti atei?

Eu am mai explicat de cateva ori. Ecumenismul este o imbinare intre protestantism si umansimul ateu, adica invataturile protestantilor liberali. Se propaga o intelegere intre culte, un bine umanist, trecandu-se pe planul doi invatatura, care tine de divinitate.

În prealabil postat de laurastifter

"Nu exista nicio inatvertenta, contradictie..."
Desigur. Totuşi, dogmele cuprind, adesea, formulări antinomice, tocmai datorită caracterului supralogic al adevărului revelat. Exemplul cel mai cunoscut: "Dumnezeu este unic în Fiinţă şi întreit în Persoane".

Aceasta nu e o contradictie. Un exemplu de contradictie: Filioque ar presupune sabelainismul, desi si catolcii resping sabelianismul. Adica o invatatura contrazice o alta invatatura sau contrazice revelatia.

În prealabil postat de laurastifter

"Daca cineva spune ca un tigru are zece picioare ori e dus cu capul ori e budist"
E "dus cu capul", nu buddhist. Am argumentat în mesajul anterior. :)

In religiile orientale realitatea este o iluzie, deci cineva poate sa priveasca un tigru si sa il vada tigru, altcineva sa il vada masina, etc. De aici si relativismul. E mai evident acesta, mai subtil cel care se refera la adevaruri care nu se vad cu ochii, cum sunt invataturile revelate sau morala.

În prealabil postat de laurastifter

Tocmai aceasta a fost ideea pe care am încercat s-o exprim: dacă Arie ar fi avut doar un limbaj diferit, un mod de trăire diferit etc, Sfântul Nicolae nu l-ar fi... corectat în plin Sinod ecumenic.

Omiti tot timpul ca nu a fost doar un Sinod, iar arianismul nu a fost singura erezie condamnata de Biserica. Orice invatatura gresita este o erezie, arianismul e doar una dintre ele. In ecumenism se afirma ca doar arianismul e erezie (sunt articole in acest sens), pentru ca nu ar mai fi la fel toate cultele daca se accepta alte erezii. Asa ii exclud doar pe martori, eventual unitarieni (dar acestia sunt mai mult in Transilvania, nu-i stie nimeni) si mormoni (dar pe acestia nu ii baga nimeni in seama).
Accepti toate sinoadele si accepti ca au fost condamante si alte erezii?

În prealabil postat de laurastifter

"Iar cei ce spun acelasi lucru ca si mine nu sunt doar trei persoane..."
Argumentul majorităţii?...

Ma refeream la forum, in rest e majoritate absoluta, pentru ca aceasta e invatatura dinttodeauna a Bisericii, poti verifica. Si ma refer la forum pentur ca nu de putine ori se afirma ca doar eu as sustine asta eventual mai era bagata cate o persoana. Cand de fapt cei mai multi afirma ce spun si eu, adcia invatatura ortodoxa necontaminata de cea modernista.