exista crestini contemporani fericiti?

[Fani71]

În prealabil postat de florinna01

ma intrebam daca exista oameni fericiti sau impliniti nu numai sufleteste dar si asa lumeste,adica sa nu-ti lipseasca cele de trebuinta,esentiale...

am rugamintea sa raspunda doar cei sinceri nu vreau raspunsuri speciale pt forumul asta de profil:)))
fericit=multumit de tine in relatie cu ceilalti dar si cu Dumnezeu

Eu as defini starea mea ca o fericire in devenire sau o fericire dinamica.
Adica mi se pare ca sunt pe o cale, ca am de ce sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce a fost pana acum si este, si ca drumul merge mai departe.
Si slava Domnului, nu imi lipsesc cele esentiale.
Iar necazurile pe care le am mi se pare ca sunt acolo ca sa contribuie la evolutia mea si la binele celor pe care ii iubesc. Iar Dumnezeu mi-a dat putere sa le port si bucurie de viata ca sa nu ma copleseasca.

[costel]

Atunci cand o sa dispara omul fericit, o sa dispara si crestinismul. Crestinii sunt oamenii bucuriei. Pare paradoxal, dar adevaratul crestin este fericit si in suferinta. De vom scapa de crestinii improvizati, orice crestin va putea descoperi altora fericirea.

Ieri de dimineaţă am fost la o mănăstire,am participat la Sfântul Maslu şi la dezlegări iar dupăamiază la Paraclisul Maicii Domnului.În timpul Paraclisului în mod special am avut o stare de deplină fericire şi mi-am spus "ce darnic a fost Dumnezeu cu mine astăzi!
Dar nici nu am ieşit din biserică şi a venit un duh lumesc care într-o clipă mi-a risipit toată această stare de bine!
Este anevoie să păstrăm fericirea pe care Dumnezeu ne-o dărueşte nouă muritorilor căci slabi în credinţă fiind ne tulburăm de ispite şi facem voia celui rău care nu se simte bine decât atunci când ne vede tăvăliţi în păcate,certuri şi duşmănii.

[eodor nastasa]

În prealabil postat de Fani71

Intotdeauna au existat si crestini bogati sau intr-o pozitie sociala buna, care cu averile si influenta lor au ajutat multa lume.
Calea extrema de a da tot si a te calugari nu este pentru toata lumea.
Sunt multe exemple in istorie. Incepand cu crestinii de la inceput, care isi puneau casa la dispozitie ca sa se adune Biserica (sa se faca euharistia), si ajutau saracii din comunitate.

Poti fi cu adevarat crestin cand te scalzi in bogatie ?

[o_tzaranca]

În prealabil postat de florinna01

ma intrebam daca exista oameni fericiti sau impliniti nu numai sufleteste dar si asa lumeste,adica sa nu-ti lipseasca cele de trebuinta,esentiale...

ar trebui intrebati grecii
ei doneaza Muntelui Athos ,de la aur la sfintele icoane..pana la hoteluri ,pe care le administreaza parintii de acolo.

[Fani71]

În prealabil postat de eodor nastasa

Poti fi cu adevarat crestin cand te scalzi in bogatie ?

Cand te scalzi nu.
Adica, daca esti dependent de bunurile care le ai, te atasezi de ele, iti pui inima in ele.
'Unde iti este inima, acolo este si comoara ta'.
Dar sunt unii oameni bogati care reusesc sa nu fie atasati de bunurile lor si le impartasesc si altora. Iar ei se bucura cu cumpatare de ele, nepunandu-le pe primul loc.
Exista exemple si in prezent si in istorie.
Ma gandesc de ex. ca intr-una din rugaciunile din slujba de cununie ne rugam ca cei doi sa aiba bunastare materiala pentru a se bucura de ea impreuna cu copiii lor si a da si celor in nevoie. Cand traiesti in lume, iti intemeiezi o familie, Dumnezeu iti da si responsabilitatea unor bunuri materiale pe care trebuie sa le chivernisesti. Unora mai mult, altora mai putin.
Probabil cei mai bogati au insa mai multe ispite de a isi alipi inima de ceea ce au..

[gabriela8]

În prealabil postat de eodor nastasa

Poti fi cu adevarat crestin cand te scalzi in bogatie ?

Daca nu ai inima lipita de avere si te poti lipsi oricand de ea, si o consideri dobandita cu ajutorul lui Dumnezu si folosesti totul spre folosul tau si al tuturor celor aflati in nevoi, nu vad de ce nu ai putea in aceste conditii sa fii un adevarat crestin.

[Florin-Ionut]

Fericirea deplina va fi dupa stabilizarea in bine, dupa Trecerea (= Paştele) la cele vesnice. Insa poate fi pregustata inca de pe acum, din mila Duhului Sfant, prin bucuriile adevarate care sunt consecinte ale dragostei noastre, ale bunei-intelegeri in pacea Lui Hristos.

Ioan 14, 27

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu.

[sophia]

Asa cum pune florinna intrebarea, eu cred ca nu exista asa oameni. In general nu cred ca exista fericire (absoluta).
Fiecare om are anumite probleme, necazuri, nemultumiri. Chiar si cel bogat, pentru ca nu totul se cumpara cu bani.
Unul are probleme de sanatate, altul de cariera, altul in casnicie, sau cu familia primara (frati, parinti etc.).
Averea se mai poate si pierde: o catastrofa, o criza financiara, ca de curand.
Eu nu stiu oameni care nu au probleme.
Stiu multi care in aparenta ar fi de invidiat: frumosi, cu averi, cu copii, iubiti etc. si tot au ceva (vezi Angelina si Brad, sau alti artisti, sau familii regale, etc.)
Si nu stiu cum ca in biserica numai oameni necajiti vad.
Eu cred cumva ca Dumnezeu nu da chiar totul nimanui si ca nu exista compatibilitate intre bogatie si credinta.
Nici n-am auzit in scripturi despre mari crestini, sau sfinti, bogati.
Tocmai pentru ca a fi crestin inseamna sa fii dai totul, sa fii smerit, sa fii sarac.
Ah, exista stari de fericire, care cele pe care le souneti voi, ascultand o slujba, sau un concert, sau te bucuri pentru un dar (de la bomboana in sus te poti bucra pentru orice), pentru o realizare.
Dar asta n-as defini ca fericire, ci ca o simpla bucurie. Fericire inseamna mai mult si mai indelung as zice eu. Sa n-ai griji lumesti intr-un cuvant si sa ai parte de multe bucurii si iubire.

[eodor nastasa]

În prealabil postat de gabriela8

Daca nu ai inima lipita de avere si te poti lipsi oricand de ea, si o consideri dobandita cu ajutorul lui Dumnezu si folosesti totul spre folosul tau si al tuturor celor aflati in nevoi, nu vad de ce nu ai putea in aceste conditii sa fii un adevarat crestin.

Daca strangi avere ai inima lipita de avere(macar un pic, pic, piculert, picusor...), s'acum, daca o folsesti spre folosul altora, sa'nseamneaza ca n'o mai ai...pe averea cu pricina, ca sa termina odat' s'odat'.