Lepadarea de sine si chipul Lui Dumnezeu in om.

[anna21]

În prealabil postat de MariS_

Cand am folosit cuvantul impacare m-am gandit la urmatorul
aspect: Chipul Lui Dumnezeu in noi sta la baza persoanei
noastre, a unicitatii si libertatii sale, iar lepadarea de sine
ar putea fi interpretata de cineva din afara crestinismului ca
un fel de depersonalizare. Cum argumentam ca nu e asa?

Aaa, mai mai adaug ceva: eu nu cred ca omul poate construi chipul lui Dumnezeu in el.
Din cat am inteles, cred ca omul trebuie doar sa arunce afara tot ceea ce este a lui.. dar TOT ce este lumesc si omenesc, sa-i faca loc lui Dumnezeu in inima sa, iar Dumnezeu va restaura chipul Lui in om.
Eu traiesc cu convingerea ca oricum Dumnezeu face cam tot, noi doar vrem si credem ca facem ceva! Doar un pic sa ne miscam in directia buna si Dumnezeu ne poarta, iar noi credem ca suntem grozavi. Renunti la voia ta inseamna ca-L lasi pe Dumnezeu sa te poarte pe drumul bun.

[costel]

În prealabil postat de MariS_

Sa consideram lepadarea de sine ca pe o kenoza a omului de slava lumii in vederea imbracarii cu duhul Lui Hristos?

Hristos atat de mult S-a coborat la oameni, incat a parut multora ca este doar un simplu om. Asta trebuie sa faca si omul, sa se smereasca pe sine atat de mult, incat atunci cand va fi pus sa se descopere altora, sa scoata la iveala chipul lui Hristos, nu pe al sau.

[MariS_]

În prealabil postat de costel

Hristos atat de mult S-a coborat la oameni, incat a parut multora ca este doar un simplu om. Asta trebuie sa faca si omul, sa se smereasca pe sine atat de mult, incat atunci cand va fi pus sa se descopere altora, sa scoata la iveala chipul lui Hristos, nu pe al sau.

Asa este, draga costel, ai mare dreptate. Chipul lui Hristos trebuie sa se vada
in noi, nu egoul nostru.
Mie mi se pare ca spusa Mantuitorului: "lepadati-va de sine, luati-va crucea si
urmati Mie" conduce la asemanarea noastra cu Modelul nostru, Hristos. De ce?
Pentru ca
1. Mantuitorul intai S-a Intrupat,
- asa ca prin lepadarea de sine noi pregatim intruparea lui Hristos in inima
noastra asa cum prin chenoza Sa Fiul lui Dumnezeu si-a pregatit intruparea in lume,
2. apoi Matuitorul s-a Jertfit pe cruce,
- deci si noi trebuie sa ne luam crucea si sa avem acest spirit de jertfa, si
3. a urmat apoi Invierea Sa,
- iar noi urmand lui Hristos de fapt lucram la "invierea" noastra.
In mic noi trebuie sa repetam ceea ce Hristos a facut la modul SUBLIM.
Incepem prin lepadarea de sine pentru ca Hristos sa poata restaura in noi Chipul
Sau, apoi jertfindu-ne pe noi si urmand Modelului, vom ajunge la asemanarea cu
Hristos, Mantuitorul nostru.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[MariS_]

În prealabil postat de somasema

Lepadarea de sine inseamna ca noi trebuie sa murim (spiritual) pentru ca Dumnezeu sa inceapa sa traiasca in noi,adica sa lasam la o parte toate poftele carnii care le gasim in GALATENI 5:19-21
Trebuie ca acest trup al nostru sa fie o jertfa vie lui Dumnezeu pentru ca El ne-a pus deoparte spre slujire cand vom invia

Despre restaurarea Chipului Lui Dumnezeu in noi aceasta este lucrarea de sfintire a Duhului Sfant in noi,care prin credinta si supunere o putem accelera sau incetini
Biblia spune in EVREI 12:14 : "Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul"

Cat despre impacarea cerintei "lepadarii de sine" cu necesitatea de care zici,asta e o chestiune mai delicata care aduce uneori multe controverse
Astazi multi preoti in Biserica mai ales in cea Ortodoxa si cea Catolica "incurajeaza" uneori oamenii sau le lasa impresia ca pot avea pe amandoua,si viata vesnica si liberatea vietii lor; Asta se intampla pentru ca e MULTA PRESIUNE din partea credinciosilor si preotii fac ENORMA greseala sa lase oamenilor impresia asta
Bunul Dumnezeu insa stie ca trebuie sa ne ingrijim si de cele necesare vietii dar cu conditia sa nu primeze aceste griji slujirii si iubirii lui Dumnezeu,pana la urma Iisus ne-a spus in MATEI 6:33 "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă."

Draga somasema, mi-a placut ceea ce ai scris. Spui, insa, la un moment
dat ca acea impacare "e o chestiune mai delicata care aduce uneori multe
controverse".
Cu ajutorul fratilor s-a inaintat in problema foarte mult. Traditie1 ne vorbea
de necesitatea inlaturarii falsului eu si astfel am depistat ca noi avem un
"sine" fals si unul adevarat. Pe cel fals trebuie sa-l lepadam. Pare ca am
ajuns de unde am plecat, adica inlaturam un "sine" si ramanem cu altul?
Nu cred ca e asa, ba din contra, cred ca suntem foarte aproape de a
decela esentialul. Tu ne-ai putea ajuta printr-o imagine, pe care te rog
s-o dai in postare (e vorba de imaginile sufletului inainte si dupa primirea
lui Hristos in noi). Te rog sa mai adaugi la ea (la prima imagine, cea cu
sufletul inainte de primirea lui Hristos pe tronul sau), deci sa adaugi un soi
de coaja neagra la sinele din centrul sufletului. Pe acea coaja neagra a
sinelui sa scrii egou sau egoism. Atat. Si posteaz-o. Ne va clarifica foarte
mult sa aflam cine este adevaratul "sine". Multumesc anticipat.

[glykys]

MariS, vorbe ca vorbe, fapte ne trebuie!

[MariS_]

În prealabil postat de glykys

MariS, vorbe ca vorbe, fapte ne trebuie!

Este adevarat ce spui, glykys draga, ca faptele sunt de baza. Dar
faptele vin din ceea ce gandim, si daca aceasta gandire nu e clara
atunci si faptele pot fi confuze si ne amagim crezand ca facem pe
cele bune. Nu trebuie sa ne speriem sa atingem cutele sufletului, sa
le cunoastem bine, pentru ca in ele ar putea sa stea ascuns calul
troian al celui rau. El trebuie demascat si lepadat cat mai rapid.

[MariS_]

Se pare ca somasema nu e conectata pe forum. Nu-i nimic. Cine
doreste sa vada cele doua imagini, le poate gasi pe threat-ul
Apocalipsa, postul 31.
Voiam sa adaug doar un singur lucru care face mai pe inteles ca
lepadarea de sine si restaurarea chipului se sustin reciproc. Sinele
adevarat al nostru este chiar chipul Lui Dumnezeu in noi. El ne da
unicitatea persoanei, libertatea ei, el contine "ochiul si gura" Lui
Dumnezeu in noi, constiinta. Dar din negrija noastra el este cel
mai adesea acoperit de mizga lipicioasa a altui chip: cel al celui
rau. Acest chip urat, dizgratios este egoismul si egocentrismul
din noi, cel ce acopera ca o scoarta neagra miezul luminos din
sufletul nostru: adevaratul chip si adevaratul sine.
Lepadarea de sine se talcuieste acum ca lepadare de chipul cel
urat, ca sa se descopere chipul cel frumos, de lepadare a calului
troian al celui rau din noi ca sa patrunda duhul Lui Hristos.
Cand batranii rugatori ne invatau ca rugaciunea se spune cu
inima zdrobita, aveau in vedere spargerea acestei cruste care
acopera chipul nostru cel frumos. Si cu ce se spala el cel mai
bine, daca nu cu lacrimi curate din inima noastra.

[georgeval]

În prealabil postat de MariS_

Cum împăcati cerinta "lepădării de sine" cu necesitatea
restaurării "chipului Lui Dumnezeu" în noi? Ce presupune
prima cerintă si ce presupune cealaltă? Ce trebuie făcut?

Pentru mine cel mai potrivit exemplu este sfantul Ioan Botezatorul prin celebra afirmatie: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca".
Pentru anumite persoane cu siguranta ma repet, pentru ca am mai spus lucrul acesta pe un alt topic.
Afirmatia Sfantului Ioan Botezatorul este clara: Noi trebuie sa ne miscoram prin smerenie- sa inlaturam egoismul din noi- pentru ca Hristos care a luat chip in noi prin Botez sa creasca.

[MariS_]

În prealabil postat de georgeval

Pentru mine cel mai potrivit exemplu este sfantul Ioan Botezatorul prin celebra afirmatie: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca".
Pentru anumite persoane cu siguranta ma repet, pentru ca am mai spus lucrul acesta pe un alt topic.
Afirmatia Sfantului Ioan Botezatorul este clara: Noi trebuie sa ne miscoram prin smerenie- sa inlaturam egoismul din noi- pentru ca Hristos care a luat chip in noi prin Botez sa creasca.

Dupa parerea mea, este cel mai practic raspuns la intrebarea:
ce trebuie facut? Celelalte raspunsuri sunt si ele foarte bune,
dar cam teoretice. Nu stii cum sa le pui in practica. Pe cand
raspunsul tau e simplu: sa te micsorezi pe tine si sa te vezi ca
fiind cel mai mic. Asta l-a ajutat si pe Ioan Botezatorul sa-L
recunoasca pe Iisus ca Fiu al Lui Dumnezeu, atunci cand mai
marii carturari si farisei nu L-au recunoscut.

[Marius22]

În prealabil postat de MariS_

Cum împăcati cerinta "lepădării de sine" cu necesitatea restaurării "chipului Lui Dumnezeu" în noi? Ce presupune
prima cerintă si ce presupune cealaltă? Ce trebuie făcut?

Lepadarea de sine reprezinta contributia noastra la lucrarea de restaurare a chipului lui Dumnezeu din noi. Asa cum un mester iconar indeparteaza cu migala praful si funiniginea de pe o veche icoana, scotand la lumina chipul luminos al sfantului reprezentat, tot asa este si aceasta lucrare a noastra de indepartare a colbului pacatelor prin lepadare de sine. Lucrarea este de fapt o conlucrare. Nu noua ne apartine initiativa si nici stiinta mestesugului, ci ele tin de harul dumnezeiesc. De noi tine sa rostim insa acel "Fie mie dupa Cuvantul Tau!".

Asa putem intelege si cuvintele Sfantul Grigorie de Nissa, potrivit carora "Dumnezeu ne-a facut pe noi insine lucratorii asemanarii noastre cu El".