Lepadarea de sine si chipul Lui Dumnezeu in om.

[glykys]

MariS, vorbe ca vorbe, fapte ne trebuie!

[MariS_]

În prealabil postat de glykys

MariS, vorbe ca vorbe, fapte ne trebuie!

Este adevarat ce spui, glykys draga, ca faptele sunt de baza. Dar
faptele vin din ceea ce gandim, si daca aceasta gandire nu e clara
atunci si faptele pot fi confuze si ne amagim crezand ca facem pe
cele bune. Nu trebuie sa ne speriem sa atingem cutele sufletului, sa
le cunoastem bine, pentru ca in ele ar putea sa stea ascuns calul
troian al celui rau. El trebuie demascat si lepadat cat mai rapid.

[MariS_]

Se pare ca somasema nu e conectata pe forum. Nu-i nimic. Cine
doreste sa vada cele doua imagini, le poate gasi pe threat-ul
Apocalipsa, postul 31.
Voiam sa adaug doar un singur lucru care face mai pe inteles ca
lepadarea de sine si restaurarea chipului se sustin reciproc. Sinele
adevarat al nostru este chiar chipul Lui Dumnezeu in noi. El ne da
unicitatea persoanei, libertatea ei, el contine "ochiul si gura" Lui
Dumnezeu in noi, constiinta. Dar din negrija noastra el este cel
mai adesea acoperit de mizga lipicioasa a altui chip: cel al celui
rau. Acest chip urat, dizgratios este egoismul si egocentrismul
din noi, cel ce acopera ca o scoarta neagra miezul luminos din
sufletul nostru: adevaratul chip si adevaratul sine.
Lepadarea de sine se talcuieste acum ca lepadare de chipul cel
urat, ca sa se descopere chipul cel frumos, de lepadare a calului
troian al celui rau din noi ca sa patrunda duhul Lui Hristos.
Cand batranii rugatori ne invatau ca rugaciunea se spune cu
inima zdrobita, aveau in vedere spargerea acestei cruste care
acopera chipul nostru cel frumos. Si cu ce se spala el cel mai
bine, daca nu cu lacrimi curate din inima noastra.