Exista raiul ,sau o forma a sa, inainte de inviere?

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Demetrius

Nu i-a învățat nimeni viața făcătoare de înviere.

Pentru ca să ne învețe această viețuire a venit Iisus pe Pământ și înaintea Lui s-au ridicat la cer cu trup cu tot Enoh și Ilie; și acestora li s-a aplicat legea Împărăției lui Dumnezeu:

24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.(In5,24)

Ce inteleg eu , si ar putea fi o explicatie, nu stiu daca intentionata din partea ta, este ca pentru Ilie si Enoh si cei ce cred in mod deosebit in Iisus de dupa El, desi traseul ramane acelasi :
viata pamanteasca-> moarte-> viata vesnica in rai inclusiv invierea in trup

putem insa omite pasul intermediar al mortii , nemaifiind important, fiind ca o adormire, odata ce avem promisiunea vietii celei vesnic fericite

Atata vreme cat dincolo primesti viata vesnica si fericita alaturi de Domnul, daca esti vrednic de ea, moarte nu mai e o trecere prin iad , ci doar mutarea in viata vesnic fericita.

[Demetrius]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Ce inteleg eu , si ar putea fi o explicatie, nu stiu daca intentionata din partea ta, este ca pentru Ilie si Enoh si cei ce cred in mod deosebit in Iisus de dupa El, desi traseul ramane acelasi :
viata pamanteasca-> moarte-> viata vesnica in rai inclusiv invierea in trup

putem insa omite pasul intermediar al mortii , nemaifiind important, fiind ca o adormire, odata ce avem promisiunea vietii celei vesnic fericite


Atata vreme cat dincolo primesti viata vesnica si fericita alaturi de Domnul, daca esti vrednic de ea, moarte nu mai e o trecere prin iad , ci doar mutarea in viata vesnic fericita.

Ăsta ar fi traseul foarte general enunțat, însă nu se poate omite pasul intermediar al morții trupului deoarece tocmai adoptarea acesteia (a morții fizice a trupului) creează fericirea veșnică a sufletului. Podul dintre viața acestei lumi și viața veșnică este moartea trupului sau moartea ”iubirii” față de această lume; trupul orbește sufletul și-l asaltează cu dorințe care aduc ”fericirea” în lumea terestră și sufletul are nevoie de muulte alegeri greșite, de probe, până învață să vadă corect și să aleagă în favoarea sufletului și nu a trupului.

6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)

Nimeni nu se mântuie decât dacă ajunge să aleagă precum Hristos.
”Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat, Aleluia!”

Toate viețile oamenilor sunt astfel rânduite încât fiecare primește la timpul potrivit educația corespunzătoare (incluzând înțelepciunea Liberului Arbitru) de a alege succesiv corect și în urma fiecărei alegeri... să zicem precum a deschiderii unei singure uși din 3, în urma căreia i se oferă alegerea corectă a următoarei uși din 3 și, tot așa, Duhul Sfânt, sau ”duhul” acestei lumi, îl va conduce la alegeri tot mai suferinde pentru trup, dar tot mai fericite pentru suflet, astfel că alegerea finală ar însemna fericirea trecerii podului; nimeni nu ajunge în preajma podului fără vrednicia fericirii, fericire care în urma trecerii podului devine veșnică fiindcă nu va mai avea de ales.

[iustin_dumitru]

Da, se pare ca Hristos nu ne-a dat doar Invierea , ci si explicatia si utilitatea mortii.

"Cu moartea poti calca pe moarte"

Si doar prin moartea traita si asumta pe lumea aceasta , ai viata eterna, caci cumva ti-ai epuizat moartea, nu mai are ce sa ceara de la tine.

Totusi ,speranta vietii e si pentru cei morti , sa intelegem aici pe cei morti sufleteste, care nu sunt in stare sa preguste moartea trupului de aici , caci promisiunea ramane in picioare "Cine crede in Mine,chiar daca ar fi murit va trai"

Cum ar fi talharul care in ultima clipa a vietii sale era mort sufleteste, fara posibilitatea indreptarii , dar credinta l-a facut sa indure moarte martirica, nu pentru pacatele sale de dinainte, ci pentru speranta invierii Celui Drept. ( "...cand vei veni in Imparatia Ta")

[Demetrius]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Cum ar fi talharul care in ultima clipa a vietii sale era mort sufleteste, fara posibilitatea indreptarii , dar credinta l-a facut sa indure moarte martirica, nu pentru pacatele sale de dinainte, ci pentru speranta invierii Celui Drept. ( "...cand vei veni in Imparatia Ta")

Tâlharul n-a luat moarte de martir, ci moarte tâlhar, însă în ultima zi s-a pocăit și astfel a înviat sufletește, nu și trupește.

41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.(Lc23,41-42)

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Demetrius

Tâlharul n-a luat moarte de martir, ci moarte tâlhar, însă în ultima zi s-a pocăit și astfel a înviat sufletește, nu și trupește.

41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.(Lc23,41-42)

Da ,stiu ca suna idiot , dar rasplata de martir a luat, ca pe cruce s-a mantuit.
Si apoi sacrificiul care l-a facut cu conceptiile lui anterioare , si revelatia la care a ajuns , sunt asemanatoare pe undeva.
Era in contextul mortii de care vorbeai, inca din timpul vietii