|
|
|
|
|
|
|
#1
04.12.2014, 11:35:45
|
||||
|
||||
Corect ce zice IC mai sus. Sub alte cuvinte am zis si eu tot mai sus.
Insa din ce ai tot completat Fallen mai sus eu zic ca la tine problema este urmatoarea: Faci lucrurile foarte foarte repede si pe graba. De aici si agitatia imensa, consumul fizic si psihic imens. Ce iti recomand ? In loc sa lucrezi la 110%, lucreaza si tu la 90%. Si vei avea si mintea mai adunata, si tu vei fi mai linistita. Toate lucrurile pe care le faci, fa-le cu calm, liniste, in pace. Aici este greseala ta, si asta trebuie sa corectezi. Daca o masina o conduci la 150kmh nu mai vezi nimic si esti si agitat si te consuma. Daca o conduci la 100kmh atunci ai ocazia sa vezi ce e in jurul tau, si vei fi si mai linistit. Cam asa e si cu viata. 
|
|
#2
04.12.2014, 14:45:20
|
|||
|
|||
|
Pe graba ? Nu prea as zice...dar acum ce sa fac si eu, oamenii se grabesc si ei, nu pot sa le fac programare ca la stomatolog, sa le zic sa intre perand, cate unul, ceilalti sa vina mai tarziu cand o sa fiu mai libera, ca doar mai au si ei alte treburi, de furnizori ce sa mai zic, ei si mai mult sunt indreptatiti sa se grabeasca...drept pt care la anumite ore se bulucesc cu totii pe capul meu, mai se iau si la cearta daca cineva, vreun client, e mai nehotarat, mai incet la minte, sau are de pus intrebari....dupa care se linistesc cu totii, pe seara nu mai vine nimeni, insa eu trebuie sa stau pana la ora inchiderii...si apoi, fireste, nu mai gasesc pe nimeni daca am si eu nevoie, toti sunt pe picior de plecare, si duhovnicul, cand il caut, si dentistul cand am avut nevoie...dimineata inainte de program, cand am mai avut nevoie la vreun doctor, iar am picat intr-un moment nepotrivit, si mi se pare absolut firesc, nici mie nu mi-ar conveni nici sa ma ia pacientul ca din oala, la prima ora, si sa mai se si grabeasca, nici sa ma intoarca din drum la ora plecarii
 ...V-am spus cum a decurs ultima mea vizita la medic? Ca-n bancuri :). Eu imi faceam probleme ca am prea multe sa ii spun, doar ca nu-mi facusem lista, ca la duhovnic, si mi-era frica ca o sa uit sau nu o sa apuc sa i le spun pe toate cate ma dor, si cand colo, ce sa vezi, dansul era pe picior de plecare ( la raport, nu acasa, era 8,30 dim, iar eu la 9 trebuia sa deschid la mine), nici nu stiu daca am apucat sa ne salutam, doar mi-a scris colega d-lui reteta ( simpla, nu din cea oficiala), cu un medicament care imi era pe terminate, si mi-a zis ca daca e vreo problema, sa revin daca e cazul...si am plecat bucuroasa ca s-a terminat repede... Oricum, e un aspect care ma cam deranjeaza si la doctori, si la psihologi, si chiar la preoti, ca la un moment dat, poate ca se grabesc si dansii, nu stiu, nu te mai lasa sa vorbesti tu, sa termini tot ce ai de spus, si incep dansii sa iti tina discursuri, " predici", etc, nu fara rost, desigur, dar te pot deturna de la ce ai mai fi avut de spus...eu acum inteleg ca daca vii cu mai multe " issues", trebuie tratate pe rand, fiecare in parte, nu ti se poate da un raspuns pt toate, dar cand urmatoarea sedinta e peste o luna sau peste 6... ce facem, tratam acum durerea de dinti, si luna viitoare pe cea de cap? Nu trebuie sa primesti cat mai multe informatii, ca sa iti faci o imagine de ansamblu, sa pui un diagnostic corect si complet? Nu veneau si la mine cu " ii curge o ureche", ca sa aflu, ulterior, ca de fapt are si cancer, si diabet, si ...mai stiu eu ce, e cu un picior in groapa...cati nu vin si la mine cu " rezultatul final": imi mor pasarile...trebuie sa trag de ei sa aflu ce se intampla inainte sa moara, nu ??? Ca dupa aia..ce rost mai are ? Ideea e ca daca nu aflu toate detaliile problemei, ma grabesc sa trag concluzii pripite, in functie de datele pe care le am...( le curg ochii, sau urechile). Dar acum, ce sa faci daca omul se grabeste si nu are timp de povesti? El vrea un remediu pt ce il deranjeaza in acel moment particular. Nu il intereseaza ca s-ar putea sa aiba o infectie sistemica, poate chiar o epidemie..sau o alta suferinta grava ( unii te si injura daca mentionezi o asemenea posibilitate, cand ei cred si spera ca e doar un fleac... am avut un client care a pierdut un animal de vreo 3-4 mii euro, pt ca nu a considerat necesar sa mai dea bani pe o ecografie ( si pe benzina !) pentru o " simpla scurgere"...dar in fine, se pare ca treaba mea nu e sa fac ce trebuie, ci ce vrea clientul...pe banii lui el comanda ...In fine, se pare ca acum, spre exemplu, am prea mult timp si sunt prea relaxata... Poate e timpul sa ma intorc la treaba, ca daca le aman, se aduna si mai incolo nu se stie ce-o mai fii.. Ma iertati!
|
|
#3
04.12.2014, 16:24:46
|
|||
|
|||
|
Pana la urma se pare ca nu am un serviciu chiar asa solicitant, per ansamblu, fizic si psihic. Doar ca uneori ma plictisesc, mi-e urat, ma enerveaza prostia omeneasca si toate celelalte atribute ale speciei ( se zice ca trebuie sa Il vedem pe Dumnezeu in oameni, dar eu chiar nu reusesc, de multe ori ai zice exact opusul, ca-i trimite Dracu sa ne tulbure
), mi-e urat ca am intrat intr-o rutina ( servici-acasa si retur), dar, in rest, nu imi impune niste standarde de autoperfectionare profesionala propriuzisa din contra daca as fi frumoasa si proasta cred ca ar fi perfect, atata doar ca frumoasa nu se mai poate, d la o varsta, restul insa se poate rezolva in timp :D), ceea ce pe de o parte e rau, pe termen lung, nsa pe moment, e bine, si e pe pkacul meu pt ca imi da timp de reflectii...ceea ce iarasi, nu stiu dc e rau sau bine....poate ar i mai bine sa nu am acest ragaz si sa fiu solicitata fizic pana cad lata, sa nu am timp sa ma gandesc la nimic, timpul sa treaca, banii sa se stranga, si sa ajungem mai repede, pe nesimtite, la o noua etapa a vietii......Acum eu as vrea,daca se poate, sa mai continui sa rezist asa, o vreme, cat mai rezista si magazinul, macar pana reusim sa ne luam casa, si poate mai incercam si ne ajuta si Dumnezeu sa avem un copil, si atunci o sa iau si eu o binemeritata pauza, apoi o iau de la inceput, dar mai usor, sa ma pot ocupa si de familie...( desi al meu considera ca el merita o pauza mai mult dcat mine, ca el a muncit mai mult...in fine, atunci sa creasca el copilul, daca crede ca poate :D)... Pana la urma, bune sau rele, chiar daca ma exaspereaza uneori, e serviciul meu si nu vreau sa-l pierd ; la fel si barbatul :D ( acum daca aveam si un copil tampit, care ma dezamagea, tot al meu era si l-as fi iubit, nu ?)
|
|
#4
04.12.2014, 21:23:00
|
|||
|
|||
|
Citat:
Mereu sunt pus si eu in ofsaid cand ma grabesc sa dau sfaturi , si constat ca celalalt e infinit mai complex decat incerc sa l reduc eu la un diagnostic Totusi ,o chestie cred ca ar trebui sa o corectezi , nu mai vorbi urat de ceilalti : Ca sunt prosti , ca sunt trimisi de dracu ,ca sunt agasanti . Nu castigi nimic daca vorbesti asa ,si in plus te indepartezi si de Dumnezeu . Caci Dumnezeu pune pe acelasi plan iubirea de oameni cu iubirea de Dumnezeu. Cu umorul cu care te privesti pe tine ,macar cu umorul acesta, priveste-i si pe ei . Cu tine ai voie sa te joci cum vrei , dar cu ceilalti nu ,pentru ca in fiecare om care iti intra in magazin este Hristos. El nu se va supara pe tine,asa cum nu s-a suparat pe Petru . Dar tu ,dispretuindu-i pe acesti micuti si enervant de rugatori ,pierzi sansa de a il vedea pe EL ,in fiecare semen al tau .
|
|
|
Mod hibrid