Meditatii

[Eugen7]

În prealabil postat de ucenic

Daca Sf.Ap.Toma a fost necredincios atunci ceilalti ucenici au fost cu mult mai mult decat el. De ce? Pentru ca acestora le-a marturisit Maria despre invierea Domnului, intocmai cum Domnul le spusese mai inainte, si n-au crezut marturia ei. Apoi, pe cand erau in camera incuiata le apare insusi Domnul in trup iar ei credeau ca este o naluca. Toma nu a fost la nici una din aceste marturii. Atunci cine a fost necredincios, Toma sau ceilalti ucenici?
Biblia spune deslusit ca la invitatia Domnului de a pune mana in coasta Sa pentru a se lamuri, Sf.Ap.Toma nu L-a atins ci a marturisit ca nimeni altul: "Domnul meu si Dumnezeul meu!"

Asa este, Sfantul Toma nu a fost mai necredincios decat celalti Apostoli. Putem spune ca el a fost mai curajos, caci in timp ce ceilati Apostoli erau in casa ascunsi cu usile incuiate "de frica iudeilor" el era pe strada, gata sa infrunte consecintele recunoasterii lui ca ucenic al lui Hristos.

Domnul insusi cand s-a aratat ucenicilor sai dupa inviere, cand Toma lipsea a zis "Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. 40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.41. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? " (Luca 21)
In acest caz Sfanta Scriptura spune clar ca Sfintii Apostoli nu au crezut nici cand au vazut semnele ranilor vindecate... nici dupa ce poate l-au pipait. Abia dupa ce Domnul a mancat in fata lor au crezut!
Lui Toma i s-a adresat acelasi indemn el EL a crezut ca urmare a primei incredintari, caci Domnul nu a mai fost nevoit sa manance si in fata lui asa cum a facut

Femeile mirosnosite, ce au venit la mormant in ziua dumincii (ziua a opta, ziua bucuriei invierii, ziua cea prezisa in psalmul 117 "aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram intru ea. De la Domnul s-a facut aceasta") nu au fost mai credincioase in invierea Domnului decat Sfantii Apostoli.

Intocmai ca si Apostolii ele credeau ca Hristos e mort, drept dovada s-au dus sa unga trupul cu miresme dupa legea iudaica a mortilor... totusi ele aveau credinta in Dumnezeu caci nu s-au gandit cum vor da la o parte piatra de la intrara in mormat ca sa poata intra.
De ce s-au dus doar femei nu si barbati? De ce langa crucea Mantuitorului au fost doar femei si un Sfantul Ioan? Au fost ei mai curajosi sau mai credinciosi decat ceilalti?! Nicidecum. Legea vremii (responsabilitatea juridica) se aplica doar barbatilor adulti, nu si femeilor si copiilor, de aceea femeilor si Sfantului Ioan li s-a ingaduit (atat de ostasii romani cat si de autoritatile religioase iudaice) sa stea langa crucea Mantuitorului. De aceea femeile mironosite au indraznit sa mearga la mormant... nu ca ele au fost mai credincioase in invierea Domnului sau mai curajoase.

[Eugen7]

În prealabil postat de delia31

Mie nu mi-e prea clar. Din celalalt topic pe care l-ati deschis, cel despre trasaturile trupurilor inviate, reiese ca latura materiala a omului va fi deplin covarsita de duh. Nu e o antinomie ca un trup pnevmatizat sa mai sangereze si dupa uluitoarea metamorfoza pe care o provoaca Invierea?
Inteleg ca ranile inca mai pot fi sesizate, dar sa mai si sangereze?

Bineinteles ca nu.

Este o discutie delicata ce poate usor devia... facand evident bucurie celui rau ce vrea dezbinare si moartea omului.

Trupurile inviate sunt pnevmatizate "caci la inviere vor fi toti ca ingerii din ceruri" (Marcu 12,25).

Hristos Iisus, Domnul si Dumnezel nostru a inviat din morti cu trupul pe care il avea luat din Maica Domnului, Pururea Fecioara Maria si cu care a patimit, insa dupa inviere trupul este pnevmatizat (induhovnicit) nu mai are nevoie de nutritie, odihna etc.

Domnul a mancat dupa inviere (Luca 21) nu pentru ca trupul sau mai avea nevoie de nutritie, ci pentru a-i incredinta pe ucenici ca a inviat in trup (caci doar trupul se poate nutri cu mancare, sufletul nu).
Evident ca din acest trupul inviat al Domnului nu lipseste sangele, insa de aici si pana la a cugeta ca ranile nu ii erau vindecate si din ele curgea sangele... e un drum lung, ce poate usor duce la gandul de imperfectiune si durere, ceea ce ar constitui doar bucuria celui rau.

Consider ca trebuie sa dam dovada de pietate rationala, duhovniceasca, intrucat in bucuria invierii Domnului nu este nici o urma de durere. (Trupul inviat al Domnului nu mai este tinut de afecte, implicit nu mai cunoaste durerea, mai bine zis durerea nu se mai poate atinge de EL). Desigur ca semnele ranilor videcate (de inviere) exista, insa retinem ca doar semnul ranii trecute si vindecate este, nu si insasi rana.

Sfantul Toma a spus "Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui... " (Ioan 20), nu a spus "rana" ci "semn" al ranii vindecate.
Consider ca nu are rost sa mai lungim mult cuvantul...

[costel]

Cel mai bine este sa evitam speculatiile. Trupul Domnul dupa Inviere nu mai este asemanator trupului nostru. Asa ca nu vad importanta afirmatiei ca Trupul Domnului dupa Inviere este lipsit sau nu de sange. Daca Domnul a mancat dupa Inviere, desi trupul Sau nu mai cerea acest lucru, cu siguranta daca dorea sa iasa din trupul Sau sange si dupa Inviere, acest lucru era posibil.

Relevant nu e daca stim cum era trupul Domnului cu sange sau fara, dupa Invierea Sa, ci prefacerea noastra. Nu simpla cunoastere aduce mostenirea raiului, ci asemanarea noastra cu El.

[Eugen7]

În prealabil postat de costel

Cel mai bine este sa evitam speculatiile. Trupul Domnul dupa Inviere nu mai este asemanator trupului nostru.

Corect. Trupul dupa inviere este pnevmatizat.

În prealabil postat de costel

Asa ca nu vad importanta afirmatiei ca Trupul Domnului dupa Inviere este lipsit sau nu de sange.

Consider acest sofism inoportun.

În prealabil postat de costel

Nu simpla cunoastere aduce mostenirea raiului, ci asemanarea noastra cu El.

Asa este.