Momentele de pustiire

[Marius22]

În prealabil postat de Raoul

Dormit? Eu dorm si 2 sau 3 ore pe noapte,de cele mai multe ori extrem de putin. Dupa ce ca o viata am,si pe asta o dorm? Cand oi muri nu oi dormi destul??

Cred ca in toate avem nevoie de echilibru si dreapta masura. Iata un articol de folos cu privire la acest subiect: Somnul, un dar al lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Am constatat ca astfel de momente sunt prilejuite mai ales de starile de oboseala accentuata. De obicei, dupa context, ma plimb prin parc (cadru natural), caut linistea unei biserici, sau, pur si simplu, dorm.

Sa nu uitam de terapia prin muzica , este extrem de eficace !

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de cristiboss56

Sa nu uitam de terapia prin muzica , este extrem de eficace !

Si nu orice muzica! Eu am constatat ca ma ajuta la incarcarea bateriilor o cantare bisericeasca. Te plimbi prin parc, tu singur cu Dumnezeu, iei o gura de aer si fredonezi o cantare. Doua dintre preferatele mele :-) scurte, frumoase, inaltatoare:
http://www.youtube.com/watch?v=vOTh1...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=dMP3of8UTvE - prima parte a cantarii

[ralucamaria]

eu am observat ca momente mai aiurea ,in sensul ca parca te simti cumva indispus nu de pustiire asa cum scrii tu, mai am doar cand nu-mi fac cu regularitate canonul de rugaciune in rest munca multa si nu prea ai timp de momente urate. si priveste in jur cat de fericite sunt pasarile, sau animalele in general, priveste natura sa vezi maretia Lui Dumnezeu peste tot si... multumeste Lui Dumnezeu pentru toate. teoretic daca te spovedesti corect nu ar trebui sa apara astfel de momente Doamne ajuta!

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

Ce faceți atunci când simțiți începutul ăla de disperare și nu puteți să vă rugați, nu puteți să vă ocupați cu activități ce presupun efort intelectual ? (citit, studiat etc.)...mă refer la momentele alea când te ții cu dinții să nu cazi. Eu de regulă am o activitate foarte haotică în acele clipe care se rezumă propriu-zis la a aștepta să treacă criza. Înainte mai încercam să caut compania unuia sau a altuia în astfel de momente, dar am observat că iese nasol așa încât acum strategia se rezumă doar la așteptare. Vroiam să văd dacă aflu pe aci vre-un obicei mai ziditor. Amintesc că de rugăciune sau lectura celor sfinte nu se pune problema în momentele respective.

Rabdare. Aceasta este cheia: rabdarea.
Nu luati nici o decizie pentru suflet in aceste momente. Chiar daca imboldul va impinge spre a lua decizii radicale pentru sufletul dvs, sa nu o faceti. Ci doar sa stati cu rabdare sa depasiti momentul.
Faceti doar ceea ce va linisteste si va alina: un film, o plimbare, pictura, fotografie, arta.
Sa repetati de fiecare data cand va amintiti rugaciuni scurte: Doamne ajuta-ma, sau Doamne fii cu mine, Doamne miuieste-ma, Doamne iarta-ma. Acestea vor echivala cat canonul sau rugaciunile pe care le-ati fi citit. ma plimb, imi amintesc Doamne iarta-ma, lucrez imi amintesc, Doamne ajuta-ma.
nadejdea. Sa asteptati cu rabdare si nadejde in Domnul ca toate vor trece.
Mergeti in plimbari la biserica, si in afara slujbelor, va plimbati , intrati, stati un pic in interior, incercand sa linistiti cugetul iesiti , va plimbati, linistit.
Este important sa constientizati ca toata lumea cade, se ridica, continua.
bucurati-va ca traiti si aveti vreme sa va ridicati si sa continuati. priviti cu mintea, cu nadejde spre clipa cand va veti ridica si veti continua lupta.
insasi faptul ca traiti este un moment de bucurie. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

[Hartford]

În prealabil postat de dobrin7m

Rabdare. Aceasta este cheia: rabdarea.
Nu luati nici o decizie pentru suflet in aceste momente. Chiar daca imboldul va impinge spre a lua decizii radicale pentru sufletul dvs, sa nu o faceti. Ci doar sa stati cu rabdare sa depasiti momentul.
Faceti doar ceea ce va linisteste si va alina: un film, o plimbare, pictura, fotografie, arta.
Sa repetati de fiecare data cand va amintiti rugaciuni scurte: Doamne ajuta-ma, sau Doamne fii cu mine, Doamne miuieste-ma, Doamne iarta-ma. Acestea vor echivala cat canonul sau rugaciunile pe care le-ati fi citit. ma plimb, imi amintesc Doamne iarta-ma, lucrez imi amintesc, Doamne ajuta-ma.
nadejdea. Sa asteptati cu rabdare si nadejde in Domnul ca toate vor trece.
Mergeti in plimbari la biserica, si in afara slujbelor, va plimbati , intrati, stati un pic in interior, incercand sa linistiti cugetul iesiti , va plimbati, linistit.
Este important sa constientizati ca toata lumea cade, se ridica, continua.
bucurati-va ca traiti si aveti vreme sa va ridicati si sa continuati. priviti cu mintea, cu nadejde spre clipa cand va veti ridica si veti continua lupta.
insasi faptul ca traiti este un moment de bucurie. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Of si noi astia care sintem mai mult in masini cum sa ne reculegem?

[Yasmina]

În prealabil postat de Hartford

Of si noi astia care sintem mai mult in masini cum sa ne reculegem?

Cu o plimbare printre strazi,prin cartier cu picioarele sau cu bicicleta.
Ar mai fi si hikingul la sfarsit de saptamana in parcuri special amenajate pt asta.
Eu evit masina in drumurile scurte daca vremea o permite.

Imi aduc aminte din Romania,ca oricat de suparata,stresata sau obosita ma intorceam de la serviciu cand imi scoteam afara cainele bucuria acestuia ma molipsea si pe mine.La fel si cand imi scoteam verisoarele mai mici sa se joace prin zapada.Sau orice alta activitate care presupune insotirea unei alte fiinte;cu regret am constatat ca singuratatea ma prostdispune,ma melancolizeaza,ma inactiveaza pana la lenevire dubioasa.Pt a scapa de aceste stari eu trebuie sa fiu in contact cu alte fiinte vii :)

[Hartford]

În prealabil postat de Yasmina

Cu o plimbare printre strazi,prin cartier cu picioarele sau cu bicicleta.
Ar mai fi si hikingul la sfarsit de saptamana in parcuri special amenajate pt asta.
Eu evit masina in drumurile scurte daca vremea o permite.

Imi aduc aminte din Romania,ca oricat de suparata,stresata sau obosita ma intorceam de la serviciu cand imi scoteam afara cainele bucuria acestuia ma molipsea si pe mine.La fel si cand imi scoteam verisoarele mai mici sa se joace prin zapada.Sau orice alta activitate care presupune insotirea unei alte fiinte;cu regret am constatat ca singuratatea ma prostdispune,ma melancolizeaza,ma inactiveaza pana la lenevire dubioasa.Pt a scapa de aceste stari eu trebuie sa fiu in contact cu alte fiinte vii :)

Eh da vara mai merg si eu pe jos prin zona mea, mai cu catelul mai fara el, dar cum tara asta este asa de imprastiata nu prea poti merge pe jos pe unele locuri nici nu este trotuar,eu stau mai la tara,cu bicicleta nu stiu sa merg

Mesajul Apostolului, asa cum bietul de mine inteleg, este acesta:

"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu"

sunt 5 cuvinte, fratilor

Fara temeiul acesta nici zece mii de cuvinte nici chiar miliardele vorbelor noastre nu inseamna nimic.
Duc nicaieri.
Altfel spus: suntem in afara mantuirii. Pe langa aratura.

Temeiul, asadar, si girul este marturisirea Dumnezeirii lui Iisus Hristos.
Miezul viu al credintei noastre ortodoxe. Culminatia vietii: dogma.

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de VladCat

Ce faceți atunci când simțiți începutul ăla de disperare și nu puteți să vă rugați, nu puteți să vă ocupați cu activități ce presupun efort intelectual ? (citit, studiat etc.)...mă refer la momentele alea când te ții cu dinții să nu cazi. Eu de regulă am o activitate foarte haotică în acele clipe care se rezumă propriu-zis la a aștepta să treacă criza. Înainte mai încercam să caut compania unuia sau a altuia în astfel de momente, dar am observat că iese nasol așa încât acum strategia se rezumă doar la așteptare. Vroiam să văd dacă aflu pe aci vre-un obicei mai ziditor. Amintesc că de rugăciune sau lectura celor sfinte nu se pune problema în momentele respective.

Cred ca trebuie in primul rand sa constientizam starea de parasire ce o suferim. Aceasta stare poate fi data ca si invatatura, pentru a vedea diferenta intre a-L avea pe Domnul si a nu-L avea, a trai cu Domnul alaturi si a fi departe de El; ca si invatatura pentru a ne da seama de neputinta proprie si a tanjii dupa Domnul, si aflandu-L dinnou sa tinem mai cu putere de El sa nu mai plece, sa fim mai atenti la faptele noastre. Intr-un cuvant experienta a harului.
Ce trebuie facut? Daca nu putem face, macar o faramita, din cate a facut Sf Siluan de exemplu, si nu numai, in astfel de stari, adica sa-L rugam pe Domnul cu lacrimi sa nu ne lase, sa se intoarca, macar sa stam ingenunchiati inaintea Lui fara sa spunem nimic, si chiar si fara nici lacrimi sa avem (invatatura citita, insa nu as putea spune la care Sf Parinte). Sa stam acolo, inaintea Lui si sa-i spunem macar atat:'vezi-ma Doamne'.