Despre icoane

În prealabil postat de Claudiu_Zel

uniunea noastra prin dragoste ( prietenie ), nu va trece neobservata de Domnul

Lasa simbolurile dumnezeesti sa treaca mai intai prin simturile omenesti: vazul ( icoane ), auzul ( cantari ), pipait ( ziduri ), gust ( painea si vinul ), miros ( tamaie ). Vei vedea ca atunci toate aceste simboluri vor lua o forma corecta si ordonata in inima ta

Ma duc pe mana acelor batranei care cu intelepciunea lor au coplesit orice minte iluminata.

daca suntem toti egali in fata lui Dumnezeu, e nebunie sa ma cred eu superior si sa cred ca posibilitatea mea de a putea atinge o meditatie launtrica se datoreaza propriilor mele puteri si ca nu am nevoie de aceste ''ferestre lumesti''.

cautati in smerenie raspunsurile

Claudiu, eu unul simt folos de la cum ai zis mai sus. Iti multumesc! :)

În prealabil postat de LapetiteMoc

O discutie recenta cu un preot ortodox grec m-a lamurit in privinta plasarii icoanelor : niciodata in camera in care dormi. Doar la bucatarie si in camera unde se serveste masa.

Valeu!
Cum asa, frate? ...

[moldoveanu]

În prealabil postat de ioan cezar

Valeu!
Cum asa, frate? ...

Mai exista un topic pe aceasta tema. Unii spuneau ca nu e bine nici sa te dezbraci sau sa ai activitati pe-dezbracate in fata icoanelor. S-ar putea sa aiba dreptate. Eu unul nu ma simt prea confortabil. Partea proasta e ca intr-o garsoniera mica cu o bucatarie de 1.80X1.50 nu prea stau sau nici macar nu ajung in bucatarie in unele zile. Unicul loc viabil ramane un spatiu in camera cu patul, in etajera, unde pun icoanele, Biblia, candela etc
Acuma... Dumnezeu cu mila!

[George.m]

În prealabil postat de LapetiteMoc

O discutie recenta cu un preot ortodox grec m-a lamurit in privinta plasarii icoanelor : niciodata in camera in care dormi. Doar la bucatarie si in camera unde se serveste masa.

Nu impartasesc acest punct de vedere. Daca in camera in care dormim nu savarsim fapte necuviincioase, neplacute lui Dumnezeu, ci vietuim in conformitate cu voia Sa, ce motive am avea sa gandim ca n-ar fi bine sa asezam si acolo icoane?
Mi-au placut cuvintele Parintelui Arhimandrit Athanasie Mytilineos:

"Adesea le sugerez proaspetilor casatoriti si tuturor cuplurilor sa aiba scris deaupra patului, in dormitor, stihul Sfantului Apostol Pavel despre adevarata dragoste Dragostea nu se poarta cu necuviinta (1 Corinteni, 13, 5). Ingaduiti-mi sa va talcuiesc acest cuvant rostit in bogata limba greceasca: dragostea nu face lucruri urate! Iar lucrurile urate sunt comportamentele perverse si nefiresti - din pricina lor multi oameni ma intreaba: Putem tine icoane in dormitor?

Socotiti ca Hristos, Maica Domnului, Sfintii nu va vor vedea daca asezati icoanele pe peretele exterior, in afara dormitorului, in camera alaturata? Nu-i asta clasicul comportament de strut, cand strutul isi ascunde capul in nisip si crede ca atunci nu-l mai vede nimeni? Cand oare vom inceta sa mai gandim asa?"

[Man Teo]

Dumnezeu nu se vede cu ochii omului, in culoare.
Duhul Sfant nu se aude cu urechile omului in sunete.
Fiul nu se atinge cu mana omului, pe lemne sau pietre.

Copiii nu inteleg de ce batranului ii trebuiesc ochelari ca sa vada mai bine, ii trebuiesc strigari ca sa auda sau sa atinga ca sa i-si aminteasca...dar ei, copii, inteleg cel mai bine ce sunt icoanele...

Cei ce nu-L vor simti pe Dumnezeu prin Fiul, cu sufletul, in prima porunca,
Si i-si termina cautarea in rutina chipurilor, taie porunca a doua,
Si striga la desertul din porunca a treia.
Ziua a saptea este ziua cautarii; numele ei nu este nume, dar este cuvant, este ziua in care dupa ce omul simte pamantul si cerurile si le aude cu doi ochi de apa, gustand din viata cu doua urechi infometate, se odihneste in rugaciune intotdeauna cu Dumnezeu...

Dumnezeu a creat omul iar omul atunci sa implineasca voia Lui, sa nu nu arate acolo si acolo pe Cel ce a creat, a murit si a inviat; sa nu-L arate nici pe lemne colorate si nici printre vanturi zgomotoase, caci acolo este moartea pentru om.
Lumina cuvantului sa o dea mai departe...

Oare Fiul nu arata omului si copiilor unde este biserica si unde este El?

Unde-L gasea pe Dumnezeu cand era copil in trup, in templul lumii sau in casa tatalui?
Dar cand multimea bisericii lumii Il copleseste, la care biserica se duce Fiul si se roaga?
Unde, in ce biserica predica ultima data?

La om e invers pentru ca el tinde sa creeze nu sa implineasca, prima data ia cuvantul de la lume si apoi intra cu cuvantul in lume;
pe cand Fiul este cuvantul; iese in lume cu trupul dar e a Lui Dumnezeu!

Biserica adevarata este acolo unde totul e inconjurat de creatia Dumnezeului, nu a omului!
Dar crestinul cu numele lui, vede biserica cu numele ei la un deget distanta, si crede ca a gasit-o.

Cine dintre capii bisericii tin astazi cuvantari in aer liber si departe de orasul lor?

Si daca nu tin, de ce se tem mai mult? De apa, soare, pamant sau de ceruri?
Sau de lipsa cartilor, a geamurilor frumos colorate, a scaunelor si a icoanelor?
De judecata oamenilor sau a Lui Dumnezeu?

Cum arata un preot, pastor sau parinte in straie modeste si cu numele lui doar?
Cum ar arata un luptator fara sulite, armura, bocanci si steag?
Dar o biserica fara icoane si pian?

Inofensive sunt toate venite din Domnul...dar de dorit sa fie cucerite cu materialisme!
Inofensiv e si Dumnezeu...e de dorit sa fie cucerit de o biserica sau alta, spre moartea caramizilor ei!

Inofensiv e si Fiul...dar vindecator de inofensiv!

[catalin2]

Despre inchinare la cei sfinti avem nenumarate exemple in Sfanta Scriptura.
Arhanghelul Mihail (din cate stiu adventistii cred ca e Iisus), Josua 5
"13.Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: "De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?"
14.Iar acela a răspuns: "Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!" Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: "Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?"

"a ingenunchiat inaintea lui Ilie si s-a rugat lui si a grait catre el si a zis: Omule al lui Dumnezeu, cauta cu ochi milostivi la sufletul meu si la sufletul acestor cincizeci de robi ai tai!” (IV Regi, 1, 13).
“…feciorii proorocilor cei din Ierihon… au venit inaintea lui Elisei si s-au inchinat lui pana la pamant” (IV Regi, 2, 15).
Si iarasi: “Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Daniel” (Dan., 2, 46). Si iarasi, vedem ca Valaam “plecandu-se cu fata sa s-a inchinat…” ingerului Domnului (Num., 22, 31). ingerii au primit inchinaciunea de la Lot (Fac., 19, 1). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Manoe si femeia lui care i s-au inchinat pana la pamant, iar ingerul Domnului s-a inaltat ca para focului de pe jertfelnic (Jud., 13, 18-21). Ingerul Domnului a primit inchinarea de la David si de la batranii poporului (I Par., 21, 16-18). Ingerul Domnului a primit inchinaciunea de la Daniel proorocul (Dan., 8, 11; 10, 9-15).

[spre_rasarit]

Exact, pentru ca Mihail nu e considerat ca Dumnezeu, inchinarea nu e idolatrie. Cuvantul inchinare aici are sensul de a arata respect.

[Nectarie Nicolae]

http://biserica.org/Publicatii/2001/NoX/03_index.html
Sunt sigura ca o intrebare corect pusa in cautarea adevarului iti aduce raspunsul cautat. De altfel, toate scrierile sfintilor parinti sunt pline de raspunsuri la acesta intrebare.

Citat din acest link:

,,O icoana este o imagine (de obicei bi-dimensionala) reprezentând pe Hristos, sfinti, îngeri, evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria bisericii.
Icoanele ne ridica mintile de la cele pamântesti la cele ceresti. Sf. Ioan Damaschinul a scris, "prin icoane vizibile suntem condusi la contemplarea a ceea ce este divin si spiritual". Prin pastrarea memoriei celor pictati în icoane, suntem inspirati sa-i imitam. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-395) povestea cum nu putea trece pe langa o icoana cu Avraam care-l jertfea pe Isaac "fara sa verse lacrimi". Într-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al Saptelea Sinod Ecumenic, "Daca unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit si i-a produs lacrimi, cu atat mai mult ea va aduce cainta si-i va face bine celui simplu si needucat".
Crestinii se roaga în prezenta icoanelor (asa cum evreii se rugau în prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane
Crestinii ortodocsi nu se închina la icoane în sensul în care cuvântul închinare este folosit în limba moderna.
Crestinii ortodocsi venereaza icoanele, ceea ce înseamna ca le respecta pentru ca sunt obiecte sfinte si pentru ca respecta pe cei pe care îi reprezinta. Nu ne închinam icoanelor asa cum nu ne închinam steagului tarii. Respectul fata de steag reprezinta aceaasi atitudine ca si fata de icoane, un fel de venerare. Asa cum nu veneram lemnul sau vopseaua, ci persoana pictata în icoana, tot asa patriotii nu venereaza tesatura si culorile, ci tara reprezentata de steag.
Evreii întelegeau diferenta dintre venerare si închinare (adorare). Un evreu pios isi saruta salul de rugaciune înainte sa si-l puna si saruta Tora înainte sa o citeasca în sinagoga. Cu siguranta Iisus a facut la fel, înainte sa citeasca Scriptura în sinagoga.Primii crestini au înteles si ei aceasta distinctie. În Martirajulul lui Polycarp (care a fost un ucenic al Sfantului Apostol Ioan, si al carui martiraj a fost descris de credinciosii bisericii lui, care au fost martori), ni se spune cum unii au cautat sa-l influenteze pe magistratul roman sa nu le dea voie sa ia trupul Sfantului Martir



Icoana este o reprezentare în picturã a persoanei pe care o cuprinde icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a diferitilor sfinti pe care îi cinsteste Biserica, deci este o aducere în constiinta credinciosilor, prin mijloacele picturii, a persoanei cãtre care ne este cinstirea. Trebuie de precizat de la început si pentru totdeauna, cã noi nu cinstim icoana ca obiect, ci cinstim icoana ca reprezentare, sau nu cinstim propriu-zis icoana, ci cinstim pe cel pe care îl prezintã icoana. Fãrã îndoialã cã nu se poate face abstractie si de icoanã ca obiect, dar noi când zicem cã suntem cinstitori de icoane, ne gândim întotdeauna la cei pe care îi reprezintã icoanele, nu ne gândim la icoana în sine. Cinstim o icoanã, cinstim icoana Mântuitorului, cinstim icoana Maicii Domnului si asa mai departe. Icoana este si un mijloc de legãturã între persoana pe care o prezintã icoana si între credinciosul care stã în fata icoanei cu cinstire, deci icoana nu este realitate în sine, ci ultima realitate este persoana reprezentatã pe icoanã, iar icoana este prima realitate care ne duce la persoana reprezentatã pe icoanã. De pildã, când ne adresãm Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca cinstitori ai chipului sãu spunem, vorbind cu Mântuitorul: „Preacuratului Tãu chip ne închinãm Bunule, cerând iertare pentru greselile noastre, Hristoase Dumnezeule", deci avem în vedere chipul Mântuitorului, dar vorbim nu cu chipul Mântuitorului ci cu Mântuitorul Însusi despre chipul Lui. Asa trebuie gândite lucrurile în legãturã cu icoanele, indiferent pe cine reprezintã icoana respectivã. Icoanele ne ridica mintile de la cele pamântesti la cele ceresti. Sf. Ioan Damaschinul a scris, "prin icoane vizibile suntem condusi la contemplarea a ceea ce este divin si spiritual". Icoana este fereastra catre cer spune Sfantul Ioan Damaschin. Se spune ca ceea ce Evanghelia invata prin cuvant, icoana vesteste prin imagine. Regasim in icoane toata istoria mantuirii, precum si marturia concreta a sfinteniei, la care suntem, cu totii, chemati.

Cultul icoanelor

Inchinarea la sfintele icoane ale Mintuitorului, Maicii Domnului, ingerilor si sfintilor este o invatatura de baza a Bisericii Ortodoxe. Astfel sfintele icoane reprezentind pe Mintuitorul au la baza dogma intruparii Fiului lui Dumnezeu. Icoana reprezentind pe Mintuitorul Iisus Hristos este o marturie a faptului ca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat cu adevarat.

Este adevarat ca “pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata” (Ioana 1, 18), dar asa cum explica in continuare Cuvintele Sfintei Scripturi: “Fiul cel Unul-Nascut, care este in sinul Tatalui acela L-a facut cunoscut”. Pe Dumnezeu-Tatal L-a facut cunoscut Fiul Sau prin intruparea Sa. In raspunsul dat de Mintuitorul la rugamintea lui Filip “Doamne arata-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns”, El precizeaza: “De atita vreme sint cu voi si nu M-ai cunoscut Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14, 9). Intruparea Domnului, asadar, ne-a dat dreptul sa-L pictam in icoane, fara ca aceasta sa insemneze ca despartim trupul Sau de dumnezeirea Sa, pentru ca icoana ortodoxa nu-L infatiseaza numai dupa frumusetea naturala, ci mai ales intr-o forma care sa conduca pe cel ce o priveste la adevarul credintei ortodoxe ca Hristos cel intrupat este Dumnezeu adevarat si om adevartat. Daca n-am infatisat pe Iisus Hristos in icoane ar insemna ca negam firea Sa cea omeneasca, viata Sa pe pamint si rastignirea.

Cele spuse despre sfintele icoane reprezentind pe Mintuitorul sint in strinsa legatura cu cele ce infatiseaza pe Maica Domnului. Daca negam calitatea Maicii Domnului de Nascatore de Dumnezeu, inseamna ca nu primim invatatura Sfintei Biserici despre intruparea Fiului lui Dumnezeu. Maica Domnului n-a nascut pe omul Hristos, cum zicea Nestorie, ci persoana Fiului si Cuvintului lui Dumnezeu. Marturisind pe Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu, marturisim ca Acela pe care L-a nascut este Dumnezeu adevarat si om adevarat. "