Despre icoane

[LapetiteMoc]

O discutie recenta cu un preot ortodox grec m-a lamurit in privinta plasarii icoanelor : niciodata in camera in care dormi. Doar la bucatarie si in camera unde se serveste masa.

Inchinarea la idoli presupune si idolatrizarea fiintei iubite. Astfel, ne putem face un idol din copil, sot, parinti, prieteni etc. Iar pe Dumnezeu sa-L lasam ceva mai la coada...

Ies din discutie parerile sectare, cum ca nu e bine sa te inchini Maicii Domnului, pe care ei, sectarii, oricum n-o cinstesc, sau Mantuitorului. Pe aceasta tema a inceput discutia un ortodox, sper cu intentii bune, si mi-as dori sa continue tot in spirit ortodox.

Iisus ne-a lasat chipul Sau zugravit pe mahrama, iar chipul Maicii Domnului a fost pictat prin minune, pentru noi, cei slabi in credinta, ca sa nu ne pierdem cu totul. Sectantii sunt niste victime ale lucrarii diavolesti din lume. Mandria nu-i lasa sa-si vada greseala. Prin urmare, sustin draceste ca au dreptate.

Cel pacatos isi vede greseala si si-o recunoaste, dar cel cazut in inselare nu. Prin urmare, cred ca acest topic ar trebui sa se inchida, pentru a nu se raspandii blasfemii la adresa sfintilor nostri, a Maicii Domnului, a Sfintilor Arhangheli si a Mantuitorului acum in Postul Mare.

Cand vor veni si sectarii sa ne spuna minuni precum cea din linkul urmator, atunci sa ne dea sugestii cu privire la inchinatul la icoane. Caci sfintii mijlocesc pentru noi, iar Dumnezeu, conform Noului Testament, nu se supara daca-L iubim pe El si ne manifestam evlavia prin picturi canonice, menite sa ramana invitatii pictate la rugaciune, pocainta si la slavirea lui Dumnezeu.


placinta Sf Gheorghe.flv

Aici intervine si un alt aspect. Fara o traire autentic crestina, nu prea se pot picta icoane, ci doar portrete ale unor semeni pe care le numim icoane, iaca asa, pentru bani. Pai am vazut in unele brosuri sectare niste ,,portrete'' care-L reprezentau pe Iisus, pictate intr-un mod foarte lumesc. Nici intentia si nici finalitatea nu aveau in vedere evlavia fata de Mantuitor...Icoanele pictate fara o traire autentic crestina, cu chipuri prea lumesti pot crea o reactie de respingere chiar si la ortodocsi.

Eu una prefer litografii, copii dupa icoane care simt ca ma apropie de Dumnezeu.

In concluzie, ,,vinul nou in burdufuri noi''. Iisus a venit sa desavarseasca Legea Veche. Idolii din perioada Vechiului Testament, adica zeii, viteii de aur si altele asemenea au luat infatisari noi in zilele noastre: banul, confortul , apropiatii nostri etc. Iar unii mor de grija noastra ca ne inchinam in fata icoanelor si cinstim pe cei reprezentati in ele. ,,Inapoia mea, satano!''

[Claudiu_Zel]

Nu stiu exact care sunt explicatiile Parintilor vizavi de cultul icoanelor, insa nu am contestat niciodata acest subiect tot mai dezbatut de secte. Cugetul meu si ratiunea mea cam asta mi-a soptit ( dupa cuvintele mele ):

1. Sfintii sunt altarul lui Dumnezeu, plini de Duhul Sfant, deci nu ma inchin omului, ma inchin lui Dumnezeu ( LOGIC! ). Ei sunt acum aproape de Dumnezeu si fiindca suntem frati cu ei intru cuget, uniunea noastra prin dragoste ( prietenie ), nu va trece neobservata de Domnul, care ( apropo de cele 10 porunci de unde porneste toata discutia ) ne cere asta clar: ''Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti''. Desi suntem in doua lumi diferite ( momentan ), Domnul este un ''Dumnezeu al celor vii'' ( in Cer si pe pamant ).

2. Smerenia: aici o sa deviez umpic subiectu, deorece iarasi sunt multe dileme si in directia asta. Sa iau pe rand:

a) Calea de mijloc ( Imparateasca ): Aprob acele replici care spun ca Dumnezeu iti aude rugaciunea oriunde ai fi. Intradevar asa e, insa nu sunt deacord ca multi prin asta desfinteaza biserica si tot ce tine de ea: traditie, ritualuri, simboluri etc. Ca sa compar, dau ca exemplu` educatia fizica: ea educa spiritul, clar si incontestabil! Insa ''fizicul'' si ''spiritul'' sunt doua lucruri existentiale complet diferite. Hai sa inlocuim ''fizicul'' cu ''biserica'' si ''spiritul'' cu ''sufletul omului''. Odata ce te vei disciplina in termeni lumesti atunci si sufletul tau va fi disciplinat si mult mai puternic. Desi vrei duminica sa dormi, porunceste bucatzii de carne sa se treazeasca si sa faca o plimbare pana la ''biserica'' ( jogging chiar ). Lasa simbolurile dumnezeesti sa treaca mai intai prin simturile omenesti: vazul ( icoane ), auzul ( cantari ), pipait ( ziduri ), gust ( painea si vinul ), miros ( tamaie ). Vei vedea ca atunci toate aceste simboluri vor lua o forma corecta si ordonata in inima ta, vor trece in abstract prin supunerea ( smerirea ) ta la aceasta disciplina. Nu cauta sa le dai nici o forma prea omeneasca acestor lucruri dar nici sa le ignori, gaseste O CALE DE MIJLOC.

b) Sfintii Parinti: Un mare respect pentru ortodoxie il am din cauza acestor oameni minunati. Au fost niste oameni cu o intelepciune exemplara care au dovedit ca Sfintele Cuvinte sunt vesnice si valabile permanent, indiferent de epoca si ca nu mai au nevoie de alta adaugiri. Destui nebuni cauta revelatii, oameni prosti care vor sa iasa in evidenta crezand ca trebuie sa reinventeze credinta ca sunt si traiesc intr-un timp mai ''special''. Nu multumesc! Ma duc pe mana acelor batranei care cu intelepciunea lor au coplesit orice minte iluminata. Daca ei au spus sa ma INCHIN ICOANELOR, asa o sa fac!

c) Egalitatea: Fiecare cu talantul lui. Darul si harul lucreaza in fiecare dupa pronia dumnezeeasca. Unii oameni nu au educatie si inclinatie filozofica, astfel incat au nevoie sa treaca invatatura bisericii prin simturile lor ( asocierile le-am facut mai sus ). Deci daca suntem toti egali in fata lui Dumnezeu, e nebunie sa ma cred eu mai superior si sa cred ca posibilitatea mea de a putea atinge o meditatie launtrica se datoreaza propriilor mele puteri si ca nu am nevoie de aceste ''ferestre lumesti''.

In concluzie, fratii mei crestini de orice religie, cautati in cuvantul ''smerenie'' raspunsurile care nu reusiti sa le vedeti, caci ''O inima smerita Dumnezeu nu o va urgisi''.

P.S: As vrea sa pun o eticheta posturilor mele, prin care sa evidentiez faptul ca poate nu folosesc un limbaj ortodox si cuvintele mele pot fi strambe si imaginile ce incerc sa le expun sa fie murdare, caci si eu, ca orice om, sunt pacatos si inima mea are destula mizerie in ea ce contamineaza Adevarul.

În prealabil postat de Claudiu_Zel

uniunea noastra prin dragoste ( prietenie ), nu va trece neobservata de Domnul

Lasa simbolurile dumnezeesti sa treaca mai intai prin simturile omenesti: vazul ( icoane ), auzul ( cantari ), pipait ( ziduri ), gust ( painea si vinul ), miros ( tamaie ). Vei vedea ca atunci toate aceste simboluri vor lua o forma corecta si ordonata in inima ta

Ma duc pe mana acelor batranei care cu intelepciunea lor au coplesit orice minte iluminata.

daca suntem toti egali in fata lui Dumnezeu, e nebunie sa ma cred eu superior si sa cred ca posibilitatea mea de a putea atinge o meditatie launtrica se datoreaza propriilor mele puteri si ca nu am nevoie de aceste ''ferestre lumesti''.

cautati in smerenie raspunsurile

Claudiu, eu unul simt folos de la cum ai zis mai sus. Iti multumesc! :)

În prealabil postat de LapetiteMoc

O discutie recenta cu un preot ortodox grec m-a lamurit in privinta plasarii icoanelor : niciodata in camera in care dormi. Doar la bucatarie si in camera unde se serveste masa.

Valeu!
Cum asa, frate? ...

[moldoveanu]

În prealabil postat de ioan cezar

Valeu!
Cum asa, frate? ...

Mai exista un topic pe aceasta tema. Unii spuneau ca nu e bine nici sa te dezbraci sau sa ai activitati pe-dezbracate in fata icoanelor. S-ar putea sa aiba dreptate. Eu unul nu ma simt prea confortabil. Partea proasta e ca intr-o garsoniera mica cu o bucatarie de 1.80X1.50 nu prea stau sau nici macar nu ajung in bucatarie in unele zile. Unicul loc viabil ramane un spatiu in camera cu patul, in etajera, unde pun icoanele, Biblia, candela etc
Acuma... Dumnezeu cu mila!

[Eugen7]

Adorarea (lat. adoro-are sau latria de la gr. latreia - a aduce un cult, o jertfă, închinare, venerare) este o atitudine profund religioasă, însoţită de ritual și resturi, prin care se exprimă dependenţa şi supunerea totală faţă de Dumnezeu, ca Domn atotputernic şi atotţiitor : «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti» (Matei 4, 10 ; 10, 12 ; Luca 4, 8 ; Fapte 7, 7 ; cf. Deuteronom 6, 13). Adorarea ţine de însăşi natura religiei Vechiului şi Noului Testament (Romani 9, 4) şi implică credinţa în Dumnezeu cel viu şi personal, Care intră în dialog conştient cu fiinţele personale. Fericitul Augustin (354—430) consideră latria ca atitudine fundamental creştină, de supunere totală faţă de Dumnezeu (Despre adevărata credinţă, cap. 45). Creştinii, chiar de la începutul Bisericii, cu toate că au practicat cultul jertfei euharistice, au refuzat să aducă sacrificii idolilor păgâni, invocând nu numai inconsistenţa jertfelor de alimente şi animale, ci şi caracterul idolo-latru al cultului zeilor (Rom. 1, 25).

În cursul disputelor provocate de iconoclasm, ortodocşii au arătat că venerarea icoanelor nu înseamnă idololatrie, deoarece în reprezentarea iconografică sau picturală, persoanele nu sunt cinstite ca «dumnezei», pe temeiul material, cum credeau iconomahii, ci pe temeiul asemănării lor cu chipurile pictate. Cinstirea dată icoanelor revine direct persoanelor reprezentate (a se vedea: Icoană).

Adorarea sau «latreia» constituie cultul suprem, sau închinarea în sens propriu, care se cuvine numai persoanelor Sfintei Treimi, şi se deosebeşte de actul de venerare sau de cinstire în general (proskynesis). Urmează supracinstirea '(sau hiperdoulia) Maicii Domnului, în calitatea ei de Născătoare-de-Dumnezeu (Theotokos) şi cinstirea (doulia) îngerilor şi sfinţilor, pe baza asocierii lor cu persoana lui Hristos. Pâinea şi vinul euharistie prefăcute în Trupul şi Sângele Domnului se bucură de acelaşi cult de adorare, pe când Evanghelia, crucea şi icoanele sunt cinstite în mod relativ, adică prin referire la evenimentele şi persoanele reprezentate. Adorarea se exprimă în acte de prosternare (v. metanie), aducere de ofrande, rugăciuni de invocare şi doxologie, în gesturi de pietate şi reverenţă.

Adorarea se deosebeşte în mod radical de idolo-latrie, după cum între religie şi mitologie, între mister şi mit, există o diferenţă totală. În actul de adorare, creştinul se adresează lui Dumnezeu ca fiinţă personală şi plină de iubire, pe când idololatria provine din frica (sau din mitul) faţă de divinitatea impersonală, reprezentată prin idoli tăcuţi. Apostolul Pavel vorbeşte de logiki latia, adică de aşezarea fiinţei omului în stare de jertfă spirituală : «Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească» (Rom. 12, 1).

«Căci pe El (Hristos) noi Îl adorăm deoarece este Fiul lui Dumnezeu ; cât priveşte pe martiri, noi îi iubim ca discipoli şi imitatori ai Domnului şi aceasta anume din cauza consacrării lor fără egal faţă de Împăratul şi Stăpânul lor. La rândul nostru, noi putem fi prietenii şi ucenicii lor» (Martiriul Sfântului Policarp, XVII, 3, trad. cit., p. 233).

[Floare de lotus]

mie mi se pare normal sa ai icoane in camera de dormit ca doar seara n-o sa ma duc in bucatarie sa-mi spun rugaciunea.
vroiam sa va intreb,ce parere aveti voi despre printurile acelea care apoi sunt lipite pe o bucata de lemn sau plastic si nu sunt pictate de mana omului? sunt cu adevarat icoane?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Floare de lotus

mie mi se pare normal sa ai icoane in camera de dormit ca doar seara n-o sa ma duc in bucatarie sa-mi spun rugaciunea.
vroiam sa va intreb,ce parere aveti voi despre printurile acelea care apoi sunt lipite pe o bucata de lemn sau plastic si nu sunt pictate de mana omului? sunt cu adevarat icoane?

daca esti credincios, ar trebui sa ai icoana in fiecare camera, chiar si in bucatarie.

ce este icoana? o reprezentare.
ce este printul? tot o reprezentare. si atunci?

mai este si aspectul financiar. daca ar trebui sa avem doar icoane pictate, cati ar mai avea icoane in casa? sau in fiecare camera?

iar Duhul nu sta in lemn sau in panza.

[George.m]

În prealabil postat de LapetiteMoc

O discutie recenta cu un preot ortodox grec m-a lamurit in privinta plasarii icoanelor : niciodata in camera in care dormi. Doar la bucatarie si in camera unde se serveste masa.

Nu impartasesc acest punct de vedere. Daca in camera in care dormim nu savarsim fapte necuviincioase, neplacute lui Dumnezeu, ci vietuim in conformitate cu voia Sa, ce motive am avea sa gandim ca n-ar fi bine sa asezam si acolo icoane?
Mi-au placut cuvintele Parintelui Arhimandrit Athanasie Mytilineos:

"Adesea le sugerez proaspetilor casatoriti si tuturor cuplurilor sa aiba scris deaupra patului, in dormitor, stihul Sfantului Apostol Pavel despre adevarata dragoste Dragostea nu se poarta cu necuviinta (1 Corinteni, 13, 5). Ingaduiti-mi sa va talcuiesc acest cuvant rostit in bogata limba greceasca: dragostea nu face lucruri urate! Iar lucrurile urate sunt comportamentele perverse si nefiresti - din pricina lor multi oameni ma intreaba: Putem tine icoane in dormitor?

Socotiti ca Hristos, Maica Domnului, Sfintii nu va vor vedea daca asezati icoanele pe peretele exterior, in afara dormitorului, in camera alaturata? Nu-i asta clasicul comportament de strut, cand strutul isi ascunde capul in nisip si crede ca atunci nu-l mai vede nimeni? Cand oare vom inceta sa mai gandim asa?"