De ce Dumnezeu tace?

[Marius22]

Daca Dumnezeu ar tacea, rugaciunea nu ar mai fi dialog. Aceasta ar fi lipsita de sens.

Insa o Persoana din Sfanta Treime ni s-a descoperit drept Cuvant. Prin urmare, nu putem afirma ca Dumnezeu tace. Dumnezeu Cuvantul graieste neincetat catre noi prin creatie, prin Scriptura si prin Hristos.

[Rodica50]

În prealabil postat de Marius22

Daca Dumnezeu ar tacea, rugaciunea nu ar mai fi dialog. Aceasta ar fi lipsita de sens.

Insa o Persoana din Sfanta Treime ni s-a descoperit drept Cuvant. Prin urmare, nu putem afirma ca Dumnezeu tace. Dumnezeu Cuvantul graieste neincetat catre noi prin creatie, prin Scriptura si prin Hristos.

Un raspuns edificator! Asa este, creatia Sa este o marturie a iubirii Sale fata de noi, este dialogul Sau cu noi.

Logic ca Dumnezeu NU vorbeste DIRECT cu noi. Daca i-am auzi vocea credeti ca ne-ar face sa credem si sa ne rugam mai mult? nu cred. Sfantul Gheorghe a sculat mortii din mormant si i-a pus sa vorbeasca despre cele de dincolo si lumea tot n-a crezut.


Dar... Dumnezeu comunica cu noi mereu. Nu prin vorbe, ci prin ceva mai important- intarirea credintei. Rugaciunea personala si rugaciunea colectiva- astea sunt cele doua cai principale de "acces". Si orice alegere si fapta care ne duce spre calea cea dreapta sunt in sine rugaciuni. Si primim sprijin pt aceste rugaciuni mult mai mult decat meritam.Intr-adevar "daca faci un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face doi pasi catre tine."


Cautam prea multe minuni unde nu sunt. Spunea Sf. Ioan Gura de Aur ca virtutile sunt mai pretioase decat minunile. Poate pt ca virtutile sunt niste minuni mult mai mari decat "minunile" in sensul direct in care le percepem in general (vindecari/aparitii/etc)
Si virtutile nu le putem obtine decat tot de la Dumnezeu- daca ne lepadam de noi insine.
O virtute la care lucram fiecare este rugaciunea. Si are mai multe trepte. Daca Dumnezeu ne ajuta sa simtim cu sufletul o rugaciune (de orice fel)- ce alta dovada mai mare de minune vrei? (nu ca n-ar fi destule in jur...)

[andreicozia]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

Logic ca Dumnezeu NU vorbeste DIRECT cu noi. Daca i-am auzi vocea credeti ca ne-ar face sa credem si sa ne rugam mai mult? nu cred. Sfantul Gheorghe a sculat mortii din mormant si i-a pus sa vorbeasca despre cele de dincolo si lumea tot n-a crezut.

De ce este logic? ca au spus altii ca asa este?
Cu siguranta ne-am ruga mai mult si partea cea mai importanta este ca ne-am ruga mai eficient! ! ! Pentru ca Dumnezeu ne-ar invata cum sa o facem, pe ce "linii telefonice si canale" sa il "sunam" pentru a ajunge ruga la el, altfel bijbiim si de aceea nu ni se da nimic.

Ce anume a facut Sf Gheorghe?
Ai detalii?
Pare a fi spiritism. Cum adica a inviat mortii din mormint?

[mihele_m]

În prealabil postat de Daniel777

Poate multi se intreaba de ce Dumnezeu nu ne raspunde mai direct intrebarilor si problemelor noastre,si ne lasa oarecum fara indrumare.

M-am gandit ca unul din cele mai importante si minunate lucruri este TACEREA.Prin tacere noi putem invata si afla raspunsuri mult mai bine decat daca "ne lamurim" prin cuvant.

Tacerea e o taina a veacului viitor.

Ce "forum" ar fi daca am putea dialoga fiecare cu Dumnezeu!!! La fel ca aici,nimeni nu s-ar mai intelege cu nimeni....

Observati ca si la predica preotului de la Liturghie,nu se fac comentarii si nu se dau replici,daca e buna sau mai putin buna....

Si marii duhovnici si Sfinti Parinti,preferau sa spuna cuvinte putine si bine alese,atunci cand povatuiau pe cineva....

Dumnezeu tace,dar ne vorbeste prin constiinta noastra,si cu cat constiinta este mai curata ,cu atat auzim mai limpede,mai deslusit cuvintele lui Dumnezeu...

Dumnezeu nu tace el lucreaza prin oameni .

[Daniel777]

În prealabil postat de mihele_m

Dumnezeu nu tace el lucreaza prin oameni .

Asta am spus si eu,lucreaza in tacere.

[GheronIosifIsihastul]

În prealabil postat de mihele_m

Dumnezeu nu tace el lucreaza prin oameni .

da noi suntem unul cate unul, de asta Dumnezeu nu are loc sa aterizeze.. acum cu riscul imens de a cadea in slava desarta apropo de prezenta si manifestarea lui Dumnezeu, ca nu ma pot abtine sa nu va zic, subsemnatul a fost scos din niste pacate ucigatoare prin niste vizite harice, care mai de care mai minunate ,caci Dumnezeu nu minte.. a taiat vitelul cel gras si mi-a pus inel si incaltaminte si mi-a aratat de-a dreptul ce bucurie este in cer cand un pacatos se intoarce.. cine vrea sa afle mai multe imi poate citi toata marturia cu toate amanuntele, cum au fost cat cand si unde aici: http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...isosit-i-harul
aviz necredinciosilor care vor citi sa nu se oboseasca prea tare ci sa se roage pentru mine multumind si eu ma voi ruga si eu pentru ei sa aiba parte macar un pic de experienta Raiului asa cum am trait-o eu ,insa sa nu uite ca mai inainte de toate am baut pe saturate din apele iadului si ale pacatului cum oamenii nu-si imagineaza.. asta o spun ca sa inteleaga de ce nu ma tem de slava desarta sa o spun pe sleau povestea mea.. eu stiu de unde si Cine m-a scos.. eu nu am trait nimic drept urmare a unor nevointe ca sa ma pot "lauda" ci dimpotriva.. am mancat roscovele! de laudat este numaimarea de negraita milostivire a lui Dumnezeu!

[heaven]

În prealabil postat de GheronIosifIsihastul

da noi suntem unul cate unul, de asta Dumnezeu nu are loc sa aterizeze.. acum cu riscul imens de a cadea in slava desarta apropo de prezenta si manifestarea lui Dumnezeu, ca nu ma pot abtine sa nu va zic, subsemnatul a fost scos din niste pacate ucigatoare prin niste vizite harice, care mai de care mai minunate ,caci Dumnezeu nu minte.. a taiat vitelul cel gras si mi-a pus inel si incaltaminte si mi-a aratat de-a dreptul ce bucurie este in cer cand un pacatos se intoarce.. cine vrea sa afle mai multe imi poate citi toata marturia cu toate amanuntele, cum au fost cat cand si unde aici: http://www.sfintiiarhangheli.ro/intr...isosit-i-harul
aviz necredinciosilor care vor citi sa nu se oboseasca prea tare ci sa se roage pentru mine multumind si eu ma voi ruga si eu pentru ei sa aiba parte macar un pic de experienta Raiului asa cum am trait-o eu ,insa sa nu uite ca mai inainte de toate am baut pe saturate din apele iadului si ale pacatului cum oamenii nu-si imagineaza.. asta o spun ca sa inteleaga de ce nu ma tem de slava desarta sa o spun pe sleau povestea mea.. eu stiu de unde si Cine m-a scos.. eu nu am trait nimic drept urmare a unor nevointe ca sa ma pot "lauda" ci dimpotriva.. am mancat roscovele! de laudat este numaimarea de negraita milostivire a lui Dumnezeu!

Am citit ceea ce i-ai scris Maicii Siluana si recunosc ca m-a impresionat prin intensitatea trairilor care razbate din cuvintele tale,framantarile,conflictele interioare care sunt convinsa ca sunt si au fost cat se poate de reale,precum si tot ceea ce spui despre El,despre Lumina...
La prima vedere pare chiar o experienta spirituala autentica si poate chiar asa a si fost,insa o nedumerire am: cum se poate face ca un om care a avut parte de un asemenea dar,de care poate putini muritori au parte si in care a vazut ce inseamna iubirea nemarginita a lui Iisus Hristos,sa nu incerce sa nutreasca aceleasi sentimente de iubire,smerenie,daruire,blandete si fata de semeni?Cum,dupa ce a cunoscut astfel de lucruri,tocmai in numele Lui acest om poate fi inversunat si sa loveasca in jurul sau fara discernamant,atunci cand i se pare ca ceva contravine opiniilor sale?Cum de iubirea si mila pe care le-a primit de la El nu le revarsa si asupra celorlalti,chiar daca ii gresesc sau nu?
Oricum,sunt sigura ca usor nu iti este si ca zbaterile tale au probabil loc pe absolut toate planurile:spiritual,psihologic si fizic.Fara sa imi doresc ca spusele mele sa sune bizar,insa cred ca acum esti la o rascruce de drumuri in care ori vei pasi pe drumul Lui cu adevarat ori vei aluneca pe panta nebuniei...
Avand in vedere ca esti totusi un om care se lupta cu propriile sale pacate oricat de greu ii este,ceea ce e de admirat,in bezna carora a patruns insa Lumina,ce poti face este doar sa te lasi calauzit de Ea si sa o lasi sa te cuprinda,sa redevii una cu Hristos si atunci si pornirile de furie,de manie a persecutiei etc se vor dizolva si vor lasa loc omului frumos din tine!
Si mai cred ca esti un om tare iubit de El,mai ramane doar sa inveti sa te iubesti si tu pe tine,sa te accepti si sa te ierti...

[MariS_]

În prealabil postat de cristian(gheron)

Odată, în timp ce mă gândeam la aceste experiențe pentru numai o secundă și ceva m-am simțit cu mintea în Rai, preț de o respirație, nu mai mult... Fraților, nu are nimic, dar nimic în comun cu lumea asta! Noi, v-am spus, încă nu existăm, suntem stinși, fără Dumnezeu nu e viață, iar noi suntem fără Dumnezeu acum... Intensitatea simțirii și plinătatea de VIAȚĂ, așa de diferită și de stare de bine și fericire...
Altădată, pentru câteva secunde, gândindu-mă la Hristos Răstignit, L-am văzut Răstignit într-o dulceață și o pace paradisiacă de nedescris! Mi-am spus imediat „deci așa e în Rai!”... Am înțeles! Iată Centrul Raiului! Pomul Vieții! Hristos! Și eu eram tot răstignit lângă El... nu pot spune bucuria, pacea, dulceața acelea... Pacea de acolo era caldă și așa o stare de bine și de umilință dulce am simțit că de atunci am priceput ce înseamnă de fapt ODIHNA CRUCII...
Altădată am văzut ca o lumină blândă și plină de sens care era peste tot, și din inima mea și din lume și era vie și în dreapta mea fără formă trupească, nu cu ochii trupești, pe Hristos, LUMINA LUMII, din care țâșnea către mine o infinită iubire și milă. Am simțit Bucuria Lui că dialoghează cu mine! DEPLINĂ! Dumnezeu se bucură de noi și am simțit că din El emană un abis de fericire și pace! Nicio virgulă, nicio umbră, niciun fel de NU! Nu tu reproș, nu tu mustrare, nu tu sfârșit sau altfel de limitare sau barieră! E așa de BINE să te scalzi în Iubirea Sa! E atât de dulce Duhul Sfânt! Iubirea și Mila Sa erau așa de mari că am simțit inima cum îmi arde și trosnea efectiv de acea ardere așa de fierbinte era, (când spuneam Miluiește-mă simțeam mila cum se varsă în mine cum îmi bubuia în piept, în centrul și-n adâncul ființei rănite) iar în stânga Sa era Maica Domnului cu aceeași lumină numai că mai gentilă, dacă pot spune așa, însă intensitatea dragostei era exact la fel! (ce plăcută era Iubirea Maicii Domnului... am simțit rugăciunea ei și dorința ei de a ne mântui, de parcă ea se transformase în această dorință). Atunci am simțit că Dumnezeu e totuna cu mine și m-a pus să mă uit înlăuntrul meu și am văzut ca și cum eram El!

Am sa incerc sa comentez aceasta frumoasa experienta a Raiului in lumina celor
scrise de Cristian. Ea raspunde si la intrebarea din topic.
Hristos Rastignit este si Pomul Vietii dar si Usa Imparatiei Cerului. Nu se intra in
Imparatie decat cu "cheia" potrivita. Iar "cheia" potrivita este starea noastra de
jertfa, starea de rastignire a sinelui nostru. Numai in aceasta stare Il putem primi
pe Hristos in noi si numai prin aceasta stare putem patrunde pe Usa Rastignirii in
Imparatia Sa. Celelalte sunt doar etape pregatitoare, adica respectarea poruncilor
si iubirea aproapelui. Dar fara starea de jertfa, fara rastignirea sinelui propriu, nu
se poate intra in Imparatie. Abia de la acest nivel vei fi in stare sa "vezi" Lumina.
Lumina aceea inefabila si plina de dulceata, de care vorbeste asa de frumos Cristian.
Si, vazand acea lumina, te vei umple de Iubirea lui Hristos si vei auzi glasul Sau in
tine, caci Imparatia incepe in inima ta atunci cand Hristos locuieste in tine.
Deci Dumnezeu tace atunci cand nu suntem noi in starea de jertfa, de rastignire a
sinelui, pentru ca pana atunci vorbeste in noi doar sinele nostru.
Aceasta stare de jertfa e starea cea mai profunda a noastra si la ea faceam referire
atunci cand avertizam ca GheronIosifIsihastul are adancime in postarile sale. El
incearca sa ne traga inspre acea stare, dar inertia noastra e foarte mare pentru ca
sinele nostru simte pericolul ca ar putea fi rastignit si atunci se opune cu indarjire.
O sa-i raspund si lui Heaven care a sesizat o diferenta intre trairile lui Gheron si
cuvintele dure pe care le foloseste uneori cu unii useri aici pe forum. Draga Heaven,
stiu ca ai studii de psihologie si vei intelege ce spun. Exista o metoda dura, acceptata
de psihologie doar ca ultima metoda, atunci cand toate celelalte au dat gres, si anume
metoda luarii de guler si zguduirii puternice sau, altfel spus, tratarea prin soc psihic,
trezirea prin datul a doua palme. Sigur, nu recomand oricui acest procedeu si nici nu
da intotdeauna rewzultate, dar totusi e un procedeu recunoscut. Ai remarcat ca Gheron
intotdeaunda si-a cerut iertare mai apoi, si in toate postarile razbate dragostea sa de
suflete si dorinta de a-l ajuta cu ORICE pret. Noi, astialalti, am cam stat deoparte,
fara sa intervenim, dar nu cred ca prin asta am dat vreo dovada de mai multa iubire
decat Gheron, care macar a incercat sa schimbe ceva chiar daca n-a reusit decat sa-i
scandalizeze pe cativa dintre noi. Mai a fost un ortodox care a fost banat si care a
aruncat cu cuvinte murdare la adresa altor crestini de alta confesiune, dar n-a avut
curajul si decenta sa-si ceara iertare si sa spuna ca-i iubeste, asa cum a facut Gheron.
Ii iau apararea lui Gheron pentru ca am inteles ce a vrut sa faca, am inteles ca are o
inima mare si ca ii pare tare rau de orice suflet, pe care doreste sa-l ajute si pentru
asta lupta cu toata puterea si ca nu poate sa stea deoparte linistita si sa nu intervina.
Acum ca sa revin la Imparatie si sa vedeti cum se leaga si cu vamile vazduhului. Nu
toti ajungem in timpul vietii la acea stare de rastignire, de jertfa a sinelui, si atunci
aceste vami ale vazduhului sunt un fel de ultima incercare a sufletelor, un fel de
apocalipsa a sufletelor, caci ultimii oameni vor avea parte de apocalipsa, adica de
ispitirile cele mari ale sfarsitului iar ceilalti oameni ar fi lipsiti de acestea. Ei bine,
nu, nu sunt lipsiti de aceste ispite, nu in totalitate caci vamile vazduhului inlocuiesc
pentru muritorul de dinainte de timpul sfarsitului, acele ispite ale sfarsitului prin
aceste vami. Aceste ispite sunt atat de mari ca nu pot fi trecute decat in stare de
jertfa, de lepadare de sine, de rastignire a sinelui propriu. Deci nimeni sa nu dea
o interpretare juridica acelor vami ale vazduhului, ci interpretare duhovniceasca de
trecere la stare de jertfa, de rastignire, fara de care e imposibila intrarea in Rai.
Si ca sa ai puterea sa intri in aceasta stare atunci, in acele momente cumplite cand
dracii te vor inspaimanta teribil, incat aproape ca uiti si cum te cheama, nu mai
poti fi calm, sigur si stapan pe tine, deci ca sa poti atinge in acele momente starea
de jertfa, de abandonare completa, de autoosandire a ta, e absoluta nevoie sa ai
obisnuinta ei, a acestei stari, inca din timpul vietii. Sa fi experimentat si trait acea
stare de jertfa cat mai mult posibil ca ea sa intre in reflex si sa raspunzi atunci
corect doar din acest reflex al smereniei. Prin acel raspuns al smereniei tu, de fapt,
te usurezi pe tine de greutatea sinelui pacatos si poti sa te inalti si mai sus pana
ajungi la Scaunul Judecatorului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[GheronIosifIsihastul]

În prealabil postat de MariS_

Am sa incerc sa comentez aceasta frumoasa experienta a Raiului in lumina celor
scrise de Cristian. Ea raspunde si la intrebarea din topic.
Hristos Rastignit este si Pomul Vietii dar si Usa Imparatiei Cerului. Nu se intra in
Imparatie decat cu "cheia" potrivita. Iar "cheia" potrivita este starea noastra de
jertfa, starea de rastignire a sinelui nostru. Numai in aceasta stare Il putem primi
pe Hristos in noi si numai prin aceasta stare putem patrunde pe Usa Rastignirii in
Imparatia Sa. Celelalte sunt doar etape pregatitoare, adica respectarea poruncilor
si iubirea aproapelui. Dar fara starea de jertfa, fara rastignirea sinelui propriu, nu
se poate intra in Imparatie. Abia de la acest nivel vei fi in stare sa "vezi" Lumina.
Lumina aceea inefabila si plina de dulceata, de care vorbeste asa de frumos Cristian.
Si, vazand acea lumina, te vei umple de Iubirea lui Hristos si vei auzi glasul Sau in
tine, caci Imparatia incepe in inima ta atunci cand Hristos locuieste in tine.
Deci Dumnezeu tace atunci cand nu suntem noi in starea de jertfa, de rastignire a
sinelui, pentru ca pana atunci vorbeste in noi doar sinele nostru.
Aceasta stare de jertfa e starea cea mai profunda a noastra si la ea faceam referire
atunci cand avertizam ca GheronIosifIsihastul are adancime in postarile sale. El
incearca sa ne traga inspre acea stare, dar inertia noastra e foarte mare pentru ca
sinele nostru simte pericolul ca ar putea fi rastignit si atunci se opune cu indarjire.
O sa-i raspund si lui Heaven care a sesizat o diferenta intre trairile lui Gheron si
cuvintele dure pe care le foloseste uneori cu unii useri aici pe forum. Draga Heaven,
stiu ca ai studii de psihologie si vei intelege ce spun. Exista o metoda dura, acceptata
de psihologie doar ca ultima metoda, atunci cand toate celelalte au dat gres, si anume
metoda luarii de guler si zguduirii puternice sau, altfel spus, tratarea prin soc psihic,
trezirea prin datul a doua palme. Sigur, nu recomand oricui acest procedeu si nici nu
da intotdeauna rewzultate, dar totusi e un procedeu recunoscut. Ai remarcat ca Gheron
intotdeaunda si-a cerut iertare mai apoi, si in toate postarile razbate dragostea sa de
suflete si dorinta de a-l ajuta cu ORICE pret. Noi, astialalti, am cam stat deoparte,
fara sa intervenim, dar nu cred ca prin asta am dat vreo dovada de mai multa iubire
decat Gheron, care macar a incercat sa schimbe ceva chiar daca n-a reusit decat sa-i
scandalizeze pe cativa dintre noi. Mai a fost un ortodox care a fost banat si care a
aruncat cu cuvinte murdare la adresa altor crestini de alta confesiune, dar n-a avut
curajul si decenta sa-si ceara iertare si sa spuna ca-i iubeste, asa cum a facut Gheron.
Ii iau apararea lui Gheron pentru ca am inteles ce a vrut sa faca, am inteles ca are o
inima mare si ca ii pare tare rau de orice suflet, pe care doreste sa-l ajute si pentru
asta lupta cu toata puterea si ca nu poate sa stea deoparte linistita si sa nu intervina.
Acum ca sa revin la Imparatie si sa vedeti cum se leaga si cu vamile vazduhului. Nu
toti ajungem in timpul vietii la acea stare de rastignire, de jertfa a sinelui, si atunci
aceste vami ale vazduhului sunt un fel de ultima incercare a sufletelor, un fel de
apocalipsa a sufletelor, caci ultimii oameni vor avea parte de apocalipsa, adica de
ispitirile cele mari ale sfarsitului iar ceilalti oameni ar fi lipsiti de acestea. Ei bine,
nu, nu sunt lipsiti de aceste ispite, nu in totalitate caci vamile vazduhului inlocuiesc
pentru muritorul de dinainte de timpul sfarsitului, acele ispite ale sfarsitului prin
aceste vami. Aceste ispite sunt atat de mari ca nu pot fi trecute decat in stare de
jertfa, de lepadare de sine, de rastignire a sinelui propriu. Deci nimeni sa nu dea
o interpretare juridica acelor vami ale vazduhului, ci interpretare duhovniceasca de
trecere la stare de jertfa, de rastignire, fara de care e imposibila intrarea in Rai.
Si ca sa ai puterea sa intri in aceasta stare atunci, in acele momente cumplite cand
dracii te vor inspaimanta teribil, incat aproape ca uiti si cum te cheama, nu mai
poti fi calm, sigur si stapan pe tine, deci ca sa poti atinge in acele momente starea
de jertfa, de abandonare completa, de autoosandire a ta, e absoluta nevoie sa ai
obisnuinta ei, a acestei stari, inca din timpul vietii. Sa fi experimentat si trait acea
stare de jertfa cat mai mult posibil ca ea sa intre in reflex si sa raspunzi atunci
corect doar din acest reflex al smereniei. Prin acel raspuns al smereniei tu, de fapt,
te usurezi pe tine de greutatea sinelui pacatos si poti sa te inalti si mai sus pana
ajungi la Scaunul Judecatorului.
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS crede-ma si Dumnezeu imi este martor, ca de cand am avut acele exoeriente numai Maica Siluana care este un suflet sfintit, a inteles, nu ma refer la cele traite de mine desi rezulta si asta.. dar tu ai inteles ce este ORTODOXIA ,renuntarea lepadarea sinelui, sa-l lasi sa-ti bata cuie, sa zici eu nu mai pot, gata sunt! sunt invins dw pacat, inima mea recunosc il iubeste .. nu te mai ridici ,asta este forma de a TE ridica duhovniceste caci cel ce se smereste pe sine se va inalta.. trebuie sa te deprinzi prin multe ,foarte multe exercitii mentale.. impacarea cu iadul, cum spune Sf Siluan," iata peste putin timp voi muri si demonii ma vor apuca si ma vor azvarli in temnitele intunecoase ale iadului unde voi arde in veci si voi sriga unde esti Tu Lumina mea?" asta e defapt singurul exercitiu.. ot Sf Siluan spune ca Duhul Sfant L-a invatat sa judece astfel, sa tina mintea astfel necontenit in iad si zice Sfantul ca imediat ce scoate mintea din focul iadului gandurile rele imediat prind putere.. alt Sfant spunea ca noi pe fiecare secunda suntem mai departe de Dumnezeu si nu mai aproape.. sa realizam asta si atunci restul, da vine de la sine.. atunci se orpresc si gandurile si chiar si rugaciunea propie se franeaza .. atunci te preia Duhul si te poarte in toate, care purtare nu este o alienare a sinelui nostru ,dimpotriva.. credeti-ma Duhul ne e mai intim decat ne suntem noi ,El stiemai bine ce vrem noi, si astfe totul este practic ca si adevarata ta voie.. asta este renuntarea la sine si taierea voii bolnave.. ca sa o capeti pe cea garantata desavarsita si corecta.. dar asta e deja alta discutie,insa are mare legatura..