fizicianul hawking iar se baga-n seama singur !

[I.Calin]

În prealabil postat de Radu32

daca am presupune ca in spatele acestui intreg proces sta o fiinta imuabila (fiinta filosofilor de ex.) trebuie atunci sa ne intrebam, cu ce rost a programat totul,si ce scop urmareste ?

de ce adica,puand intrebarea centrala a ontologiei heideggeriene, " mai degraba exista ceva, decat nimic ?!"

În studenție, eram fascinat de Heidegger, "mi-am mâncat" un an din viață cu elucubrațiile lui, cu mintea lui întortocheată și a mea la fel.
Problema e simplă, de la greci încoace: Ființa există, neființa nu există. Ceea ce este, este; ceea ce nu este, nu este. Hai, să fim oameni serioși, și să nu aducem nimicul în ființă. Speculațiile acestea pot să ne țină mintea ocupată vreo câțiva ani, dar să ajungi la ceva metafizic serios, mă îndoiesc.

Deși, dacă mă gândesc bine, tehnologia informatică are la baza bazelor ei aritmetica (logica) asta binară a lui 1 și 0; 1 fiind prezența semnalului electric, 0 fiind absența lui. Rămâne totuși o absență, o neființă, un nimic practic, devenit ființă doar la nivelul comunicării. Realitatea noastră, poate, că se află la joncțiunea ființei cu neființa, dar nu pentru că nimicul există, ci doar fiindcă este ceea ce este, este și ceea ce nu este, nu este. (ei, într-adevăr, e greu de lucrat cu noțiunea de nimic fiindcă în momentul afirmării ei, este ca și cum i-ai recunoaște prezența). That's it.

[gheorghie]

mah, da' ce discutie ati inceput aici .......
parerea mea este ca da, sunt de acord

[Radu32]

În prealabil postat de MariS_

Dl Radu, punctul slab al celor ce sustin aparitia Universului fara ajutorul unui
Creator este sa explice cum au aparut legile fizicii si de ce sunt atat de precis
reglate ca sa fie posibila viata. Aici sta tot chichirezul. Daca ele vin din pura
intamplare, asa cum sustin oamenii de stiinta atei, e cam ciudata intamplarea
asta, ca e mai mare decat o minune. Pentru ca o minune e facuta de Cineva
superior ei, un Dumnezeu, dar minunea atee e facuta de ceva inferior: nimic.
Iar raspunsul la intrebarea aceea foarte inteleapta a ontologiei heideggeriene,
" de ce mai degraba exista ceva, decat nimic ?!" este, dupa parerea mea,
urmatorul: pentru ca are sau i s-a dat un SENS.
Altfel e mai bun nimicul, caci ceva fara sens e mai inconsistent dpdv existential
decat nimicul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

prin comentariul dvs, ati sesizat exact punctul nevralgic !
de asemenea si eu, am ajuns la acelasi rezultat,in privinta contra-argumentarii,folosind logica elmentara conform careia : din ceva inferior nu poate rezulta ceva superior ontologic !

adica din neantul primar,din nefiinta nu poate rezulta spontaneu, fiinta !
din haosul primordial, nu pot rezulta insule de rationalitate si organizare logica ( genomul uman de pilda,adn-ul si arn-ul )fara ca sa fi existat in prealabil o punere a unui proiect,care apoi prin desfasurarea sa aparent haotica sa genereze rezultatul constiintei umane si animale !

aceasta argumentatie se inscrie in logica elementara, cea a celor patru principii aristotelice :

principiul non contradictiei, al tertiului exclus, al ratiunii suficiente si al identitatii !

singura porblemea care ne mai ramane e sa cercetam acum originea si intentiile acestei forte organizatoare !

[Radu32]

toate ar fi cum ar mai fi, pe latura cosmogonica, inca lucrurile stau bine,in privinta combaterii ateismului ! pentru ca din principiul logic al ratiunii suficeinte domnii hawkings nu pot iesi oricat s-ar strofoca !

insa ce te faci cu secolul 19, care a dat cateva lovituri aproape mortale credintei si teologiei !

aici in prim plan avem psihanaliza freudiana, al carei autor a fost se pare marele filosof german Friedrich Nietzsche,Freud fiind doar cel care a prelucrat si sistematizat intr-o pretinsa stiinta nucelul originar al ideilor marelui filosof !

ce ne facem cu aceasta teorie,chiar ideologie,care a mutat targhetul stintei si al intrebarilor de pe cosmologie si cosmogonie pe om, pe latura sufletului uman (care sub forma unei noologii abisale,este si el un univers demn de a fi explorat ! )

Nietzche insusi, aunto-intitulat "anticristul " sau "demolatorul idolilor",a dat lovituri napraznice si devastatoare teologiei,si credintei crestine clasice !

[MariS_]

În prealabil postat de Radu32

toate ar fi cum ar mai fi, pe latura cosmogonica, inca lucrurile stau bine,in privinta combaterii ateismului ! pentru ca din principiul logic al ratiunii suficeinte domnii hawkings nu pot iesi oricat s-ar strofoca !

insa ce te faci cu secolul 19, care a dat cateva lovituri aproape mortale credintei si teologiei !

aici in prim plan avem psihanaliza freudiana, al carei autor a fost se pare marele filosof german Friedrich Nietzsche,Freud fiind doar cel care a prelucrat si sistematizat intr-o pretinsa stiinta nucelul originar al ideilor marelui filosof !

ce ne facem cu aceasta teorie,chiar ideologie,care a mutat targhetul stintei si al intrebarilor de pe cosmologie si cosmogonie pe om, pe latura sufletului uman (care sub forma unei noologii abisale,este si el un univers demn de a fi explorat ! )

Nietzche insusi, aunto-intitulat "anticristul " sau "demolatorul idolilor",a dat lovituri napraznice si devastatoare teologiei,si credintei crestine clasice !

Nietzsche si Freud au urcat pe piedestal egoul. In om mai exista si Chipul.
Chipul (nu ma pot abtine: scoate h, de la Hristos, din chip si va rezulta cip!)
e chipul lui Hristos in noi si e, deobicei, inchis de egou in carapacea tinei
si pacatelor noastre, tinut ca rob de egocentrismul din noi. Prin Botez il
eliberam. Dar prin pacate il acoperim din nou. Viguros si nerusinat e, insa,
egoul nostru, si tocmai pe acesta l-au studiat acesti doi domni, unul l-a
ridicat in rang pana la nivelul de supraom, un fel de dumnezeu mai mic,
iar celalalt i-a studiat subteranele noroioase si absconse. Nimic nou sub
soare.
Doar crestinismul pune in valoare adevaratul nostru sine, Chipul, pe care
il curateste si-l face sa oglindeasca cat mai fidel dumnezeirea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Traditie1]

În prealabil postat de MariS_

Nietzsche si Freud au urcat pe piedestal egoul. In om mai exista si Chipul.
Chipul (nu ma pot abtine: scoate h, de la Hristos, din chip si va rezulta cip!)
e chipul lui Hristos in noi si e, deobicei, inchis de egou in carapacea tinei
si pacatelor noastre, tinut ca rob de egocentrismul din noi. Prin Botez il
eliberam. Dar prin pacate il acoperim din nou. Viguros si nerusinat e, insa,
egoul nostru, si tocmai pe acesta l-au studiat acesti doi domni, unul l-a
ridicat in rang pana la nivelul de supraom, un fel de dumnezeu mai mic,
iar celalalt i-a studiat subteranele noroioase si absconse. Nimic nou sub
soare.
Doar crestinismul pune in valoare adevaratul nostru sine, Chipul, pe care
il curateste si-l face sa oglindeasca cat mai fidel dumnezeirea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Termenul de "chip al lui Dumnezeu în om" e utilizat cu două sensuri la Sfinții Părinți. Primul sens e acela de ființă rațională, după modelul lui Dumnezeu. Al doilea sens e de asemănare cu Dumnezeu prin virtuți. Totuși, atunci când se referă mai precis, Părinții fac o deosebire între ceea ce este numit chip și ceea ce este numită asemănare cu Dumnezeu.

Felul cum vorbești tu trădează o viziune eronată, un misticism dubios.



Când Scriptura vorbește la Facere despre crearea omului spune:

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Această dublă referire la asemănarea cu Dumnezeu a fost interpretată alegoric de către unii Părinți prin aceea că el, chipul, înțeles ca ființă rațională, îl avem din naștere și nu ne poate fi luat dar asemănarea în virtuți o dobândim prin proprie voință, de aceea în al doilea verset Dumnezeu nu spune că la făcut pe om după chipul și asemănarea ci doar după chipul.


Deci chipul lui Dumnezeu în om este ființa personală, vie, cu facultățile rațiunii, voinței și simțirii iar asemănarea este dobândirea virtuților lui Dumnezeu de către om. Chipul nu poate fi acoperit prin păcate și nu se eliberează prin botez ci îl are orice păcătos și îl va avea și în veșnicie. Doar asemănarea cu Dumnezeu este ceea ce ne deosebește unii de alții, unii ajungând să-I semene, alții însă ajungând să semene cu diavolul prin înclinațiile păcătoase pe care și le-au cultivat în cursul vieții.

[MariS_]

În prealabil postat de Traditie1

Termenul de "chip al lui Dumnezeu în om" e utilizat cu două sensuri la Sfinții Părinți. Primul sens e acela de ființă rațională, după modelul lui Dumnezeu. Al doilea sens e de asemănare cu Dumnezeu prin virtuți. Totuși, atunci când se referă mai precis, Părinții fac o deosebire între ceea ce este numit chip și ceea ce este numită asemănare cu Dumnezeu.

Felul cum vorbești tu trădează o viziune eronată, un misticism dubios.



Când Scriptura vorbește la Facere despre crearea omului spune:

Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Această dublă referire la asemănarea cu Dumnezeu a fost interpretată alegoric de către unii Părinți prin aceea că el, chipul, înțeles ca ființă rațională, îl avem din naștere și nu ne poate fi luat dar asemănarea în virtuți o dobândim prin proprie voință, de aceea în al doilea verset Dumnezeu nu spune că la făcut pe om după chipul și asemănarea ci doar după chipul.


Deci chipul lui Dumnezeu în om este ființa personală, vie, cu facultățile rațiunii, voinței și simțirii iar asemănarea este dobândirea virtuților lui Dumnezeu de către om. Chipul nu poate fi acoperit prin păcate și nu se eliberează prin botez ci îl are orice păcătos și îl va avea și în veșnicie. Doar asemănarea cu Dumnezeu este ceea ce ne deosebește unii de alții, unii ajungând să-I semene, alții însă ajungând să semene cu diavolul prin înclinațiile păcătoase pe care și le-au cultivat în cursul vieții.

Nu va contrazic, e posibil sa fie asa cum spuneti pentru ca intr-adevar am
afinitati pentru mistica.
Spuneti ca: "Chipul nu poate fi acoperit prin păcate și nu se eliberează prin botez ci îl are orice păcătos și îl va avea și în veșnicie." Eu stiam invers, ca acest Chip se
intineaza, se acopera prin pacate, astfel incat omul pacatos nu mai rationeaza
normal, nu mai are vointa cea buna si nici simtirea curata. Dar daca spuneti
altfel, nu va contrazic. Nici eu nu spun ca acest Chip dispare in omul pacatos,
ci doar ca se acopera de mazga pacatelor sub presiunea egocentrismului, cel
care doreste se fie totdeauna in centrul atentiei. Si ca el e spalat si eliberat de
aceasta mazga prin Botez si mai apoi spalat si curatat prin lacrimi de pocainta.
Dar ii rog pe cititori sa ia de buna versiunea dvs, dvs fiind mai calificat decat
mine si mai inaintat duhovniceste.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de MariS_

Nu va contrazic, e posibil sa fie asa cum spuneti pentru ca intr-adevar am
afinitati pentru mistica.
Spuneti ca: "Chipul nu poate fi acoperit prin păcate și nu se eliberează prin botez ci îl are orice păcătos și îl va avea și în veșnicie." Eu stiam invers, ca acest Chip se
intineaza, se acopera prin pacate, astfel incat omul pacatos nu mai rationeaza
normal, nu mai are vointa cea buna si nici simtirea curata. Dar daca spuneti
altfel, nu va contrazic. Nici eu nu spun ca acest Chip dispare in omul pacatos,
ci doar ca se acopera de mazga pacatelor sub presiunea egocentrismului, cel
care doreste se fie totdeauna in centrul atentiei. Si ca el e spalat si eliberat de
aceasta mazga prin Botez si mai apoi spalat si curatat prin lacrimi de pocainta.
Dar ii rog pe cititori sa ia de buna versiunea dvs, dvs fiind mai calificat decat
mine si mai inaintat duhovniceste.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Eu cred ca aveti dreptate amandoi, mai ales pentru faptul ca nici Sfintii Parinti nu au fost unanimi si "finali" in ce priveste chipul lui Dumnezeu in om, desi au enumerat foarte multe caracterisitici pe care le avem datorita chipului: ratiune, vointa, libertate, persoana etc.

Dar de fapt nu poate exista o definitie a chipului in om, la fel cum nu poate exista o definitie a Cuvantului lui Dumnezeu, al carui chip il purtam. Chipul are fatete infinite, pentru ca este imaginea Chipului lui Dumnezeu, adica a lui Hristos.

Asemanarea este, intr-adevar, acum, rod al virtutii. Dar doar acum, din cauza caderii. Daca omul n-ar fi cazut, asemanarea ramanea si crestea in el. Adam a avut asemanare, doar ca a pierdut-o prin cadere. Asemanarea incepe asadar cu o "regasire", o "venire in fire" la fel ca in pilda fiului risipitor. Si apoi, "merge-vom din putere in putere"

[MariS_]

În prealabil postat de Lavrentiu

Eu cred ca aveti dreptate amandoi, mai ales pentru faptul ca nici Sfintii Parinti nu au fost unanimi si "finali" in ce priveste chipul lui Dumnezeu in om, desi au enumerat foarte multe caracterisitici pe care le avem datorita chipului: ratiune, vointa, libertate, persoana etc.

Dar de fapt nu poate exista o definitie a chipului in om, la fel cum nu poate exista o definitie a Cuvantului lui Dumnezeu, al carui chip il purtam. Chipul are fatete infinite, pentru ca este imaginea Chipului lui Dumnezeu, adica a lui Hristos.

Asemanarea este, intr-adevar, acum, rod al virtutii. Dar doar acum, din cauza caderii. Daca omul n-ar fi cazut, asemanarea ramanea si crestea in el. Adam a avut asemanare, doar ca a pierdut-o prin cadere. Asemanarea incepe asadar cu o "regasire", o "venire in fire" la fel ca in pilda fiului risipitor. Si apoi, "merge-vom din putere in putere"

Dle Laurentiu, apreciez simtul cavaleresc al dvs (oare cati il mai au) de a
ne da dreptate amandurora, dar eu cred ca Autoritatea bate subiectivitatea.
Traditie1 reprezinta Autoritatea, eu subiectivitatea. Deci, s-o lasam asa ca-i
bine asa, cum a lasat-o Traditie1. Eu, ca ortodox subiectiv, recunosc ca ar
trebui sa fiu la gazeta de perete ca exemplu negativ de "Asa NU". Am relatii
cordiale cu asazisii "sectanti", am prieteni neortodocsi, vad ca frati ai mei
pe toti cei ce cred SINCER si din toata inima in Hristos, etc, etc, numai si
numai exemple negative si nu de ortodox model cum sunt multi pe aici.
Asa ca s-o lasam asa, ca-i bine asa, sa nu cumva sa se mai ia cineva dupa
mine ca ajunge in prapastie.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Radu32

Nietzche insusi, aunto-intitulat "anticristul " sau "demolatorul idolilor",a dat lovituri napraznice si devastatoare teologiei,si credintei crestine clasice !

Wauuuuu! Si eu, ciobanul de mine, mi se filfaie de Nietzsche si devin crestin dupa toate aceste lovituri devastatoare si dupa 30 de ani de comunism! Ce-o fi in capul meu? La ce si-a mai strofocat bietul filozof mintea daca o simpla adiere a lui Dumnezeu, face dintr-un ateu convins un credincios convins, intr-o clipita? Si asta in ciuda dovezilor "evidente" stiintifice, filozofice,in ciuda mersului omenirii...in ciuda la orice!
Si ca sa parafrazez tot un taran ca mine si ca sa nu fiu offtopic: Hawking asta are minte multa, pacat ca nu-i toata buna!