Am ganduri de hula ingrozitoare

[Catalin79]

Mi-am dat seama de ce il hulesc pe Dumnezeu si Duhul Sfant e din cauza sentimetului mandriei dar nu il aprob si cred ca mandria este calea adevarului ba din contra calea minciunii dar cand ea navaleste pe mine ca un caine turbat ce pot face ca sa nu-i dau dreptate, pentru ca simt ca cedez din toate punctele de vedere sufleteste, mental si fizic.
Va rog ajutati-ma!

[Mihailc]

În prealabil postat de Catalin79

Mi-am dat seama de ce il hulesc pe Dumnezeu si Duhul Sfant e din cauza sentimetului mandriei dar nu il aprob si cred ca mandria este calea adevarului ba din contra calea minciunii dar cand ea navaleste pe mine ca un caine turbat ce pot face ca sa nu-i dau dreptate, pentru ca simt ca cedez din toate punctele de vedere sufleteste, mental si fizic.
Va rog ajutati-ma!

Încearcă mai întâi ce-ţi spune să faci textul de mai jos. Dar fii şi tu bărbat, ai răbdare, credinţă, nădejde, nu te lăsa bătut degrabă.

"Deci cine vrea şi iubeşte să fie liber de gândurile de hulă, acela trebuie mai întâi să-şi adune întreaga minte în inima lui şi să se roage cu multă atenţie şi mare vigilenţă, ca să nu lase cuvântul interior din inimă să grăiască, ci să-l facă să tacă supraveghindu-l cu un ochi serios şi conducător. Dar nu e de ajuns numai aceasta, ci, după ce face cuvântul interior să tacă, trebuie să-i dea şi să grăiască această scurtă rugăciune: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluieşte-mă!" şi numai aceasta să o grăiască, şi nici un alt cuvânt. Dar să o zică ţinându-şi puţin şi răsuflarea până ce zice o dată cuvintele rugăciunii acesteia şi apoi să răsufle din nou, mintea rămânând fără formă şi fără chip şi privind prin puterea lui văzătoare [spirituală] numai locul inimii, iar auzul [spiritual al] minţii să nu audă nimic altceva decât cuvintele rugăciunii acesteia. Deci rugăciunea aceasta rostită în acest mod va face să dispară toate gândurile, nu numai cele de hulă, ci şi cele de ruşine şi trupeşti şi cele de viclenie şi de irascibilitate, fiindcă atunci când e rostit în inimă cu credinţă fierbinte şi meditat necontenit, acest înfricoşător şi sfânt Nume al lui Iisus Hristos arde ca o lumină şi loveşte şi taie ca o sabie cu două tăişuri demonii care se găsesc, cum spuneam, la suprafaţa inimii şi grăiesc prin cuvântul interior toate gândurile de hulă şi rele. "

[florin.oltean75]

Gandurile de hula, adica injuraturile - toate au o singura cauza - o anumita forma de trauma a "eului".

Daca durerea "eului" provocata de un anumit agent (de obicei persoane agresive, dar si situatii speciale, necazuri, socuri, esecuri) patrunde mai adanc, aceasta nu se vindeca cu usurinta.

Uneori rana poate fi atat de severa incat este imposibil ca omul sa gaseasca in sine suficiente resurse psihologice pozitive de compensare.

In principiu, o astfel de trauma trebuie adresata cu grija, analizata atent si vazut unde si cum a produs rupturi launtrice.

O abordare religioasa este intotdeauna binevenita, dar exista posibilitatea ca aceasta sa nu fie absorbita corespunzator in rana.

In unele cazuri este ca si cum s-ar atinge direct o rana deschisa. Tipatul este inevitabil, fizic vorbind. Injuratura apare instinctiv fara posibilitatea de a o controla.

Relationarea tipatului cu niste cauze transcendente malefice, de obicei agraveaza starea bolnavului – ii creaza un discomfort accelerat – aruncandu-l intr-o bucla vicioasa de gandire.

Astfel, ca pe langa trauma initiala dezvolta si o alta forma de patologie.

Catalin, sfatul meu este sa incerci sa-ti dai seama care este sursa durerii pe care o ai, sa cauti sa te informezi cu privire la rezolvarea unor cazuri similare cu cea cu care te confrunti, sa continui sa consulti un psiholog si daca nu simti o ameliorare sa consulti altul.

Sa continui sa te rogi si cel mai important lucru, sa stii ca niciun demon nu are putere asupra ta, pentru simplul motiv ca, in mod esential, nu exista.

[Catalin79]

Iti multumesc mult Mihailic pentru ca nu ai renuntat la mine am spus si spun in continuu rugaciunea inimii: ''Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul''
Ma simt mult mai bine.

[iustin10]

În prealabil postat de Catalin79

deci eu stau linistit si ma gandesc ca Dumnezeu este Iisus Hristos si ca El este lumina si dintr-o data imi apare un sentiment de dispret de ura fata de Iisus simt o.. intru intr-o stare care-mi aduce manie si nu stiu de unde vine si e prea puternica, incepe sa ma ia frica nu stiu incotr-o so iau si cezed spuand ca: ,,Iisus scoate demoni cu belzebul'', si nu mai pot e macabru uneori ma intreb daca sa nu-mi iau viata sa-u sa nu mi-o iau pentru ca stiu ca pacatul pe care-l fac zicand asta e prea greu si ca-l pierd pe Dumnezeu si pentru ce m-ai traiesc.
?

In fraza de mai sus se vede mandria.
Vrei sa iti zic care e?
Nu aceea care crezi tu,pentru ca tu pomenesti de sentimente ca :dispret,ura ,frica , hula pana la ultima propozitie
Dar acestea nu sunt mandrie
Mandria este << uneori ma intreb daca sa nu-mi iau viata sa-u sa nu mi-o iau pentru ca stiu ca pacatul pe care-l fac zicand asta e prea greu si ca-l pierd pe Dumnezeu>>

Este aceiasi mandrie care a avut-o si Iuda, ca el ar rezolva situatia ,si ca si-ar aplica corectia singur . Spre deosebire,Petru,desi a avut hule la fel de mari ,nu a deznadajduit .
Nu hotarasti tu cat poate ierta Dumnezeu si cat nu .
Nu hotarasti tu ce suporta El si ce nu
Acceptat te asa cum esti ,si iti vor trece gabndurile de hula
Mandria care le tine in tine este aceea ca tu esti credincios, si deci tu nu hulesti .
Accepta ca esti asa cum esti, si lasa pe Dumnezeu sa faca restul .
Chiar de ar fi sa tii mintea in iadul hulei , nu deznadajdui, caci deznadejdea de fapt o urmareste diavolul,nu hula


PS si eu am trecut prin aceste ganduri , si cand am acceptat ca le am, si ca e ceva in mine care se opune lor,atunci mi-au trecut

[Catalin79]

În prealabil postat de Mihailc

Încearcă mai întâi ce-ţi spune să faci textul de mai jos. Dar fii şi tu bărbat, ai răbdare, credinţă, nădejde, nu te lăsa bătut degrabă.

"Deci cine vrea şi iubeşte să fie liber de gândurile de hulă, acela trebuie mai întâi să-şi adune întreaga minte în inima lui şi să se roage cu multă atenţie şi mare vigilenţă, ca să nu lase cuvântul interior din inimă să grăiască, ci să-l facă să tacă supraveghindu-l cu un ochi serios şi conducător. Dar nu e de ajuns numai aceasta, ci, după ce face cuvântul interior să tacă, trebuie să-i dea şi să grăiască această scurtă rugăciune: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluieşte-mă!" şi numai aceasta să o grăiască, şi nici un alt cuvânt. Dar să o zică ţinându-şi puţin şi răsuflarea până ce zice o dată cuvintele rugăciunii acesteia şi apoi să răsufle din nou, mintea rămânând fără formă şi fără chip şi privind prin puterea lui văzătoare [spirituală] numai locul inimii, iar auzul [spiritual al] minţii să nu audă nimic altceva decât cuvintele rugăciunii acesteia. Deci rugăciunea aceasta rostită în acest mod va face să dispară toate gândurile, nu numai cele de hulă, ci şi cele de ruşine şi trupeşti şi cele de viclenie şi de irascibilitate, fiindcă atunci când e rostit în inimă cu credinţă fierbinte şi meditat necontenit, acest înfricoşător şi sfânt Nume al lui Iisus Hristos arde ca o lumină şi loveşte şi taie ca o sabie cu două tăişuri demonii care se găsesc, cum spuneam, la suprafaţa inimii şi grăiesc prin cuvântul interior toate gândurile de hulă şi rele. "

Este o minune a lui Iisus Hristos, nu credeam ca aceasta rugaciune ma poate mantui, dar uite ca poate, acum regret cu adevarat ceea ce am facut si am zis Doamne Iisuse Hristoase Iarta-ma, vreau sa fiu fiul tau.
Fie laudat Numele Domnului Iisus Hristos de acum si panan veac Amin.

[Ioan_Cezar]

Bucurie, frate, bucurie!!
Slavă Bunului şi Atotputernicului nostru Dumnezeu!

[Ratacitorul]

Catalin:toate discutiile de aici nu au fost facute cu ideia de a incerca cineva sa te inteleaga!Acum te rog sa urmaresti ce postez eu!Cineva a creat tot ce exista!Acela este Dumnezeu Atoatecreator.Noi cu mintea noastra nu putem sa il cunoastem.De ce?Pt ca noi suntem in interiorul creatiei.Suntem ca intr-o camera si nu putem vedea cum este casa in exterior.Dumnezeu ne reveleaza fiecaruia ceva despre ELAsta putem noi sa stim despre DumnezeuAcum si diavolul este tot in interiorul lui creatiei lui Dumnezeu.Fiind dintru inceput inger Dumnezeu ia revelat mai multe decat noua oamenilor.Asa ca diavolul il stie pe Dumnezeu dar nu il cunoaste pe Dumnezeu sinici puterea lui Dumnezeu!Si diavolul este in creatie!De ce in creatia lui Dumezeu a aparut Diavolul?Pt ca Ingerii fiind creaturi nu pot fi perfecti.Numai Dumnezeu este perfect.Daca o creatura ar fi perfecta prin sine ar insemna ca exista inca un Dumnezeu.asta nu se poate pt ca Dumnezeu este Unic!Deci ingerii au mici imperfectiuni.Lucifer a dus aceasta imperfectiune pana acolo incat a vrut sa fie egalul lui Dumnezeu.Aici se vede lipsa lui de logica si faptul ca nu il cunostea pe Dumnezeu si ca habar nu avea ca Dumnezeu este unic.Prima cerinta ca sa pretinda egalitatea cu Dumnezeu este sa fie in afara creatiei.Dar Lucifer fiind creatura nu poate fi in afara creatiei.Deci din start actiunea lui era sortita esecului.Deci cel ce a creat totul acela esta Unic creator iar creaturile sunt mai mici si cu puteri mai slabe!Diavolul fiind creatura este inferior lui Dumnezeu!Intelege asta si gandurile venite de la diavol se vor spulbera iar procletul se va rusina!

[Catalin79]

Oameni buni, voi sunteti adevarate caractere teologice, Iisus Hristos lucreaza prin voi. va multumesc mult de tot din tot sufletul si din totate inima mea.
Laudat fie Domnul nostru Iisus Hristos datatorul sperantei nemuritoare si al vietii fara de moarte!!!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Catalin79

Este o minune a lui Iisus Hristos, nu credeam ca aceasta rugaciune ma poate mantui, dar uite ca poate, acum regret cu adevarat ceea ce am facut si am zis Doamne Iisuse Hristoase Iarta-ma, vreau sa fiu fiul tau.
Fie laudat Numele Domnului Iisus Hristos de acum si panan veac Amin.

"Vedeţi, când sufletul se smereşte, când se supune voii lui Dumnezeu, duhurile viclene nu mai au putere asupra lui - căci se află sub ocrotirea harului Sfântului Duh, este acoperit de focul dumnezeiesc."

"Dacă sufletul iubeşte sincer rugăciunea, nu se mai poate despărţi de Părintele său.
Este neîncetat cu El, mereu în prezenţa Sa - fie că vorbeşte cu oamenii, fie că este la muncă, la serviciu.
Este neîncetat cu El şi se mişcă în prezenţa Sa, precum îngerii şi sfinţii.
Iată, aceasta este arvuna Împărăţiei Cerurilor, încă de aici, de pe pământ."

(Stareţul Tadei - Cum îţi sunt gândurile aşa îţi este şi viaţa)