|  |  | 
|  | 
| 
			 
			#7  
			
			
			
			
			
		 | |||
| 
 | |||
|   Citat: 
 Si simt si mandria si imi dau seama ca din cauza ei eu il hulesc pe dumnezeu si chiar incerc sa scap de ea cateodata imi reuseste cateodata nu, recunosc inca din vara am fost la un psiholog si un psihiatru si psihiatrul mi-a recomandat niste pastile, la inceput eram mandru si nu voiam sa le iau (prezicez ca problema aceasta cu gandurile o am din craciunul lui 2014) crezand ca doar Dumnezeu ma va vindeca si ca daca le iau il supar, pe urma in la sfarsitul verii mi-am dat seama ca trebuie sa le iau dupa un incident destul de neplacut cu hula si le-am luat, a fost bine cat le-am luat dar am renuntat la ele in urma cu o luna doarece aveau niste efecte adverse si anume somnul dormeam prea mult pe timpul zilei si pierdeam aproape tot timpul, deaia le-am intrerupt si acum le iau doar seara. Cand mi-a recomandat pastilele doctorul psihiatru si psiholog mi-au spus ca am depresie anxioasa, dar deabia acum realizez ca nu trebuia sa renunt la tratament in urma. Faza este ca atunci ca acum daca ceva din jurul meu ma deranjeaza nu stiu orice, de exemplu pierd ceva si nu gasesc sau cineva spune ceva ce nu-mi convine ma enervez devin irascibil si chiar in momentele acelea incep sa hulesc pe Dumnezeu si Duhul Sfant desi nu vreau sa hulesc. Adevarul este ca eu nu am nici prea mult incredere in Iisus si poate deaia il si hulesc nu am incredre ca ma poate vindeca ca este cu mine deaia dar dupa cum am spus chiar cand il hulesc eu imi dau seama ca e neadevarat si plang cu amaraciune, si chiar cred ca viata nu mai are rost, de ce nu mai are rost? pentru ca eu daca regret acum pentru hula tot voi huli dupa aceea si vreau sa ma schimb si nu pot si aici se pune capat vietii. Chiar si acum cand iti raspund imi mai aparu starea aceea de manie care Dumnezeu Iisus Hristos si spusai: ..Daca tu esti Hristos mantuiestete pe tine'' desi nu voiam sa o spun dar am spus-o e ceva ce nu vreau sa fac, chiar nu vrea, credeti ca daca as vrea sa o fac v-as mai cere ajutorul si lui Dumnezeu i-as mai cere ajutorul, chiar regret ce am spus acum si stiu ca din cauza neincrederii mele in Iisus am spus-o dar imi dau seama ca e fals si incerc sa remediez asta. Adevarul este ca am obosit sa-l hulesc pe Dumnezeu am obosit, nu stiu as vrea sa am cancer macar sa ma doara cancerul decat hula aspra impotriva Lui Dumnezeu. Si recunosc inca o data ca din cauza neicrederii mele in Iisus il hulesc pe El dar cum sa fac sa am incredere, cum sa fac sa treaca hula pe langa mine fara sa o zic? Imi doresc din tot sufletul asta, dar o deznadejde ma cuprinde si simt ca ma inec, acum recunosc ca mandria ma trage in jos si ca am nevoie de Dumnezeu ca sa ma ajute dar daca il hulesc iar ce ma fac, daca pic iar in deznadejde? Gandurile astea sunt ca niste cioburi in capul meu si in inima mea si cateodata chiar vreau sa dorm un somn adanc sa nu ma mai trezesc. Chiar spuneti-mi ce pot sa fac? | 
|  |