Papalitatea

[Dumitru73]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

Papa e reprezentatul lui Hristos pe pamant si reprezentatul sacramentalitatii Bisericii.Biserica fara papa este privata de harul papistic.

ortodocsii mizeaza pe harul hristic.
de, fiecare cu izvorul lui.

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de Dumitru73

ortodocsii mizeaza pe harul hristic.
de, fiecare cu izvorul lui.

nu exista binecuvantare pamanteasca mai mare decat in harul petrin.

[Mihai36]

Si cu harul papistic si fara harul papistic tot aia e, atita vreme cit biserica nu mai este organizata intro singura structura nimeni care este recunoscut doar de o parte nu poate declara ca este reprezentantul tuturor.
Papa ca si orice alt patrianh fiind ales prin vot electoral si nu rezultat in urma unui examen de sfintenie este mai degraba un presednte adulat ca un rege cu puteri pamintesti decit un sfint cu puteri divine capabil sa duca ploaia sau sa opreasca furtuna.

Dumnezeu nu are nevoie doar de un singur reprezentant (cu totii sintem), ci de un pastor care sa pastoreasca, daca pastorii nu le pastoresc cum trebuie si le imprastie vor discuta amanuntele cu proprietarul oilor la ..sfirsitul programului.

Deocamdata biserica eschatologica este inca secreta, inca este in burta mamei ei nenascuta inca si nimeni nu stie ca ea este inarcinata si nici cine e insa cind se vor arata in Sion si Ierusalim toate popoarele vor porni impotriva Ierusalimului si vor avea de-a face cu mama lor care le va fi o piatra de incercare mult prea grea inclusiv pentru Israel si cine o va ridica va cadea. Aceea va fi "piatra din munte" si petru si petrus totodata.

De partea lui Dumnezeu vor lupta 7 arhierei si 10 comandanti.
Acesti arhierei pot fi cei 7 patriarhi ai celor 7 biserici despre care mai multe revelatii dinspre zilele nostre spun ca vor fi cele supravietuitoare.

Da Adriana bisericile stiu multe taine pe care nu le pot purta mirenii insa problema va fi inclusiv in ce masura le mai cred ele ca sa le poata recunoaste public la nevoie.
Insa in definitiv chiar si fara ele oamenii vor trebui sa inteleaga ei insisi cu mintea si cu inima lor exact ca pe vremea lui Iisus -fiecare in dreptul lui.

3. Şi în ziua aceea voi preface Ierusalimul în piatră de povară pentru toate popoarele. Toţi care o vor ridica se vor răni grav şi se vor aduna împotriva lui toate neamurile pământului.
4. În ziua aceea", zice Domnul, "voi lovi toţi caii cu spaimă şi pe călăreţi cu nebunie; şi voi deschide ochii Mei asupra lui Iuda şi pe toţi capii popoarelor îi voi lovi cu orbire.
9. Şi în ziua aceea Mă voi sârgui să pierd toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.
10. Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut.
11. În ziua aceea, va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea de la Hadad-Rimon, în câmpia Meghidonului.

[tara tara vrem ostas]

Papa este girantul binecuvantarii lumesti a lui Hristos in Biserica.

[bogdan81]

Tara tara vrem ostas,
Imi pare ca ceea ce spuneti e cam lipsit de sens.
Ca si cum as zice eu: Papa e frunza care tremura in vant.
Sau: Papa e vantul care adie dimineata.

[Dumitru73]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

nu exista binecuvantare pamanteasca mai mare decat in harul petrin.

"eu sunt a lui Pavel, iar eu sunt a lui Apollo, iar eu sunt a lui Chefa, iar eu sunt a lui Hristos!" I Cor 1:12

[Dumitru73]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

Papa este girantul binecuvantarii lumesti a lui Hristos in Biserica.

Papa nu garanteaza nimic mai mult decat cel mai smerit preot de tara.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Dumitru73

Papa nu garanteaza nimic mai mult decat cel mai smerit preot de tara.

Ar vrea el să garanteze ca un preot ortodox, dar nu poate, că e eretic.

Mă gândesc însă, că poate garanta credite bancare, doar e şef de stat.

În schimb preotul ortodox garantează iertarea tuturor păcatelor, dacă te spovedeşti cu sinceritate.
Că papa nu are harul nici unui preot ortodox, cât de păcătos ar fi ortodoxul, nici măcar să sfinţească aghiasma, de unde să aibă harul Sfântului Apostol Petru, care de supărare că papiştii au spus Filioque în 1014 şi-a descompus propriile sale Sfinte moaşte, care până atunci erau întregi.
De aceea şi papiştii ascund toate Sfintele Moaşte, că-i mustră că nu mai au sfinţi.
Ei îşi conservă cu ceară mumiile, apelând la firme renumite de design, pentru a se făli cu ce nu mai au: sfinţenia.

Iar pe papă îl pun în multe sicrie şi nu se mai scoate din ele ca să nu i se simtă putoarea.

Preoţii ortodocşi, de multe ori se dezgroapă şi se observă cu bucurie că au Sfinte Moaşte.

Aşa că să nu mai jignim preoţii de la ţară cu astfel de comparaţii.

CANOANELE SFINŢILOR APOSTOLI
şi ale SFINŢILOR PĂRINŢI, pentru SFÂNTUL BOTEZ
Canonul 47 al Sfinţilor Apostoli zice:
Oricare Episcop sau Preot va boteza a doua oară pre cela
ce are botez adevărat, sau nu va boteza pre cel botezat de
eretici, care nu botează în numele Sfintei Treimi, să se
caterisească (să i se ia darul), ca unul ce-şi bate joc de
Crucea şi de moartea Domnului, nefăcând deosebire între
Preoţi şi popii mincinoşi.

Mulţumim frumos de observaţii, scurte şi la obiect. Aveţi darul conciziei şi al expresiei esenţiale. Aduceţi şi multe idei.
Cu dragoste, Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Pentru sfântul Ciprian, Biserica este una, sub preºedinþia unui episcopat
unul. În loc de a recunoaºte în episcopat vreun grad ierarhic, el afirmã cã
episcopatul este posedat într-un grad egal de cãtre toþi aceia care au fost investiþi
cu dânsul. Astfel, unitate ºi egalitate în apostolat; unitate ºi egalitate în
episcopat, atare este doctrina expusã de sfântul Ciprian ºi admisã, în timpul sãu,
de toatã Biserica occidentalã care l-a recunoscut de doctor foarte ortodox, ºi
care a venerat operele sale precum ºi persoana sa. Dacã vreo reclamaþiune s-a
ridicat contra opiniei sale relativ la botezul ereticilor, niciodatã nu s-a fãcut cea
mai micã obiecþie contra doctrinei sale asupra Bisericii. Copiºtii, mirosind cât
de mult aceastã doctrinã era contrarã papalitãþii, ºi neputând sã îi conteste
valoarea, au falsificat opera lui Ciprian; dar erudiþia a descoperit ºi semnalat
fraudele lor. ªi apoi, falsificatorii nu au fost abili, cãci intercalãrile sau glosele
lor fac un efect atât de disparat în totalitatea raþionamentelor sfântului doctor,
încât este imposibil de a nu zãri, la prima cãutãturã de ochi, falsitatea. Cu toate
silinþele unor teologi, rãmâne lucru înþeles cã doctrina egalitãþii în apostolat ºi în
episcopat exclude cu necesitate orice distincþie între apostoli ºi între episcopi.
Este foarte evident cã sfântul Ciprian nu voia nicicum sã vorbeascã de
distincþiile onorifice sau de prerogativele pe ce Biserica putea sã stabileascã
printre episcopi. El nu avea în vedere decât apostolatul ºi episcopatul în
constituþia lor divinã.
Dacã sfântul Petru s-ar fi bucurat de o onoare ºi de o autoritate
superioare printre apostoli, Ciprian ar fi spus-o citând textele evanghelice care
se raportau la el. În loc de a deduce o atare idee, el afirmã egalitatea apostolilor.
Dacã, în episcopat, episcopul Romei s-ar fi bucurat de o superioritate
oarecare, sfântul Ciprian ar fi menþionat-o când a vorbit despre episcopat. Dar,
el afirmã contrariul învãþând în privinþa aceasta egalitatea episcopilor. Ilustrul
doctor, întemeindu-se pe textele: Tu eºti Petru ºi Paºte oile mele, neagã cã
sfântul Petru sã fi posedat prerogative superioare celor ale celorlalþi apostoli. El
neagã prin urmare cã aceste prerogative pretinse sã fi fost transmise unui
episcop în particular; el neagã, afirmând egalitatea episcopilor, prerogativele
reclamate în favoarea unui episcop oarecare.
În restul operei sale, Ciprian se apleacã sã facã înþelese condiþiile ºi
necesitatea unitãþii în Bisericã.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
9
Aici era cazul de a indica centrul vizibil al acestei unitãþi, dacã, întradevãr,
el ar fi recunoscut un atare centru. Dar el (centrul) nu era inventat în
timpul sãu. El nu menþioneazã asadar nici pe episcopul Romei nici pe Biserica
romanã. Centrul unitãþii Bisericii este, dupã sfântul doctor, uniunea tuturor
membrilor în mãrturisirea aceleiaºi credinþe, totdeauna conservatã în Biserici.
Toþi cei care se separã de aceastã credinþã devin eretici ºi schismatici, ºi nu mai
aparþin Bisericii.
Episcopatul care prezintã în Bisericã are datoria de a menþine aceastã
unitate ºi de a o apãra dacã ea este atacatã, menþinând ºi apãrând credinþa anticã
ºi apostoleascã a Bisericii.
Dacã ar mai conserva cineva vreo îndoialã în privinþa interpretaþiunii ce
sfântul Ciprian a dat textelor evanghelice relative la sfântul Petru, ºi în privinþa
interpolãrile al cãror obiect a fost cartea sa, va fi de ajuns de a citi acest pasaj
din epistola sa a douãzeci ºi ºaptea:
„Domnul nostru, ale cãrui precepte ºi avertismente suntem datori a le
observa fundând onoarea de episcop ºi baza (sau raþiunea ratio) Bisericii Sale,
se exprimã astfel în Evanghelie, adresându-se lui Petru: „Eu îþi zic cã tu eºti
Petru, ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea, ºi porþile iadului nu o vor birui
pe ea; ºi îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor; ºi oricâte vei lega pe pãmânt vor fi
legate în ceruri; ºi oricâte vei dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate în ceruri”. De
acolo, prin greutãþile timpurilor ºi succesiunilor, au decurs: ºi hirotonia
episcopilor, ºi baza (ratio) Bisericii, aºa încât Biserica o sã fie stabilitã pe
episcopi ºi orice act al Bisericii sã fie guvernat de aceiaºi prepoziþi”.
Acest text este tras dintr-o epistolã în care Ciprian revendicã drepturile
episcopatului pentru guvernãmântul Bisericii. El nu putea sã declare mai lãmurit
cã, în textele evanghelice relative la sfântul Petru, nu era nimic personal pentru
acest apostol, cã cuvintele ce i se adresaserã priveau pe colegii sãi tot aºa ca ºi
pe el. Sfântul Ciprian explicã astfel însuºi tratatul sãu despre unitate ºi leapãdã
interpolãrile romane.
Astfel era doctrina sfântului Ciprian ºi a întregii Biserici occidentale în
secolul al treilea.
Va urma cu:
În secolul precedent, Tertullian,

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Pentru sfântul Ciprian, Biserica este una, sub preºedinþia unui episcopat
unul. În loc de a recunoaºte în episcopat vreun grad ierarhic, el afirmã cã
episcopatul este posedat într-un grad egal de cãtre toþi aceia care au fost investiþi
cu dânsul. Astfel, unitate ºi egalitate în apostolat; unitate ºi egalitate în
episcopat, atare este doctrina expusã de sfântul Ciprian ºi admisã, în timpul sãu,
de toatã Biserica occidentalã care l-a recunoscut de doctor foarte ortodox, ºi
care a venerat operele sale precum ºi persoana sa. Dacã vreo reclamaþiune s-a
ridicat contra opiniei sale relativ la botezul ereticilor, niciodatã nu s-a fãcut cea
mai micã obiecþie contra doctrinei sale asupra Bisericii. Copiºtii, mirosind cât
de mult aceastã doctrinã era contrarã papalitãþii, ºi neputând sã îi conteste
valoarea, au falsificat opera lui Ciprian; dar erudiþia a descoperit ºi semnalat
fraudele lor. ªi apoi, falsificatorii nu au fost abili, cãci intercalãrile sau glosele
lor fac un efect atât de disparat în totalitatea raþionamentelor sfântului doctor,
încât este imposibil de a nu zãri, la prima cãutãturã de ochi, falsitatea. Cu toate
silinþele unor teologi, rãmâne lucru înþeles cã doctrina egalitãþii în apostolat ºi în
episcopat exclude cu necesitate orice distincþie între apostoli ºi între episcopi.
Este foarte evident cã sfântul Ciprian nu voia nicicum sã vorbeascã de
distincþiile onorifice sau de prerogativele pe ce Biserica putea sã stabileascã
printre episcopi. El nu avea în vedere decât apostolatul ºi episcopatul în
constituþia lor divinã.
Dacã sfântul Petru s-ar fi bucurat de o onoare ºi de o autoritate
superioare printre apostoli, Ciprian ar fi spus-o citând textele evanghelice care
se raportau la el. În loc de a deduce o atare idee, el afirmã egalitatea apostolilor.
Dacã, în episcopat, episcopul Romei s-ar fi bucurat de o superioritate
oarecare, sfântul Ciprian ar fi menþionat-o când a vorbit despre episcopat. Dar,
el afirmã contrariul învãþând în privinþa aceasta egalitatea episcopilor. Ilustrul
doctor, întemeindu-se pe textele: Tu eºti Petru ºi Paºte oile mele, neagã cã
sfântul Petru sã fi posedat prerogative superioare celor ale celorlalþi apostoli. El
neagã prin urmare cã aceste prerogative pretinse sã fi fost transmise unui
episcop în particular; el neagã, afirmând egalitatea episcopilor, prerogativele
reclamate în favoarea unui episcop oarecare.
În restul operei sale, Ciprian se apleacã sã facã înþelese condiþiile ºi
necesitatea unitãþii în Bisericã.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
9
Aici era cazul de a indica centrul vizibil al acestei unitãþi, dacã, întradevãr,
el ar fi recunoscut un atare centru. Dar el (centrul) nu era inventat în
timpul sãu. El nu menþioneazã asadar nici pe episcopul Romei nici pe Biserica
romanã. Centrul unitãþii Bisericii este, dupã sfântul doctor, uniunea tuturor
membrilor în mãrturisirea aceleiaºi credinþe, totdeauna conservatã în Biserici.
Toþi cei care se separã de aceastã credinþã devin eretici ºi schismatici, ºi nu mai
aparþin Bisericii.
Episcopatul care prezintã în Bisericã are datoria de a menþine aceastã
unitate ºi de a o apãra dacã ea este atacatã, menþinând ºi apãrând credinþa anticã
ºi apostoleascã a Bisericii.
Dacã ar mai conserva cineva vreo îndoialã în privinþa interpretaþiunii ce
sfântul Ciprian a dat textelor evanghelice relative la sfântul Petru, ºi în privinþa
interpolãrile al cãror obiect a fost cartea sa, va fi de ajuns de a citi acest pasaj
din epistola sa a douãzeci ºi ºaptea:
„Domnul nostru, ale cãrui precepte ºi avertismente suntem datori a le
observa fundând onoarea de episcop ºi baza (sau raþiunea ratio) Bisericii Sale,
se exprimã astfel în Evanghelie, adresându-se lui Petru: „Eu îþi zic cã tu eºti
Petru, ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea, ºi porþile iadului nu o vor birui
pe ea; ºi îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor; ºi oricâte vei lega pe pãmânt vor fi
legate în ceruri; ºi oricâte vei dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate în ceruri”. De
acolo, prin greutãþile timpurilor ºi succesiunilor, au decurs: ºi hirotonia
episcopilor, ºi baza (ratio) Bisericii, aºa încât Biserica o sã fie stabilitã pe
episcopi ºi orice act al Bisericii sã fie guvernat de aceiaºi prepoziþi”.
Acest text este tras dintr-o epistolã în care Ciprian revendicã drepturile
episcopatului pentru guvernãmântul Bisericii. El nu putea sã declare mai lãmurit
cã, în textele evanghelice relative la sfântul Petru, nu era nimic personal pentru
acest apostol, cã cuvintele ce i se adresaserã priveau pe colegii sãi tot aºa ca ºi
pe el. Sfântul Ciprian explicã astfel însuºi tratatul sãu despre unitate ºi leapãdã
interpolãrile romane.
Astfel era doctrina sfântului Ciprian ºi a întregii Biserici occidentale în
secolul al treilea.
Va urma cu:
În secolul precedent, Tertullian,

Stimate domn, am dori sa cunoastem si parerea dvs personala. Vladimir Guettee, sper ca observati, a scrs intr-o perioada cand revolutionarul ultrastangist garibaldi ameninta portile romei. E trista satisfactia meschina a autorului apostat, cand prezice, chipurile, prabusirea regalitatii papale. NU AR FI TREBUIT SA FIE ASA JOVIAL IN TEXT PE TEMA ASTA. GARIBALDI ERA UN DUSMAN COMUN AL INTREGII CRESTINATATI. Si, oricum, Episcopul Romei nu va pieri niciodata. Apostatul agent al tarului s-a bucurat degeaba. Asa se vor bucura prosteste toti dusmanii BC...si vor avea parte, daca nu se pocaiesc, de plansul si scrasnirea dintilor...