Papalitatea

Nu fac parte dintre cei care inchid usa mantuirii in nas "celorlalti". Detest exclusivismul si subiectivismul doctrinar; au facut mai multe victime de-a lungul istoriei decat orice psihopat criminal in serie sau orice catastrofa naturala. Insa adevarul trebuie recunoscut si spus, chiar dureros pentru orgoliul unora. De exemplu, primii care au pus in mana taranului roman ardelean o carte in propria lui limba sunt "eterodocsii": calvinii, urmati de catolici. Asta in timp ce depdendenta de patrirarhul ecumenic a dus la multe consecinte, dintre care multe se resimt si astazi. Scuze pentru usoara deviere off-topic, dar trebuie inteles ca decizii luminate pot mai usor izvora dintr-o structura ordonata ierarhic si condusa monarhic, decat dintr-un vid de autoritate. Si spun asta ca pe un argument pur pragmatic. Mutatis mutandis (deh, iar sunt off-topic, insa orice comparatie sugestiva poate fi folosita) uitati-va la incapacitatea "autocefaliilor" de a reactiona ferm, mediatic si administrativ, in fata puhoiului desfraului si apostaziei, sau de a sustine un punct de vedere comun si coerent, oricare ar fi acela, privind ecumenismul, criza globala, distrugerea mediului, hrana modificata genetic, etc. Macar Vaticanul face treaba si ISI RIDICA VOCEA. Asta spune multe. Concentrati-va pe aspectele practice. Uitati, pentru moment, de argumentele patristice sau scripturistice avansate de colegii si colegele de forum din partea "opusa". Preferati, in viata personala sau economica a unei comunitati, entropia? Nu, desigur! Haosul nu e creator decat in mainile lui Dumnezeu. Atunci cum sa fie permisibil la nivelul singurei institutii divino-umane din lumea creata?!

[catalin2]

În prealabil postat de nutucutu

referitor la primat, cuvintele sint subliniate cu rosu;
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12972

despre infailibilitate: ne putem uita la roadele Bisericii Catolice si vom vedea daca cei care sustin acest lucru au adus sau nu roade.

La acest mesaj am mai raspuns de multe ori, nu il mai dati degeaba. Cum am aratat Sf. Ioan nici macar nu sustinea ca piatra e Petru, ceea ce sta la baza parerii catolicilor despre primatului petrin. Daca intentionati sa repetati neadevaruri am putea considera ca nu mai e rost de alte discutii.
Roadele BC cam care ar putea fi? Toate cultele si cultuletele crestine provin din BC, inchizitia, precum si falsele minuni ca bilocatia, stigmatele si falsele viziuni. In plus incercarea timp de 1000 de ani de a converti pe ortodocsi la catolicism, de multe ori nu prin metode tocmai ortodoxe.

[Guru inc.]

primatul papal este o realitate istorica in Biserica unita.

[catalin2]

În prealabil postat de nutucutu

Nu mai stiu care sfint spunea ca pentru a recunoaste duhurile trebie sa ne uitam la scopul si rezultatul pe care il are actiunea acestor duhuri. Rezultatul aparitiilor de la Lourdes sau Fatima nu este numai faptul ca orbii au inceput sa vada, ca ologii au inceput sa mearga, ca mutii au inceptu sa vorbeasca, asa cum s-a intimplat si pe vremea Domnului nostru Isus Cristos. Rezultatul concret este ca milioane de oameni, cu sau fara aceste minuni, merg acolo pentru a-I aduce sava Lui Dumnezeu si sfintei Fecioare Maria. Milioane de oameni cinta cu toata bucuria "salve Regina". Chiar va imaginati ca cel rau e bucuros cind se intimpla asta?

Iar referitor la aparitiile de la Fatima, ce s-a intimplat acolo? Istoric, in Portugalia regele abdicase, biserica era prigonita de conducerea liberala de atunci, preoti au murit, episcopii erau exilati... Portugalia ramasese fara pastori. Cine a tinut vie flacara credintei in acea tara?Trei copilasi analfabeti carora le-a aparut sfinta Fecioara Maria. Exact cum scrie in Sfinta Evanghelie: Dumnezeu a ales pe cele slabe ale lumii ca sa le lumineze pe cele mari.

Ceea ce am spus eu e clar pentru oricine cauta adevarul. Vedeti cat de eronat e ecumenismul? Dvs. spuneti ca acele aparitii sunt adevarate, deci ca ortodocsii sunt in inselare, pentru ca exista purgatoriul si Neprihanita zamislire. Intr-un fel, spuneti ca ortodocsii sunt eretici, pentru ca resping si condamna aceste erezii. Si totusi Domnul da nenumarate minuni in ortodoxie, si acestea nu pot fi contrazise, cum e cazul stigmatelor, vedeniilor sau bilocatiei si moastelor catolice.
Asadar ori catolici au dretpate, ori ortodocsii, nu se poate ca si unii si ceilalti sa aiba dreptate.

La Lourdes au fost declarate medical 67 de vindecari miraculoase. Uitati, numai vraciul acesta convertit la crestinism cate zeci de vindecari a facut cand era vraci:
Cum poate vindeca un vraci, saman. De multe ori cel ce vindeca astfel (prin tehnici paranormale, etc.) nu stie cu ce forte lucreaza si cine il ajuta. Istoria e luata din cartea "Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie".

"Istoria unui mare vrăjitor care a devenit crestin

Yelo a fost până la 55 de ani unul dintre cei mai mari vrăjitori de pe continentul negru. Puterea Satanei se concentrase în el si se manifesta în cele mai diverse chipuri. Despre toate acestea relatează el însusi, convertit astăzi la crestinism:

„Am vindecat multi oameni, însă n-as fi putut face nimic fără ajutorul Satanei. îmi era imperios necesar să mă aflu întotdeauna cu el într-o legătură directă, pentru a mă putea călăuzi în toate actiunile mele. De fiecare dată când eram chemat la un bolnav, îl întrebam în prealabil pe Diavol dacă trebuie să merg. Uneori îmi spunea ŤPoti merge, căci vreau să-1 vindec4 pe bolnavť, si atunci porneam la drum. Insă alte dati îmi răspundea: ŤNu vreau să-1 vindecť.
[ Părintele Paisie atrăgea atentia asupra faptului că Satana nu poate vindeca decât bolile pe care le-a provocat el însusi.]

I mi era îngăduit să-i pun Satanei orice întrebare, iar el îmi răspundea. Ori de câte ori eram întrebat ceva în calitatea mea de vrăjitor, trebuia să cer mai întâi răspunsul Satanei. Absolut tot ceea ce realizează un vrăjitor se datorează puterii Satanei. Dacă Satana îl părăseste, va deveni un om obisnuit.

Multi veneau la mine deoarece prin mine intrau în legătură cu o putere care era infinit mai mare decât a lor. Vedeau cum vizitam un om bolnav, îi deschideam gura si scuipam înăuntru, în timp ce îl chemam pe Satana si îl rugam. Minunea se producea pe dată: Satana îl ridica din pat.

îi uimeam pe toti într-o asemenea măsură încât îmi puteam permite orice. In apropiere de locuinta mea se afla un vast teren de aplicatii militare, unde numai soldatilor le era îngăduit să intre. Cu toate acestea, eu aveam acces nerestrictionat. Oriunde mergeam, lumea îsi etala admiratia. Manifestau deplină obedientă si obisnuiau să-mi ofere daruri substantiale. Multi dintre ei îmi aduceau cu regularitate vaci, capre, găini... Am devenit foarte repede un om din cale afară de bogat.

Noi, vrăjitorii, ne aflam într-o permanentă conlucrare. Ne sustineam reciproc sub toate aspectele si, în acelasi timp, primeam noi membri în cercul nostru. Ceilalti vrăjitori mă cinsteau ca pe cel mai mare. Eu conduceam ceremoniile în cadrul cărora îl cântam si îl invocam pe Satana la initierea unui nou membru. Cântecul care se intonează special în această ocazie se numeste ŤAngať. Puneam tămâie în foc. Când fumul se înălta în văzduh, atunci sosea momentul initierii. Tânărul vrăjitor trebuia să se închine focului si să inhaleze tămâia care fusese oferită Satanei. Atunci spiritul intra în el si Satana venea la noi toti, astfel încât vorbeam cu vocea lui. Folosea limba noastră pentru a spune ceea ce dorea.

Tânărul vrăjitor îmi dădea mâna strânsă pumn, ca semn si făgăduintă că mă va urma întru totul. Eu îi deschideam palma, luam putin din tămâie si îi scuipam în palmă. Apoi îi dădeam în numele Satanei binecuvântarea de a deveni vrăjitor ca si mine. Acum Satana sălăsluia în el. Se întorcea acasă cu o putere nouă. In satul său trebuia să aducă dovada că Satana se găseste cu adevărat înlăuntrul său. Proba se desfăsura în întunericul noptii. Aprindeau focuri, iar el începea să-1 roage pe Satana. După putin timp era luat în stăpânire de către spirit, cădea în extaz si vorbea cu o altă voce. Sărea în foc, în vreme ce oamenii priveau încremeniti si strigau: „Arde, arde!“. Când sărea înapoi afară din foc, lumea blestema si înjura de frică, întrucât stiau cu totii că oricine s-ar atinge de piciorul lui se va îmbolnăvi de moarte. Tânărului vrăjitor nu i se ardea nici măcar un fir de păr din cap. Era ocrotit de Satana.
După o vreme, oamenii prindeau curaj si se apropiau, formând un cerc în jurul său. Urma cel de-al doilea test. Puneau un cutit în flacăra focului si îl lăsau acolo până ce devenea rosu. Tânărului vrăjitor i se atingeau apoi cu cutitul incandescent ambii obraji si buzele. Nu se alegea nici măcar cu vreo băsicută de pe urma focului. Era limpede pentru toti că în fata lor se afla cineva care dobândise capacităti supraomenesti.

Se temeau de el. Cu toate acestea, o putere nevăzută îl făcea să atragă lumea. Oamenii ajungeau să se roage spiritului care sălăsluia înlăuntrul său. Făceau tot ce puteau ca să nu trimită asupra lor blestemul si osânda.
Când am devenit vrăjitor, credeam că toată viata mea va fi o desfătare, mai ales că puteam face orice lucru cu maximă usurintă, oamenii mi se închinau oriunde mergeam, si deveneam din ce în ce mai bogat. Dar încetul cu încetul am observat că Satana este un stăpân lipsit de milă. Se mânia câteodată pe mine si se dezlăntuia asupra mea cu sălbăticie. Atunci trebuia să-i cer iertare în diverse feluri, să-i aprind tămâie si chiar să suport noi ritualuri initiatice pentru a mă sustrage blestemului său si a-1 recâstiga ca si colaborator.

Cu timpul, am devenit tot mai nelinistit; nu aveam pace deloc si simteam o frică adâncă. Sotia mea a fost luată în stăpânire de un spirit rău care spunea prin ea că pruncul pe care urma să-1 nască va muri. A născut fără probleme, dar la scurtă vreme s-a arătat Satana si ne-a luat copilul pentru totdeauna. Atunci am înteles în ce stare înfricosătoare ajunsesem. Am început în acea perioadă să-L caut pe Hristos. îmi doream să găsesc adevărata cale către Dumnezeu. In cele din urmă, Hristos m-a chemat lângă El. Atunci am distrus toate lucrurile din casa mea care aveau vreo legătură cu Satana. Hristos este Cel care m-a călăuzit si m-a ajutat clipă de clipă pe acest drum, căci singur n-as fi avut niciodată puterea să mă ridic din prăpastie."

[catalin2]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Buna ziua tuturor!
Sunt nou pe forum, dar am urmarit cu foarte mare atentie majoritatea subiectelor importante. De curiozitate, aveti idee cine a invalidat sinodul-puci, sinodul-masacru, din 449? Si cine l-a numit "latrocinium"? Oare de ce vocea Papei a contat, daca primatul si/sau infailibilitatea sunt vide de continut? Voi reveni deseara cu material.

Sf. Leon cel Mare nu a anulat, ci a condamnat acel sinod (am citit acum despre el). Si vocea sfantului nu a contat deloc in acele momente, pentru ca abia dupa moartea imparatului s-a schimbat pozitia la Constantinopol. Ca o dovada, s-a tnut apoi un alt sinod, cel de la Calcedon, care a condamnat monofizismul. Iata si o dovada simpla, daca exista primatul papal si infailibilitatea papei era de ajuns pozitia papei, nu trebuia sa se tina un alt sinod.
Fiecare patriarh aproba sau condamna cand era cazul, de aceea se si tineau sinoade.

[bogdan81]

Nu este adevarat ca papa Leon 1 a invalidat el singur sinodul talharesc de la Efes.
Nici patriarhul de Constantinopol, Flavian, nu a fost de acord cu deciziile falsului sinod, motiv pentru care a si fost exilat de imparatul Teodosie 2 din Orient si a murit dupa cateva zile in exil.
Papa Leon a insistat pe langa imparatul din apus, Valentinian 3 pentru a convinge pe Teodosie sa convoace un nou sinod, dar Teodosie moare si ii urmeazaa tron dreptcredincioasa imparateasa Pulcheria si senatorul Marcian.
Acestia sunt cei care convoaca sinodul de la Calcedon si nu papa Leon.
De asemenea, la sinodul de la Calcedon, parintii dau privilegii egale cu ale Romei si Constantinopolului. Papa Leon se opune, dar canonul 28 este primit de sfintii parinti rasariteni. De aici se vede foarte clar ca parintii nu acordau Romei decat un primat de onoare pentru ca fusese cetate imparateasca, cum spun ei la sinod.

[catalin2]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Nu fac parte dintre cei care inchid usa mantuirii in nas "celorlalti". Detest exclusivismul si subiectivismul doctrinar

Totusi motto-ul dvs. pare mai mult unul al inchizitiei: "Orice ecumenism care nu priveste spre Sfantul Parinte este erezie si inselare, si trebuie luptat pana la nimicire."

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

De exemplu, primii care au pus in mana taranului roman ardelean o carte in propria lui limba sunt "eterodocsii": calvinii, urmati de catolici.

Am discutat despre aceste subiecte pe forumul catolic pana ne-am plictisit toti. Cum intra un catolic sau greco-catolci pe forum incepea cu povestea uniatiei care era mereu aceeasi.
Dvs. spuneti in plus si de calvini. Adevarul era acesta, romanii erau considerati toleranti, aveau mai putin drepturi decat ceilalti. Si pentru ca erau majoritari, sa nu aiba pretentii prea mari la conducere.
Limba folosita oficial era slavona, dar si alte limbi. In Transilvania era maghiara. Calvinii nu voiau sa ajute la progresul romanilor, ci doreau sa tipareasca niste carti religioase pe limba lor, ca sa-i atraga la protestantism. Au facut presiuni mari pentru aceasta dar nu au reusit aproape nimic. Apoi catolicii au promis in schimbul trecerii la BC avantaje materiale si recunoasteri. Asa au ajuns sa aiba mai multi romani parte de acestea, platind si un pret, sufletul.

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Mutatis mutandis (deh, iar sunt off-topic, insa orice comparatie sugestiva poate fi folosita) uitati-va la incapacitatea "autocefaliilor" de a reactiona ferm, mediatic si administrativ, in fata puhoiului desfraului si apostaziei, sau de a sustine un punct de vedere comun si coerent, oricare ar fi acela, privind ecumenismul, criza globala, distrugerea mediului, hrana modificata genetic, etc. Macar Vaticanul face treaba si ISI RIDICA VOCEA.

Problema cu morala facuta de catolici ortodocsilor e ca nu suna deloc bine. Catolicii in privinta asta au barne mult mai groase decat paiele ortodocsilor (sa ne uitam doar la cazurile de pedofilie). Sa mai adaugam si scaderea dramatica a credintei in vest.
In privinta ecumenismului (presupun ca nici dvs. nu sunteti un fan al ideilor ecumeniste), BO are o pozitie mult mai transanta decat BC, care a adoptat multe idei ecumeniste, inclusiv teoria ramificarii harului de provenienta protestanta. E adevarat, nu e unanima aceatsa pozitie, mai sunt si opinii divergente. Cate ceva din ceea ce considera BO am scris la aceste conferinte: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12560
si http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777

[catalin2]

În prealabil postat de bogdan81

Nu este adevarat ca papa Leon 1 a invalidat el singur sinodul talharesc de la Efes.
Nici patriarhul de Constantinopol, Flavian, nu a fost de acord cu deciziile falsului sinod, motiv pentru care a si fost exilat de imparatul Teodosie 2 din Orient si a murit dupa cateva zile in exil.
Papa Leon a insistat pe langa imparatul din apus, Valentinian 3 pentru a convinge pe Teodosie sa convoace un nou sinod, dar Teodosie moare si ii urmeazaa tron dreptcredincioasa imparateasa Pulcheria si senatorul Marcian.
Acestia sunt cei care convoaca sinodul de la Calcedon si nu papa Leon.
De asemenea, la sinodul de la Calcedon, parintii dau privilegii egale cu ale Romei si Constantinopolului. Papa Leon se opune, dar canonul 28 este primit de sfintii parinti rasariteni. De aici se vede foarte clar ca parintii nu acordau Romei decat un primat de onoare pentru ca fusese cetate imparateasca, cum spun ei la sinod.

Adevarat ce scrii, unele din aceste date le putem gasi chiar si pe wikipedia.
Am citit de curand ca Sf. Papa Leon de fapt nu s-a opus egalitatii Romei cu Constantinopolului, ci ridicarii Episcopului Constantinopolului in detrimentul episcopilor mai vechi recunoscuti ai Alexandriei si Antiohiei. Într-o scrisoare adresată împăratului Marcian, Papa Leon vorbeşte în chipul următor: „Episcopul Constantinopolei, cu toată slava Bisericii sale, nu poate face ca ea să fie apostolică; el nu are dreptul de a o înălţa, jertfind alte Biserici, ale căror privilegii, statornicite de canoanele sfinţilor Părinţi şi întemeiate pe canoanele cinstitului sinod din Nicea, nu pot fi nici zguduite prin răsucire, nici prihănite prin vreun novism.”

Nu face nimeni morala nimanui, domnule Catalin. E vorba de a ne "uita" la rezultate. Si daca tot v-ati luat de motto-ul meu, ideea trebuie luptata, nu oamenii. Repet, crima si razboiul religios sunt ceva dezgustator pentru orice om intreg; crimele si tradarile plac, si sunt ordonate doar de ucigasii bilderberg si alte fiinte subumane, ajunse cu ajutorul Vrajmasului stapanii planetei. Imi place echilibrul, imi place cristalinitatea, pacea. Oare de ce partea din tara asta in care "ereticii calvinesti, luterani si papistasi" au facut civilizatie si cultura "arata" si functioneaza mai bine? Hm.... Masele, cand sunt instruite si catehizate corect, iau in serios respectul de sine. Cu tot ce presupune asta: de la igiena personala si a locuintelor sau strazilor, la dorinta de viata morala si corecta, care la randul ei duce la mantuire (care e, sau ar trebui sa fie, tinta oricarui credincios). Credinciosii catolici din Europa de Est, America Latina, Africa sau Asia, aceste "teritorii emergente ale credintei", cum le numea dl. Mihnea Dragomir, cand iau in serios moralitatea crestina, o fac cu toata inima. Dupa cum probabil observati, nu sunt prizonierul unui subiectivism ecleziologic limitant: recunosc si meritele altor confesiuni in modelarea culturala a poporului roman si a multor altora. Insa exista lucruri, aparent subtile, dar foarte usor de observat, "daca stii unde sa privesti", care spun totul despre identitatea educatorilor morali, religiosi si civici ai unui popor. Si, ma repet din nou, o opera grandioasa de educatie si propovaduire ("misionarism ieftin", cum ar zice unii) se naste mai usor intr-o structura creata pentru disciplina si lupta spirituala. Adica o ierarhie condusa centralizat. Sau monarhic, daca vreti. Iar privilegiul si datoria acelei "monarhii" de a conduce si administra Corabia Manturii, si de a defini ex cathedra dogme si canoane, sunt de drept divin. Adica dat de Sus. Si se numeste ministeriu petrin.

Si apropos de pedofilie, d-le Catalin: e un argument strict polemic. Nu are nimic duhovnicesc. Ba chiar l-as numi jenant. V-ati intrebat vreodata de ce in Athon nu sunt lasati tinerii imberbi sau, intr-o vreme, femelele unor animale domestice? Nu cumva fiindca preacuviosii Varzuvie si Pramatie erau atat de slabi incat cadeau mai jos decat mireanul desfranat din euroinfernul citadin actual? Si deci trebuiau protejati de propria slabiciune... Si inca ceva, ce se vede dincolo de tot balamucul asta polemic si subiectiv: daca un frate crestin, preot sau mirean, cade in plasa Dusmanului, si comite un pacat de moarte, oamenii decenti si delicati nu trebuie sa ia asta ca argument apologetic serios impotriva "credintei adverse". Iti trebuie o oarece profunzime sa vezi asta, eh? Ei bine, eu insumi am comis, chiar acum cateva randuri, marlania. Insa, surpriza! era un raspuns la atacul dvs. Cu aceeasi moneda. Sper sa nu mai fie nevoie.