intrebare pentru filocalicii forumului

[Daniel_7]

Draga crestina,faptul ca m-ai contrazis de trei ori ,iti contrazice insasi afirmatia proprie,si te pune in aceeasi oala cu mine.

Eu m-am rafuit cu o problema de-a lui Vladcat,in speta folosirea neadecvata a unui cuvant,nu inteleg ce vrei de la mine.Am avut un scop precis in interventiile mele,pe care Vladcat l-a inteles.

Lasa falsa smerenie ca nu tine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Daniel_7

Draga crestina,faptul ca m-ai contrazis de trei ori ,iti contrazice insasi afirmatia proprie,si te pune in aceeasi oala cu mine.

Eu m-am rafuit cu o problema de-a lui Vladcat,in speta folosirea neadecvata a unui cuvant,nu inteleg ce vrei de la mine.Am avut un scop precis in interventiile mele,pe care Vladcat l-a inteles.

Lasa falsa smerenie ca nu tine.

Eu nu stiu ce rafuieli aveti cu Vlad Cat. Insa ma gandesc ca un adevarat crestin nu ar trebui sa aiba rafuieli. Insa doar asa gandesc eu cu mintea mea. Apoi nu m-am gandit nici o clipa sa va contrazic, ma gandeam ca vorbim ca intre crestini dar iara gandeam dupa mintea mea. Nu am cu nimeni nimic iar postarile mele nu au un scop precis sau o tinta fixa.

Acum ca sa va arat ca nu am avut nici cea mai mica dorinta de contrazicere sa luam prima mea postare raspuns adresata dvs. sa le discutam clar ca sa nu fie cumva urme de indoiala sau de smintire din partea nimanui.
Deci prima:

"
În prealabil postat de Daniel_7
As pune si eu o altfel de intrebare,daca tot avem voie sa punem orice fel de intrebari.

Vrea cineva in viitorul apropiat sau mai indepartat sa ajunga filocalic? Are cineva aceasta intentie ?

In prealabil postat de dobrin7m
As raspunde cu cuvintele:
"Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este"

Este asadar gresit sa vrem asta? Oare ne indeamna Hristos sa facem ceva care nu sta in putinta noastra?

Eu cred ca adevaratii crestini traitori vor si isi doresc din tot sufletul sa ajunga cat mai aproape de Dumnezeu. Cine nu vrea asta nu este traitor."

Oare v-am contrazis cumva?
Eu am vazut o intrebare si m-am gandit ca vreti sincer un raspuns. Nu mi-am dat seama ca aveti rafuieli cu VladCat.

Acum raspunsul meu vad ca nu va satisface, insa am spus vreun neadevar? Daca nu, si este adevar cum poate un adevar sa nu va satisfaca? Poate un adevar sa fie socotit contradictie?

Cu riscul de a crede iarasi ca sunt falsa, inca odata va cer iertare daca cumva raspunsul meu la intrebarea dvs, a ajuns la inima dvs ca o contrazicere. A vrut sa fie doar un raspuns.
Sincer nu imi place sa ma bag in contraziceri, tocmai pentru ca am invatat de la un traitor ca trebuie sa fugim de contraziceri ca acestea sunt indemnuri de la draci.

În prealabil postat de VladCat

Parintii spun sa iti amintesti pacatele dar aceast lucru presupune multe imagini(chipuri de persoane, locuri etc.) care imprastie gandirea si pot chiar sa reactiveze patimi (manie, slava desarta etc.). Care e solutia pentru a asculta sfatul parintilor dar a te feri totusi de imagini vatamatoare ?

Draga Vlad,
intrucat Admin-ul nu a dat curs deocamdata cererii mele pentru delogare (nadajduiesc, insa, sa o faca grabnic - si va rog inca o data cu acest prilej, domnule administrator, sa ma delogati, in temeiul motivelor invocate de mine cu prilejul reportarii mesajului) folosesc prilejul sa iti scriu cateva cuvinte.
Am crezut de la bun inceput ca te framanta o problema reala, care tine strict de practica rugaciunii. Ai nevoie pentru practica de un ajutor, de o vorba, o opinie din partea unui practicant: asa am inteles de la tine, de la bun inceput.
Ca urmare, desi nu sunt decat un practicant oarecare al rugaciunii, ca tot crestinul, am impartasit din experienta mea personala, pe doua planuri corelate intre ele. Poti revedea acum prima mea postare, in care iti raspundeam deja la framantarea ta.
Precizez insa ca tu ai ridicat o problema care e treaba de duhovnic.
Cauta-l!
Eu asa am facut, si, multumesc lui Dumnezeu, am experimentat un periplu de mare, mare folos. Mai rar vei gasi preot mirean care sa aiba lucrarea, dar eu am gasit, chiar mai multi! Cauta, asadar, cauta!
Vei intalni din pacate multi care te vor descuraja in cautarea ta. Iti vor aduce mii de argumente impotriva (cum se vede si aici pe topicul de fata). Nu descuraja! Chemarea ta la rugaciune nu e nici de la tine, nici de la parintii tai dupa sange, nici macar de la duhovnic: ea este numai de la Tatal (care te trage) prin Hristos si prin Duhul Sfant. Primeste, asadar, chemarea Domnului, frate!
Invidia sau/si ignoranta confratilor sa nu te descurajeze nici ea. Unul a primit un talant, altul cinci, altul zece... Iar Cain inca il omoara pe Abel, iar Cain suntem in primul rand noi, frate, noi insine, eu mai intai... Fii asadar, precat poti, intelegator cu ei... E greu, dar fa-o ca jertfa pentru Hristos Care te-a miluit cu chemarea rugaciunii; fa-o pe cat poti in duh umilit... (Cat timp eu am facut asa, a fost bine. Rau a fost insa atunci cand, intr-un context general dificil al vietii mele, carind dupa mine pacate si dispozitii pacatoase, m-am luat la harta cu oameni care merita mai degraba multa compasiune, nicidecum cearta...)
Acum iata fondul problemei! Frate, mai intai afla "cheia" cheilor: practica insasi a rugaciunii te invata ce e de facut. Asadar, inainte de toate, tine-te cu constanta de practica. Eu am practicat, asa nevrednic si lipsit de curatenie (de unde sa vina aceasta, daca nu ne rugam?), vreme de cateva luni, in 3-4 sedinte zilnice, aproximativ 100 de "Doamne, Iisuse...", precedat de rugaciunile incepatoare si urmat de rugaciuni de multumire, adeseori cu plans. Apoi a crescut cantitatea aproape de la sine; apare repede obisnuinta, daca esti cu adevarat ravnitor, daca simti bucurie si nadejde cand spui PreaSfantul si Preadulcele Nume al Domnului.
Imaginile se estompeaza treptat. Nu trebuie sa faci tu mare lucru. Doar roaga-te! Lasa tehnicile, o vreme... Roaga-te cat mai mult, pana simti ca duhul tau chiar s-a "saturat", si-a implinit "pofta" si "setea" (vei simti indeosebi la respiratie, parca ti-au venit "boii" acasa, respiri in voia ta, mai larg, boltit, catifelat, matasos...).
ATENTIE INSA: atmosfera dimprejurul rugaciunii este capitala. (Spuneam pe un alt topic cat rau imi face sa fumez, fie si cu o ora sau doua (uneori noua!)inainte de rugaciune. Similar, dupa rugaciune - lasind deoparte faptul ca nu mai am nevoie sa fumez sau sa fac alte desertaciuni, ci parca tot mai mult tot in rugaciune sau in citirea Scripturilor or a cartilor ziditoare as ramane inca, ori in recitare de psalmi, ori in cantari... - resimti ca pe o mare rana si ca pe un factor de confuzie adinca sa fumezi, sa bei, sa vorbesti urat, sa fii manios etc. Nu se pupa! - repet...
Sfantul Teofan Zavoratul insista mult pe importanta atmosferei dimprejurul rugaciunii. Citeste-i sfaturile practice!
ATENTIE IARASI: fara slujbele in Biserica, fara Spovedanie, fara miluinta (in toate formele), iarasi rugaciunea nu va merge; sau, vei cunoaste (printr-un simt tot mai fin, mai subtire, al cunoasterii de sine, care se dezvolta ca rod al lucrarii rugaciunii) ca te nevoiesti eretic. Gresit. Spre paguba. Principala paguba va fi aici: mandria, inchipuirea de sine, aroganta, sfatosenia etc. Deci, tine-te de Biserica! Fii un om imbisericit, frate, nu autist! (eu unosc cate ceva din ambele ipostaze, de aceea te tot indemn asa)

Ai grija, insa, ce numesti pacat! Ca tot spui de amintirea pacatelor... Vezi sa nu confunzi pacatele persoanle inaintea lui Dumnezeu, cu diverse forme de rani narcisiste de prin cotloanele mandriei... E o confuzie frecventa aceasta. Duce doar la depresie, nu si la induhovnicire. La nebunie, nu la sfintenie. La moarte, nu la Viata.
Vorbeste, iar si iar revin la acest aspect capital, vorbeste cu dohovnicul!: parinte, e acesta pacat ori ba! (Eu asa am procedat si am avut multe surprize, in timp... Vlad, noi nu le stim chiar pe toate... Nu suntem noi duhovnicul fiecaruia...)

Concentrarea pe imaginile care insotesc fapta pacatoasa dilata subiectiv rana sufleteasca. Pacatul devine, ca urma a lui in suflet, mai viu, in loc sa fie tot mai sters... Vezi bine ca Parintii nu recomandau degeaba detasarea de imagini... Pentru a nu trezi serpii, de-asta spuneau ce spuneau sfintii... Vei rade, iar unii poate se vor mania iarasi, in ignoranta lor, dar asta e o treaba elementara de psihologie (focalizarea atentiei pe un "obiect" sufletesc da impresia de marire si de crestere a intensitatii trairii; stomatologii stiu asta si ne tin de vorba; valabil si pentru tendintele obsesionale - practicati distragerea, cautati alternative interesante / pe de alta parte, noi stocam multa energie in imagini, iar cand energia e din categoria pervertita prin pacat, se elibereaza corespunzator o energie negativa! - lasati-o deci acolo in cutia ei, o va distruge harul, "foc mistuitor", nu noi cu mintea noastra limitata!!!). Cu atat mai mult sfintii stiu bine ce spun, fara nici o indoiala.
PARANTEZA: Veti spune poate ca aici la rugaciune nu e psihologie: oameni buni, pana cand nu ne rapeste Duhul Sfant, dati-va seama: totul e SI psihologie. (E si corp, e si psihe e si pneuma. Toata fiinta omului lucreaza. Nu putem neglija un compartiment, deoarece stanjeneste rugaciunea, o impiedica.) Poate ca este psihe (intr-o anumita masura) chiar si atunci la rapire, in vreo proportie, altminteri sfintii ar uita ce au trait, ar pieri totul din mintea lor. Dar asta cu adevarat eu nu cunosc (dupa cum, pe de alta parte si comentariile sfintilor ati sesizat ca se opresc intotdeauna aici). Deci e dupa cuviinta sa inchei aici paranteza.

Tot ce ti-am spus e valabil la orice rugaciune, cu atat mai mult la Rugaciunea lui Iisus.
Nu te indulci cu imaginile pacatului!
Nu pacatui din nou, de data asta in minte!
Cand imaginea nu vrea si nu vrea sa scada, nu forta! Nu dam cu bata in Dumnezeu, frate... Ci rugam cu umilinta... Fa o pauza, daca nu merge si nu merge, indeletniceste-te cu ceva lejer, asculta muzica duhovniceasca (poate fi chiar si un cantecel de legan, daca te mangaie, te linisteste...), citeste putin dintr-o carte ziditoare care iti misca tie in mod personal inima... Apoi intoarce-te la rugaciune! Staruieste! Imparatia se ia cu asalt, adica prin insistenta (mai ceva decat la fete...:)) Vei izbandi, prin harul Domnului. Vei izbandi.
Ultimul cuvant: tine-te cat mai des la Spovedanie! Daca se poate zilnic, apai... te-a fericit Dumnezeu! Daca nu, roaga-te, roaga-te, roaga-te! Negresit vei avea rezultate. Cu mult mai mari ca mine, intrucat tu esti mai tanar si mai ravnitor.
Domnul sa te calauzeasca, frate! Sa ma ierti pentru toate necazurile pe care eu cu boala mea ti le-am pricinuit. Domnul fie laudat! Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

P.S. Ca intarire pentru tine, frate, cu mult peste cuvantul meu, aceasta dumnezeiasca predica: http://www.youtube.com/watch?v=Jwcdr...eature=related

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel_7

Parerea mea practica si sincera este ca nu trebuie sa-ti amintesti pacatele in amanuntul lor,.

Un om smerit recunoaşte cu căinţă faptul că este supus greşelii, în timp ce un om mândru este doborât de două ori de păcatul săvârşit. Prima dată prin păcatul însuşi, iar a doua oară prin rănirea provocată de acesta propriului orgoliu nemăsurat. Este greu să te consideri sfânt atunci când păcatul îţi demonstrează clar slăbiciunile manifeste. Sfântul Isaac Sirul ne-a vorbit pe larg de toate aceste aspecte.
"Fireşte, e bine şi potrivit ca, aducându-şi aminte de păcatele sale, să nu se socotească vrednic de purtarea de grijă a lui Dumnezeu; dar să-şi aducă aminte şi de mila lui Dumnezeu şi să se mângâie! Fiindcă adevărata încredere în Dumnezeu întăreşte gândul şi-l face tare în orice mâhnire ce vine peste el şi face omul în stare să suporte toate cu curaj. Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu e lumina gândului care se ridică în om prin har. Fiindcă mângâierea vine la cei care rabdă ispitele întâlnite în calea a ce e mai bun din pricina încrederii în Dumnezeu, Care se apropie şi îi ajută pe cei care-L iubesc spre bine, cum spunea Apostolul şi pentru că, aşa cum spunea Proorocul, "mântuirea e pururea aproape de cei ce se tem de El" şPs. 85, 10ţ (Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, vol. III, trad. diac Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 152). Atunci când ne aducem aminte de păcatele noastre este necesar să păstrăm un echilibru. Adesea, demonii ne atacă mintea cu gânduri pline de deznădejde legate de greşelile anterioare. De regulă, gândurile demonice conţin în ele o disperare ascunsă. Ele ne spun că nu ne vom mântui sau că păcatele noastre mărturisite nu au fost iertate. Astfel, demonii încearcă să ne arunce în prăpastia deznădejdii, dorind astfel să ne facă să ne îndoim de mila lui Dumnezeu cu privire la noi. De aceea, Sfântul Isaac Sirul încearcă să determine un echilibru în această privinţă: ne putem aminti de păcatele săvârşite (cu excepţia păcatului desfrânării, aşa cum spun mulţi Sfinţi Părinţi ), dar în acelaşi timp nu trebuie să ne pierdem nădejdea în mila lui Dumnezeu. În caz contrar, ne este aproape imposibil să răbdăm ispitele diavolilor, deoarece deznădejdea ne lipseşte de orice curaj şi îndrăzneală împotriva atacurilor lor. Amintirea păcatelor nu trebuie să lucreze în noi gândul lipsei de grijă a lui Dumnezeu cu privire la persoana noastră. Din contră, această amintire plină de smerenie trebuie să ne aducă o încredere mai mare în puterea, mila şi purtarea de grijă pe care Dumnezeu ni le oferă pe parcursul vieţii noastre.

http://www.youtube.com/watch?v=ZnwmyCUYLq0

Atmosfera rugaciunii...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel_7

Draga crestina,faptul ca m-ai contrazis de trei ori ,iti contrazice insasi afirmatia proprie,si te pune in aceeasi oala cu mine.

Eu m-am rafuit cu o problema de-a lui Vladcat,in speta folosirea neadecvata a unui cuvant,nu inteleg ce vrei de la mine.Am avut un scop precis in interventiile mele,pe care Vladcat l-a inteles.

Lasa falsa smerenie ca nu tine.

Părerea mea, Daniel, că aici greşeşti , greşeşti de astă dată ! Dobrin e cu mult mai mult decât crezi tu. Noi poate suntem în greşeală, dar asta nu înseamnă că toţi sunt astfel ca noi. Te rog să o iei ca o părere pur personală !

[acvilla77]

În prealabil postat de Daniel_7

Eu nu sunt un traitor.Dar nici nu am vazut unul.Doar ce am citit..

imi pare rau pentru tine,dar iti doresc,ca bunul Dumnezeu sa te lumine sa ai parte de aceasta,altfel nu vei putea intelege si trai in pronia lui Dumnezeu.

@ Ioan:
Multumesc frate. multumesc. As vrea sa iti raspund cu smerenia si recunostinta cuvenite, dar primeste si tu cat am. Hristos cu tine si cu toti cei de care esti legat, Amin!

o mica completare: nu cred ca a scris nimeni pe acest topic vre-un mesaj care sa contina vre-o urma de rautate. Initial am crezut ca anumite mesaje sunt mai rautacioase ca sa zic asa dar pe urma mi-am amintit de o anumita postare a ta. Meditand la ea am inteles ca numai patimile din mine ma fac sa privesc mesajele fratilor ca fiind neprietenoase. Despre postarea respectiva vreau sa mai vorbesc ceva cu tine dar o voi face pe privat.

În prealabil postat de VladCat

@ Ioan:
Multumesc frate. multumesc. As vrea sa iti raspund cu smerenia si recunostinta cuvenite, dar primeste si tu cat am. Hristos cu tine si cu toti cei de care esti legat, Amin!

Recunostinta ta te-nnobileaza, frate. Si sa aducem mai inainte de toate slava lui Dumnezeu! Ca Lui I se cuvine toata cinstea, recunostinta si inchinaciunea! AMIN+

[Daniel_7]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu stiu ce rafuieli aveti cu Vlad Cat. Insa ma gandesc ca un adevarat crestin nu ar trebui sa aiba rafuieli. Insa doar asa gandesc eu cu mintea mea. Apoi nu m-am gandit nici o clipa sa va contrazic, ma gandeam ca vorbim ca intre crestini dar iara gandeam dupa mintea mea. Nu am cu nimeni nimic iar postarile mele nu au un scop precis sau o tinta fixa.

Acum ca sa va arat ca nu am avut nici cea mai mica dorinta de contrazicere sa luam prima mea postare raspuns adresata dvs. sa le discutam clar ca sa nu fie cumva urme de indoiala sau de smintire din partea nimanui.
Deci prima:

"
În prealabil postat de Daniel_7
As pune si eu o altfel de intrebare,daca tot avem voie sa punem orice fel de intrebari.

Vrea cineva in viitorul apropiat sau mai indepartat sa ajunga filocalic? Are cineva aceasta intentie ?

In prealabil postat de dobrin7m
As raspunde cu cuvintele:
"Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este"

Este asadar gresit sa vrem asta? Oare ne indeamna Hristos sa facem ceva care nu sta in putinta noastra?

Eu cred ca adevaratii crestini traitori vor si isi doresc din tot sufletul sa ajunga cat mai aproape de Dumnezeu. Cine nu vrea asta nu este traitor."

Oare v-am contrazis cumva?
Eu am vazut o intrebare si m-am gandit ca vreti sincer un raspuns. Nu mi-am dat seama ca aveti rafuieli cu VladCat.

Acum raspunsul meu vad ca nu va satisface, insa am spus vreun neadevar? Daca nu, si este adevar cum poate un adevar sa nu va satisfaca? Poate un adevar sa fie socotit contradictie?

Cu riscul de a crede iarasi ca sunt falsa, inca odata va cer iertare daca cumva raspunsul meu la intrebarea dvs, a ajuns la inima dvs ca o contrazicere. A vrut sa fie doar un raspuns.
Sincer nu imi place sa ma bag in contraziceri, tocmai pentru ca am invatat de la un traitor ca trebuie sa fugim de contraziceri ca acestea sunt indemnuri de la draci.

Nu stiu daca te ajuta cu ceva,dar pot sa-ti spun ca nu m-ai ajutat cu nimic.Nici nu ti-am cerut ajutorul,asa cum ai presupus(necitind atent contextul in care vorbeam),nici nu am avut de invatat din raspunsurile tale.
Cu toata dragostea pe care o afisezi ,eu am simtit postarile tale ca o agresivitate asupra mea.
Doar otrava poate fi invelita si in ciocolata.