Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Poate ar trebui sa te intrebi daca nu cumva acea femeie a facut ceva de a ajuns omul sa faca ceea ce a facut si putea sa faca si mai rau.
De ce problema trebuie privita unilateral?

Nimeni nu e "stabil din toate punctele de vedere" sau ma rog, nu stiu ce intelegi tu prin treaba asta dar in mod evident, cred, nimeni nu e perfect si gata "din toate punctele de vedere" sa-l duca nonstop neconditionat in spate pe celalalt.

Ideea, e alta, oamenii sa se sprijine, sa se completeze, etc.



Iti place sa crezi, nu stii.
Mama ei nu e asa sofisticata ca tine, ea gandeste simplu: "ce o sa zica lumea, daca..".
Adica gura lumii este sistemul ei de valori in chestiunea asta.

Pai normal ca fosta sotie o fi facut si ea ceva, ca doar nu o fi perfecta...asa cum nici omul asta nu o fi fost cu siguranta, pentru ca se stie ca in orice relatie ambele parti au partea lor de vina...mai mica sau mai mare. Oricum din ce am citit eu...nu femeia aia era singura problematica...ci ciudat e faptul ca si anturajul, dar si familia lui aveau ceva cu el, ori ce baliverne or mai fi si astea?

Deci mama gandeste simplu (=negativ in opinia ta)...iar Ioana gandeste complex, uitandu-se in gura lumii de pe acest forum...ca si cum conteaza mai mult opiniile unor oameni cu perspective diferite asupra vietii, decat propria rugaciune...sau sfatul unui duhovnic in care are incredere...un canon de urmat, ceva care sa o ajute efectiv in gasirea linistii sufletesti si in clarificarea acestei situatii in timp?

[ioanacluj]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Pai normal ca fosta sotie o fi facut si ea ceva, ca doar nu o fi perfecta...asa cum nici omul asta nu o fi fost cu siguranta, pentru ca se stie ca in orice relatie ambele parti au partea lor de vina...mai mica sau mai mare. Oricum din ce am citit eu...nu femeia aia era singura problematica...ci ciudat e faptul ca si anturajul, dar si familia lui aveau ceva cu el, ori ce baliverne or mai fi si astea?

Deci mama gandeste simplu (=negativ in opinia ta)...iar Ioana gandeste complex, uitandu-se in gura lumii de pe acest forum...ca si cum conteaza mai mult opiniile unor oameni cu perspective diferite asupra vietii, decat propria rugaciune...sau sfatul unui duhovnic in care are incredere...un canon de urmat, ceva care sa o ajute efectiv in gasirea linistii sufletesti si in clarificarea acestei situatii in timp?

Stati linistiti ca nu ma uit in gura lumii de pe nici un forum, aveam nevoie sa-mi limpezesc niste ganduri si nu mai vroiam sa-mi incarc prietenii cu problemele mele ca saracii au si ei familiile lor si propriile lor probleme. Si asa de 2 luni si jumatate i-am incarcat cu toate ale mele.


Ca si elemente noi.............am fost acasa la ai mei si am reusit sa rupem legatura. Am avut parte de tot ce insemna blesteme si amenintari. Relatia mea continua, nu stim daca mai facem nunta, dar eu ma voi desprinde de ai mei. M-au facut drogata, proasta si ca ei si-au sacrificat tineretea pentru mine.............ca nu a putut sa-si cumpere niciodata nimic pentru ca am existat eu. S-a ajuns la niste acuze si niste vorbe pe care incerc sa mi le scot de ieri din cap.
Inca ma doare sufletul pentru ei, dar nu poti sa blestemi si sa-i doresti moartea unui om doar pentru ca o iubeste pe fata ta.

Chiar daca relatia mea nu va mai merge, nu se stie niciodata, ruptura cu ai mei s-a produs. In afara de faptul ca ma marit sunt fata lor si la asa ceva nu trebuia sa ajungem. Din nou va repet ca nu m-am certat cu ei (eu am tacut si am ascultat "ca o drogata").

Ieri dupaamsa m-a sunat maicamea si mi-a urlat 10 min la tel in care imi spunea ce o sa-mi faca ea, cum va veni la toti pritenii mei si le va face scandal, cum va merge la parintii lui si va face scandal si inclusiv la nunta va veni si va urla pe acolo ca sa arate tuturor ce gandeste ea.

O sa-mi arate ea mie de ce e instare.

[ioanacluj]

În prealabil postat de AlinB

Poate ar trebui sa te intrebi daca nu cumva acea femeie a facut ceva de a ajuns omul sa faca ceea ce a facut si putea sa faca si mai rau.
De ce problema trebuie privita unilateral?

Nimeni nu e "stabil din toate punctele de vedere" sau ma rog, nu stiu ce intelegi tu prin treaba asta dar in mod evident, cred, nimeni nu e perfect si gata "din toate punctele de vedere" sa-l duca nonstop neconditionat in spate pe celalalt.

Ideea, e alta, oamenii sa se sprijine, sa se completeze, etc.



Iti place sa crezi, nu stii.
Mama ei nu e asa sofisticata ca tine, ea gandeste simplu: "ce o sa zica lumea, daca..".
Adica gura lumii este sistemul ei de valori in chestiunea asta.

Sa ma corecteze Ioana daca gresesc.

Este singurul ei sistem de valori in momentul de fata. Ca sa o citez "eu vreau sa stau cu fruntea sus in fata oamenilor, eu nu ma voi umili, toata viata m-am umilit, dar de aici incolo nu se va mai intampla asta.

Si mai are un scop acum: sa ma desparta de el cu orice pret, mi-a fost greu sa accept adevarul, dar m-am convins in urma ultimei intalniri. Pentru ca tata era de fata mi-a vorbit frumos, cum a lipsit el doua minute a tinut sa-mi precizeze ca prefera sa il vada mort decat sa ma lase pe mine sa ma marit cu el...........................asa de multe s-au intamplat incat mi-e greu sa le spun.......................

Merci inca odata de intelegere. Intr-adevar nu v-am dat toate elementele, doar pe cele mai rele. Si nu din cauza ca le ascund ci doar ca sunt prea multe.

A ajuns acum sa-mi reproseze ca din cauza mea a suferit ani de zile ca a trebuit sa suporte oprobiul lumii. Ca sa explic: a ramas insarcinata cu mine in afara casatoriei, s-au casatorit cand eu aveam 6 ani. Cred ca i-a fost greu si pentru asta o admiram, ca era tare dificil sa te intorci la tara cu burta la gura si sa suporti tot ce zice lumea, dar nu cred ca sunt eu devina ca m-am nascut.


Mai sunt multe elemente, dar aici eu vroiam doar sa inteleg daca doar eu si prietenii mei putem accepta un om cu asemenea trecut fara sa consideram ceva gresit in asta.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ioanacluj

Stati linistiti ca nu ma uit in gura lumii de pe nici un forum, aveam nevoie sa-mi limpezesc niste ganduri si nu mai vroiam sa-mi incarc prietenii cu problemele mele ca saracii au si ei familiile lor si propriile lor probleme. Si asa de 2 luni si jumatate i-am incarcat cu toate ale mele.

Ca si elemente noi.............am fost acasa la ai mei si am reusit sa rupem legatura. Am avut parte de tot ce insemna blesteme si amenintari. Relatia mea continua, nu stim daca mai facem nunta, dar eu ma voi desprinde de ai mei. M-au facut drogata, proasta si ca ei si-au sacrificat tineretea pentru mine.............ca nu a putut sa-si cumpere niciodata nimic pentru ca am existat eu. S-a ajuns la niste acuze si niste vorbe pe care incerc sa mi le scot de ieri din cap.
Inca ma doare sufletul pentru ei, dar nu poti sa blestemi si sa-i doresti moartea unui om doar pentru ca o iubeste pe fata ta.

Chiar daca relatia mea nu va mai merge, nu se stie niciodata, ruptura cu ai mei s-a produs. In afara de faptul ca ma marit sunt fata lor si la asa ceva nu trebuia sa ajungem. Din nou va repet ca nu m-am certat cu ei (eu am tacut si am ascultat "ca o drogata").

Ieri dupaamsa m-a sunat maicamea si mi-a urlat 10 min la tel in care imi spunea ce o sa-mi faca ea, cum va veni la toti pritenii mei si le va face scandal, cum va merge la parintii lui si va face scandal si inclusiv la nunta va veni si va urla pe acolo ca sa arate tuturor ce gandeste ea.

O sa-mi arate ea mie de ce e instare.

Imi pare foarte rau sa aud ca asa stau lucrurile intre tine si ai tai!! Sunt si parinti mai dificili...si probabil ca asa sunt si ai tai, insa cu siguranta trebuie sa incerci sa faci ceva, sa comunici cumva cu ei si sa ii temperezi...pentru ca sunt sigura ca pot reactiona asa si la nervi sau disperare.

Probabil tu le pari acum foarte incapatanata, si mama ta simte ca nu ar face fata pe viitor posibilei tale casnicii nefericite...in opinia ei.

Oricum ar fi...cred ca rugaciunea poate face minuni, si poate aranja lucrurile cum e mai bine. Mergi la manastiri, vorbeste cu cineva care iti inspira tie incredere...si care cu blandete sa te sfatuiasca asa cum e mai bine. De fapt cred ca mai bine ati merge amandoi, poate sa va si spovediti...si sa vedeti ce va spune preotul legat de intreaba situatie generata.

Cateodata noua ni se pare ca actionam bine, si suntem tentati sa ne dam dreptate...dar nu se stie cum ar vedea un om induhovnicit intreaga dilema.

[ioanacluj]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Imi pare foarte rau sa aud ca asa stau lucrurile intre tine si ai tai!! Sunt si parinti mai dificili...si probabil ca asa sunt si ai tai, insa cu siguranta trebuie sa incerci sa faci ceva, sa comunici cumva cu ei si sa ii temperezi...pentru ca sunt sigura ca pot reactiona asa si la nervi sau disperare.

Probabil tu le pari acum foarte incapatanata, si mama ta simte ca nu ar face fata pe viitor posibilei tale casnicii nefericite...in opinia ei.

Oricum ar fi...cred ca rugaciunea poate face minuni, si poate aranja lucrurile cum e mai bine. Mergi la manastiri, vorbeste cu cineva care iti inspira tie incredere...si care cu blandete sa te sfatuiasca asa cum e mai bine. De fapt cred ca mai bine ati merge amandoi, poate sa va si spovediti...si sa vedeti ce va spune preotul legat de intreaba situatie generata.

Cateodata noua ni se pare ca actionam bine, si suntem tentati sa ne dam dreptate...dar nu se stie cum ar vedea un om induhovnicit intreaga dilema.

Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.

OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............

[MariS_]

În prealabil postat de ioanacluj

Este singurul ei sistem de valori in momentul de fata. Ca sa o citez "eu vreau sa stau cu fruntea sus in fata oamenilor, eu nu ma voi umili, toata viata m-am umilit, dar de aici incolo nu se va mai intampla asta.

Si mai are un scop acum: sa ma desparta de el cu orice pret, mi-a fost greu sa accept adevarul, dar m-am convins in urma ultimei intalniri. Pentru ca tata era de fata mi-a vorbit frumos, cum a lipsit el doua minute a tinut sa-mi precizeze ca prefera sa il vada mort decat sa ma lase pe mine sa ma marit cu el...........................asa de multe s-au intamplat incat mi-e greu sa le spun.......................

Merci inca odata de intelegere. Intr-adevar nu v-am dat toate elementele, doar pe cele mai rele. Si nu din cauza ca le ascund ci doar ca sunt prea multe.

A ajuns acum sa-mi reproseze ca din cauza mea a suferit ani de zile ca a trebuit sa suporte oprobiul lumii. Ca sa explic: a ramas insarcinata cu mine in afara casatoriei, s-au casatorit cand eu aveam 6 ani. Cred ca i-a fost greu si pentru asta o admiram, ca era tare dificil sa te intorci la tara cu burta la gura si sa suporti tot ce zice lumea, dar nu cred ca sunt eu devina ca m-am nascut.


Mai sunt multe elemente, dar aici eu vroiam doar sa inteleg daca doar eu si prietenii mei putem accepta un om cu asemenea trecut fara sa consideram ceva gresit in asta.

Draga Ioana, desi tu nu ai dat toate elementele, unii dintre noi le-au banuit. Mama ta este ultra-posesiva si poate era bine daca stateati separat mai de mult. Asta nu insemna sa nu-i acorzi cinstire, ci faptul ca la 34 de ani ai dreptul la PROPRIA ta viata. Iar o mama iubitoare e datoare sa te sprijine indiferent ce zice, spune si barfeste gura lumii. Arata-i totusi blandete din partea ta si, o perioada cel putin, stai mai mult de vorba cu tatal. Daca tatal e altfel si te intelege atunci cu atat mai mult mama ta are o problema. Dar asa se intampla cu mamele prea posesive. Ele vad binele in felul lor si vor sa-l impuna copilului cu forta. Nu se poate asa ceva. O sa-i treaca cu timpul, o sa vezi. La primul copil va veni alergand. Roaga-te si pentru ea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ioanacluj

Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.

OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............

Da...ai refuzat cereri in casatorie...si asta o fi facut-o pe mama ta sa isi imagineze poate ca ai niste asteptari anume, ca nu faci compromisuri...si ca il astepti pe acela de care sa fii si tu multumita, dar si ei.

Acum poate ca parintii reactioneaza aiurea si pentru ca nu te mai recunosc, si au impresia ca nu mai au cu cine vorbi...si prevad cine stie ce.

Normal ca avem cu totii dreptul sa alegem ce facem cu viata noastra, dar sunt sigura ca ti-ai dori ca si parintii tai sa te sustina, sa se bucure de alegerile tale...ca relatia dintre voi sa nu se schimbe in rau, ci in bine...dar uite ca nu e asa, si oricum ar fi...nici tie nu iti face bine, chiar daca nu esti de acord cu ei.

Cred ca singura rugaciunea v-ar face bine tuturor...dar ar fi bine totusi sa nu strici relatia cu parintii tai total, pentru ca bine nu cred ca ti-ar fi sa stii ca undeva niste oameni...parintii tai nici nu vor sa auda de tine, si de familia ta...si nu se stie nici daca ar fi bine.

[Marimira]

În prealabil postat de ioanacluj

Nu sustin ca fac bine, dar nu cred ca meritam atatea amenintari. Nu sunt copil, spun din nou asta, imi doresc sa mearga casatoria noastra si voi face tot ce pot ca sa mearga, dar nimeni nu detine adevarul absolut. Nu ma imbat cu apa rece, dar daca atatia ani am refuzat cereri in casatorie pentru ca eu consideram ca nu vor merge, acum cand eu consider ca putem face o familie frumoasa, ei de ce nu pot accepta.

OK, poate nu va fi asa si au ei dreptate, dar pot ei sa-mi garanteze, pot sa renunt la o familie pe care o vreau doar ca mama nu poate accepta äsa ceva...........? Cred ca am drepul sa-mi decid viitorul si de asemenea cred ca parintii sunt datori sa dea un sfat, dar de aici pana la o telenovela intreaga..............

Imi pare rau ca treci prin aceasta situatie cu parintii........pana la urma tu stii mai bine decat noi cum stau lucrurile cu tine si ai tai, chiar si cerand sfatul unei persoane induhovnicite..tot avem de-a face cu un inconvenient...acela ca nu va cunoaste bine nici pe tine si nici pe ai tai si nici pe viitorul sot!

Totusi, eu cred ca trebuie sa lasi o perioada de liniste si tacere (mai scurta sau mai lunga) ca voi toti sa va mai linistiti. Abia dupa ce v-ati mai linistit e bine ca voi doi sa cautati un duhovnic care sa va spovedeasca si eventual sa-si spuna parerea, sa va dea sfaturi!

Citeste Paraclisul Maicii Domnului timp de 40 de zile pentru ca parintii sa se linisteasca.
Acum insa nu e bine sa purtati discutii pentru ca am impresia ca sunt tare indarjiti!

Situatia ta imi aduce aminte de urmatoare scena: eu fiind in biserica si trebuind sa explic preotului o situatie ce ma privea - incalcita de altfel- despre niste procese, sare o prietena sa-i explice cum stau lucrurile cu mine, eu fiind de fata. Preotul s-a cam suparat si a mustrat-o spunandu-i "Nu-i asa ca tu stii mai bine decat ea ce se intampla in viata ei...?" Ideea fiind ca totusi cel in cauza "vede" lucrurile mai limpede, fiind cel care cunoaste cel mai bine persoanele implicate in acest conflict, intentiile si intamplarile pana la amanunt.

Maicuta Domnului nostru Iisus Hristos sa va lumineze si sa va ajute asa cum crede ea ca e mai bine pentru toti.

Doamne ajuta!

[ioanacluj]

În prealabil postat de Marimira

Imi pare rau ca treci prin aceasta situatie cu parintii........pana la urma tu stii mai bine decat noi cum stau lucrurile cu tine si ai tai, chiar si cerand sfatul unei persoane induhovnicite..tot avem de-a face cu un inconvenient...acela ca nu va cunoaste bine nici pe tine si nici pe ai tai si nici pe viitorul sot!

Totusi, eu cred ca trebuie sa lasi o perioada de liniste si tacere (mai scurta sau mai lunga) ca voi toti sa va mai linistiti. Abia dupa ce v-ati mai linistit e bine ca voi doi sa cautati un duhovnic care sa va spovedeasca si eventual sa-si spuna parerea, sa va dea sfaturi!

Citeste Paraclisul Maicii Domnului timp de 40 de zile pentru ca parintii sa se linisteasca.
Acum insa nu e bine sa purtati discutii pentru ca am impresia ca sunt tare indarjiti!

Situatia ta imi aduce aminte de urmatoare scena: eu fiind in biserica si trebuind sa explic preotului o situatie ce ma privea - incalcita de altfel- despre niste procese, sare o prietena sa-i explice cum stau lucrurile cu mine, eu fiind de fata. Preotul s-a cam suparat si a mustrat-o spunandu-i "Nu-i asa ca tu stii mai bine decat ea ce se intampla in viata ei...?" Ideea fiind ca totusi cel in cauza "vede" lucrurile mai limpede, fiind cel care cunoaste cel mai bine persoanele implicate in acest conflict, intentiile si intamplarile pana la amanunt.

Maicuta Domnului nostru Iisus Hristos sa va lumineze si sa va ajute asa cum crede ea ca e mai bine pentru toti.

Doamne ajuta!

Multumesc, asta am si hotarat sa nu mai vorbim pentru ca s-au spus prea multe si prea grele. Sper ca fie asa cum zice si Marius un copil sa-i aduca inapoi. Eu azi mi-am luat o zi libera de la birou ca sa pot sa ma gandesc in liniste. Am mare nevoie de liniste.

[kouklakys]

Liniste si pace in suflet sa ti de a Dumnezeu !