Spovedanie sau psihoterapie?

vsovi, exact acesta e motivul intrebarii mele; sau intrebarea mea expusa mai pe larg.
Deci practic la nivel de constiinta, lucrarea preotului si cea a psihologului se bat cap in cap. Ei, dar cum se pot impaca cele doua? Asta e intrebarea acum.

[vsovi]

În prealabil postat de Anca-Miha

vsovi, exact acesta e motivul intrebarii mele; sau intrebarea mea expusa mai pe larg.
Deci practic la nivel de constiinta, lucrarea preotului si cea a psihologului se bat cap in cap. Ei, dar cum se pot impaca cele doua? Asta e intrebarea acum.

poi ceea ce ai vrea dumneata este asemanator cu ce vroiau oltenii, adica sa cultive pepeni fara samburi... shi cum au procedat? au zis ca ar fi bine sa imperecheze pepenii cu puricii, ca atunci cum tai pepenele, cum o sa sara totzi samburii afara... asha shi cu problemele psihologice... ca puricii... ca pacatele...

[cristiboss56]

În prealabil postat de vsovi

poi ceea ce ai vrea dumneata este asemanator cu ce vroiau oltenii, adica sa cultive pepeni fara samburi... shi cum au procedat? au zis ca ar fi bine sa imperecheze pepenii cu puricii, ca atunci cum tai pepenele, cum o sa sara totzi samburii afara... asha shi cu problemele psihologice... ca puricii... ca pacatele...

Ovidiu sa fim realisti fara a blama ceva fata de care nici tu si nici eu nu prea avem habar. Ce cunostinte ai dumneata sau eu , despre psihologie ? Chestii generale, care nu ne dau dreptul a huli , aiurea in tramvai. Sa lasam sa vorbeasca cineva cat de cat specializat in domeniu. De acea am apelat la fratele nostru Parintele Negroponte , care este si preot si psiholog . Stiinta, medicina si credinta in general, nu se exclud una pe alta. Sa lasam pe cei in cunostinta de cauza sa vorbeasca si sa nu ne mai dam atotstiutori .

[pr.marius]

Eu sunt preot dar si in ultimul an la facultatea de psihologie. Concluzia la care am ajuns este urmatoarea: suntem datori sa-l marturisim pe Hristos si prin mijloacele stiintei. Psihologia are si instrumente prin care il poate ajuta pe om si ar fi foarte bine ca preotul sa le cunoasca. De multe ori preotii fac greseli grave necunoscand bine psihologia umana. Pur si simplu de multe ori nu stim cine e cel de langa noi. Cum nu toti suntem sfinti, pur si simplu avem nevoie de ajutoare in activitatea noastra. Tot respectul pentru Maica Siluana, prima care a inteles folosul si importanta psihologiei. In psihologie nu sunt numai persoane rau intentionate si pline de pacate cum gresit si fantasmagoric cred unii. Au fost si sunt psihologi bine intentionati care pun problemele foarte profund. Pentru cei care nu au nevoie de psihologie nu le-o recomand. Insa sunt enorm de multe persoane care vin cu traume din familii cu probleme de personalitate si multe complexe. Si o abordare gresita nu numai ca nu-l ajuta duhovniceste pe om, dar poate si sa-l indeparteze de Biserica, considerandu-se neinteles de preot.
Va recomand tuturor doua carti noi aparute: Arhim. Simeon Kraiopoulos - Te cunoasti tu pe tine insuti? editura Bizantina, si Dimitri Melehov- Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti. Si apoi mai stam de vorba.
Cu mult drag,
Pr. Marius

[cristiboss56]

În prealabil postat de pr.marius

Eu sunt preot dar si in ultimul an la facultatea de psihologie. Concluzia la care am ajuns este urmatoarea: suntem datori sa-l marturisim pe Hristos si prin mijloacele stiintei. Psihologia are si instrumente prin care il poate ajuta pe om si ar fi foarte bine ca preotul sa le cunoasca. De multe ori preotii fac greseli grave necunoscand bine psihologia umana. Pur si simplu de multe ori nu stim cine e cel de langa noi. Cum nu toti suntem sfinti, pur si simplu avem nevoie de ajutoare in activitatea noastra. Tot respectul pentru Maica Siluana, prima care a inteles folosul si importanta psihologiei. In psihologie nu sunt numai persoane rau intentionate si pline de pacate cum gresit si fantasmagoric cred unii. Au fost si sunt psihologi bine intentionati care pun problemele foarte profund. Pentru cei care nu au nevoie de psihologie nu le-o recomand. Insa sunt enorm de multe persoane care vin cu traume din familii cu probleme de personalitate si multe complexe. Si o abordare gresita nu numai ca nu-l ajuta duhovniceste pe om, dar poate si sa-l indeparteze de Biserica, considerandu-se neinteles de preot.
Va recomand tuturor doua carti noi aparute: Arhim. Simeon Kraiopoulos - Te cunoasti tu pe tine insuti? editura Bizantina, si Dimitri Melehov- Psihiatria si problemele vietii duhovnicesti. Si apoi mai stam de vorba.
Cu mult drag,
Pr. Marius

Sarut mana Parinte si va multumesc in numele celor nedumeriti sau in cautare de raspuns si asteptam si alte raspunsuri pertinente, decat simple speculatii sau rataciri datorita necunoasterii sau superficialitatii a unora ca mine si ca altii ce se cred atotstiitori. Sa invatam unii de la altii, renuntand la mandria far de folos.

[Traditie1]

Mulţi psihologi consideră că sănătatea psihologică a omului constă în faptul de a nu avea conflicte psihologice interioare, iar lucrarea psihoterapeutului asupra pacientului are drept obiectiv „refacerea ordinii şi a echilibrului său sufletesc interior“. Pentru aceasta, psihoterapia nu ia în considerare „cazul“, ci „psihobiografia“ bolnavului.
Sănătatea sufletului, din perspectivă creştină, nu se reduce doar la un echilibru psihologic, ci problema este mult mai profundă. Creat după chipul lui Dumnezeu, sănătatea spirituală a omului se menţine păstrând legătura cu acest chip, adică cu Hristos. Puterile sufletului, când activează conform firii, sunt sănătoase. Toate cele zidite de Dumnezeu au început şi sfârşit. Totuşi, Dumnezeu a dorit să zidească şi să facă sufletul nemuritor. Astfel, sufletul este nemuritor prin har. Prin urmare, nu putem concepe ca sufletul să fie şi sănătos, şi independent de Dumnezeu.
Păcatul este boala sufletului. „Nu este simplă boala păcatului, ci felurită şi în multe chipuri, şi născătoare de multe vlăstare ale stricăciunii, din care răul se revarsă din plin şi merge înainte până se va opri prin puterea vindecătorului (a preotului duhovnic)“ (canonul 102 Trulan).
Metoda ascezei creştine, care ne propune paza minţii, purificarea ei prin pocăinţă şi rugăciune, împlinirea poruncilor Mântuitorului, ne ajută să ne desprindem de robia faţă de cele trupeşti şi să conştientizăm vulnerabilitatea sufletelor noastre. Pe de altă parte, nimeni nu poate ajunge la cunoaşterea de sine doar prin raţionamente şi cercetări analitice, dacă nu şi-a purificat mintea. Cei care nu s-au lepădat de obişnuinţele păcătoase şi care nu şi-au purificat mintea nu-şi dau seama de starea lor decăzută şi ocolesc singura cale prin care se poate pune început bun cunoaşterii de sine. Vindecarea omului se realizează progresiv, străbătând cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti: curăţirea inimii de păcate, luminarea minţii şi îndumnezeirea.

Din psihologie este buna doar intentia, aceea de a analiza sufletul omenesc si a-l ajuta sa-si gaseasca echilibrul.

Dar metodele sunt în totalitate gresite, ca si concluziile si diagnosticele, deoarece sufletul omenesc nu poate fi cunoscut decât în lumina lui Hristos. Mecanismele psihologice nu sunt cele predate în facultatile de psihologie ci cele descrise în Scara, Pateric si alte carti ascetice. Acestea reprezinta psihologia sanatoasa.

Psihologia laica vede omul ca pe o fiinta care îsi poate gasi echilibrul în sine însusi sau în lumea materiala, ceea ce nu e adevarat. Omul are nevoie de absolut si vesnic. De asemeni psihologia predata în facultati vede chinurile constiintei pentru pacate ca ceva anormal, ceea ce e adevarat partial (fiindca exista si falsa constiinta) dar în buna masura e fals. Psihologii si psihiatrii vad normalitatea ca pe o stare lipista de tulburari, schimbari, crize, ceea ce este de fapt o amputare a personalittaii umane. Crizele fac parte din viata noastra, ele ne formeaza mai mult decât starea de multumire si fericire.

De asemeni psihologia, ca si alte stiinte, este un domeniu excesiv teoretizat; sufletul omenesc nu poate fi cunoscut citind tratate si ascultând profesori, este un proces intuitiv. Bisnitarii si vrajitoarele folosesc o psihologie practica de cunoastere (si manipulare) a clientilor (vixctimelor) lor care e mai realista decât cea cu care ies psihologii din scoala si pe care o practica majoritatea.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Traditie1

Din psihologie este buna doar intentia, aceea de a analiza sufletul omenesc si a-l ajuta sa-si gaseasca echilibrul.

Dar metodele sunt în totalitate gresite, ca si concluziile si diagnosticele, deoarece sufletul omenesc nu poate fi cunoscut decât în lumina lui Hristos. Mecanismele psihologice nu sunt cele predate în facultatile de psihologie ci cele descrise în Scara, Pateric si alte carti ascetice. Acestea reprezinta psihologia sanatoasa.

Psihologia laica vede omul ca pe o fiinta care îsi poate gasi echilibrul în sine însusi sau în lumea materiala, ceea ce nu e adevarat. Omul are nevoie de absolut si vesnic. De asemeni psihologia predata în facultati vede chinurile constiintei pentru pacate ca ceva anormal, ceea ce e adevarat partial (fiindca exista si falsa constiinta) dar în buna masura e fals. Psihologii si psihiatrii vad normalitatea ca pe o stare lipista de tulburari, schimbari, crize, ceea ce este de fapt o amputare a personalittaii umane. Crizele fac parte din viata noastra, ele ne formeaza mai mult decât starea de multumire si fericire.

De asemeni psihologia, ca si alte stiinte, este un domeniu excesiv teoretizat; sufletul omenesc nu poate fi cunoscut citind tratate si ascultând profesori, este un proces intuitiv. Bisnitarii si vrajitoarele folosesc o psihologie practica de cunoastere (si manipulare) a clientilor (vixctimelor) lor care e mai realista decât cea cu care ies psihologii din scoala si pe care o practica majoritatea.

Da, interesant si citatul si comentariul tau. Acum nu stiu, daca toti clientii sunt victime, dar nu te contrazic, pentru ca am multe de invatat in acest domeniu. Dar ti-as pune o intrebare sincera, si anume de ce din ce in ce mai multi Preoti, studiaza psihologia ? Oare asa din pura curiozitate? Nu cred. Ori cum trebuie citite si cartile pe care Parintele ni le-a recomandat, sau macar rasfoite. Dar sa-mi fie cu iertare , exemplul dat de Ovidiu, cu pepenele si cu puricii, ma fac sa cred ca si psihologii sunt necesari pentru unii dintre noi. Nu ?

[Traditie1]

Preotii care fac psihologie o fac atrasi de aparenta ei si poate ca le ofera o disciplina în abordarea fiilor duhovnicesti, daca NU aplica ceea ce au învatat ci învatatura Parintilor despre patimi si gânduri.

Deci cred ca e fiolositoare existenta psihologiei, fiindca ea motiveaza la studierea sufletului, dar nu trebuie luat de bun ceea ce spun tratatele de psihanaliza fiindca SUNT COMPLET FALSE.

E un balamuc aceasta psihologie.

[Negroponte]

Draga Cristi si iubitii mei prieteni,intradevar sunt pasionat de psihologie si studiez la Iasi un master despre medierea conflictelor.Sfantul Vasile cel Mare(si nu numai el)ne sfatuieste sa folosim si scrierile laice,care ne pot folosi.Asa cum spunea parintele Marius si eu va sfatuesc sa cititi cele doua carti amintite de el,care va vor face sa vedeti psihologia altfel inteleasa si aplicata.

[sofiaiuga]

VA RECOMAND SA CITITI O CARTE F.F.BUNA psihoterapia ortodoxa DE Hyeroteos Vlachos.