Sfantul Ierarh Nicolae Velimirovici

[ortodox4life]

Voi care v-aţi îngropat toate nădejdile, ca să vă puteţi bucura de o singură nădejde;
Care aţi aşteptat sfârşitul multor aspiraţii omeneşti şi aţi văzut cenuşa;
Care aţi văzut mulţi ochi înlăcrimaţi întorcându-şi privirile de la mormântul speranţelor lor;
Care aţi auzit multe mărturisiri cu privire la duhoarea nesuferită a fiecărei nădejdi lumeşti de pe lumea cealaltă;
Şi care v-ati dat trupul spre a fi răstignit (GAL 5,24) pentru o nădejde aparte, care nu sfârşeşte în cenuşă, nici la cimitir, nici într-o duhoare nesuferită.
Către voi ne plecăm şi ne rugăm: "Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi".
Am văzut un copil alergând mult timp după o pasăre cu aripi pestriţe şi cioc de aur, iar când a prins-o, pasărea l-a lovit cu ciocul şi copilul a început să plângă.
Am spus: "Aşa se întâmpla cu nădejdile voastre, fii ai oamenilor şi cam acesta este sfârşitul vostru".
Din nou am văzut un copil alergând după un roi de fluturi de primăvară vreme îndelungată, iar când un fluture s-a aflat lângă el, copilul l-a părăsit şi a fugit după ceilalţi care i se păreau că sunt mai frumoşi.
Am spus: "Aşa sunt fiii oamenilor şi tot astfel este şi alergătura lor de-a lungul întregii vieţi după multe dorinţe".
Cu adevărat, alergătura voastră este obositoare şi inutilă. Dacă vine ceasul morţii asupra voastră, nu veţi putea spune
după ce alergaţi. Iar pe lumea cealaltă ei vor avea mâinile goale şi o inimă îndoită.
Alergarea fiilor cerului este şi ea obositoare, dar nu este inutilă. Iar când ceasul morţii vine asupra lor, ei vor
putea spune ceea ce urmăreau. Iar pe lumea cealaltă vor avea mâinile pline şi o inimă odihnită.
Un vultur de sub nori vede un miel pe câmp şi coboară peste el şi întreabă vrăbiile cocoţate pe spatele mielului: "Nu
vedeţi mielul?". Iar ele îi răspund: "Nu, nu-l vedem". La fel se întâmplă cu mucenicii bunei nădejdi. De la mare
distantă ei îşi ochesc hrana, în vreme ce aceia aflaţi lângă ea trec peste dânsa fără s-o vadă.
Alergătura după nădejdea cea bună este lungă. Dar campionul îşi concentrează mintea asupra alergării şi îşi aruncă toate nădejdile iluzorii sub picioare, călcând peste ele ca peste nişte frunze moarte. Sunt multe, foarte multe garduri între el şi nădejdea sa, iar moartea este unul dintre garduri. Dar el sare peste toate acestea; el sare chiar şi peste moarte şi îşi urmăreşte nădejdea sa.
Mucenici ai bunei nădejdi care fremătati în jurul Luminii Cerului ca un stol de porumbei albi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

In imagine Sfantul Mucenic al inchisorilor,Valeriu Gafencu

[ortodox4life]

Cam atat dragii mei,daca v-au placut mai postez si altele,Doamne ajuta!

[windorin]

Am citit, cu mare bucurie, viata Sfantului Nicolae Velimirovici.

Cata maretie de om, si cata simplitate !

Troparul Sfantului Nicolae Velimirovici - Glas 8

Propovaduitorule cu gura de aur al lui Hristos cel inviat,
Calauzitorule prin veacuri al neamului sarbesc purtator de cruce,
Alauta sunatoare a Sfantului Duh,
Inaltarea si dragostea calugarilor,
Bucuria si lauda preotiei, invatatorule al pocaintei, Vladica a tot norodul,
Capetenie a ostirii de rugatori ai lui Hristos,
Sfinte Nicolae al Sarbilor si a toate Pravoslavia,
Impreuna cu toti sfintii Serbiei Ceresti,
Roaga pre Unul Iubitorul-de-oameni
Sa daruiasca pace si intelegere neamului nostru.

Condacul Sfantului Nicolae Velimirovici - Glas 3

Nascandu-te in Leliciul Serbiei,
Arhipastor ai fost in Ohrida Sfantului Naum,
Pre Scaunul Sfantului Sava in Jicea ai statut
Norodul lui Dumnezeu cu Evanghelia ai invatat si luminat
La pocainta si iubirea de Hristos pre oameni ai adus,
Pentru Hristos, si patimire la Dachau ai rabdat:
Pentru aceasta proslavim pre tine,
Sfinte Nicolae, noule bineplacut al lui Dumnezeu!

[Ekaterina]

Viata Sfantului Nicolae Velimirovici, prezentata pe scurt:

"Nicolae Velimirovici s’a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană, la 5 Ianuarie 1880. A urmat cursurile Seminarului Sfântul Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema „Filosofia lui Berkeley,” în 1909.

La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei. În Aprilie 1915, în timpul Primului Război Mondial, a fost trimis de către guvernul Serbiei în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor Slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este numit episcop al Ohridei. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către Gestapo pe când se afla în Mănăstirea Jicea, fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia.

Mai târziu a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dahau, împreună cu Patriarhul Sârb Gavriil, unde a avut parte de un tratament deosebit de aspru. După război imigrează în Statele Unite ale Americii.

Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminarii Creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sfântul Sava din Libertyville, Illinois, Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Tihon, din South Canaan, Pennsylvania şi Seminarul Theologic Ortodox Sfântul Vladimir, din Crestwood, New York.

A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956. La 19 Mai 2003, Sfântul Sinod al episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe a hotărât, în unanimitate, trecerea Episcopului Nicolae (Velimirovici) al Ohridei şi Jicei în sinaxarul sfintei noastre Biserici Ortodoxe." (Sursa: Predania)

[Ekaterina]

Către sfârșitul secolului trecut în ceea ce pe atunci era mica Serbie, un băiat a fost adus la un episcop pentru o recomandare la Seminarul teologic. „Ce facem cu el?” a întrebat episcopul după ce s-a uitat la el. „De ce am accepta acest copil fragil? Nu va rezista acolo, va muri și vom arunca banii degeaba”. Totuși, văzând cât de însetat de cunoaștere era băiatul, episcopul hotărî să-l trimită la seminar.

Așa se întâmplă de obicei: ceea ce pare neînsemnat în ochii oamenilor este mare înaintea lui Dumnezeu.

Acest copil era Nicolae, un mare sfânt și un Hrisostom al zilelor noastre. Micul Velimirovici, crescând cu trupul creștea și mai mult cu duhul. A absorbit toată cunoașterea științelor precum un burete absoarbe apa. Nu una, ci mai multe școli l-au avut de student. Serbia, Rusia, Anglia, Germania și Elveția l-au avut în pământul lor precum o albină ce adună miere.

S-a silit să dobândească Adevărul, nu numai să acumuleze multe cunoștințe. Bine întemeiat în credința ortodoxă, el tânjea de asemenea ca și intelectul său să se ridice spre înălțimile credinței. Nu se îndoia de adevărul de credință ci mai degrabă căuta să-și sfințească intelectul cu Adevărul și să slujească Adevărul cu mintea, inima și voința sa. Astfel, și-a dezvoltat intelectul pentru a se hrăni nu numai el însuși din roadele sale ci și alții.

Pe cât se dezvolta intelectual pe atât se dezvolta și duhovnicește. Neputințele sale omenești cu vremea au pălit; un gigant duhovnicesc se maturiza, strălucind prin inteligența și prin viața sa. Precum Sfântul Grigorie Teologul: „căutând adâncurile Duhului, lucruri bune i s-au dăruit lui”. Tânărul, care era atât de firav încât aproape că nu fusese primit la școală, a devenit un mare dascăl al Bisericii Ortodoxe, un propovăduitor al credinței ortodoxe, un înțelept păstor, liderul spiritual al Serbiei, un stâlp al patriei sale, un apostol al Ortodoxiei pe tărâmuri străine.

Cugetând mereu la lucrurile de mare importanță, câștiga înțelepciune de pretutindeni – din știință, din natură și din întâmplările din viața de zi cu zi. Cu toate acestea, mai mult decât toate își lumina sufletul cu lumina dumnezeiască, hrănindu-și sufletul cu Sfintele Scripturi și cu rugăciunea.

Învăța prin faptă și prin cuvânt, în orice loc și tot timpul și nu conta dacă vorbea unui singur om sau unor mii de oameni care îl ascultau. Atunci când se afla că Episcopul urma să vorbească undeva, oamenii se adunau în număr mare; credincioși și necredincioși, învățați sau mai puțin învățați, bătrâni și tineri, profesori și studenți. Toți se foloseau de cuvintele sale.

Prin cărțile sale, Episcopul Nicolae a intrat în rândurile marilor scriitori ai Bisericii. Importanța sa în cadrul Ortodoxiei din vremurile noastre poate fi comparată numai cu importanța Mitropolitului Antonie (Hrapovițchi). Amândoi sunt dascăli universali ai Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, dacă Mitropolitul Antonie poate fi comparat cu Sfântul Atanasie cel Mare, atunci Episcopul Nicolae poate fi comparat cu Sfântul Grigorie Teologul, al cărui exemplu l-a și urmat.

El este podoaba și slava Bisericii Sârbe dar în același timp aparține întregii Biserici Ortodoxe. După cum spunea Proclu, numai un al doilea Gură de Aur ar putea lăuda după vrednicie pe Sfântul Ioan Gură de Aur; la fel, numai cineva asemenea Episcopului Nicolae l-ar putea lăuda pe Episcopul Nicolae.

Și-a sfârșit viața pământească în rugăciune și credem că acum stă înaintea tronului ceresc al Mântuitorului lumii, pe Care cu credincioșie L-a slujit și Căruia acum se se roagă pentru noi. (Ioan, Arhiepiscop de Bruxelles,Shanghai și Europa de Vest, 1958)

[Marcel_Ionut]

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/doc...e-velimirovici