Impotriva Halloween-ului

[C.tin]

"[COLOR="Blue"]Diferenţa decisivă între pomenirea celor care nu mai sunt şi ridiculizarea lor este dragostea.[/COLOR] Biserica îi pomeneşte pe moşi şi strămoşi tocmai dintr-o dragoste neîntreruptă de anularea prezenţei lor trupeşti şi alimentată de rânduiala comuniunii binecuvântate dintre Biserica luptătoare şi Biserica triumfătoare. În Biserica Ortodoxă, pomenirea morţilor nu se face nici din cauza fricii faţă de ei şi nici din cauza puerilităţii ridicole, ci datorită continuităţii indisolubile a celor din această viaţă cu cei din viaţa cealaltă. Biserica nu pomeneşte morţii doar într-o singură zi a anului, dorind, parcă, să se detaşeze de trecutul conotativ macabru, ci, în Biserică, prezenţa celor ce au trecut la Domnul este constantă şi constitutivă. Delimitarea de cei adormiţi înseamnă, în şi pentru Biserică, renunţarea la identitatea conferită necondiţionat de sfinţi. În spaţio-temporalitatea Ecclesiei hristice, pomenirea adormiţilor întru Domnul nu cunoaşte reducţionismul amintirii momentane, ci se însufleţeşte şi trăieşte prin rugăciune. Iar rugăciunea înseamnă comuniune. Îi pomenim pe cei adormiţi rugându-ne lui Dumnezeu pentru ei. Acest act al rugăciunii presupune şi, în egală măsură, semnifică în primul rând existenţa incontestabilă a celor ce nu mai sunt printre noi şi identitatea lor, iar în al doilea rând, capacitatea comunicării reale a mădularelor Bisericii, sub mâna binecuvântării pantocratice. Iar sub mâna blagosloveniei Mântuitorului, comunicarea dobândeşte caracterul transfigurant al comuniunii veritabile, al aşezării lucrurilor în rânduiala firescului creştin.

Orientat lumeşte şi dezvoltat în aceeaşi notă, Halloween-ul se sfârşeşte banal, trist, aproape insesizabil, odată cu încheierea carnavalului şi abandonarea măştilor. Cei adormiţi devin inactuali, depăşiţi, demodaţi. Biserica îşi continuă însă misiunea bimilenară, purtând demn responsabilitatea unei pomeniri autentice a celor adormiţi, adică a celor plecaţi, dar mereu prezenţi, a celor adormiţi, dar de fapt vii, a celor trecuţi, dar permanent actuali."