Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[Iustin32]

Nu intelegi ca ei nu cred nici daca cel care a patit aceasta le-ar povesti fata catre fata? Dar se lauda mult cand un ortodox necredincios trece la ei sau cand au revelatii cum a avut E. White. Dar in literatura patristica cuprinsa in Sfanta Traditie nu cred in ruptul capului dupa cum spune Mantuitorul ca strecoara camila si mananca tantarul.

Iustin, stiu ca poti contribui si constructiv la acest topic. Ajuta-ma, ca eu nu sunt teolog.
Tot Pr. Cleopa ne-a invatat ca trebuie sa avem:Rabdare, rabdare, rabdare. Mai ales in acest caz, in care e vorba de primul membru, care a iesit dintr-o familie de ortodocsi. Sa ne gandim la familiile de ortodocsi, care si-au pierdut fii la sectari, atunci cand postam la "Secte". Nu noi ii vom intoarce pe sectari, ci Domnul.
Aici as dori sa discutam despre diferente, ca sa-si dea seama ce si cat au pierdut, lasand credinta strabuna.
Dar sa revenim la Sf.Impartasanie...

Sa nu credem cumva, ca nu mai au loc asemenea descoperiri in timpul Sf. Liturghii. Iata ce s-a intamplat nu demult in biserica Cinstitei Cruci din Petersburg, Lavra Sf. Alexander Nevschi:

"In timpul unei Sfinte Liturghii, arhiereul slujitor Stefan, dupa ce a citit rugaciunea "Cred, Doamne si marturisesc..." a ridicat acoperamantul sfantului potir si a ramas impietrit. A vazut carne si sange omenesc in sfantul potir! S-a intors catre diacon, viitorul staret Sampson (+1979) si i-a spus: "Vezi, parinte?"
Ce sa faca?... Episcopul, dupa ce a asezat sfantul potir pe sfanta masa, a ingenunchiat si s-a rugat Domnului. Cum ar fi impartasit credinciosii cu sange si carne? Cine s-ar mai fi impartasit?
Dupa ce s-a rugat pentru un sfert de ora cu bratele ridicate s-a uitat din nou in sfantul potir. Sangele si carnea se facusera vin si paine. Asa a iesit si a impartasit credinciosii.
Cati clerici au aflat despre aceasta minune au spus ca a fost providenta divina ca sa se intareasca in credinta. Chiar diaconul Samson, care tinea sfantul potir a spus mai tarziu ca din acea zi nu a mai avut nici o indoiala si a crezut din acel moment ca Painea si Vinul sunt chiar Trupul si Sangele lui Hristos!
S-a convins el insusi si a spus-o si altora ca sa se intareasca in credinta. Aceasta minune a fost si un motiv ca preotii sa inteleaga nevrednicia lor."

[marmat]

În prealabil postat de Anca-Miha

Sa nu credem cumva, ca nu mai au loc asemenea descoperiri "

Anca apreciez interesul tau pentru fratii crestini pierduti in protestantism.
Lucrurile nu stau chiar asa . In primul rind teologiile protestante se bazeaza pe credinta si nu pe fenomene mistico-fantastice de genul celei pe care tocmai ai povestit-o .Price protestant ar suride la asemenea marturii.Nu mai vorbesc de cei care nu mai simt nimica crestin in ei.

Am vazut nivelul discutiilor de pe aici .Nu se va ajunge la nimic contructiv.
pt ca noi sintem ca samaritenii pt voi. Evreii nu se atingeau ,nici intrau in contact cu samaritenii ,si ar fi trebuit sa sa spele pe corp pt cs-a atins de un pagin si sfintania lor ar fi fost perimata.

Eu unul ma simt iubit Domnul Isus ,pentru ca am ales sa cred in puterea Lui de rascumparare a noastra a pacatosilor.
O sa te rog sa citesti pilda samaritencei si sa vezi cum i s-a adresat Domnul Isus si de ce a fost uluita ea.

O sa incerc mai jos sa prezint cum vad oficial adventistii ,Sfinta Cina .
Daca nu o sa mai vezi postarea mea ,inseamna ca adminul forumului nu imi mai da voie sa vorbesc ; ca doar e crestineste nu ?

[marmat]

[SIZE=3][COLOR=black]Introducere: [/COLOR][COLOR=black]„Hristos Se afla la locul de trecere între cele două aşezăminte şi al celor două sărbători mari ale lor. El, ca Miel fără cusur al lui Dumnezeu, era gata să Se dea ca sacrificiu pentru păcat şi urma să pună capăt în felul acesta sistemului tipurilor şi ceremoniilor, care timp de patru mii de ani arătase către moartea Lui. In timp ce mânca Pastele cu ucenicii Săi, El a instituit în locul lor slujba care tre­buia să amintească sacrificiul Său cel mare. Sărbătoarea naţională a iudeilor trebuia să fie pentru totdeauna desfiinţată. Slujba rânduită de Hristos trebuia să fie păstrată de urmaşii Lui în toate ţările, în toate timpurile." [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black]„Rânduiala Cinei Domnului s-a dat pentru a comemora liberarea cea mare săvârşită prin moartea lui Hristos. Până va veni El a doua oară în slavă şi putere, trebuie să se serbeze această instituţie. Ea este mijlocul prin care marea Lui lucrare pentru noi se păstrează proaspătă in amintire."[/COLOR]
[COLOR=black]Cititi [COLOR=black]Marcu 14,12.22-25[/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][COLOR=black]„In ziua a patrusprezecea a lunii, seara, era serbat pastele, comemorându-se prin ceremoniile sale solemne şi impresionante elib­erarea din robia Egiptului, arătându-se înainte spre Jertfa care avea să ne scape din robia păcatului. Când Mântuitorul Şi-a dat viaţa pe Golgota a încetat semnificaţia Pastelor şi a fost instituită rânduiala Cinei Domnului ca o comemorare a aceluiaşi eveniment al cărui simbol a fost paştele."[/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][COLOR=black][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black][COLOR=black][COLOR=black]Ambele orânduiri arată în două direcţii. Pastele amintea de eliberarea din robia egipteană, dar arăta şi către Mielul lui Dumnezeu care va să vină să ridice păcatele lumii (Ioan 1,29). Cina Domnului ne aduce aminte de evenimentul - Golgota, care ne-a scăpat din robia păcatului, dar arată şi înainte către Nunta Mielului, când Planul Mân­tuirii se va realiza în întregime.[/COLOR]
[/COLOR][/COLOR][/COLOR]

[marmat]

[SIZE=3]1Cor. 11,23-[/SIZE]25

[SIZE=3][COLOR=black]„Hristos era încă la masa pe care se împărţise cina pascală. Pâinile nedospite folosite la paşti erau în faţa Lui. Vinul pascal, nefer­mentat era pe masă. El folosi aceste simboluri pentru a reprezenta pro­priul Său sacrificiu fără defect. Nici un lucru stricat prin fermentare, simbolul păcatului şi al morţii nu putea să înfăţişeze 'Mielul fără cusur şi fără prihană' (1 Petru 1,19)." 5)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]Iudeii, aflându-se în săptămâna azimilor, nu contestă că pâinea de pe masa ucenicilor a fost nedospită. Dar vinul putea să fie nefermen­tat? Ştim că Ioan Botezătorul nu băuse băuturi alcoolice (Luca 1,15[/SIZE]Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.[SIZE=3][COLOR=black]), de asemenea nici esenienii. Din sulurile qumraniene reiese că absti­nenţa pe bază de principiu a fost un mod de trai răspândit. Iată un pasaj din „Statutul" comunităţii din Qumran:[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=black]„Şi când se pune masa pentru mâncare, sau se pune mustul (tiroş) pentru băutură, cohenul (preotul) să fie primul care întinde mâna ca să binecuvânteze pâinea şi mustul înaintea celorlalţi".[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black][COLOR=black]2. în Cina Domnului ni se oferă trupul adevărat, cel material al lui Hristos? [/COLOR]
[COLOR=black]Ioan 6,53-55.7) [/COLOR]
[COLOR=navy]53[/COLOR] Isus le -a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sîngele Lui, n'aveţi viaţa în voi înşivă.
[COLOR=navy] 54[/COLOR] Cine mănîncă trupul Meu, şi bea sîngele Meu, are viaţa vecinică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
[COLOR=navy] 55[/COLOR] Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sîngele Meu este cu adevărat o băutură
[COLOR=black]Notă: [/COLOR][COLOR=black]Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că pâinea şi vinul sunt semnele exterioare şi vizibile ale harului interior şi invizibil. Harul di­vin nu subzistă în elementele materiale ale sacramentului, ci în făgă­duinţa care este legată de act şi care devine activă prin primirea mijlocită de credinţa celui ce participă la comuniune.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]3. Cina Domnului reânvie legământul harului în care am fost acceptaţi: [/COLOR]
[COLOR=black]Luca 22,20[/COLOR][COLOR=black]Tot astfel, dup[/COLOR][COLOR=black]ă[/COLOR][COLOR=black]ce au m[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]ncat, a luat paharul, [/COLOR][COLOR=black]ş[/COLOR][COLOR=black]i li l -a dat, zic[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]nd: ,,Acest pahar este leg[/COLOR][COLOR=black]ă[/COLOR][COLOR=black]m[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]ntul cel nou, f[/COLOR][COLOR=black]ă[/COLOR][COLOR=black]cut [/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]n s[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]ngele Meu, care se vars[/COLOR][COLOR=black]ă[/COLOR][COLOR=black] pentru voi.``[/COLOR]
[COLOR=black].[/COLOR]
Notă: Isus a asociat cele două elemente ale Cinei cu moartea Sa, „iar moartea Sa a legat-o de noul legământ făcut prin El de Dumnezeu cu poporul Său. Acest legământ putea fi numai cel descris în
Ieremia 31,31-34
[COLOR=navy]31[/COLOR] ,,Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou.
[COLOR=navy] 32[/COLOR] Nu ca legămîntul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă, să -i scot din ţara Egiptului, legămînt, pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.``
[COLOR=navy] 33[/COLOR] ,,Ci iată legămîntul, pe care -l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
[COLOR=navy] 34[/COLOR] Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: ,Cunoaşte pe Domnul!` Ci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.
[COLOR=black]; iertarea păcatelor este partea esenţială a acestui legă­mânt."8)[/COLOR]
[COLOR=black]„Impărţind cu ucenicii Săi pâinea şi vinul, Hristos S-a obligat să le fie Răscumpărător. El le-a încredinţat noul legământ, prin care toţi cei care îl primesc devin copii ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos. Prin acest legământ, ei primeau orice binecuvântare pe care cerul o putea da pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare. Acest act al legământului trebuia să fie ratificat prin sângele lui Hristos. Iar săvârşirea sacramentului trebuia să amintească ucenicilor nemărgini­tul sacrificiu făcut pentru fiecare din ei individual ca o parte din marele tot al neamului omenesc căzut." [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]

[marmat]

[COLOR=black][SIZE=3]4. Cina Domnului reânvie speranţa apropiatei reveniri a lui Isus Hristos:[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=black][/COLOR][COLOR=black]1 Cor. 11,26[/COLOR][/SIZE][COLOR=black]Pentruc[/COLOR][COLOR=black]ă[/COLOR][COLOR=black], oridec[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]teori m[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]nca[/COLOR][COLOR=black]ţ[/COLOR][COLOR=black]i din p[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]nea aceasta [/COLOR][COLOR=black]ş[/COLOR][COLOR=black]i be[/COLOR][COLOR=black]ţ[/COLOR][COLOR=black]i din paharul acesta, vesti[/COLOR][COLOR=black]ţ[/COLOR][COLOR=black]i moartea Domnului, p[/COLOR][COLOR=black]î[/COLOR][COLOR=black]n[/COLOR][COLOR=black]ă[/COLOR][COLOR=black] va veni El.[/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=black].[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black][/COLOR][COLOR=black]„Serviciul de împărtăşire arată către a doua venire a lui Hristos. EL urmărea să ţină vie în mintea ucenicilor tocmai acest lu­cru... în necazul lor au găsit mângâiere în nădejdea că Domnul lor va reveni... Lucrurile acestea nu trebuie să le uităm niciodată... Numai pentru faptul că a murit El pentru noi să privim cu bucurie a doua Lui venire. Sacrificiul lui este centrul nădejdii noastre. De aceea trebuie să ne legăm noi credinţa." [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black][SIZE=4]Pregătirea pentru Cina Domnului[/SIZE]

1. Ca act pregătitor pentru comuniune, Isus a rânduit actul umilinţei:
Ioan 13,3-5
[SIZE=3]„Cina Domnului este asociată cu noua poruncă dată ucenicilor Săi, şi anume, că ei trebuie să se iubească unii pe alţii aşa cum i-a iubit El, în spiritul servirii pe care El 1-a exemplificat prin spălarea picioarelor ucenicilor[/SIZE]
1 Cor. 11.29 [COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black][SIZE=3]Singura măreţie este măreţia umilinţei... Prin fapta Domnului, ceremonia aceasta a umilinţei a devenit una din rânduielile consacrate Trebuia să fie practicată şi de ucenici, pentru ca ei să păstreze în minte totdeauna învăţătura Lui despre umilinţă şi serviciu... Rânduiala aceasta a fost pusă de Hristos ca o pregătire pentru lucrurile sfinte care trebuie să urmeze."12)[/SIZE]
„Actul umilinţei care vine înainte de Cina Domnului, are ca scop să îndepărteze neânţelegerile acestea, să scoată pe om din egoismul lui, să-1 coboare din picioroangele înălţării de sine la umilinţa de inimă care să-1 facă a sluji pe fratele său... Ori de câte ori actul acesta este săvârşit aşa cum trebuie, copiii lui Dumnezeu sunt aduşi într-o sfântă legătură unii cu alţii, să ajute şi să fie o binecuvântare unii pen­tru alţii.

Ce fel de pregătire sufletească trebuie făcută înainte de Cina Domnului?
1 Cor. 11,28.29.
[COLOR=navy][/COLOR][COLOR=navy]28[/COLOR] Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta.
[COLOR=navy] 29[/COLOR] Căci cine mănîncă şi bea, îşi mănîncă şi bea osînda lui însuş, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Pregătirea cea mai cu folos este judecarea propriei noastre stări:

1 Cor. 11,31[COLOR=black] Dac[/COLOR][COLOR=black]ă[/COLOR][COLOR=black] ne-am judeca singuri, n'am fi judeca[/COLOR][COLOR=black]ţ[/COLOR][COLOR=black]i.[/COLOR]
.
Notă: „Hristos este de faţă prin Duhul Său cel Sfânt pentru a pune sigiliul asupra propriilor Sale întocmiri... Nimeni nu trebuie să se re­tragă de la împărtăşire pentru motivul că persoane nevrednice sunt de faţă... Se poate ca mâini şi inimi mânjite să servească Cina, totuşi Hristos este Cel care serveşte pe copiii Săi... Toţi cei care neglijează aceste ocazii de dumnezeieşti privilegii vor suferi pierderi. Despre ei se poate spune foarte bine: "Voi nu sunteţi cu toţii curaţi'."[/COLOR]
[/COLOR][/SIZE]

Cred ca un preot ar fi mai in masura sa scrie un raspuns la cele postate cu bunavointa de marmat.
Diferenta dintre Sfanta Liturghie si aceasta comemorare prin Cina Domnului este enorma.

Ceea ce pot spune este, ca la impartasania din Sf. Evanghelie, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru este Cel Care transforma Painea si Vinul in Trupul si Sangele Sau. Cuvintele folosite sunt simple, asa cum simplu este limbajul biblic, dar profunzimile sunt mari. Oare orice om, fara punerea mainilor, sa aiba harul de a transforma Painea si Vinul in Trupul si Sangele Domnului? Nu, acest lucru nu este posibil; de aceea s-a ajuns la adventisti si ceilalti, la reducerea la nivel de simbol a acestei Taine a Euharistiei, dupa cum se vede din materialul adventist postat. Ma gandesc, ca daca adventistii si altii ca ei, se multumesc cu simbolul, in loc sa se impartaseasca cu Insusi Hristos, e treaba lor, dar imi pare rau ca este asa.
Si apoi, cei, carora Iisus le da prima Impartasanie sunt Sf. Apostoli, care au fost cu El si care sfintiti fiind, numai picioarele au trebuit sa li se mai spele. Oare noi ne putem compara in curatie si sfintenie cu Apostolii?!? Nicidecum.
Tocmai de aceea vad necesitatea Sf. Liturghii: pentru ca puterile ceresti sa vina sa sfinteasca ceea ce omul singur nu poate sfinti.
Cu un lucru nu sunt impacata: cu ideea cu mustul. Fermentarea vinului este un proces de innobilare a lui. Iar daca in biblie scrie ca Iisus si Apostolii au baut vin, nu putem veni noi acum sa afirmam ca au baut must. Daca era must, s-ar fi spus must, caci cuvantul era cunoscut pe vremea aceea.
Ma iertati daca am gresit cu ceva.

[marmat]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ceea ce pot spune este, ca la impartasania din Sf. Evanghelie, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru este Cel Care transforma Painea si Vinul in Trupul si Sangele Sau. ? .

Anca apreciez pentru inceput ca nu incepi ca majoritatea sa ma numesti eretic si sectant. Chiar am avut multe deziluzii ,crezind ca un crestin e in primul rind iubitor de semeni .Dar am constatat ca in realitate viata e altfel.Dupa cum vezi lumea si natura este foarte diversa . Si aste pentru ca sintem cu adevarat liberi . Poti secular la fel cum poti fi si credincios. Dumnezeu e drept si iubitor .Nu ne impune nimic .Doar ne spune ca ne asteapta la El ca un Tata iubitor. Voi o faceti in felul vostru
crezind ca El face totul prin minuni la fel ca la inceputul timpului din VT.
Noi protestantii intelegem ca prin credinta ne educam spiritual pentru ca sa dominam firea paminteasca care este inclinata spre rau din nastere.
Aceasta educatie trebuie facuta cu putere de sus ,prin Duhul Sfint ,Mingiietorul pe care n-i la lasat Isus Hristos cind s-a inaltat la cer ,ca sa fie cu noi pina la a doua venire . Dupa cum observi nu ne-a lasat trupul si singele cu noi .Ci doar credinta ca si noi putem nazui sa avem trupul de slava neprihanit si viata vesnica pe care El ne-a promis-o . Dar acest lucru are loc la a doua venire ,nu acum . Si doar daca avem o comuniune cu El si ne purtam cu semenii la fel cum El ne-a aratat.
Impartasirea cu Isus Hristos este prin credinta in El.Eu cred si inteleg ca mintuirea vine prin credinta ,nu prin faptul ca maninci piine si vin si te transformi in neprihanit ca dupa o doctorie miraculoasa.Dupa cum se vede in lume ,multi dupa ce ies din biserica se comporta de parca nimic nu s-a schimbat . Vorbesc si se comporta la fel de urit ca si cind au intrat.
Apoi la noi piinea si vinul se binecuvinteaza .Se parctica si punerea miinilor ,dar au dreptul doar cei care sint hrotonisiti ca pastori . Nu are voie oricine. Nici prezbiterii ,nici diaconii. La fel ca in Scriptura.

Legat de Sf. Apostoli . Ei au devenit apostoli dupa de Domnul nu a mai fost cu ei. Ei au fost oameni normali ca si noi cu probleme ca si noi.Cit au fost linga Domnul Isus ,au facut multe greseli ,pe care Domnul le-a corectat verbal. Dupa ce Domnul nu a mai fost cu ei ,a trebuit sa-si dovedeasca cu adevarat credinta ,pt ca nu mai puteau sa arate oamenilor pe nimeni.Doar marturia lor ,ca au fost partasi la evenimente cu Dumnezeu intrupat pe pamint.

Nu stiu daca stii . Ca sa spui Dumnezeu sau ceva din El se afla intr-un obiect sau material ,inseamna panteism. Ceea ce ortodoxia condamna.Nu stiu cum se impaca asta cu ce ai spus.

Ca sa nu fiu gresit inteles gresit .Noi credem ca ne impartasim cu trupul si singele ,dar nu ca mincam din trupul si singele Mituitorului in mod real.
Si credem ca tot ritualul e mijlocit de Duhul Sfint .

[marmat]

În prealabil postat de Anca-Miha

Si apoi, cei, carora Iisus le da prima Impartasanie sunt Sf. Apostoli, care au fost cu El si care sfintiti fiind, numai picioarele au trebuit sa li se mai spele. Cu un lucru nu sunt impacata: cu ideea cu mustul. Fermentarea vinului este un proces de innobilare a lui.

Spalarea picioarelor au dreptul s-o faca doar cei care au fost botezati cu apa si Duhul Sfint,in numele lui Isus.Ei atunci au fost curatiti si iertati de toate pacatele. Spalarea picioarelor semnifica un act de umilinta fata de semenul nostru ,pentru ca sa intelegem ca trebuie sa fim mici aici pe pamint ,sa slujim celui de linga noi ,ca sa putem fi numiti mari in Imparatia cerului,vorba Mintuitorului. De asemenea semnifica si o curatare spirituala .Nu este vorba de o sfintire instantanee. Sfint inseamna in traducere directa -pus deoparte . Sfintirea este un proces care are loc toata viata . Sfintirea se pierde daca te departezi de Dumnezeu ,daca credinta ta slabeste. Iar noi nu avem la indemina un obiect sfintit ca sa ne atingem de el si sa credem ca ne sfinteste. Totul se bazeaza pe credinta noastra ,daca este mai adinca sau slabeste.
Credinta este o nadejde nestramutata in lucrurile care nu se vad ,conform Scripturii.
Apoi in legatura cu mustul .
In perioada Pastelui , evrei trebuiau,sub porunca VT , sa curete toata casa de necuratie . Trebuia indepartat tot ce era invechit , mincarea trebuie sa nu fie stricata ,totul proaspat . Piinea(azimile ) trebuia sa fie nedospita si vinul nefermentat ca sa simbolizeze neprihanirea .Vinul proaspat este must.Dupa cum vezi piinea si vinul au o semnivicatie vechitestamentara ,nu era un lucru nou . Acest lucru tot Dumnezeirea il daduse evreilor prin Moise.Era un lucru obisnuit.
Apoi sa ne gindim .Alcoolul chiar innobileaza? Nu am nimic impotriva sa gusti un pahar .Dar Scriptura ne atntioneaza ca mari pacate putem face cind nu stim sa ne prim .De aceea la noi s-a hotarit ca in viata de credinta sa nu bem nici o picatura de alcool ,ca sa se previna acte incontrolabile. Exemple stim cu totii din viata de zi cu zi ,inclusiv cu conducatorii bisericilor,oricare ar fi ele.
Stiu ca in ortodoxie se merge pe ideea aluatului celui nou.
Dar aceasta trebuie sa fie schimbarea caracterului nostru ,sa incercam sa fim neprihaniti prin cinste si dreptate,prin puterea Duhului Sfint ,care mijloceste prin inima noastra ca Isus sa traiasca in noi.

Cu speranta sa nu te fi jignit cu ceva
Domnul cu tine.