Despre judecarea aproapelui

[ortodox4life]

Pe nimeni să nu osândim, dacă dorim să ne mântuim

[ionelaz]

Fratele care s-a mântuit fără osteneală deoarece nu judeca niciodată pe nimeni


O dată un mirean a mers la Schitul Kavsokalivia să se facă călugăr. Dar părinţii schitului nu voiau să-l primească deoarece, pe lângă faptul că era trândav şi nepăsător, mai era şi foarte scandalagiu, mereu pricinuind neplăceri.

Deoarece aceluia îi plăcea în schit, a rugat pe părinţi să-i îngăduie să rămână acolo ca mirean şi să mai lucreze din când în când.

Astfel şi-a petrecut viata sa în trândăvie şi nepăsare până în ceasul morţii sale, când a căzut la pat. Cu toate acestea părinţii îl cercetau şi se aflau mereu lângă el.

Într-o zi muribundul privea cu insistentă la ceva şi făcea semne. Părinţii nu ştiau ce se întâmplă. Când şi-a venit în sine, le-a povestit acest lucru înfricoşător:

“Am văzut pe Arhanghelul Mihail ţinând în mână o hârtie în care erau scrise toate păcatele mele şi spunându-mi:

- Vezi acestea pe care le am scrise aici? Pe toate le-ai făcut. De aceea pregăteşte-te să mergi în iad.

- Sfinte arhanghele, uită-te printre toate păcatele mele şi vezi dacă există păcatul osândirii! i-am spus eu.

Atunci Arhanghelul a căutat şi mi-a spus:

- Nu, nu există.

- Atunci nici eu nu trebuie să merg în iad, potrivit cu cele spuse de Domnul: «nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi» (Luca VI, 37).

Auzind acestea Arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcatele mele.

Aşadar, părinţilor, voi merge în rai. Când mi-aţi spus că nu sunt bun de monah şi lucram în schit ca mirean, atunci când veneam la biserică în sărbători adeseori auzeam cuvintele Evangheliei: «nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi» (Matei VII, 1) şi mi-am spus: «Sărmane suflete, cel puţin acestea să le împlineşti». Acestea m-au mântuit fără altă osteneală“.

[Florin-Ionut]

Oricum, nu trebuie sa urmam pilda acelui mirean si sa baltim in pacate, in speranta ca ne-judecata aproapelui ne va mantui.

[ortodox4life]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Oricum, nu trebuie sa urmam pilda acelui mirean si sa baltim in pacate, in speranta ca ne-judecata aproapelui ne va mantui.

Asa este,nu judeca si te vei mantui.Zicea un Sfant Parinte ca nu pacatosii nu se mantuiesc ci nesimtitii.Adica se referea la cei nepasatori fata de propiile pacate dar invinuitori fata de pacatele altora.Doamne ajuta!

[ionelaz]

Sfinţii nu au osândit niciodată, pentru că au fost smeriţi.Din lipsa smereniei noastre si din nevederea pacatelor proprii ne judecam aproapele,il catalogam si-l tratam cum consideram noi de cuviinta.

Cel mai bun medicament al acestei boli este osândirea de sine. Sfântul Serafim de Sarov ne îndrumă: "Osândeşte-te pe tine şi vei înceta să mai osândeşti pe alţii !" Cel ce se mustră pe sine duce o luptă eroică cu păcatul în arena sufletului său. Findcă, niciodată să nu uităm aceasta, cel ce osândeşte este asemenea apei din baie: dorind să-i spele pe alţii, ea singură se murdăreşte.

Doamne ajuta!

[ionela7]

Eu cred ca este foarte grea aceasta smerenie, foarte foarte grea, mai ales pentru ca mandria e un adanc fara margini. Niciodata nu poti sa spui "gata am scapat de mandrie", (eu acum vorbesc strict in numele meu). Observ lucrul asta in fiecare zi. Ieri am fost cu copilul cel mic la servici pentru ca a trebuit sa-l iau mai devreme de la semiinternat din cauza grevei profesorilor. Mi-am surprins satisfactia, multumirea ca am un copil asa de reusit si frumos pe care mi l-au laudat toti. M-am rusinat la gandul asta, stiu ca de fapt copiii nu sunt ai mei, Dumnezeu mi i-a dat sa am grija de ei, sa-i ocrotesc, ei sunt ai Lui, nu ai mei, n-am de ce sa ma mandresc. Asta e doar un mic exemplu. Ar fi multe in sensul asta.... Cineva caruia ii faci un serviciu din omenie zici tu, iti multumeste si te simti putin important... ca ai facut ceva bun pentru el, te simti bun si pici in ceea ce se numeste "slava desarta" (mama mandriei). E foarte dificil sa nu cazi in astfel de autoaprecieri atunci cand incerci sa fii bun, tot facand bine in stanga si in dreapta incepi sa te simti deosebit fara sa-ti dai seama, poate tot fara sa-ti dai seama incepi sa te compari cu altii si sa-ti spui "uite eu sunt mai bun si mai generos decat altii...." etc
Nici nu stii la un moment dat cum sa faci sa nu pici in nici un fel de cursa, cursele sunt peste tot, la tot pasul. Si este si greu dealtfel incercand sa fii asa bun, sa nu crezi ca esti smerit.... Aici iar este o capcana, tocmai in faptul ca incepi sa te crezi smerit este semnul ca dusmanul iti da tarcoale.

Ionela, iti dau dreptate in ceea ce priveste smerenia. Poate tocmai de aceea trebuie sa uitam imediat ca am facut un bine, nu sa-l tinem minte. Sf. Ierarh Nifon a fost laudat de ingerii din cer, dar a raspuns ca nu crede ca despre el este vorba. Cartea cu invataturile Sf. Nifon se gaseste pe prima pagina la carti ortodoxe. Iata un scurt pasaj, care vine parca sa ne raspunda la intrebarile noastre:

"- Parinte, il intreba copilul, ce sa fac ca sa dobandesc mantuirea?

- Tu, baiatul meu, esti un suflet nevinovat. Cum ceri sa auzi cuvinte de mantuire de la un batran care a putrezit in pacate?

- Cuvantul lui Dumnezeu, parinte, zice: "Intreaba pe parintele tau si el te va invata". De aceea si eu cer de la tine sa aud cuvant bun. Sa nu ma treci cu vederea pe mine netrebnicul!

- Ce te gandesti, l-a intrebat atunci sfantul, sa te faci monah sau sa placi lui Dumnezeu in viata obisnuita?

- Ma gandesc, parinte, sa ma invat mai intai in viata aceasta obisnuita si apoi ce va randui Dumnezeu.

- Daca vrei, fiule, sa locuiesti intre oameni, trebuie sa fii atent la urmatoarele lucruri: sa nu osandesti pe nimeni niciodata, sa nu razi de cineva, sa nu te manii, sa nu dispretuiesti. Pazeste-te mult sa nu zici: "Cutare traieste in pacate sau cutare face desfrau". Caci aceasta insemneaza: "Sa nu judecati!" Pe toti oamenii sa-i vezi cu aceiasi ochi, cu aceiasi dispozitie, cu acelasi gand, cu inima simpla. Pe toti sa-i ai ca pe Hristos. Nu-ti pleca urechea la omul care osandeste pe altii, nu te bucura si nu aproba cele ce zice, ci tineti gura inchisa si fii zabavnic la vorba si grabnic la rugaciune. Dar nici pe cel ce judeca pe altul sa nu-l osandesti intru tine. Chiar daca el face un lucru rau, tu vezi-ti lipsurile tale si osandeste-te numai pe sine-ti.

- Cele ce-mi spuneti, a zis baiatul, sunt pentru cei sporiti; dar eu, nimicul, cum voi putea ajunge ca bine sa plac lui Dumnezeu?

- Tineretea, fiule, daca are smerenie si nevinovatie, ajunge! Nimic altceva nu-ti cere Dumnezeu. De aceea, fiule, sa fii nevinoavat si smerit. Socoteste-te pe tine mai prejos decat toti; atunci intr-adevar vei trai impreuna cu Hristos. Sileste-te de asemenea sa nu-ti inchipui in mintea ta ca ai ajuns la masura sfintilor ci, sa zici adesea: "Suflete al meu, tu stii ca am intrecut si pe diavoli cu pacatele si nici o fapta buna nu am facut pana acum pentru Dumnezeu. Vai de mine, ticalosul, ce voi face in ziua judecatii?"

De aceea, totdeauna sa socotesti rugaciunea ta ca un pacat. Pentru ca atunci pacatuim mai rau, cand socotim ca rugaciunea noastra este sfanta si curata. Chiar daca cineva ar face semne si minuni, trebuie sa nu se socoteasca drept, pentru ca, fara indoiala, va pacatui in rugaciunea sa, fie in miscarile inimii, fie cu imprastierea gandurilor, cand adica, una zice cu gura, iar mintea se afla in alta parte. De aceea, adu-ti aminte si zi adesea: De cele ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine fereste pe robul Tau!

Trebuie apoi sa mai ai in vedere si acest lucru. Niciodata sa nu fii multumit cu lucrurile tale cele bune, nici sa te increzi in tine din pricina lor. Nu stii daca sunt placute sau neprimite inaintea lui Dumnezeu. De aceea, mai bine sa ai in El increderea ta si in puterea Lui, socotindu-te pe tine gunoi netrebnic. O, fiule, cate pacate facem noi si nu le stim! Cand vezi pe aproapele tau gresind, tu sa pui asupra ta greseala lui. Chiar daca cineva te ocaraste, te osandeste sau te dispretuieste pana la injosire, tu smereste-ti gandurile si osandeste-te pe sine insuti ca pacatos si nevrednic de a trai. Deci, prin toate acestea, vei dobandi indreptare si mantuire. "

[veilur]

Zilele trecute am fost incercat de 3 ori cu mania si mandria, ca incepeam sa ma vad smerit, dar Dumnezeu mi-a demonstrat simplu si repede ca nu-i asa:
1) Cand am fost sa-mi platesc factura la net, un mosneag s-a bagat repede in fata mea asa fara nici un stres, si...enervandu-ma i-am urat cateva mustrari - ca sa ma descarc si sa ma simt bine.
2)Prinzandu-ma intr-o discutie aprinsa cu fratimiu, am ajuns sa ma oftic din nou si sa ma cert cu el dintr-un motiv banal, discutie in care eu aveam cea mai mare parte din vina.
3)Ieri cand mergeam cu bicla era sa dau peste un nene, iar el enervanduse a vrut sa ma loveasca din mers, dar m-am ferit la timp acelerand, si intorcand capu inapoi i-am spus si lui cateva "vorbe dulci".
Aceste 3 intimplari nu le-am spus din falsa smerenie, ci ca sa vedeti asa cam cat de slabi suntem in fata unor situatii sub presiune si de moment, nu aici pe forum unde toti suntem buni si ingaduitori unii cu altii. Eu unu am vazut ce-mi poate pielea, mda, as sari primu la bataie...deci mai am mult de lucrat

[ortodox4life]

Veilur si mie mi se intampla la fel,hai atunci sa mergem amandoi la spovedanie cat de curand,Doamne ajuta!

[Traditie1]

Trebuie sa treaca atâta timp pâna când realizezi sensulcuvintelor Mântuitorului, de a fi buni cu ceilalti. Buni nu doar în sensul faptelor cât al simtamintelor. Nativ, avem o fobie fata de ceilalti, nu întelegem ca sunt oameni ca si noi.

Si eu am fost rau cu altii, lucru pe care îl regret.