Prima Civilizatie Europeana

[C.tin]

...asa cum mai tarziu printre aceeasi pagani, Sf.Pavel a propovaduit pe "Zeul cel Necunoscut"

Citam din Platon, care-l citeaza pe Socrate: "Dar acum e timpul sa plecam: eu sa mor, iar voi sa traiti. Care dintre noi se indreapta spre un bine mai mare, nu stie nimeni altcineva decit Zeul". Care Zeu? Un Zeu athenian? Categoric, nu! Dar care altul? Ipoteza noastra este ca acest Zeu misterios pentru care Socrate a fost condamnat la moarte si pentru care moare cu bucurie in anul 399 BV, nu este altcineva decit Zalmoxis. Realizind tot ce a putut realiza aici, pe pamint, in al 72-le an, Socrate a plecat luminos si bucuros (asa cum a si re-venit in Athena de la Potidea) la Zeul sau, acolo unde va trai vesnic, acolo unde va fi nemuritor. El a facut cu bucurie pasul acesta, imbarbatindu-i pe cei apropiati intr-un mod care straluceste, iata, de 2400 ani: refuzind sa fuga din inchisoare; el a realizat asta fiindca insusi Socrate era unul din "medicii lui Zalmoxis", fiindca jurase credinta acestui Zeu si fiindca numai moartea prin sacrificiu, odata la cinci ani (vezi, in Istorii, relatarea lui Herodot despre credinta in nemurire a getilor si depsre felul cum ei plecau la zeul lor, la Zalmoxis) duce un sufelt curat si sanatos pe domeniile Zeului. Faptul ca nu a last nimic scris in plina epoca de cucerire a lumii de catre Athena anume prin scris, este inca un mic amanunt "dacic", deosebit de important, al ipotezei noastre (daca ar fi scris tratatele sale, spun unii exgeti, ar fi fost mai usor sa-si organizeze apararea).

Socrate, fiul sculptorului Sophroniskos si al Phaineratei, moasa ateniana, a fost primul filosof din lume, spune Diogene Laertis [VIII], care a inceput sa vorbeasca deschis despre modul de viata al oamenilor si este primul filosof condamanat la moarte prin judecata. Nu-i placea sa calatoreasca, continua istoricul, ci ratacea toata ziua prin Atena cautind sa discute cu cineva, dar nu pentru al convinge sau pentru a-i dovedi ceva, ci pentru a ajunge prin discutie la adevar, pentru a-i arata omului adevarurile cu care a fost "insarcinat" si a-i ajuta sa le nasca (de unde si numele metodei de cercetare a lui Socrate, maeutica, de la verbul a mosi).

Faptul ca Socrate nu ne spune deschis ca s-a interesat pe la 432 BC de nemurire, ca a practicat meditatia la Potidea, ca s-a inchinat rasaritului de Soarte, ca a mers pe gheata cu picoarele desculte, ca a infruntat cu vitegie moartea in razboi, ca cerea deschiderea sufletului pentru lecuire, ca a fost invinuit de cinstirea unui Zeu strain Athenei, ca a corupt tineretul pentru o altfel de viata comunitara, bazata mai ales pe principiile atotputernice ale iubirii (in care, cum se vede din motto el era cel mai mare specialsr al lumii!) demonstreaza (provocam si noi cit mai modest opinia publica din lumea metafizicii) ca Socrate era un "medic al lui Zalmoxis" . Anume in acest caz polisul avea toate motivele sa voteze ce a votat, fiindca "coruperea" in zalmoxism a tinerilor din Atena de o autoritate atit de mare ca Socrate, inseamna realizarea unei revolutii spirituale, crearea unei noi Athene, asemenatoare, poate, cu misteriosul regat daco-getic al lui Zalmoxis, unde acesta era la 432 BC "rege si zeu". Si cine stie, poate chiar acel misterios rege care era si zeu (sa nu uitam ca la 432 trecuse abea vre-o 60 de ani de la presupusa moarte a lui Pytagoras, cu Zalmoxis pe undeva prin preajma) avuse mai multe pricini sa incerce anume prin Socrates sa schimbe ordinea sociala din Athena, care se indrepta in acele timpuri cu pasi uriasi spre sfirsitul epocii sale de aur?

[C.tin]

"Cu cit omului ii trebuie mai putin pentru viata, cu atit el este mai aproape de zei", spunea Socrate. Platon, in virtutea arhicunoscutului sovinism grecesc, a facut tot ce a putut, inclusiv a creat o Academie, ca sa dovedeasca parca contrariul. Pare verosimila, asadar, ipoteza unor exegeti ca primul academician al lumii nu este si autorul unor dialoguri de tinerete, zise socratice, atibuite lui, printre care ar fi si "Charmides". Acceptam aceasta ipoteza, dar motivarea noastra este alta: in acest dialog se recunoaste existenta unor traci mai destepti si mai culti decit grecii, ba si a unui zeu trac atotputernic, altul decit cei ai Atenei, ba chiar si faptul ca acesti traci ar cunoaste "mestesugul de a te face nemuritor", lucru greu de mestecat chiar si de Platon (care accepta volens nonlens stiinta preotilor egipteni, dar aceea aveau in spatele lor piramidele). Se poate, insa, presupune ca si Platon putea sa reea acest dialog direct de la Socrate insusi si sa nu fi avut cutezanta de a-l redacta (ca si alte dialoguri de tinerete). Se mai poate presupune ca un altcineva, un anonim, deja dupa moartea lui Socrate, a pastrat evenimentul scriind un dialog de tip platonian pentru a-i da importanta si pentru a-l pune mereu in atentia posteritatii (din care facem parte si noi, modestii participanti la acest simpozion!). Oricum, nu doar Platon, ci si alte surse antice grecesti sustin ca filosoful athenian Socrate (pus de modernii nostri linga Buddha - repetam mereu lucrul acesta pentru a nu ne indeparta prea tare de importanta lui Socrate la urzirea destinului omului mai ales acum, in Globalizare, cind maeutica poate deveni o foarte valoroasa stiinta de aflare a adeavrului cu care a fost "insarcinat" omul pe acest pamint) a fost la Potidea, ca a meditat o noapte fara sa se miste, ca s-a inchinat rasaritului de Soare, ca a mers descult prin zapada, ca a luptat fara frica de moarte si ca a refuzat, in floarea virstei de barbat athenian (care nici nu putea sa fie altfel decit falos) o distinctie militara pentru curajul din lupte, preferind sa se intoarca la Atena modest, simplu, fara onoruri si sa se apuce imediat, cu mult risc penntru viata lui (dar unde nu este risc, nu este nici devenire) de capul intunecat al lui Critias (pentru a-i demonstra ca omul are limite si ca unica sofie care poate armoniza aceste limite cu fiinta omeneasca este credinta in swfrosune -a zeilor).

Dar pentru a face sa se nasca aceste "insarcinari" nu este deajuns timpul acestei comunicari, pe care astazi ni l-a mosit atit de maeutic Biblioteca Nationala. Moartea a fost cu adevarat un plilej de mare bucurie pentru Socrate (a plecat la zeul lui intr-un an insemnat de Zeu, cum vom arata in alta parte), un motiv de a-i imbarbata cu lumina mintuirii pe cei care ramineau sa-i duca cauza si, astfel, simpozionul nostru, care si-a tinut lucrarile in una din cele mai neinsemnate tari ale lumii, merita cu certitudine sa aiba loc tocmai in aceasta modesta tara rom^neasca de la gurile Dunarii, tara micuta si simpla, dar curajoasa foc, fiindca, iata, suflarea ei se tine pe linia de plutire a globalizarii doar prin forta ei morala, atit de paminteasca, oglindita la fel ca si cea a Rusiei sau SUA, in puterea miraculoasa a cerului instelat, atit de de zguduit si el de nesfirsire. Multumim.

[C.tin]

[ I ] Platon, Opere, vol. I, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1977, p. 155-233
[ II ] A. Vartic, Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger , Basarabia, Chisinau, 1999
[ III ] Platon, Dialoghi, Academia nauk SSR, Misli, Moskva, 1986
[ IV ] A. Vartic, Fierul-piatra, Dacii-timpul, Basarabia, Chisinau, 1977
[ V ] A. Vartic, Magistralele tehnologice ale civilizatiei dacice, Basarabia, Chisinau, 1997
[ VI ] A. Vartic, Drumul spre Cogaionon, Basarabia, Chisinau, 1998
[ VII ] Platon, Opere , vol VII, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1993, p. 257-262
[ VIII ] Diogen Laertskii, O jizni, uceniah i izreceniah znamenitih filosofov, Academia Nauk SSR, Misli, Moskva, 1979, str. 109-118

[C.tin]

1) "nu trebuie sa incercam a vindeca ochii fara sa vindecam capul, ori capul fara sa tinem seama de trul, tot astfel nici trupul nu poate fi insanatosit fara suflet"

ADICA! Fara curatanie sufleteasca nu exista nici sanatate trupeasca!
Greaseala care se face chiar si in ceste timpuri "moderne" !

2) Sufletul se ingrijeste cu anumite descantece si aceste descantece nu sunt altceva decat "rostirile frumoase" .

ADICA! Sufletul se ingrijeste cu rugaciuni/molitve/ rostiri frumoase!

3) Nimeni nu poate fi insa lecuit cu "rostirile frumoase" mai spunea medicul lui Zamolxe, pana nu-si infatiseaza sufletul fie el "bogat, frumos, ori de neam ales".

ADICA! Dezlegarea de pacate nu se poate face decat dupa spovedanie. Ca era vorba de un suflet mai luminos ori mai pacatos, nimeni nu e curat inaintea lui Dumnezeu, deci trebuia mai intai SPOVEDANIA!

4) Sufletul trebuia sa fie curat, sa fie sanatos, sa se deschida pt curatenie si sanatate.

ADICA! Sufletul trebuia despatimit ca sa fie sanatos! Mintea si Inima curate!

5) Anticii povestesc despre o meditatie neobisnuita(pt lumea greaca) a filozofului: a stat afara o noapte intreaga de iarna, fara sa miste macar un deget, iar dimineata s-a inchinat Soarelui.

ADICA! De aici reiese ASCEZA/PRIVEGHEREA calugareasca, oarecum asemantoare cu cea a stalpnicilor. Invingerea firii trupesti pt a birui cu sufletul! Asceza facuta cu MULTUMIRE, cu bunavointa, caci s-a inchinat apoi dimineata la Rasaritul Soarelui!

6) Dece a facut asceza de mai sus pt fala? Nu, caci nu pomenste de ele cum nu pomenste nici de vitejia sa in lupta de la Potidea unde a si fost decorat, decoratie ce o cedeaza lui Alkibiade!

ADICA! De aici deducem ca Preotul Zamolxian ii facuse cunoscut lui Socrate, importanta SMERENIEI

7)Dupa inscenarea acuzatiilor, judecarea si otravirea lui Socrate, acesta a plecat luminos la Zeul sau! Care a fost acuzarea!? Ca propovaduia pe Zeul cel Strain "corupand" tineretul la o viata comunitara simpla, bazata mai ales pe principiile atotputernice ale IUBIRII.

ADICA! A fost MARTURISITOR al Adevaratului Dumnezeu, Dumnezeul Iubirii pt care a si primit cu bucurie sa fie MUCENICIT !

8) Intr-un final, prin toate acestea, ajunse sa cunoasca de la acel Preot "mestesugul de a te face nemuriritor"

ADICA! Socrate ajunse sa cunoasca arta MANTUIRII !

DECI, TOATE ACESTE TAINE, PRINCIPII ZAMOLXIENE PAR SA FIE DESTUL DE BINE INRUDITE/APROPIATE DE PRINCIPIILE LUI HRISTOS, DECI UN PRECURSOR AL CRESTINISMULUI.

DE AICI DEDUCEM, DECE IA FOST ATAT DE USOR SF APOSTOL ANDREI SA NE INCRESTINEZE!