Isihia

[vsovi]

shi mai mare decat acestea este dragostea curata shi nefatzarnica... apoi nadejdea shi apoi credincioshia credintzei...:) dar sigur ca da, pe calea pocaintzei shi smereniei smerite shi umilintzei shi ascultarii shi multzumirii shi inchinarii...

dar Isihia nu este sa nu vorbeshti shi sa taci adica un fel de mutzenie ci sa cautzi sa urmezi mai mult ceea ce te linishteshte sufleteshte... sa-tzi gaseshti locul shi impacarea cu Cerul... dar astea nu se pot obtzine pana nu te lepezi de tine insutzi prin ascultarea poruncilor shi neascultarea glumei glumii unde g vine de la griji... 10x:sleep::cool::):satisfied::dozingoff:

iar apoi ascultarea de de legea sfintzeniei shi trairea in proorocie... darul Harului ca sa ne rugam... dar noi nu ne shtim ruga, ca noi doar tanjim, naluciferizam shi ne imbogatzim simtzul sexy-gustului shi al fermecatrufiei... nu ne shtim ruga shi ne apropiem inima doar de trufie pentru ca practicam mereu rugaciunea visatorului, inchipuitorului shi al filozofului ce strange intzelepciunii shi-shi starneshte tanjirea catre cele de sus... dar rugaciunea este de a lua aminte... deci adevar shi minte shi nu doar rememorare, intzelpeciune shi indreptare... :(??????

[vsovi]

shi dupa practica rugaciunii visatorului asta are impresia ca shi mine ca el este vrednic de a invatza pe altzii una shi alta... naluca din naluca, pamant din pamant 42x???:(:(

[vsovi]

dar cea mai mare problema este akedia adica pe drumul ce duce la strangerea de intzelepciune ne unim cu porcul (666) ce sparge gardul shi da navala ca a vazut un shtiulete sau o troaka shi se pricepe la facut trok... ca pe drumul intzelepciunii ne stracoara cineva fericirea gLumei gLumii de a dobandi aurul cu nerushinare prin viclenie shi a ne lauda la lume apoi ca shi cum am fi muncit sau l-am dobandit cu merite... iar shuntul asta care atunci cand te gandeshti sau itzi aminteshti ceva te atrage in a shi face pacatul respectiv e deadreptul ingrozitor... o scurtatura care vrand sa gandeshti ceva despre un anumit pacat, te pierde shi apoi te ajuta sa te regaseshti sa te limpezeshti dar nu unde trebuie ci direct in savarshirea pacatului... in inima ta, in mintea ta, in naluciferizarea socotelilor tale... 6x???:(:(

[costel]

Ioan din Gaza spune: "Cat despre tacerea de care vorbesc Parintii, nu stii ce este, cum nu stiu multi. Caci tacerea aceasta nu inseamna a tacea cu gura. Pentru ca exista un om care graieste zeci de mii de cuvinte folositoare si i se socoteste ca tacere. Si este altul care graieste un singur cuvant desert si i se socoteste ca si cand ar fi calcat in picioare toate invataturile Mantuitorului. Caci El insusi a zis: "ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua Judecatii." (Mat. 12,36).

Omul contemporan este tot mai insingurat, orice s-ar spune. Aceasta insingurare, daca este valorificata duhovniceste, poate aduce multe roade. Unii sfinti parinti chiar ne indeamna sa fim ,,pustnici in mijlocul multimii". Doamne ajuta!

[Traditie]

Multi fug de liniste si singuratate fara sa stie ca e dulce.

Din contemplatia permanenta vine pacea iar pacea e fericirea pe care o putem avea în aceasta viata.

Contemplatia e o rugaciune pasiva, tacerea gândurilor.

[7th_Brigade_TzHL]

1 Corinteni 12
4. Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh.
5. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn.
6. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza toate in toti.
7. Si fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos.
8. Ca unuia i se da prin Duhul Sfant [color=red]cuvant de intelepciune[/color], iar altuia, dupa acelasi Duh, [color=blue]cuvantul cunostintei.[/color]

Este necesara si linistea in viata unui crestin, dar asta nu inseamna ca se poate trai doar in liniste. Domnul Iisus Hristos, Ilie sau Moise nu au stat doar pe munte sa se roage, ci si-au folosit, cand a fost ceasul potrivit, si darul cuvantului. Dar desigur ca nu toti au darul cuvantului.

Parerea mea este ca daca un om are darul vorbirii, si poate vorbi mult fara sa greseasca, atunci sa vorbeasca mult, sa dea sfat, mustrare, indemn ca sa ridice (nu sa-l termine) pe aproapele. Daca poate ajuta mult pe cei din lume fara sa se lase intinat de lume, atunci sa ajute.

[Marius22]

Sfantul Simeon Noul Teolog, referitor la liniste, afirma: "Linistea nu e, desigur, una cu nelucrarea. Nici tacerea nu e una cu linistea. Altceva e fiecare din acestea. Nelucrarea este proprie celor ce nu voiesc sa cunoasca impartasirea de bunatatile lui Dumnezeu, nici sa implineasca ceva din cele bune. Lucrarea poruncilor este proprie celor ce se ocupa neincetat cu cunostinta lui Dumnezeu si staruiesc in intelegerea cuvintului intelepciunii lui Dumnezeu si cerceteaza adincurile Duhului si sint introdusi in tainele minunate ale lui Dumnezeu. Iar linistea este proprie celor ce savarsesc lucrarea mintii cu luarea aminte a unei cugetari pline de atentie la ganduri."