Psalmii nepotilor lui David. - Page 28

Moroco · #**271** 27.02.2026, 14:00:13

De frica de Dumnezeu, in loc sa fugi, sa te opresti din pacat si din orice rau, din orice munca si distractie pacatoasa, tu cârâi sfinvers si dai sa cureti afara sfinvers cu obraznicie si tupeu sfinvers dupa model satanist ancestral, cureti afara din Rai poruncile Domnului cu Duh si cu Dumnezeu cu tot ca sa nu cumva sa se instapaneasca in cer si pe pamant ceea ce a dat Dumnezeu sa se instapaneasca ci ceea ce vrei tu, tzepuitul si inselatul, amagitul si fraieritul fricos, pacatosul si naivul prost, grozav si periculos... adica instapanesti tu trufia golului "curatat" din Uul eU-lui si-l aperi cu disperare furioasa ca sa-ti mai iasa ceva din adancul gol, sa iasa din el pe mai departe dorinta neagra de silnicie, de excrocare si extorcare fortata pentru a inmulti nimicul de acolo din adanc cu care te lauzi c-ai ajuns a fi altruist dupa un post negru greu si aspru, c-ai avea acuma credinta si putere mare si tare luptand pentru ceea ce iese de acolo... din inma josnica, personalizata, sa spurce si sa strice pe om... pofta de pofta si dorul de pofta de viitor pofticios... josnic.

In loc sa lasi frica sa-si faca lucrarea inteleapta cand apare Duhul, Sfantul sau Dumnezeu, Trimisul sau ingerashul tu te infurii cu obraznicie demonica si ripostesti atingandu-te de ce este curat sau iertat ca sa spurci crezand ca cureti afara de tot, murmuradaria, raul, definitiv si pentru totdeauna. Ba, esti prost? Ba, esti nebun? Nu pricepi ca toate religiile, spitalele, scolile, justitia, armata, sistemele statale, raiurile si familia omeneasca josnica nu fac altceva decat sa-L curete afara pe Dumnezeu cu Duh cu tot, cu viata, sanatate si cu fericire cu tot? Mereu vrei scoli, spitale si catedrale, politie, justitie, armata si bani... pentru bani, pentru afaceri... pentru pofta mamonanista ca sa silnicesti cu ea si sa uiti de Dumnezeu si de cei vruti de Dumnezeu sa stapaneasca in Cer si pe Pamant pentru ca sunt mai buni, mai smeriti, mai ascultatori, mai drepti si bineinteles, mai curati... cu inima. NU trebuie sa te instapanesti tu in sensul terorismului silnic ci tu trebuie sa lasi stapanirea lasata de sus de la Dumnezeu sa se instapaneasca, urcand, ascultand... si sa rabzi in ascultare fara sa cureti nimic... pentru ca va curata Dumnezeu, dupa porunca Lui cu binecuvantare de sus. Omul impopotonat ce se da si se crede sfant care a confiscat biserica, crestinismul si toate bisericutele rupte se da purtatorul voirii divine si se crede trimis sa curete insa o face k lumea, vamuind ca demonii vazduhului urcati in functii paralele inventate, lasand dupa el minciuna, amestecul, golul si lipsa caci face lucrare satanista ca-n Raiul primordial, instapaneste excrocheria, inselarea si curata cu curatenia lui antihrista numita dreptate, morala, justitie desi isi da seama cat de pacatos, terorist si ipocrit e el, omul... si atunci?.. pentru ce insista sau se face ca nu stie?

Deci sa lasam curatenia in seama lui Dumnezeu si a Duhului, a Cuvantului si sa o practicam doar pe aia dupa porunca... evitand sa curatim noi cu ”adevarul”-paracios, cu toporul, cu grenada, cu focul, cu potopul, cu bataia, cu urletul si razbunarea pripita prigonind sfintii si instapanind diavolii cu pofta lor nesatioasa de rau viclena si de gol sateist ce-si doreste tot mai raul curatind si spaland putina ca iuda. Asa imi spun mai mult mie, ca de frica (de Dumnezeu) sa fug, sa ma sperii departandu-ma putin si sa nu mai pacatuiesc ci micsorandu-ma si smerindu-ma cu umilinta sa nu mai tradez Familia divina... si de aici incolo este intzelepciunea pe Calea Credintei... urmand Domnului in ascultare rabdatoare ca nu cumva lepadand ascultarea sa ma apuc si sa mai ”curat” casa si aria ca duhul rau curatitor care vazand zona curata isi mai cheama si-si mai aduce pe curat inca 7 duhuri curatitoare si curata tototot, cu Dumnezeu cu tot, pana pierim in pustiu, singuri, murdari pana peste cap de la atata curatenie necurata, silnica, furioasa, uracioasa si periculoasa.

Moroco · #**272** 03.03.2026, 10:54:15

In loc sa asculte porunca inlacrimata a Domnului mantuitor vazand atata tulburare si plangere in poporul iesit sa vada ce se intampla, in loc sa auda ei si sa inteleaga cu profunzime si simtire indemnul: ”pe voi sa va plangeti!” in timp ce ne purta Crucea omenirii si a omului viclean si desfranat, cei de acum ne plangem... doar ca ne plangem de altii. Asa am inteles noi ca trebuie sa ne plangem mereu... de altii... pana chiar si de Dumnezeu si de Trimisul Lui, de Cuvantul si Mantuitorul nostru.

Si ce fac ei, unii, nu dam nume, cei de fatza se exclud, pai ei spala bani murdari si intelepciune acumulata din pacate si excrocherii, din nebunii tampe ridicate la rang de luxuri de dorit prin religie si justitie ca lupul moralist tampit pe interior in duhul lui antihrist acumulant insa foarte intelept pe exterior si te invata si vrea sa-i bagi ce-si tine el pe afara, intelepciunea, sa i-o bagi pe interior prin barfa si propaganda, prin lingusiri si complimente ca-i istovit si nu mai poate cârâlaba diabolica sa-si dea seama ce este si ce face, nu suporta si nu vrea sa stie ca toata ziua face cârâlabe de parca s-ar pocai si s-ar plange cand defpat unii pe altii se matureaza si se invata doar sa se planga de altii pe toate spetele si nemultumirile violente si agresive, cainandu-se si chemand la revolta si razbunare... spre pierzare... distrugand bogatii pierzarii dupa care au fost trimisi trimisii sa-i scoata din mare fara sa-i innece pentru saraci... nu se lasa ci lucreza si se jertfesc in desert prin munca pentru munca de parca ar darma si ar distruge idoli cand colo ei dezbina si distrug iubirea, sfintenia si Credinta in Cuvantul Mantuitorului.

Ca si crestin-ortodox (nu dreptii dreptatii ci aia care au fost pescuiti si se lasa pocaiti si indretati de Dumnezeu), ca sa nu continui tampenia cersetoare si ipocrita ce creste pe interior tampindu-te tot mai tare parand ca pe exterior devi tot mai intelept de parca chiar ai fi imbracat in Hristos cu viata interioara si ascunsa, ca sa nu ne tampim pe zi ce trece tot mai mult parand tot mai intelepti ar trebui sa ne plangem pe noi de noi insine ca ne plangem de altii si nu de noi dorind ”unitatea” piratereasca de scaparici picirici ce se balacesc in neascultarea u-nou-ului manuind pe interior ocaua mica cea fara de Dumnezeu, acolo-i plinsuu si scartairea dintilor, frigul si focoolul poftelor si ne plangem de altii incepand cu Dumnezeu pe Care-L izgonim sustinand cu durere ipocrita ca cica El ne izgoneste in timp ce ne cheama... si poate asa mai stingem focool strain al poftei josnice cu putina smerenie si umilinta, cu sfiala lasandu-ne luati de frica de Dumnezeu ca sa-si faca lucrarea ei curata atunci cand vine ea fara s-o deraiem spre fricile lumesti si la solutiile gresite la ele care sunt cea mai mare desfranare justitiara a ingrijosrarilor periculoase si amenintatoare ce nu vor sa iasa, sa plece, urand si blestemand cum nu s-a mai vazut. Deci ”nu va temeti!” turma mica sa va plangeti pe voi insiva ca toata ziua si noaptea nu faceti decat sa va plangeti de altii speriati ca va ia si va duce frica de Dumnezeu, luandu-va din munca pentru voia voastra si pentru interesul pagan, idolesc, patimas al pasiunilor si talentelor.

De frica minti si te razbuni coolrajosnic nemaisuportand si plangandu-te de altii cu vrajmasie uracioasa confundand pentru culvelovelele tale adunate ce ti-s dragi ca-s dragute si pentru care indragostit ai inselat si ai calcat iubirea si cuvantul, confundand deci de frica si pentru ele Vrajmasul ”rau” da bun cu vrajmasul rau da rau da rau... da rau... si necurat ce te tzepuieste ca el cica ar fi ”rau” da bun desi te tampeste pe interior inca de la inceputul lumii, tot mai tare si mai mult in suflet si duh de parca te-ar intelepti ca sa te bucuri cu naivitate ca si ”copiii” tampiti ca pe afara pari bogat, apreciat si tot mai intelpt... si genial pentru ca esti platit si ai trecut linia rosie din solidaritatea sindicala spre lene si excrocherie mai comoda in minciuniune! Acolo-i smintela si inscaunarea dia-volului la loc tainic si sfant, la loc ascuns de unde blestematul antihrist dă cu blestem de parca ar da cu binecuvantare capturand... acolo-i propaganda ce ti-o baga in timpeala interna a duhului omului interior si ascuns de parca te-ar intelepti desi te face tot mai tampit si salbatic acolo, ca o fiara turbata scoasa din minti ce distruge ”idolii” cand defapt pentru idoli, zombizatul somnambul ce sta in pofta intarita ca-ntro budinca scoasa de la frigider, distruge ”toti” idolii fiind pus de satana pe autodistrugere.. ne-intrebandu-se si nerecunoscand ca nimeni nu l-a trimis pe el sa extoarca ceea ce se cuvenea lui Dumnezeu asa cum extoarce camatarul laudaros folosind mila pe post de pila, impungand ca sa bage camila prin gaura unui ac sa pasaie paslamii fluierind a paguba si oftand dupa privilegii.

Moroco · #**273** 10.03.2026, 10:30:30

Citat:

In loc sa asculte porunca inlacrimata a Domnului mantuitor vazand atata tulburare si plangere in poporul iesit sa vada ce se intampla, in loc sa auda ei si sa inteleaga cu profunzime si simtire indemnul: ”pe voi sa va plangeti!” in timp ce ne purta Crucea omenirii si a omului viclean si desfranat, cei de acum ne plangem... doar ca ne plangem de altii. Asa am inteles noi ca trebuie sa ne plangem mereu... de altii... pana chiar si de Dumnezeu si de Trimisul Lui, de Cuvantul si Mantuitorul nostru.

Si ce fac ei, unii, nu dam nume, cei de fatza se exclud, pai ei spala bani murdari si intelepciune acumulata din pacate si excrocherii, din nebunii tampe ridicate la rang de luxuri de dorit prin religie si justitie ca lupul moralist tampit pe interior in duhul lui antihrist acumulant insa foarte intelept pe exterior si te invata si vrea sa-i bagi ce-si tine el pe afara, intelepciunea, sa i-o bagi pe interior prin barfa si propaganda, prin lingusiri si complimente ca-i istovit si nu mai poate cârâlaba diabolica sa-si dea seama ce este si ce face, nu suporta si nu vrea sa stie ca toata ziua face cârâlabe de parca s-ar pocai si s-ar plange cand defpat unii pe altii se matureaza si se invata doar sa se planga de altii pe toate spetele si nemultumirile violente si agresive, cainandu-se si chemand la revolta si razbunare... spre pierzare... distrugand bogatii pierzarii dupa care au fost trimisi trimisii sa-i scoata din mare fara sa-i innece pentru saraci... nu se lasa ci lucreza si se jertfesc in desert prin munca pentru munca de parca ar darma si ar distruge idoli cand colo ei dezbina si distrug iubirea, sfintenia si Credinta in Cuvantul Mantuitorului.

Ca si crestin-ortodox (nu dreptii dreptatii ci aia care au fost pescuiti si se lasa pocaiti si indretati de Dumnezeu), ca sa nu continui tampenia cersetoare si ipocrita ce creste pe interior tampindu-te tot mai tare parand ca pe exterior devi tot mai intelept de parca chiar ai fi imbracat in Hristos cu viata interioara si ascunsa, ca sa nu ne tampim pe zi ce trece tot mai mult parand tot mai intelepti ar trebui sa ne plangem pe noi de noi insine ca ne plangem de altii si nu de noi dorind ”unitatea” piratereasca de scaparici picirici ce se balacesc in neascultarea u-nou-ului manuind pe interior ocaua mica cea fara de Dumnezeu, acolo-i plinsuu si scartairea dintilor, frigul si focoolul poftelor si ne plangem de altii incepand cu Dumnezeu pe Care-L izgonim sustinand cu durere ipocrita ca cica El ne izgoneste in timp ce ne cheama... si poate asa mai stingem focool strain al poftei josnice cu putina smerenie si umilinta, cu sfiala lasandu-ne luati de frica de Dumnezeu ca sa-si faca lucrarea ei curata atunci cand vine ea fara s-o deraiem spre fricile lumesti si la solutiile gresite la ele care sunt cea mai mare desfranare justitiara a ingrijosrarilor periculoase si amenintatoare ce nu vor sa iasa, sa plece, urand si blestemand cum nu s-a mai vazut. Deci ”nu va temeti!” turma mica sa va plangeti pe voi insiva ca toata ziua si noaptea nu faceti decat sa va plangeti de altii speriati ca va ia si va duce frica de Dumnezeu, luandu-va din munca pentru voia voastra si pentru interesul pagan, idolesc, patimas al pasiunilor si talentelor.

De frica minti si te razbuni coolrajosnic nemaisuportand si plangandu-te de altii cu vrajmasie uracioasa confundand pentru culvelovelele tale adunate ce ti-s dragi ca-s dragute si pentru care indragostit ai inselat si ai calcat iubirea si cuvantul, confundand deci de frica si pentru ele Vrajmasul ”rau” da bun cu vrajmasul rau da rau da rau... da rau... si necurat ce te tzepuieste ca el cica ar fi ”rau” da bun desi te tampeste pe interior inca de la inceputul lumii, tot mai tare si mai mult in suflet si duh de parca te-ar intelepti ca sa te bucuri cu naivitate ca si ”copiii” tampiti ca pe afara pari bogat, apreciat si tot mai intelpt... si genial pentru ca esti platit si ai trecut linia rosie din solidaritatea sindicala spre lene si excrocherie mai comoda in minciuniune! Acolo-i smintela si inscaunarea dia-volului la loc tainic si sfant, la loc ascuns de unde blestematul antihrist dă cu blestem de parca ar da cu binecuvantare capturand... acolo-i propaganda ce ti-o baga in timpeala interna a duhului omului interior si ascuns de parca te-ar intelepti desi te face tot mai tampit si salbatic acolo, ca o fiara turbata scoasa din minti ce distruge ”idolii” cand defapt pentru idoli, zombizatul somnambul ce sta in pofta intarita ca-ntro budinca scoasa de la frigider, distruge ”toti” idolii fiind pus de satana pe autodistrugere.. ne-intrebandu-se si nerecunoscand ca nimeni nu l-a trimis pe el sa extoarca ceea ce se cuvenea lui Dumnezeu asa cum extoarce camatarul laudaros folosind mila pe post de pila, impungand ca sa bage camila prin gaura unui ac sa pasaie paslamii fluierind a paguba si oftand dupa privilegii.

Silnicia nu e aia pe care o invoca omul plangandu-se toata ziua ca putoarea duhovniceasca de ascultare pentru pacatul care-i satisface si-i intareste inima in placerea si bucuria de patimi visand singuratatea si libertatea fara responsabilitate ca tovarasi si sfatuitori de incredere. Adevarata silinicie e usuratatea perfectionista a ”intelepciunii” pacatului care vrea sa faca unitate in babilonul religios mentalist rupt in 3 parti, unitate prin usuratatea perfectionista a pacatuirii mimand, jucand si imitand iubirea pentru prosperitatea vamiliei caci vamilia pacatosilor mancatori de carnati si bautori de lichide encefalo-rahidiene este vamila blestemului plangerilor, plans viclean, sursa turnatoriei, ce seamana cu plansul iubirii insa e pe sfinvers, e pentru corupere si distractie batjocuritoare in cereri si dorinte pline de razbunare, de rau, de chinuri groaznice, de intamplari tragice cumplite, de boli incurabile, chinuitoare, de suferinti sufletesti si trupesti, de caderi, de umilinte, de blesteme si mai ales de trufii materializate prin porunci nebune si rele, distrugatoare, exclusiviste, dezbinatoare, cinice, hulitoare, denigratoare, perverse, ipocrite, mincinoase, de parca autorul si-ar dori binele vamilial, al degeneratiei ancestrale din care provine, de parca si-ar cinsti stramosii si parintii, cand defapt in partea rea pe care si-a ales-o, toti sunt o apa si-un pamant blestemat plin de paganism si cruzime patimashe continand mult pacat snobil de facut ca un lux pentru viciricii scaparici-pilifrici, ca cireasa de pe tort a jertfei mafiote, a cupolei ascunse ce unelteste, ravnind ”margaritarul” nepretuit, hula, dorirea de rau, blestemul, pe care defapt ei il prefera si-l venereaza ca pe un zeu puternic caci ei, vamilia lor, casnicii sunt derivati din diavolul, tatal-minciunii si din satana-mamona culvelovelelor muierizatoare rezultand puii blestemati cu ortacii si tovarasii lor care doresc impreuna raul de parca ar fi bine daca s-ar implini si daca se intampla tragediile invocate, adica nenorocirea intrarii tuturor in mitomanie cronica prin pacatuiri succesive si recidive anabolizante spre puscariile si sclaviile patimilor ascunse si perverse indistructibile si regeneratoare pe care ei le au si le simt ca bune dorindu-le incarnate in sufletul si trupul lor corupt si lasciv condus de mintile pilozofice pline ochi de stinta si tehnologia cunostiintelor tuturor rautatilor pe care ajungi sa le faci necontenit in sclavie egoista la iubirea de sine, la ura si razbunare pripita, la pacatul travestit ce te cheama inselator din locuri inalte plutind peste gasti si haite conduse de oameni mari si insemnati, nepricepand saracul de tine ca in suflet auzi glasul perfectionist al intelepciunii pacatului ca sa satisfaci usuratatea si neiubirea de Dumnezeu, caci profesorii si medicii de ieri si de azi sunt cei mai sharlatani inspectori ispititori silnicopati-siliconati si pe afara si pe interior care-ti toarna in suflet adevarata vrajeala, bulshitul, tradarea si iubirea lor de silnicie, scaparicia in etapa si in partea ”superioara”, in neplangere, defapt in neplansul-plansului ancestral satadamic si satakainic, adica plansul opozitiei la voia si poruncile Domnului, plansul smintit, contrar Cuvantului, indaratnicind si incapatzanand ambitios ca sa-ti faci si tu un nume mare si o vamilie terorista si antihrista asa cum s-a vamiliarizat traditia in istoria omului blestemacios pe pamant care-si doreste raul lui insusi si Lui Dumnezeu iubitorul de oameni si de fericirea lor. De frica doresti raul cu disperare fricos-furioasa mitomana cazand la picioare in barsupiul ”zeilor” scaparici, duhuri rele dezbinatoare inaintea carora cazi pe spate dandu-te lor sluga, copil, unealta, pilitian si pilitar ultrash distrugand benevol pentru ca tu chiar crezi ca ceilalti te silnicesc in timp ce silnicesti si asa devi blestemat silnicind fara numar caci ce doresti si vrei sa implinesti aia esti. In timp ce asculti si faci, te basculaza, te sfinverseaza, te invarte, pune alunecush, ispita, piedici, pietre in cale, avantaje, beneficii, bonusuri si tu neglijand continui lucrarea deturnata, gresita, mergi in trufie si silnicie pe lucrarea dorintei rele intrand pe teren minat si te detonezi in recidive ca fraierul ingrat ce plange, ce se plange de altii dorindu-le raul... sfarsind rau ca intru-un blestem ”binecuvantat” lasandu-te invins, dus, dat cu incredere pe mana potopopului uracios si rau ce ”curata” silnicia de pe pamant. Silnicistii striga silnicie potopind inselati-inselatori ca hotii ce striga hotii. Trebuie deci sa nu fii nesabuit incat cu mandrie prosteasca sa continui blestemul pornit si ambalat ce nu se mai opreste pana-n panzele albe ale teroristilor cruzi, ipocriti si fatarnici, ce in timp ce injura si blesteama, in timp ce doresc raul si se plang de altii, se dau a fi ei insisi curatenia si lumina dupa ce au ”curatit” sfintii si dreptii de pe pamant, uitand sa spuna adevarul.

Moroco · #**274** 18.03.2026, 10:39:40

Suparat pe Dumnezeu inca de la inceput ca nu ti-a dat acces la intelepciune si viata din pomii centrali cu radacinile-n Rai, adica la bani, la pile si privilegii sustii pana si azi ca invatatura, mustrarea si cearta ce vine de la Dumnezeu prin Cuvant e umilinta si dezbinare, dezbinandu-te si preferand consolarea si compatimirea in bezna mandriei, continuand sa minti ca esti rusinat si gol in gradina in ciuda trupului si a parului ce acopera intimitatile si aliindu-te asociat cu minciuna gurilor rele ca cica Duhul, mangietorul, curatindu-te si aratandu-ti adevarul despre faptele tale, te dezbina si te umileste daca nu tace, avand tu impresia ca cica El ar fi Cel obraznic si necuvincios daca iti atrage foarte rar atentia si incearca fara silnicie sa te scoata la lumina din noaptea mintii in care te invarti, bagat pana peste cap ca bogoiul necurat, in gura, potrivit, dand sa te inveti-imbeti, sa te silesti-silnicesti, sa te straduiesti cautandu-ti cu disperare un hotdog, un job si o good-cofe, pentru a face bani murdari multi, rapid de tot, aici si acuma, atras si preschimbat in suflerete-ntre vulturi, ca banii mici atrasi de banii mari, tiranozauri, jucandu-te cu rautatile si cu focool intro pedo-pedofilantropie batjocuritoare ca-n cupleraiad, ”distractia” necredintei si deznadejdii, ametit de viitorul ”puterii” imbatatoare extaziante pentru care te dai, vrei si te dai grozavindu-te ca prostul ce-si invinge frica cinstita, divina, lapadand-o impreuna cu toate fricile de parca curatind asa, de tot si pentru totdeauna, ai fi mai destept si coolrajos... si de aia, ca vrei voia ta, fiind foarte fricus-furios pe dos in nepasare nimicitoare-oare, te focusezi muncind concentrat si interiorizat-incapatzanat sa castigi cu orice-pret, pierzand sa zici c-ai castigat, ca sa te incanti si sa te bucuri ca poti, ca mai presus de erori doar tu poti castiga, crezand ca poti sa ramai desi tu mai mult te poti da afara ca suflet-ban-murmurdar din Dumnezeu in punga satanei, in plasa de plastic, in scrofitza-pusculita, in seiful cu cifru, in banca zarafilor, in buncarul ”vitejilor”, tandalind sau muncind competent in burta cea mare, ingamfata si spurcata a satanismului antihrist si pacatos care te inghite si te digera mintindu-te ca te primeste si te ajuta, ca te baga la loc ”bun” de tot in care fraierit o sa te crezi bun si o sa te poti da razbunat si mangaiat peste vanatai si rani, neumilit si aparat, vanzandu-te incantat ca-n reclame ca aici esti liber sa te plangi de altii si de Dumnezeu barfind si pârând fara oprelisti, alunecand tot mai tare prin dezvinovatire in... in necredinta, in blestem, din rau in mai raurau si in tot felul de socoteli indoielnice si judecati pripite fericit de crunta si cruda razbunare prosteasca, stiintifica, vicleana, nesabuita, osandind adormit si motaind in acuns ascunzand capcane sofisticate si participand la uneltisme pentru o tot mai mare mitomanie ”odihnita”, uitand ca lumina si adevarul vine, nu sta ci vine si se va afla totul, faptele si tot lucrul din intuneric va fi adus lalumina si tu nu-ti poti opri la nesfarsit tulburarea fricii de lumina care vine disperand fatarnic, cica nevoit sa te supui raului ”rabdand” lumina pentru minciuna ”odihnitoare”, persistand in neascultari pentru ca asa vrei sa crezi, ca doar stand si mintind iar si iar o sa poti sa opresti oprirea si sa te toooot odihnesti ca paganii comozi suiti pe munti ce stau ascunsi crescand ca porcii vibrihornici in echilibrul din zanzenia de pe buda. Pai asa nu te odihnesti desi pentru recidivistii neputinciosi daca doar stai pari o lumina uitand ca se gată ca bateria, visand ca cica daca stai si nu faci rele deci ”luminezi” la nesfarsit, atunci nu cazi ci urci, pai asa stins nu crezi si nu intrii in pace ci stand in minciuna si mitomanie maniaco-depreziva si consumand bateria, cazi necontenit crezand ca stai in oscilatie la aceiasi inaltime, defapt tu cobori, cazi si te faci tot mai murdar si mai negru pe interior de la saparea adancului din spurcaciunea in care te adancesti, caci minciuna si intretinerea ei te strica desfranand si pacatuind subtil si viclean, nedetectabila si nesimtita caci anesteziaza in stil inodor-incolor si insipid camuflandu-se de ajungi un inspector de politie ratat tot cautand-o ca pe pai in padurea de barne, haituind ca un robocop stricat ce trebe hranit si uns cu pacura si lipit cu smoala, arzandu-se auto-curentat si scotand fum urat mirositor si toxic, ca si cauciucul sintetic ce nu se mai stinge fumegand alb-negru, parca la nesfarsit, cica plangand vocal-instrumental ca sirena uau-uau si electro-mecanic cu lacrimi lungi de plastic siliconic, ce se aduna in bilute si se umfla pana pleznesc, ineaca si sufoca daca dau de apa, cu ratacirea iscoditoare adancind in jos, tasnind, iesind si golind in desert cu frenezie frenetica pana ajungi un U, un gol, o lipsa interioara ce se inchipuie mare, un mare adanc, un mare zmuUucenic luxifeeric, o ”victima”-”vrednica” consolata si tinuta in batjocura de satana vicleana sub bantoitorii ce-ti ridica iubirea de sine rosie a placerilor desfrante si-ti intretine satanismul benevol cu intelepciunile imprastiate ca-n labordelatorie, multa, mare si tare, tzeapana, ca sa nu-ti dai seama de matrixul repetitiv al puscariei mortii si vicleniei pacatoase, pus pe crescut porci-pusculite cu duhuri rele ascunse in bile babilonice ingropate in ei, intretinandu-ti si hranindu-ti inselarea si rautatea nebuna la maxim cu tot felul de dovezi si motivatii siliconat-silnicizante, ”vindecandu-ti” orgoliul ranit si stima de sine, slava, pe invers, prin ipocrismul fatarnic si degenerant, tamp in care te mandreste batjocurindu-te si tzepuindu-te ca pe prost, c-ar vrea sa fiti impreuna, c-ar vrea sa vi sa te primeasca, sa te aiba, primindu-te acolo la ei ca pe Hristos in pustie, insistand cu fratzeapa, mituindu-te ca pe fraier pana cedezi in placerile minciuniunii solidaritatii sindicale pirateresti, cazand din neputinta si interes prada firii dracesti a puilor neputinciosi piliti si rasfatati ce se alinta ca tinerii bogati, copiii de bani gata, incingandu-se in antrnamentele neascultarii si razbunarii frustrate, frustrantemergatoare, plini de talente si sperante desarte, asa ca nebunii cazuti in cadere, caderea in ispita, ce-si autodistrug viata, fecioria, cinstea si dreapta credinta autodevorandu-se si lasandu-se prada dezbinarii, razbunarii lucrate in asemanarea si idolizarea omului bantihrist inselat de duhurile rele ce-l tarasc in bar si din bar in scandal, dupa formula ori la baal ori la spital, dezvoltandu-l in frațepuirea dezvinovatirii invinovatind si raspandind cu lozinci, furnad victimizarea si mintind ca a lor e razbunarea, nutrind, aduland, sa insele, adorand gandracool ”prietenesc” al excrocheriei excrocilor, ganduUul cel mare al sinelui care te are ca pe bani in punga raului si te da sluga la capul mafiot ce te ”apara”, de antreneaza mercenar credincios la balaurii cu multe capete mafiote, invatandu-te sa te deschizi lor ca florile raului, tainic, nadajduind ca-ti da si scapi, lasandu-te ajutat sa-ti deschizi ochii in ”constiinta” ca sa mergi pe caile lor infundate ce explodand se deschid in haos, sa-ti formezi si tu in simturi urechile si ochii banului murdar, banul-ochiul-dracului ce apartine de turma de bani, de capre, de porci kamikadze, sa fi linistit si re-integrat ca un banEU ”intelept”, jmecher, facut usor prin pacate si faradelegi ascunse, din droguri si excrocherii, din cersit, silniciri si extoarceri, prin camatareala cu dobanzi nedrepte, prin expropieri si biruri grele, prin santaje emotionale si perversiuniuni comode, ”fericitii” ametiti ce consumand mimeaza si joaca iubirea... impatimiti in activitati oculte reactionand deranjati.............

continuarea mai jos

Moroco · #**275** 23.03.2026, 12:05:34

.............si tu, netrezit, dandu-te mare unit cu gandocool de alungat si de pazit mintea de el sa nu se-ntoarca sa mai tulbure prapadind, incepand si terminand de ”fumat” ca ascuns in ceata, te lasi mic si prost pana la sfarsit sa poti sa te tooot uiti ingust cu mintea ingusta, visand, vazand si primind doar pita, apa, bani, ulei, palinca, bere si vin, jinduind la frigaruia bine incarcata cu care invarti in foc clisa, carnea in sange, de picurat si de mancat cu ridichi, usturoi si ceapa verde, deci tu parca zobizat si somnambul iti ridici pleoapele si vezi mereu lovind pe neasteptate, neatent, sorbind si privind ca vitelul la poarta 99, adica te scoli uimit ca din somn si te uiti tot la fel cu privirea si pofta aia tampa needucata, te uiti si te hlizesti salbatic-natural la orice ca niznaiu, ca naivul nestiutor ce nu stie ce face desi tot aia face si se preface ca nu stie, nu te pazesti, nu esti atent, nu veghezi si asa, tot la fel te uiti brusc si scurt sau lung la icoane, la sfinti, la Dumnezeu, la fete si apropiati, la orice potrivindu-i in asocieri si impreunari cu placerea facerii de bani din miez, avand virusul deznadejdii pe interiorul putrezit si marea dorinta de a birui prin facere de bani din orice, ca cica nu mai poti sa rabzi frica si saracia, lipsurile si neputinta, spaima zilei de maine, foamea, chinurile, moartea, asa ca te dai iadului in fel si chip, ca pe ban marunt, nadajduind sa te bucuri nederanjat de insistente in neplansul-plansului de altii, incantat si multumit de zilele ”bune”, cand o sa te ”pocaiesti”, cand te schimbi si te transformi pe dos, ca dupa o vraja, ca si cum ai trecut printr-o poarta, larga, cand te vezi si te simti bine stiind ca devii ban intre bani re-integrat social lumeste k lumea in lume, nepasandu-ti de Dumnezeu, cerandu-te si dandu-te ca ban mic in punga mare a diavolului mare ajutandu-l sa sporeasca si sa te aiba, sa te simti acolo mai ”curat” si mai ”destept”, misscusit si special, un orb ”linistit” ca-ti tii ochii lipiti si pleoapele stranse ca banul murmurdar din punga ce se alinta si se mangaie cu pacatele atractive pe care le poate cumpara socotindu-se sfant in pilele si privilegiile minciuniunii cu spatele ”asigurat”, acoperit de hartii, de semnaturi si contracte securizate, sfidand cinic si grozavindu-se obraznic continuand prostia, facand in ciuda raului prin aceea ca se-nvoieste sa-i faca pe plac, tzepuindu-se si crezand gresit ca tzepuind scapa, ca asa isi sporeste castigurile, valoarea, corupandu-se si cumparandu-si pentru multe zile, negre, ”linistea”, ”pacea”, ”odihna”, in pofte si dorinti, in minciuna pe care o ravnea si-o ravneste incapatanat inca de la inceputul insingurarii si ratacirii ca pe o mantuire si o virtute de ravnit, risipindu-se pentru ea si pierind ratacit si pierdut in pierzare tulburatoare, dandu-se de tot pentru bani din rau in mai rau, dandu-se ca rau la mai rai, pe el si pe altii, ca sa recupereze pagubele, interesat sa satisfaca neascultarea cea mai indrazneata, oribila, pentru bani imprumutati de la diavol, idolizand banii, inchinandu-se cu cardul infiat la contumnezeu, la suma cu multe cifre si cu multe zerouri, la afacerea banilor facuti usor, din palavrajeala ipocrita si grijulie, din cearta si justitie corupta, din fachirism exchibitionist medical, medium si mediocru, din macelarire si mercenariat, din jurat si aparat prin orice mijloace si cu orice arme sinele-uoală, bolund si bolnav, sacrificandu-se ca beroul pentru pusculitele piratilor.

Cine iubeste pe Domnul, adica pe Iisus Hristos-Cuvantul, de ieri si de azi, chiar istoric, lucrand si azi ca la inceput si primeste cu bucurie mustrarea Lui, ascultand si crezand, acela ma slujeste pe mine (pe regele David ca o parafraza) si acela ma si slaveste... tot asa de bine si de frumos, de tainic precum ma slaveste mustrarea Lui cea mare, scotandu-ma din prostie adanca si incurcare fara descurcare si deslusire... si nicidecum nu ma slujeste si nu ma slveste cel ce ma consoleaza si ma mandreste hranindu-mi slava desarta, prostia, nebunia si recidivele faptelor rele pe care nu vreau sa le vad ca-s in curs de desfasurare, ca o banda vicleana ce se deruleaza din memorie ajutata ca sa fie fara gresala, sa mor in pacat inselat fara gresala, adulandu-mi barna, tzeapa, sa merg linistit din rau in mai rau, ajungand din inertie mai prost ca noaptea, hotarat si convins facand aceleasi recidive pe mai departe ca datorie si ca traditie, sa ma cred pe deasupra si vrednic, virtuos, intelept, intarindu-ma in incapatanare si neiubire pana la capat ca un drac ”sfant” ce nu se lasa ”deraiat” de la linia partidului religios pana nu crapa oribil prabusind... si nu ma slavesc nici cei ce ma ”lumineaza” toata ziua pe sfinvers slujindu-ma ca ipocritii, rugandu-ma sa-i lasa sa-mi scoata paiul mic ca un flok din ochi, sau sa-mi ia ei scama, in timp ce in ochiul mintii lor sade barna, tzeapa telescopica cat zgarienorii, instigandu-ma la unitatea oarba in ravolta si plans de altii, ca sa strigam impreuna, sa protestam urland ca din gura de sharpe ”dezbinare si necuviinta” fix Lui Dumnezeu sau trimisilor, asa cum hotul striga hotii referindu-ne la sfinti, fricurand invartosati ca iscoditorii smintiti si invartiti ce se razgandesc inversand atentia, textul, subiectii, si asa cum suparatii fricosi-furiosi, defensivi contra-ataca, ofensivi agresivi, furazbunandu-se nesabuit si gresit pe nedrept prin distrugere autodistructiva nepasandu-le ca-si castiga pierzarea cea rea si rusinea vesnica, dandu-si masura neascultarii maxime in paharul imbatator cu iluzii pentru banii de jos si nicidecum pentru slava si banii din cer care se castiga aici rabdand pe cei lumesti din lume, prin mila buna poruncita si binecuvantata facuta lor, prin rabdarea pana la sfarsit impreuna cu Dumnezeu avand o mare cuviinta nesilnica si un adanc respect duhovnicesc neindoielnic, bisericesc la purtator, cu suflet bun si smerit, politicos, umil si curajos, curat-curat care te vindeca de cele mai grave boli cronice.

Deci cand pierzi nu te frustra fricos si nesabuit infuriindu-te setat gresit... si cand privesti pe neasteptate nu fura razbunarea ci mai degraba cere schimbarea!!!... de la Dumnezeu.... instapanind fara indoiala si fara silnicie voia Sa si nu a ta.

Moroco · #**276** 24.03.2026, 15:32:40

Îi e frica de Dumnezeu, de mic si fiindca stie ca frica e ceva rusinos si enervant, stresant, penibil, isi face coolraj, mandrie, onoare, demnitate si lupta contra fricii, defapt contra lui Dumnezeu, dobandind mult curaj, nepricepand ca asa devine satanist. Apoi isi da seama ca de aia ii e frica, sa nu cumva sa faca rau lui Dumnezeu si cum nu suporta frica si lupta contra ei, dovedeste ca nu-i este frica sa faca rau prin aceea ca face rau cu buna stiinta, dinadins. Apoi i se spune sa aiba cuviinta si sa ii fie frica de femeie, de sfanta, sa fie cuvincios si s-o respecte. Insa cum nu se stie comporta la masa, in societate, la momente solemne, apropiate, protocolare, de frica devine badaran si se razbuna pe frica permitandu-si sa ocarasca si sa injoseasca femeia serbata, sa pomeneasca organe, sa fie agresiv, violent, necioplit, salbatic, rau, ca din topor de parca ar fi un curajos ce nu se teme de situatiile in care e necesar sa dai dovada de respect, de politete, de masca fatarniciei si ipocrismului zambitor, lingusitor, asa ca isi permite sa calce cu trufie si sa se razbune pe momentele emotionale asteptate, batandu-si joc si hulind pe stapanii casei, pe cei sarbatoriti, pe mai mari, pe toti cei ce s-au strans, producand circ si situatii penibile, rusinoase, ingrozitoare pentru apropiatii lui, ca-ti vine sa te ascunzi in pamant de rusine nestiind cum sa fugi mai repede si sa uiti. Isi da apoi seama ca nu de femeie se teme si ca nu ea il strica ci pacatele cu ea, placerile, discutiile in contradictoriu, opozitia, cine canta in casa, cocosul sau gaina, asa ca de frica pacatelor cu femeia, cu sfanta, cu fecioara, cu nevasta, ca sa-si dovedeasca curajul sfideaza si se lupta ca dreptul cu pacatul, invingandu-l... pe sfinvers... adica facandu-l fara ezitare cu mare indrazneala si curaj, curajul prostului nesabuit, pofta nebunului tzepuit care se razbuna pe femeia sfanta, copila, ispititoare violand-o, muierizand-o, pangarind-o, blestemand-o, jignind-o, urand-o, dorindu-i moartea, pierzarea, iadul. Dar lucrurile nu sfarsec aici, caci frica de iad si de duhurile rele apare in suflet cand nici nu te astepti si atunci fraierul tzepuindu-se de tot, arata la toata lumea, la biserica si la sfinti, ca nu se teme, ca e foarte curajos ca un voinic, ca un bataus bine antrenat si ca poate sa lupte si-si invinge frica de diavoli si de duhuri rele dandu-se lor, diavolilor si duhurilor rele, minciunii, barfelor, urii, ocultismelor, vrajitoriilor, blestemelor, fermecaturilor, patimilor si asa sfideaza si se arunca in iad razboinicool ”luminii” cu capul inainte fiind alintat si complimentat de toti fricosii si de toti dracii si boschetarii, crezandu-se de neinvins, hulind, injurand si urand pe Dumnezeu si razbunandu-se cumplit pe frica de Dumnezeu, negandu-L toata ziua, neascultandu-L, necrezandu-L, infuriindu-se pe El si pe frica de El pana se face rau si negru la suflet ca diavolii si ca serpii si tot nu se linisteste si nu se pocaieste de ”beroismul” si de ”vitejia” lui pe dos... pana nu devine asa aprins in tulburarile colerice si sangvine un consumator impatimit de toate drogurile si uraciunile labordelatoriilor pamantului in ideea ca el a ajuns la starea cea mai inalta incat nu se mai teme de nimic, nici de frica, nici de moarte, nici de oameni, nici de lume, nici de iad, nici de justitie si politie, nici de pacate, nici de femeia sfanta, nici de Dumnezeu, nici de gura si ochii lumii... asa ca, saracool tzepuit ajunge fix in fundul iadului chinuindu-se ca un chibrit ars de tot bagat in hazna si nici acolo nu se pocaieste si nu se inchina la nimeni, renegandu-si parintii, fratii, pe Dumnezeu, iubirea, sfintenia, adevarul, pe Mantuitorul lui si faptele bune ale acestuia si iata asa ”invincibilul” se crede infailibil si autoindreptatitor, nepricepand si nevazand ca fumeaza incontinuu, ca bea, ca e sclav patimilor de toate soiurile si de toate spetele, ajungand nevrotic, sevrotic sclav la tot pacatul si rautatea, ca a ajuns un exclusivist respingator, un fricos zgarcit denigrator ce-si apara banii si realizarili, ”libertatea” laudandu-se necontenit pe sine insusi acuzand si plangandu-se de altii ca-s nedrepti, ca-s rai, ca a ajuns singur si gol, sarac si mizerabil desi e plin ca lada de gunoi pe interior si are cu el pe constiinta pe toti carora le-afacut rau, scheletii din dulap cu care s-a certat luptand pana la capat contra impacarii, blestemandu-i, auto indreptatindu-se in desert ca enciclopedia si dictionarul, ca muncitorul vrednic si competent fata de care nimeni nu poate spune ceva de rau in fata, in spate, vre-o acuza, vreo critica, cu care nu mai incape nimeni impreuna cu el la masa, in casa, in oras si in tara daca nu-i da lui slava si nu i se inchina...cu frica si groaza... punandu-si toata increderea in el ca-n tata, ca-n frate, ca-n Dumnezeu, ca-ntrun aparator, ca-ntrun patron, ca-ntrun proprietar, rege si stapan bun, bun de tot.

Deci cand cauti sa fii curajos si sa lupti cu frica si vrei s-o dai afara pentru ca ea e sanatoasa dar foarte rusinoasa, jenanta, te vezi ca te vad ceilalti cum tremuri si cum te sperii, cum te tulburi si iti uiti cuvintele de nu-ti poti exprima frazele, cum te blochezi inrosindu-te, albindu-te, cum ceri ajutor disperat sperand sa-ti sufle careva ce sa spui, ce sa faci ca sa nu strici spectacolul, prezentarea, sa nu se vada ca te pierzi de tot si faci atac de panica si putin pipi pe tine in ascuns, ca ai inima cat puricele agresiv si iti bate la frecventa maxima insuportabila, complet anormal si nejustificat de se mira si rad de tine toate curcile si puii de iepure, de broasca, de musca, toti puii rai si prosti... de om, vrand sa-ti sara afara din piept, atunci ai de grija ca nu cumva sa nu te inverseze turma de batausi repetenti, de betivi si de porci demonizati capiati de haita nevazuta de luvulpi travestite de prin vazduhuri care stau camuflati sa fure mintile la prosti, la naivi, la speriati, la destepti, la creduli si ies la fix la aratare innabusindu-te si desfranandu-te provocator ca sa te compromita definitiv ca sa ramai traumatizat pe veci si sa te sperie pana la criza, de oftica si de neputinta, pentru ca frustrat nerbadnd sa tradezi smintindu-te incat injurand cu glas ”mare” sa cureti afara din sufletul tau si din mintea ta, din inima, frica cinstita, frica de Dumnezeu, toata frica rea cu frica buna cu tot, pentru ca sa le faci pe plac lor, dracilor si oamenilor, sa te dai aparatorul lor, curajosul cel nebun care-i protejaza si infrunta armata, politia, infrunta biserica, infrunta partidul botulist facand benevol relele bune asa cum te silnicesc ei cu viclenie ispititoare extorcandu-te ca si camatarii, ispita si iluzie de neimplinit pe care nu vrei s-o iei in seama nepasandu-ti de suflet, cat cazi, de ce pierzi si de ce risipesti, cat, cum, pentru ce, lasandu-te prada, ca dat in mana lor, ca sa te dreseze in batjocura si sa te faca sa dansezi labada precum iti canta ei necrologul beroic in sunete de fanfara pilitara, punadu-te sa lovesti, sa te auto-distrugi, saparesti, sa vinzi, sa dai necrutator, sa distrugi detonandu-te, sa te certi, sa ameninti, sa dezbini urand pe sfinti si pe Dumnezeu, gasindu-i vinovati si acuzandu-i, judecandu-i, osandindu-i ca sa te scapi, sa te dezvinovatesti pana la maduva,sa-ti aperi numele si renumel bun ca sa-ti faci satisfactia si sa te razbuni cumplit, cu cruzime, defensiv-contraofensiva de invingator, biruitor, competent competitiv, luptand incruntat cu nedreapta manie distrugatoare setat fricos-furios gresit, dand sa te scoti mai drept, mai puternic, mai curajos, mai vrednic, sa fi vazut si apreciat ca fiind omul spectaculos ce invinge orice si pe oricine, toate minciunile si ipocrismele lumii, excrocheriile si bulshitul, vrajeala, dupa formula ”stim ca orice om e mincinos si hot... inventand un Dumnezeu si un idol care nu exista”... placandu-ti furorile, ororile si reclama tulburatoare ce iese din gurile rele ale specatorilor lumii ingrijorate lansate pe radio shant: ”asta-i nesabuitul care se lupta ca nebunul cu Dumnezeu... de mila copiilor si femeilor ca Iacov, de mila satenilor si a oamenilor pacaliti ca Hercule cu Zeus”, vai lui saracool, nu-si da seama... luandu-ti porecla in renume si grozavie... batandu-te in piept cu sateismul-banteist si lingusindu-te cu omenia... comunistoida, sociala... pedo-pedofilantropia, cica mila de copii si de batrani, de orfani si de vaduve... toate-toate, numai de mila lor si a animalelor ranite de care cica Dumnezeu nu se ocupa si nu-I pasa cat sufera si se chinuie.

Un amarateU... iertat.

Iti iei avantul prabusirea, de frica te lepezi de frica de tot si crezi ca invingi castigandu-ti pierzarea, sfidand frica cinstita si frica de Dumnezeu ca sa ajungi de rasul lumii inchipuindu-te competent si intelept... mare si tare, k ea. Nimeni nu poate castiga impotriva luminii adevarului!.. oricat s-ar incapatzana si s-ar hazarda... sa creada si sa incerce. Nu-i credinta ci e nebunie!.. pentru mancare si bani, pentru odihna comoda in edomU-nabuseala bantuitorilor, ”pacificat” ca-n Sabat, pilit in barsupiul tatucilor ce te ”ajuta” sa te stapanesti, imblanzit la umbra spinilor paraziti ce te dreseaza in privilegii, caraind pe placul lor ispitind si provocand cerand razbunarea raului cu mai rau ca sa-ti asiguri zilele negre, cand te desfeti in comoditati ca egoistul ce a excrocat toata viata sa stea in luxuri cand oricum nu mai avea nevoie de ele, pentru ca se pisa si se caca pe el dupa bere din pensie speciala, spurcand si murdarind din rau in mai rau ca porcii tinuti fortat in cotete mici cu garduri mari.