Universul

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Expresia "a judeca pe cineva" este mult prea generala. Trebuie cu precizie definita de fiecare data,

Tot ce spui despre celalalt e judecata.
Tot ce nu il bucura il intristeaza.
Tot ce nu il multumeste il enerveaza ,sau in cel mai rau caz plictiseste
Cel mai fin apropo ,devine pentru un atac pe fata.
"Cine nu culege cu Mine ,risipeste"
De aceea regula e simpla : nu sa judeci cu masura, ci sa nu judeci.
Daca ar fi fost altfel Domnul ar fi spus : "judeca drept pe celalalt si vei fi judecat si tu drept"
A judeca drept e usor (apropo ,cine stabileste ca e drept ! ), a nu judeca e cumplit de greu.

În prealabil postat de cozia

"De acum inainte trebuie vorbit bazat pe lucruri si situatii concrete altfel vorbim vorbe ca sa nu mai zic aiureli, ca te superi. Scuza-ma daca te-am deranjat. Nu asta a fost intentia mea.

Supararea mea e nimic ,nu despre mine scriam aici. Eu incercand sa nu judec m-am obisnuit sa fiu judecat .

De altfel m-ai jignit pe alte topicuri nu aici (de exemplu zicand ca spun prostii sau altele mai blande ), Dar ce scriu aici nu are legatura cu aceasta.

E mai mult a arata despre ce inseamna <judecata> din : "Nu judeca ,ca sa nu fii judecat" . S-a nimerit doar sa fii tu cel care a confirmat , ca poti judeca daca esti drept.

Judecata incepe ca ,gandire, ratiune cum se spunea mai sus. Adica un proces de deliberare ,de cercetare , dar sfarseste prin a rupe legatura cu celalt(sau cu universul) , si a emite in gandul tau pareri despre celalat, de corectare a lui, de neintelegere a lui , si de aici mai departe apare critica, si un oarecare dispret , nu total, asociat totusi cu "suportarea" lui.

Judecata este inceputul gandirii , dar ruperea ei de intelegere , aproximarea cu pareri proprii.

Intelegerea este iubirea.

Si culmea ca tu ai simtiti totusi apropoul meu, si te-ai scuzat,deci ai inteles ce inseamna judecata,si ai inteles ca eu insusi am incalcat regula si te-am judecat.

Iar rasplata judecatii este aceea : vei fi judecat ! Adica vei fi inteles la fel: aproximativ,trunchiat, nereal , nedrept , de catre ceilalti.

Ca sa nu mai vorbesc de Judecatorul cel drept, singurul care are judecata ,si sa nu ne trezim ca judecand pe ceilalti Il judecam de fapt pe el,creatia Lui.

Oare va mai functiona atunci: Doamne, dar eu nu judecam atunci .... Sau Doamne, eu judecam drept.... ?

Caci vezi ca de fapt in interiorul nostru stim toti cand judecam fara temei,constiinta ne ajuta , si nici macar aceste dezvinovatiri nu le vom mai zice.

De aceea se zice : "va fi plansul si scrasnirea dintilor" pentru ca vom fi muti.

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Tot ce spui despre celalalt e judecata.
Tot ce nu il bucura il intristeaza.
Tot ce nu il multumeste il enerveaza ,sau in cel mai rau caz plictiseste
Cel mai fin apropo ,devine pentru un atac pe fata.
"Cine nu culege cu Mine ,risipeste"
De aceea regula e simpla : nu sa judeci cu masura, ci sa nu judeci.
Daca ar fi fost altfel Domnul ar fi spus : "judeca drept pe celalalt si vei fi judecat si tu drept"
A judeca drept e usor (apropo ,cine stabileste ca e drept ! ), a nu judeca e cumplit de greu.

Parerea mea este ca trebuie sa ai grija mare ca s-ar putea sa fii foarte influentat de ideologia corporatista wok care are "distractia, bucuria si totul in jur sa fie fun" pe primul loc. Parca spuneai ca lucrezi intr-o corporatie la IT.

Daca cineva indrazneste sa te intristeze cu vesti neplacute ca de exemplu " Hai tatica scularea ca trebuie sa te duci la munca campului, la muls, curatat grajdurile, taiat lemne, smuls buruiana, scoala, serviciu" este perceputa drept judecata aproapelui pentru ca ii strici buna dispozitie. Amuzant nu?

Asta este, daca o sa fiu judecat la fel pentru ca trag de un lenes sa-l trezesc ca sa mearga la scoala sau la munca, " sa-si castige traiul cu sudoarea fruntii" atunci n-am ce face.