Zaharul - Cartea Splendorii

[Andrew]

Nekudot sunt definite de trei linii:

În Rosh (Cap):

Kamatz – Keter – linia dreaptă
Patach – Hochma – linia stângă
Tzere – Bina – linia de mijloc
Holam – Tifferet – linia de mijloc

În Guf (Corp):

Segol – Hesed – linia dreaptă
Shva – Gevura – linia stângă
Shuruk – Tifferet – linia de mijloc

În Extremităţi:

Hirik – Netzah – linia dreaptăKubutz – Hod – linia stângă
Malchut – linia de mijloc (nu are nici o denumire)

Nivelele Nekudot:

Deasupra literelor – Lumina lui Neshama
În litere –Lumina lui Ruach
Sub litere – Lumina lui Nefesh

Zivug de Nekudot este Zivug între Hochma de Aba şi Hochma de Ima.
Zivug de Otiot este Zivug între Bina de Aba şi Bina de Ima.
Literele combinate împreună desemnează Lumina ce se Întoarce în timpul urcării ecranului de la
Tabur la Peh. Ele sunt combinate, deoarece toate urcă la rădăcinile lor, care unesc totul, în timp
ce folosirea voinţei de a primi, chiar şi de dragul Creatorului, cauzează separare.
Un stadiu de separere a literelor are loc atunci când Lumina intră în Kli (vas, literele lui
HaVaYaH); cele patru litere se separă atunci, din moment ce Lumina face o distincţie între Sfirot:
depinzând de variatele lor proprietăţi, se îmbracă în ele în diferite moduri.
HaVaYaH cu umplerea Aleph vine pe un ecran cu Aviut Aleph (profunzimea unu), HaVaYaH cu
umplerea Hey vine pe un ecran cu Aviut Bet (profunzimea doi). Un nume plan se referă la Aviut
Shoresh (profunzimea zero) cu Lumina lui Nefesh. Literele plane se referă la un Partzuf cu un
ecran al Aviut Aleph.

Cei cu adevărat credincioşi, care cred în cele treiprincipii: Creatorul, Providenţa Sa şi Tora, au
nevoie pentru avansarea lor spirituală, ca cele două linii să fie într-un echilibru constant. Linia
stângă este înţelepciune, Lumina lui Hochma care pătrunde dorinţa de a primi, ce aparţine părţii
stângi, iar linis dreaptă este credinţa, Lumina lui Hassadim (milă), dorinţa altruistă de a dărui.
Existenţa în cunoştere înseamnă doar că omul se află sub guvernarea forţelor impure (Klipa) ale
părţii stângi, care îl face să fie total incapabil să simtă spiritualul, lăsându-l în întuneric spiritual.
Alternativ, existenţa doar în credinţă înseamnă că omul se află sub influenţa forţelor impure
(Klipa) ale părţii drepte care îl conving că a atins perfecţiunea, că nu mai are pentru ce să se
străduiască, că nu mai are nimic de corectat în el. Aceasta, deasemenea, îl împiedică să avanseze.

Zohar continuă: În continuare, Creatorul a răspuns (literei Tav): „Cuvântul MaveT (moarte) se
termină cu tine. Şi din moment ce acestea sunt proprietăţile tale, nu eşti potrivită pentru ca Eu să
creez lumea cu tine”. În clipa următoare, litera Tav s-a îndepărtat de El.
Din momentul în care Creatorul a decis crearea lumii – ZON prin selectarea proprietăţilor lor,
toate cele douăzeci şi două de litere ale lui ZON au apărut înaintea Lui, începând cu ultima – Tavşi terminând cu prima, Aleph – capul tuturor literelor. Motivul pentru care literele au venit în
ordine inversă este că ele formează MAN al ZON, Kelim ale ZON, care se naşc de jos în sus.
Ordinea alfabetică obişnuită corespunde Luminii (MAD), care coboară de Sus în jos. Dar ordinea
pentru MAN este opusă aceleia pentru MAD, deoarece se înalţă de jos în sus.
Literele nu sunt nimic altceva decât dorinţe, proprietăţi şi gânduri care, în opinia omului, sunt
potrivite pentru atingerea spiritualului, Creatorului, Providenţei sale. Omul trece de la un gând la
altul: într-un moment el crede că este posibil să atingă Lumile Superioare cu o proprietate, în
clipa următoare crede că poate intra în lumile spirituale stăpânind o altă proprietate şi apoi începe
să observe cu încăpăţânare toate Preceptele şi să se roage cu asiduitate, sau să respingă toate
acţiunile şi să plonjeze în contemplare şi citire. Câteodată el râvneşte doar la cunoaştere ,
câteodată doar la credinţă, putând chiar merge până la fanatism.

Precum există două extremităţi în lumea noastră – cunoaşterea şi credinţa, tot aşa este şi în lumea
spirituală, iar acum omul urcă într-un mod conştient scara spirituală până la Creator, existând o
muncă spirituală în dobândirea cunoaşterii şi credinţei. De aceea, comentariul lui Rabbi Yehuda
Ashlag asupra Zohar-ului este intitulat Sulam (Scara).

Fiecare dintre cele douăzeci şi două de litere ebraice reprezintă o anumită proprietate. Câteodată
pare că proprietatea literei Tav este potrivită dobândirii spiritualului; alteori se crede că o altă
literă este mult mai potrivită. Aceasta se întâmplă deoarece pe parcursul ascensiunii sale
spirituale, omul începe să înţeleagă din ce în ce mai bine adevăratul Scop al creaţiei şi al
Creatorului, iar aceasta este exact ceea ce i se cere.

Deci, el continuă să aleagă dintre toate acestea, până când căutarea lui începe să perceapă
adevărul: doar cu ajutorul literei Bet, care stă la începutul cuvântului Bracha (binecuvântare) –
contact cu Creatorul – doar cu ajutoul acestei forţe poate omul atinge scopul.
De aceea, Zohar ne spune cum literele – proprietăţi, forţe şi dorinţe – vin la Creator. Înălţând
rugăciunea lui (MAN), omul cere unele proprietăţi care par a fi un adevărat scop pentru el. Şi
fiecare literă încearcă să dovedească faptul că este potrivită pentru dobândirea senzaţiei
Creatorului şi a contopirii cu El. Dar Creatorul arată că cea mai bună şi singura literă potrivită
este Bet, deoarece doar ea poate să-l ajute pe om să stabilească contactul cu El. Şi de aceea Tora
începe cu acestă literă.

Descrierea forţelor spirituale desemnată de fiecare literă, este incredibil de profundă, ar în scopul
de a dobândi o claritate deplină, avemnevoie să facem legătura între diferite explicaţii
preliminare: crearea lumii include existenţa şi procesul perfecţiei, astfel încât lumea să poată
atinge scopul pentru care a fost creată.

Creatorul a creat lumea cuprinzând două foţe opuse; împotriva fiecărei forţe pure, altruiste, El a
creat una impură, egoistă, care este egala sa şi în acelaşi timp opusă. Exact cum există patru lumi
pure ABYA, Creatorul a creat patru lumi opuse ABYA.

De aceea, în lumea noastră – ultimul grad al lumii Assiya – o persoana evoluată spiritual care îl
simte pe Creator şi a intrat cu proprietăţile sale în lumea spirituală, pură, nu mai priveşte lcururile din perspectiva egoistă a unei persoane nedezvoltate spiritual, care nu a atins lumea spirituală.
Aceasta înseamnă că acela care nu percepe spiritualul, este total incapabil să facă diferenţa dintre
puritatea spirituală şi impuritate.

Observăm că în lumea noastră, omul nu poate avansa cu ajutorul forţelor pure. Din contră,
aspiraţia sa egoistă este aceea care îi furnizează omului, tăria de a cuceri totul în lume. Cît de des
vedem fanatici scufundaţi în dorinţele lor impure, de a captura pentru sine atât lumea această cât
şi următoarea, în timp ce acela care aspiră către Creator, nu are tărie nici măcar pentru o micuţă
mişcra espirituală! În lumea noastră nu există nici o dovadă sau conformare că omul avansează
pe calea corectă. Şi în nici un caz nu ar trebui ca cineva să tragă concluzii bazate pe experienta
proprie de viaţă sau pe „simţul realităţii”.

Deci, cum poate o persoană în această lume să existe şi să avanseze către Scopul creaţiei, dacă
este incapabilă să diferenţieze binele de rău şi purul de impur? Există un indiciu după care omul
poate distinge între bine şi rău: forţele impure nu nasc fructe sirituale. Deci, aceia care avansează
prin lumile impure ABYA, nu dobândesc nimci spiritual, în timp ce aceia care sunt conectaţi la
forţele pure, culeg fructe spirituale pe drumul lor.

După cum este explicat în „Introducvere la Studiul celor Zece Sfirot” (art.19+23), dacă omul
avansează de-a lungul căii. El atinge secretele Torei în trei sau cinci ani. Creatorul îi ajută pe cei
care doresc să dobândească dorinţe altruiste peste cererile lor personale şi astfel omul atinge
scopul dorit. De jos, omul aspiră către Creator, cu dorinţa sa mică (MAN), iar de Sus, Creatorul
presară peste el, dorinţe spirituale imense şi tărie (MAD).

Aceasta este singura oportunitate de a verifica dacă o cale este sau nu cea corectă, dacă ea
conduce către altruism sau către un egoism şi mai mare. Dar în nici un caz, cineva nu poate
considera binele propriu, exaltarea crescândă, fericirea sa şi succesul în viaţă, ca fiind dovezi ale
unei avansări corecte. Exact acele stadii în care te simţi perfect, bine şi încântat, sunt stadiile în
care trebuie să te întrebi „Am atins secretele Torei?”. Şi până când omul nu le dobândeşte,
„perfecţiunea” sa este impură.

Omul ar trebui să tânjească întotdeauna după linia de mijloc – echilibrul dintre credinţă şi
cunoaştere – în rmătoarele trei noţiuni: Creatorul, Providenţa Lui şi Tora. Şi în nici un caz nu ar
trebui să avanseze doar prin credinţă sau doar prin cunoaştere.Dacăel îşi doreşte doar să-l atingă
pe Creator, Providenţa Lui sau Tora, el intră într-un întuneric spiritual, deoarece este imposibil să
primească Lumina înţelepciunii (Ohr Hochma) fără Lumina milei (Ohr Hassadim).
Un asemenea stadiu se numeşte forţa impură de stânga, „Klipat Esau.” Şi dacă omul tânjeşte să
avanseze doar prin credinţă, el intră în forţa impură a părţii drepte, „Klipat Yishmael,” care îi
spune că el se află într-un stadiu de perfecţiune. În acest caă, el nu vede rostul muncii sale şi de
aceea este incapabil să continue să avanseze.

Cu alte cuvinte, chiar dacă omul este plin de încântare, adică exact ceea ce Tora îl îndeamnă să
facă (să perceapă Providenţa Creatorului cu bucurie, deoarece aceasta încântare înseamnă
justificarea creaţiei, înţelegerea faptului că Providenţa Lui este întotdeauna dreaptă şi bună), până când el nu atinge secretele Torei, calea sa este considerată eronată, eoarece lui îi lipseşte intenţia
„de dragul Creatorului”, care revelează secretele Torei.