Zaharul - Cartea Splendorii

[Andrew]

Toate lumile îşi au originea aici, în Malchut. Nu există nici măcar o singură proprietate în lume,
care să nu fie inclusă în Malchut. Fiecare proprietate a lui Malchut, fiecare creatură (pentru că
toate creaturile sunt părţi ale sale) este descrisă de proprietatea ce o deosebeşte de celelalte,
printr-un set unic de litere – proprietăţi care îi formează numele.
Malchut este numită Shechina (Divinitate), deoarece este umplută cu Lumină, Shochen (Locuitor
– Creatorul). Creatorul este numit Shochen când Malchut Îl simte astfel, în ea. Dacă omul, fiind
parte a lui Malchut, se purifică de egoism, parţial sau complet şi prin aceasta îşi umple dorinţele
cu Lumină (Creatorul), el devine parte a lui Shechina.
Malchut e formată din patru părţi care sunt numite de proprietăţile lor (numite deasemeni, feţe):
faţa unui leu, faţa unui bou, faţa unui vultur şi faţa unui om. Alternativ, Malchut este asemănată
cu un nucelu spiritual, înconjurat de patru coji, ce corespund celo patru Klipot (forţe impure):
Ruach Se’ara (Vânt de furtună), Anan Gadol (MareleNor), Esh Mitlakachat (Flacăra aprinsă) şi
Noga (Radianţă).

Cabala poate descrie acţiuni spirituale, fie ca nume de Sfirot şi Partzufim, fie ca numele
HaVaYaH, EKYEH, şi aşa mai departe, cu umplerile lor şi Gimatriot (plural pentru Gematria –
valoarea numerică). Deşi celmai frecvent folosit limbaj este cel al Sfirot şi Partzufim, câteodată
limbajul lui HaVaYaH cu împlinirile sale, pot fi deasemeni aplicate, chiar şi în paralel sau
simultan cu primul.

Cei mai muţi termeni cabalistici sunt compuşi: Maatzil (Creatorul) vine de la cuvântul Tzel
(umbră), precum Creatura se iveşte din ascunderea Creatorului, din restricţiile Sale. Un alt nume
pentru Creator este Boreh (combinaţia lui Bo – vino şi Re’eh – vezi).
Un nume denotă o atingere. Dupa atingerea unui obiect, omul îi dă un nume. În mod similar,
omul dă un nume Creatorului, în concordanţă cu proprietatea pe care o atinge, depinzând de
modul în care Îl simte pe Creator. Există multe nume ale Creatorului, bazate pe proprietăţile
Sale. De exemplu, numele Creatorului EMET – „Adevăr”, se bazează pe simţirea Luminii Sale în
interiorul unui Partzuf.

Mai jos sunt nume ale Creatorului, care corespund numelor Sfirot:

– Keter: Aleph-Hey-Yod-Hey (EKYEH)
• – Hochma: Yod-Hey (YA)
• – Bina: HaVaYaH cu punctuaţia Segol-Holam-Hirik, ca Elokim: Yod (Yod-Vav-Dalet) -
Hey (Hey-Yod) – Vav (Vav-Aleph-Vav) - Hey (Hey-Yod).
• – Hesed: Aleph-Lamed = EL (pronunţat KEL)
• – Gevura: Aleph-Lamed-Hey-Yod-Mem (ELOKIM)
• – Tifferet: Yod-Hey-Vav-Hey (HaVaYaH fără punctuaţie)
• – Netzah: HaVaYaH TZEVAOT.
• – Hod: ELOKIM TZEVAOT• – Yesod: Shin-Dalet-Yod = SHADDAY
• – Malchut: ADONAY (pronunţat ADNI)

[Andrew]

Unirea celor două lumi, cea Superioară şi cea inferioară, este descrisă de cuvintele HaVaYaHADNI, implicând ascensiunea lui Malchut-ADNI până la nivelul lui Bina-HaVaYaH cu
punctuaţia lui Elokim.
Numele ZA de HaVaYaH vine de la linia dreaptă (Hesed), iar numele ADNI, de la linia stângă
(Gevura). Uniunea celor două linii, formează linia de mijloc, unde Lumina lui Hochma
străluceşte datorită prezenţei Luminii lui Hassadim de la linia dreaptă. Un asemenea stadiu este
descris de o combinaţie de două nume HaVaYaH-ADNI:
YOD-Aleph-HEY-Dalet-VAV-Nun-HEY-Yod. Unirea (Zivug) lui ZA cu a sa Nukva este descrisă
prin amestecarea celor două nume.

HaVaYaH-ADNI: Yod-Aleph-Hey-Dalet-Vav-Nun-Hey-Yod. Yod deschis, indică Lumina lui
Hochma în ZA, Yod la final se referă la trecerea acestei Lumini la Nukva.
Ca rezultat al celei de a doua restricţii, Malchut a urcat la Bina şi guvernează Bina şi ZA cu
dorinţa ei. Din moment ce este imposibil să primească Lumina lui Hochma în cele trei Sfirot –
Bina, ZA şi Malchut, care sunt dominate de dorinţa egoistă a lui Malchut, Lumina lui Hochma
este absentă în Partzuf şi doar Lumina lui Hassadim este prezentă.

Aceasta situaţie este descrisă în următorul mod: litera Yod pătrunde cuvântul lumină (Ohr
conţine literele Aleph-Vav-Reish, semnificând Lumina lui Hochma) şi formează cuvântul Avir
(aer, conţinând literele Aleph-Vav-Yod-Reish), ce semnifică Lumina lui Hassadim. Dacă Partzuf
se întoarce la stadiul Gadlut, litera Yod iese şi este reumplută cu Lumina lui Hochma. În
consecinţă, Avir (aer) devine Ohr (Lumină).

HaVaYaH neumplut, descrie Partzuf Keter. HaVaYaH cu umplerea lui AB (72) descrie Partzuf
Hochma (AA). HaVaYaH cu umplerea lui SAG (63) desemnează Partzuf Bina (AVI). Împreună,
aceste trei HaVaYaH formează MB (42) litere – numele sacru al Luminii care corectează
sufletele prin influenţa sa asupra Kli-ului – ecranul.

Tot ceea ce a fost creat, este dorinţa de a primi plăcere, dorinţă pe care o numim „creatură”. Doar
această dorinţă a fost creată şi nimic altceva. Toate lumile şi tot ceea ce le populează, lumea
noastră cu tot ce este în ea, sunt doar grade ale dorinţei de a primi plăcere. Intensitatea dorinţei îi
determină locul în lumea spirituală, unde toată creaţia şi lumea noastră – ca cel mai de jos punct
– sunt localizate. Locul actual al omului (lumea, gradul său spiritual) determină tipul particular
de plăcere pe care o doreşte şi cum alege el să se bucure.

Pentru ca creatura să se ivească din Creator, Lumina ce emană din El trebuie să coboare prin
intermediul a patru stadii, în timp ce al cincilea stadiu deja se percepe ca fiind o dorinţă separată
şi independentă (de Creator), de a se bucura exact de Lumina ce emană de la El.După ce apare din Creator – un rezultat al emanaţiei secvenţiale a Luminii Sale – dorinţa de a
primi plăcere (Kli - vas) este formată deasemeni din cinci părţi descrise de literele: vârful lui
Yod, Yod, Hey, Vav, Hey. Aceste cinci părţi (patru litere) au denumit numele Creatorului,
HaVaYaH, deoarece Kli-ul dă Creatorului un nume, în concordanţă cu modul în care Îl simte, în
funcţie de cum simte Lumina ce îl umple. Lumina ce umple Kli-ul, se numeste „umplere”.

Kli-ul creat de către Creator, este împărţit în cinci pîrţi, numite „lumi”. Fiecare lume este în
schimb, divizată în alte cinci părţi, numite Partzufim (feţe). Atunci, fiecare Partzuf (singular
pentru Partzufim) e format din cinci părţi numite Sfirot. În total, sunt 5 x 5 x 5 = 125 obiecte
spirituale sau grade, de la cel mai de jos grad şi până la Însuşi Creatorul.
Fiecare Partzuf e format din cinci părţi (Sfirot), descrise de un punct şi patru litere: Keter-dot +
Hochma-Yod + Bina-Hey + ZA-Vav + Malchut-Hey = HaVaYaH. Diferenţa între fiecare dintre
cele 125 Partzufim stă în tipul de Lumină care le umple, în timp ce inima Kli-ului, literele
HaVaYaH, rămân la fel. O dorinţă nu poate să apară până când Lumina Creatorului nu a trecut
anterior prin cele cinci stadii; doar al cincilea stadiu este considerat o naştere a noii creaţii
(dorinţă).

Întregul univers (toate lumile) nu este altceva decât cele zece Sfirot sau numele Creatorului,
HaVaYaH.

[Andrew]

O umplere a lui HaVaYaH cu Lumină, este numită ca revelaţie. De aceea, literele ies la iveală din
stadiul de ascundere, atunci când nu sunt umplute. În total sunt cinci Partzufim: Keter
(Galgalta), AB, SAG, MA şi BON. Primul – Partzuf Keter – este cel principal şi sursa tuturor
celelalte. Cele zece Sfirot ale sale, sunt HaVaYaH cel neted şi fiecare din cele patru litere ale lui
HaVaYaH vine înafară, revelând un nou Partzuf care o îmbracă.
Şi atunci, înafara Partzuf-ului Keter-Galgalta, din litera Yod vine Partzuf Hochma (AB), din
litera Hey – Partzuf Bina (SAG), din litera Vav – Partzuf ZA (MA) şi din litera Hey – Partzuf
Malchut (BON). Deci Partzuf Keter este descris de is HaVaYaH cel neted şi Partzufim ce îţ
îmbracă sunt descrise de HaVaYaH cel umplut. Însemnarea lui HaVaYaH cu Lumina ce îl umple,
este Miluy (umplere). Pentru a fi concişi când numim un Partzuf, a fost introdusă noţiunea de
Gematria. Gematria ieste valoarea numerică a Luminii ce Partzuf-ul.
Înţelepciunea (Hochma) este numită (Heshbon), Gematria. O calculaţie este făcută doar într-un
loc în care Lumina este primităi) o calculaţie preliminară este făcută, în legătură cu cantitatea de Lumină pe Partzuf o poate
primi de dragul Creatorului;
(ii) Lumina este primită în concordanţă cu calculaţia;
(iii) calcularea cantităţii primite, numită Miluy, Gematria.
Malchut nu poate primi Lumina lui Hochma fără Lumina lui Hassadim şi cu această ocazie,
Hochma nu poate străluci în ea. Atunci Malchut se înalţă la Bina şi devine precum un embrion în
interiorul ei, prin care ea primeşte linia dreaptă – Hassadim. În momentul aderării stadiilor
trecute şi actuale, Malchut primeşte Hochma în Hassadim şi Lumina lui Hochma străluceşte în
ea. Toate aceste acţiuni ale lui Malchut sunt acompaniate de calculaţii, numite Gimatriot.
Gematria (valoarea numerică) a Partzuf-ului neumplut cu Lumină, Gematria lui HaVaYaH cel
gol, este următoarea:
HaVaYaH = Yod + Hey + Vav + Hey = 10 + 5 + 6 + 5 = 26. Gematria unui HaVaYaH umplut,
este formată prin umplerea fiecărei litere; în ebraică, fiecare literă are un nume întreg: A-Aleph,
B-Bet, etc.. De aceea, sunt patru feluri de umpleri în HaVaYaH:
1) AB,
2) SAG,
3) MA
4) BON.
1) HaVaYaH cu umplerea lui AB:
Yod: Yod + Vav + Dalet = 10 + 6 + 4 = 20
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15
Vav: Vav + Yod + Vav = 6 + 10 + 6 = 22
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15
În total: 20 + 15 + 22 + 15 = 72 = AB, unde „A” desemnează litera Ayin = 70 şi nu Aleph = 1.
HaVaYaH umplut cu această Lumină, este numit Partzuf AB (Partzuf Hochma), deoarece litera
Yod cu umplerea sa, semnifică Lumina înţelepciunii, Ohr Hochma. O asemenea umplere este
numită „HaVaYaH cu umplerea lui Yod.”

2) HaVaYaH cu umplerea lui SAG: Partzuf care este umplut cu Lumina milei, Ohr Hassadim,
este numit SAG, deoarece Gematria sa este următoarea:SAG = Samech (60) + Gimel (3) = 63:
Yod: Yod + Vav + Dalet = 10 + 6 + 4 = 20
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15
Vav: Vav + Aleph + Vav = 6 + 1 + 6 = 13
Hey: Hey + Yod = 5 + 10 = 15
În total: 20 + 15 + 13 + 15 = 63 = Samech + Gimel = SAG

Dacă Kelim şi umplerile lor, îşi au originea în prima restricţie, litera Yod este prezentă în
umplerea lui HaVaYaH. Şi dacă Kelim sunt umplute cu Lumina celei de a doua restricţie, atunci
litera Aleph, este prezentă în umplerea lui HaVaYaH. Diferenţa dintre Gimatriot de AB şi SAG
stă în umplerea literei Vav: Gematria lui Vav în Partzuf AB este douăzeci şi doi (din umplerea lui
Ohr Hochma), în timp ce Gematria lui Vav în Partzuf SAG este treisprezece (din umplerea lui
Ohr Hassadim). Din cele menţionate anterior, este clar că Partzuf AB îşi are originea în prima
restricţie, în timp ce litera Vav (ZA) în Partzuf SAG îşi are originea în cea de a doua restricţie.
3) HaVaYaH with the filling of MA:

Yod: Yod + Vav + Dalet = 20
Hey: Hey + Aleph = 6
Vav: Vav + Aleph + Vav = 13
Hey: Hey + Aleph = 6
O astfel de umplere a lui HaVaYaH este numită 20 + 6 + 13 + 6 = 45 = Mem (40) + Hey (5) =
MA (litera Hey este pronunţată ca „ah”).
4) HaVaYaH cu umplerea lui BON:
Yod: Yod + Vav + Dalet = 20
Hey: Hey + Hey = 10
Vav: Vav + Vav = 12
Hey: Hey + Hey = 10

O asemenea umplere a lui HaVaYaH este numită 20 + 10 + 12 + 10 = 52 = Nun (50) + Bet (2),
pronunţat ca BON pentru o articulare mai bună. Aceasta este Gematria lui Partzuf Malchut şi este echivalentă cu de două ori valoarea neumplutului HaVaYaH: HaVaYaH = 26, and 26 x 2 =
52 = MA.

Partzuf Malchut nu poate primi Lumina Creatorului, datorită absenţei unui ecran. În schimb,
poate doar primi pasiv, ceea ce îi dă Partzuf ZA. De aceea, dublul douăzeci şi şase, indică asta,
indiferent de ceea ce vine la Malchut de la ZA.
De la cele patru feluri de HaVaYaH, este evident că rădăcina creaţiei nu este nici Partzuf
Hochma şi nici Bina, ci doar ZA, deoarece este primul Partzuf construit pe cea de a doua
restricţie.

Cele zece Sefirot proimordiale, sunt localizate în Partzuf Keter, în timp ce Partzufim AB, SAG,
MA şi BON sunt ramuri ce răsar din primul Partzuf. Totuşi, când Lumina se răspândeşte în
Partzuf, el conţine cinci Lumini interioare NRNHY şi cinci Lumini exterioare. Cele cinci Lumini
exterioare ale lui Bina ies afară din urechea dreaptă, iar cele cinci Lumini interioare ale lui Bina
ies din stânga. Cele cinci Lumini exterioare ale lui ZA ies din nara dreaptă, iar cele cinci Lumini
interioare ale lui ZA ies din stânga.

Din moment ce cele două Malchuyot (plural pentru Malchut) sunt depărtate una faţă de cealaltă,
ca o ramură în lumea noastră, gaurile urechilor omului fiind deasemeni separate şi distanţate.
Cele două nări sunt separate de o distanţă mică, în timp ce cele cinci Lumini, interioare si
exterioare, ale Luminii comune a lui Peh (gură) ies afară prin aceeaşi deschidere. De aceea, pe
măsură ce ies din gură, se ciocnesc şi seîmpletesc, iar ca rezultat al coliziunii lor, literele (Kelim)
se nasc .

Deoarece douăzeci şi două de litere îşi au originea în Bina-SAG = Samech + Gimel = 60 + 3 =
63, deschiderera prin care ele ies afară se numeşte 63 + 22 = 85 = Pey + Hey = PeH (gură).
Literele ies din Peh a ZA, pentru că Yesod de Ima este localizat aici.
Am primit întreaga Tora, toată cunoaşterea despre lumile spirituale, de la Marii noştri Patriarhi,
care s-au ridicat spiritual deasupra lumii noastre, au simţit Lumile Superioare şi le-au descris
pentru noi. Astfel noi am primit toată Tora – atât părţile scrise cât şi cele orale.
Nu ne putem imagina lumea spirituală, deoarece organele noastre senzoriale nu o pot detecta. De
aceea, descrierea obiectelor şi conceptelor, este înca neaccesibila pentru noi, iar pentru acest
lucru, cabaliştii au folosit diverse tehnici şi limbaje. Întreaga Tora vorbeşte doar despre creaţia,
guvernarea şi corectarea lumii; niciodata despre istorie, geografie sau orice altceva. După cum
este spus în Tora, aceasta cuprinde nume sacre, care sunt manifestări ale Creatorului, grade şi
metode ale atingerii Acestuia

[Andrew]

Cabaliştii, aceia care s-au înălţat la lumea spirituală şi astfel au stabilit contactul direct cu
Creatorul, ne-au transmis această informaţie, folosind patru limbaje:
1. Limbaj al TaNaKh (Torah – Pentateuch, Nevi’im – Profeţi, Ketuvim –
Scrieri/Hagiographa). Acesta este limbajul Torei scrise.
2. Limbaj al legilor.3. Limbaj al legendelor.
4. Limbaj al Sefirot şi Partzufim – Limbajul Cabalei.
Toate aceste limbaje vorbesc despre acelaşi lucru – atingerea Creatorului de către noi, cei care
trăim în această lume. Pentru că acesta este sngurul scop al creaţiei noastre şi în concordanâă cu
planul Creatorului, trebuie să ne devotăm toate abilităţile fizice, mentale şi spirituale, acestui
lucru. Şi dacă am aspira doar la asta, atunci ne-am folosi limbajul doar pentru acest scop. La
urma urmelor, tot ceea ce ne-a fost dat, este doar pentru împlinirea acestui scop exclusiv –
atingerea senzaţiei Creatorului, în timp ce ne aflăm încă în această viaţă.
Şi acesta este motivul pentru care prima limba stăpânită de omenire, a fost ebraica. Totuşi, pe
măsura ce s-a distanţat de împlinirea misiunii ei, omenirea a conceput şi alte limbi. Toate
celelalte limbi ale lumii, au deasemeni semnificaţia lor interioară, dar din moment ce alfabetul
acestora nu ne-a fost revelat de către cabalişti, noi studiem forţele spirituale descriseîn alfabetul
ebraic, sursa tuturor celorlalte.

Fiecare Partzuf este împărţit în două părţi: dreapta şi stânga. Partea dreaptă e formată din
Ramach = Reish – Mem – Chet = 248 părţi (organe) umplute cu Lumina lui Hassadim; şi partea
stângă e formată din Shasah = Shin – Samech – Hey = 365 părţi (tendoane) umplute cu Lumina
lui Hochma. ZA este numit o „voce”; în general el este Lumina lui Hassadim. Dar când el se
uneşte cu Malchut, numit „vorbire”, Malchut primeşte Lumina lui Hassadim cu Hochma de la
ZA şi de aceea „limbajul” este format.

Cele şapte Sfirot primare ale ZA, sunt numite „Şapte Ceruri”. Cele şaptezeci şi două de nume ale
lui ZA îşi au originea în cele 70 (7 x 10) Sfirot ale lui ZA. ZA însuşi este numit „Cer”, iar Malchut
este numită „pământ”. Sfirot ale ZA sunt deasemeni numite Ruach, datorită Luminii lui Ruach
din ele, care urcă la Bina (urechi) şi se transformă în sunet: Hochma în urechea stângă şi
Hassadim în cea dreaptă.

[Andrew]

Există o diferenţă între limbă şi alfabet, precum în lumea noastră sunt oameni care vorbesc, dar
nu pot citi sau scrie. Limba vorbită cea mai veche, este cea a TaNaKh, care datează din vremea
lui Adam. Limbajul legilor îşi are originea din aceasta şi a fost urmat de limbajul legendelor.
Toate aceste limbaje combinate şi fiecare luat separat, sunt folosite în scripturile noastre sfinte.
Limbajul Cabalei este ultimul care s-a dezvoltat. Este limbajul cel mai dificil, deoarece
înţelegerea sa adecvată necesită simţirea categoriilor spirituale despre care acest limbaj vorbeşte.
Cabala este deasemeni cel mai precis limbaj dintre toate. Este singurul limbaj care poate
interpreta cu acurateţe toate informaţiile spirituale.

Totuşi, doar prin studiul direct cu un învăţătpr cabalist, un student îl poate învăţa şi îi poate
înţelege informaţia. Şi deoarece timp de multe generaţii, au fost doar câţiva cabalişti neconectaţi
unul cu celălalt, limbajul Cabalei a fost ultimul care s-a dezvoltat. Chiar şi astăzi, el poate fi
„învăţat” doar de la un învăţător cabalist.

La început, cabaliştii au cifrat cunoaşterea lor spirituală asupra lumii spirituale ca litere, ale căror
principii au reflectat relaţiile dintre forţele spirituale. Cu alte cuvinte, fiecare grad spiritual este caracterizat de o relaţie unică între forţele spirituale. Atribuind fiecărei proprietate spirituală un
anumit simbol, omul poate descrie interdependenţa, şi în general rezultatul uniunii forţelor
spirituale cu fiecare grad, cu alte cuvinte, cu esenţa sa.

De aceea, cabaliştii au creat cele douăzeci şi două delitere ale alfabetului ebraic. Zohar acordă
multă atenţie analizării conexiunii dintre litere, ceea ce ajută studentul să sintetizeze cunoaşterea
sa şi să găsească noi căi pentru descoperirea forţelor spirituale şi a acţiunilor lor interioare.
Precum scrie strămoşul nostru Avraham în Cartea Creaţiei (Sefer Yetzira), literele reprezintă
pietrele din care forma cuvântului este construită. După cum spun înţelepţii noştri, lumea a fost
creată cu literele „limbajului sacru”, fiecare literă reprezentând o anumită forţă sfântă, spirituală,
a creaţiei.

Proprietăţile acestei forţe sunt reflectate în conturul literei, în importanţa sa raportată la celelalte
litere, în potenţialul său de combinare cu celelalte, în potenţialul semnelor de punctuaţie, în
valoarea sa numerică (Gematria) şi în schimbările sale.

Totuşi, aceasta se referă dar la literele separate şi la conbinaţiile lor. Exiotsă deasemeni reguli
clare care ne permit să determinăm proprietăţile forţelor spirituale, nu de la litere, ci de la
cuvintele întregi. Mai mult, adesea putem înlocui litere sau chiar părţi dintr-un cuvânt, cu unele
similare.

Limbajul în sine, rădăcinile cuvintelor sale, indică proprietăţile obiectelor spirituale despre care
vorbeşte. De exemplu, Adam îşi are originea în Adama – pământ, care subliniază insignifianţa sa,
şi în cuvântul Adameh – similar (cu Cel Superior), care subliniază gloria sa. Numele Yaakov
vine de la cuvântul Ekev –a obţine în (Esau). Sunt multe astfel de exemple în Tora, deoarece
totul este numit după rădăcina sa, ca şi după numele predecesorului (părintelui) său care îl
patronează.

Îndată ce am stabilit că anumite combinaţii ale literelor (Kelim, limbaj al literelor) pot fi folosite
în locul limbajului Sfirot şi Partzufim când descriu acţiuni spirituale, întreaga înfăţişare a lumilor
spirituale se rezumă la portretizarea obiectelor şi acţiunilor în forma literelor şi a combinaţiilor
acestora. Acesta este modul în care întreaga Tora este scrisă, în cuvinte. Deci,

a) Forma fiecărei litere şi a elementelor structurii sale, indică toate proprietăţile şi stadiul
general ale unui obiect spiritual, Sfira, sau Partzuf, pe care această literă o descrie;

b) Ordinea literelor într-un cuvânt indică conexiunea dintre obiectele spirituale, Sfirot şi
proprietăţile şi acţiunile lor comune. Atingerea semnificaţiei unui cuvânt spiritual, înseamnă
urcarea la nivelul spiritual al acelui obiect. Când acest lucru se întâmplă, acela care îl atinge,
devine acel cuvânt şi îşi asumă numele său. Numele omului se tot schimbă pe măsură ce el urcă
gradele spirituale; este determinat de gardul pe care se află, el asumându-şi numele acelui grad.
De aceea se spune că fiecare poate deveni precum Moshe, cu alte cuvinte, poate atinge gradul
numit „Moshe”;

c) Cuvântul în sine, în citirea lui „corporală”, în semnificaţia lui „corporală”, indică rădăcina
spirituală şi ramurile sale – consecinţa în lumea noastră

d) O combinare a cuvintelor indică un întreg proces spiritual, care, ca regulă, are o acţiune
corespondentă (comandament) în lumea noastră.

[Andrew]

Numele se schimbă în funcție de aspectele ce necesită clarificarea:

a) Prin elementele Sfirot:
Keter – nu are
Hochma – foc
Bina – apă
ZA – aer
Malchut – pământ

b) Prin culori:
Keter – nu are
Hochma – alb – baza tuturor culorilor
Bina – roşu – cea mai proeminentă
ZA – verde – cea mai perfectă
Malchut – negru – nu poate fi schimbată de nici o altă culoare
Culorile sunt prezente doar în Guf (corp) al Partzuf-ului şi niciodată în Rosh (cap). Aceste culori
sunt proiectate asupra lui Malchut de Sus şi ea le transferă tuturor celor de jos.

c) Prin linii:
Hesed – dreapta – alb
Gevura – stânga – roşu
Tifferet – central, include toate culorile – verde
Adesea, culorile şi elementele, sunt folosite în locul numelor Sfirot şi a proprietăţilor acestora:
foc, apă, aer, pământ (Zohar, Vayera, art. 32). Malchut is called “earth,” but Malchut that
ascends with her properties to Bina este numită „pământul Templului”. În Templu, cele patru părţi ale lumii – Hochma, Bina, Tifferet şi Malchut unesc cele patru elemente ale lumii – foc,
apă, aer şi pământ. Înafara celor două puncte ale lui Bina şi Malchut, care se unesc, Creatorul a
făcut un Partzuf – Adam.

Patru metale fundamentale sunt create ca rezultat al unui Zivug a c celor patru temelii cu
Malchut: aur, argint, cupru şi fier. Toate aceste nume, ca şi multe altele, sunt folosite în Tora, în
locul numelor celor zece Sfirot. De aceea, deşi limbajul Torei, legendele, Talmudul şi Scripturile
sunt extraordinar de vii, doar limbajul concis al Cabalei furnizează o descriere exactă a lumilor
spirituale.

Cele patru feluri de simboluri folosite cu litere:

Taamim – modulaţii ale tonului folosite la pronunţarea cuvintelor – semnifică Lumina Directă,
care se împrăştie de Sus în jos, în corpul Partzuf-ului.

Nekudot – semne de punctuaţie ale literelor – semnifică Lumina în timpul iesirii sale treptate din
corpul Partzuf-ului, de jos în sus.

Tagin – coroane deasupra literelor – reprezintă Reshimot (reminiscenţe/amintiri) ale Luminii
prezente anterior (Taamim). Tagin îşi au originea în GAR de Bina.

Otiot – litere – reprezintă Reshimot ale ieşirii Luminii din corpul Partzuf-ului (Nekudot). Literele
îşi au originea în Zat de Bina.

[Andrew]

Cele zece Sfirot sunt împărţite în trei părţi principale – Taamim, Nekudot şi Otiot:

Taamim – Keter
Nekudot – Hochma
Otiot – ZAT de Bina şi ZON
În concordanţă cu Lumina din ele, Sfirot se împart în:

Taamim – Hochma
Nekudot – BinaOtiot – ZON

Literele au fost create în următoarea ordine: litera Aleph, care iniţial era în partea dreaptă, a
născut litera Shin, care a răsărit din ea şi s-a mutat în partea stângă. Litera Shin e formată din trei
părţi: stânga, mijloc şi dreapta. Litera Vav este de aceea formată de trei litere şi în momentul
unirii cu Aleph, se formează cuvântul Aleph-Shin = ESH (foc) în partea stângă.
Înafara interacţiunii parţii stângi cu cea dreaptă, aceste două litere sunt în contradicţie una cu
cealaltă, deoarece în timp ce linia dreaptă cuprinde apă, linia stângă include foc. Coliziunea lor
naşte Reish, Vav, şi Chet, care formează cuvântul Ruach (vânt). Acest vânt a intrat între cele
două părţi (foc şi apă) şi le-a unit, stabilind astfel ordinea literelor şi perfecţiunea lor.
La început, Zohar ne oferă o descriere generală a celor trei linii în ZA, desemnată de cele trei
nume ale Creatorului: El, Elokim şi Elokeinu şi apoi trece la clarificarea coborîrii gradelor de
umplere a lui ZA şi Malchut cu Lumina lui Hochma sub forma combinării literelor, cu scopul
coborîrii gradelor de Sus în jos. Mayim – apă, Esh – foc, Ruach – vânt, formează cele trei linii în
ZA din AVI. Acesta este motivul pentru care primele litere în ZA vin din AVI.
Apoi se nasc următoarele combinatii: Aleph revelează pe Mem din partea sa dreaptă, astfel încât
Mem stă la linia stângă a lui Aleph. Mem revelează pe Shin ca linie de mijloc, deoarece Mem
iniţial a constat în linia stângă, pentru că iese sub forma unei litere ascunse Mem în cuvântul
Elokim, care aparţine liniei stângi.

[Andrew]

Literele Aleph şi Ayin nu au un sunet particular şi pronunţia lor este determinată doar de
semnele de punctuaţie ce le însoţesc.
Literele Bet, Chaf şi Peh cu un punct în interiorul lor, sunt pronunţate ca „b”, „k” şi „p.”
Absenţa unui punct, schimbă pronunţia lor „v”, „ch” şi „f.”

Litera Hey nu se pronunâă, ci mai degrabă este absorbită.

Formele literelor Mem, Nun, Tzadik, Peh, Chaf (pronunţate MANTZEPACH) se schimbă
atunci când literele sunt plasate la sfârşitul unui cuvânt, după cum se observă în tabelul
literelor. Forma, aspectul exterior al unei litere: elementul proeminent al unei litere, indică faptul că
Lumina aflată în această parte a literei, este mai intensă decât în cealaltă. Umplerea (Miluy)
indică înălţimea gradului. Un semn de punctuaţie (Nikud) indică originea fiecărui Partzuf:
indiferent că a venit de la Partzuf-ul Superior (şi formează partea acestuia în cel prezent), de la
Partzuf-ul inferior, sau de la el însuşi.

Kelim-Sfirot sunt numite „litere” şi semnele lor de punctuaţie (Nekudot) indică Lumina ce intră şi
iese din ele. Luminile lui Bina, ZA, şi Malchut pot intra în Kelim, dar Luminile lui Keter sau
Hochma nu pot. Un punct deasupra unei litere (Holam) semnifică Luminile Keter şi Hochma,
care niciodată nu îmbracă Kli-ul şi de aici rezultă localizarea punctului deasupra literei.
Două puncte poziţionate (Tzere) fac aluzie Sfirot Hochma şi Bina, iar Bina nu primeşte Lumina
lui Hochma, ci conţine doar Lumina lui Hassadim, Lumina milei (AVI spate în spate). Bina
însăşi, este numită deasemenea Tzere, deoarece ZA primeşte totul de la ea. Dacă există un al
treilea punct (Segol) între aceste două puncte, aceasta înseamnă că ZA a înălţat cererea sa pentru
Lumina lui Hochma, către AVI. O astfel de cerere a lui ZA în AVI, este numită Daat. Daat
primeşte Lumina lui Hochma cu scopul de a o transfera lui ZA. Semnul de punctuaţie Kamatz (o
formă ca un „T” sub o literă) arată că ZA colectează (Mekabetz) Lumina lui Hochma.
Un punct indică pe Malchut ce are un ecran reflectorizant şi nu unul de primire. O asemenea
formă mărturiseşte absenţa Luminii în Kli; este pur şi simplu un punct negru, deoarece legea
restricţiei guvernează asupra sa.

Sfira Hod este o includere a proprietăţilor lui is Malchut în ZA, din care ZA face un întreg Partzuf
Malchut. Litera Hey în cuvântul Hod semnifică Keter în Malchut şi cele nouă Sfirot inferioare ale
lui Malchut sunt localizate printre forţele impure care s-au alipit acestora. Această stare este
descrisă de un picior alungit al Kuf (cufundat sub linie), ceea ce indică faptul că forţele impure
primesc tăria lor de la forţele pure spirituale, prin intermediul acestui element, Kuf.
Fondul alb este o Lumină clară şi imperceptibilă (din punctul nostru de vedere). Ceea ce putem
noi percepe, poate fi exprimat doar prin restricţionarea răspândirii acestei culori albe. Forma şi
gradele restricţiei sale, sunt numite litere. Acesta este motivul pentru care vedem linii negre pe
un fond alb şi atingem doar restricţiile negre.

Putem descrie difuzia Luminii în lumi, folosind atragerea şi restricţionarea Luminii. Iar aceste
două forţe trebuie să acţioneze simultan. În mod asemănător, când percepem ceva cu organele
noastre senzoriale, simţim doar datorită restricţiei, pe măsură ce suprafaţa obiectului sau o undă
luminoasă, atinge organul nostru de simţ şi de aceea devine perceptibil.
Rădăcinile spirituale ale formelor sunt următoarele:

O circumferinţă îşi are originea în prima restricţie a Luminii, în lumea Ein Sof (Infinit), aceasta
fiind prima restricţie a difuziei Luminii. Din moment ce această restricţie a fost egală şi
uniformă, şi-a asumat forma unei circumferinţe.O linie verticală, lungă şi subţire, arată că acea noţiune este intangibilă pentru noi şi de aceea este
numită o „linie subţire” a difuziei Luminii lui Hochma. Lumina lui Hochma poate fi primită doar
cu ajutorul ecranului în Malchut, wcare generează Lumina ce se Întoarce, care îmbracă Lumina
lui Hochma. De aceea, Lumina Superioară care vine la Kli este numită linie.

O linie orizontală, scurtă şi lată: cînd o linie verticală – difuzia Luminii lui Hochma de Sus în jos
– se ciocneşte cu ecranul, această coliziune (a dorinţelor) constrânge linia verticală să se schimbe
într-o linie orizontală (la dreapta), rezultând de aici forma literei engelzeşti „L”. Grosimea ei este
determinată de forţa Luminii ce se Întoarce, care urcă de la ecran, de jos în sus.
Un dreptunghi este format de împletirea Luminii descendente a lui Hochma şi a Luminii ce se
Întoarce: cinci linii verticale descendente – cinci Sfirot ale Luminii lui Hassadim. Dimensiunea
părţii dreptunghiulare este numită Amah, constând din cinci părţi – Tefachim (plural pentru
Tefach). (Atât Amah cât şi Tefach sunt distanţe ce măsoară unităţi). De aceea descriem Kli-ul ca
pe un dreptunghi.

Cele două feluri de difuzie a Luminii, Lumina lui Hochma şi Lumina care se Întoarce, sunt
numite obrajii drept şi stâng, respectiv, aceia care se transformă în buzele superioare şi
inferioare. Deoarece, după prima restricţie, Lumina s+ar putea să nu fie primită în Malchut,
Lumina ce se Întoarce este doar primită în patru părţi ale Kli-ului şi nu în cinci. De aceea sunt 4 x
4 = 16 dinţi în maxilarul inferior şi 16 în cel superior. (Lumina ce se Întoarceprovine din
rezistenţa, din „mestecarea” Luminii înainte de primirea ei în interior)
În a doua restricţie, un Triunghi este format, pe măsură ce Malchut urcă la Bina şi formează o
linie înclinată. Deci combinaţia Luminii Directe cu Lumina ce se Întoarce şi restricţiile generează
variate forme spirituale.

Lumina lui Hassadim este definită ca „proeminentă”, deoarece o proeminenţă dincolo de
limitele corpului spiritual înseamnă că:

1) Lumina este atât de mare, încât iese prin înălţare, punând în evidenţă limitele;
2) Îşi are originea în linia de mijloc, Tifferet.

O cavitate în corp se formează datorită următoarelor motive:
1) Lumina este insuficientă; Lumina nu poate străluci acolo;
2) Lumina lui Hochma este prezentă, dar lipsa lui Hassadim o împiedică să strălucească.

[Andrew]

Nekudot sunt definite de trei linii:

În Rosh (Cap):

Kamatz – Keter – linia dreaptă
Patach – Hochma – linia stângă
Tzere – Bina – linia de mijloc
Holam – Tifferet – linia de mijloc

În Guf (Corp):

Segol – Hesed – linia dreaptă
Shva – Gevura – linia stângă
Shuruk – Tifferet – linia de mijloc

În Extremităţi:

Hirik – Netzah – linia dreaptăKubutz – Hod – linia stângă
Malchut – linia de mijloc (nu are nici o denumire)

Nivelele Nekudot:

Deasupra literelor – Lumina lui Neshama
În litere –Lumina lui Ruach
Sub litere – Lumina lui Nefesh

Zivug de Nekudot este Zivug între Hochma de Aba şi Hochma de Ima.
Zivug de Otiot este Zivug între Bina de Aba şi Bina de Ima.
Literele combinate împreună desemnează Lumina ce se Întoarce în timpul urcării ecranului de la
Tabur la Peh. Ele sunt combinate, deoarece toate urcă la rădăcinile lor, care unesc totul, în timp
ce folosirea voinţei de a primi, chiar şi de dragul Creatorului, cauzează separare.
Un stadiu de separere a literelor are loc atunci când Lumina intră în Kli (vas, literele lui
HaVaYaH); cele patru litere se separă atunci, din moment ce Lumina face o distincţie între Sfirot:
depinzând de variatele lor proprietăţi, se îmbracă în ele în diferite moduri.
HaVaYaH cu umplerea Aleph vine pe un ecran cu Aviut Aleph (profunzimea unu), HaVaYaH cu
umplerea Hey vine pe un ecran cu Aviut Bet (profunzimea doi). Un nume plan se referă la Aviut
Shoresh (profunzimea zero) cu Lumina lui Nefesh. Literele plane se referă la un Partzuf cu un
ecran al Aviut Aleph.

Cei cu adevărat credincioşi, care cred în cele treiprincipii: Creatorul, Providenţa Sa şi Tora, au
nevoie pentru avansarea lor spirituală, ca cele două linii să fie într-un echilibru constant. Linia
stângă este înţelepciune, Lumina lui Hochma care pătrunde dorinţa de a primi, ce aparţine părţii
stângi, iar linis dreaptă este credinţa, Lumina lui Hassadim (milă), dorinţa altruistă de a dărui.
Existenţa în cunoştere înseamnă doar că omul se află sub guvernarea forţelor impure (Klipa) ale
părţii stângi, care îl face să fie total incapabil să simtă spiritualul, lăsându-l în întuneric spiritual.
Alternativ, existenţa doar în credinţă înseamnă că omul se află sub influenţa forţelor impure
(Klipa) ale părţii drepte care îl conving că a atins perfecţiunea, că nu mai are pentru ce să se
străduiască, că nu mai are nimic de corectat în el. Aceasta, deasemenea, îl împiedică să avanseze.

Zohar continuă: În continuare, Creatorul a răspuns (literei Tav): „Cuvântul MaveT (moarte) se
termină cu tine. Şi din moment ce acestea sunt proprietăţile tale, nu eşti potrivită pentru ca Eu să
creez lumea cu tine”. În clipa următoare, litera Tav s-a îndepărtat de El.
Din momentul în care Creatorul a decis crearea lumii – ZON prin selectarea proprietăţilor lor,
toate cele douăzeci şi două de litere ale lui ZON au apărut înaintea Lui, începând cu ultima – Tavşi terminând cu prima, Aleph – capul tuturor literelor. Motivul pentru care literele au venit în
ordine inversă este că ele formează MAN al ZON, Kelim ale ZON, care se naşc de jos în sus.
Ordinea alfabetică obişnuită corespunde Luminii (MAD), care coboară de Sus în jos. Dar ordinea
pentru MAN este opusă aceleia pentru MAD, deoarece se înalţă de jos în sus.
Literele nu sunt nimic altceva decât dorinţe, proprietăţi şi gânduri care, în opinia omului, sunt
potrivite pentru atingerea spiritualului, Creatorului, Providenţei sale. Omul trece de la un gând la
altul: într-un moment el crede că este posibil să atingă Lumile Superioare cu o proprietate, în
clipa următoare crede că poate intra în lumile spirituale stăpânind o altă proprietate şi apoi începe
să observe cu încăpăţânare toate Preceptele şi să se roage cu asiduitate, sau să respingă toate
acţiunile şi să plonjeze în contemplare şi citire. Câteodată el râvneşte doar la cunoaştere ,
câteodată doar la credinţă, putând chiar merge până la fanatism.

Precum există două extremităţi în lumea noastră – cunoaşterea şi credinţa, tot aşa este şi în lumea
spirituală, iar acum omul urcă într-un mod conştient scara spirituală până la Creator, existând o
muncă spirituală în dobândirea cunoaşterii şi credinţei. De aceea, comentariul lui Rabbi Yehuda
Ashlag asupra Zohar-ului este intitulat Sulam (Scara).

Fiecare dintre cele douăzeci şi două de litere ebraice reprezintă o anumită proprietate. Câteodată
pare că proprietatea literei Tav este potrivită dobândirii spiritualului; alteori se crede că o altă
literă este mult mai potrivită. Aceasta se întâmplă deoarece pe parcursul ascensiunii sale
spirituale, omul începe să înţeleagă din ce în ce mai bine adevăratul Scop al creaţiei şi al
Creatorului, iar aceasta este exact ceea ce i se cere.

Deci, el continuă să aleagă dintre toate acestea, până când căutarea lui începe să perceapă
adevărul: doar cu ajutorul literei Bet, care stă la începutul cuvântului Bracha (binecuvântare) –
contact cu Creatorul – doar cu ajutoul acestei forţe poate omul atinge scopul.
De aceea, Zohar ne spune cum literele – proprietăţi, forţe şi dorinţe – vin la Creator. Înălţând
rugăciunea lui (MAN), omul cere unele proprietăţi care par a fi un adevărat scop pentru el. Şi
fiecare literă încearcă să dovedească faptul că este potrivită pentru dobândirea senzaţiei
Creatorului şi a contopirii cu El. Dar Creatorul arată că cea mai bună şi singura literă potrivită
este Bet, deoarece doar ea poate să-l ajute pe om să stabilească contactul cu El. Şi de aceea Tora
începe cu acestă literă.

Descrierea forţelor spirituale desemnată de fiecare literă, este incredibil de profundă, ar în scopul
de a dobândi o claritate deplină, avemnevoie să facem legătura între diferite explicaţii
preliminare: crearea lumii include existenţa şi procesul perfecţiei, astfel încât lumea să poată
atinge scopul pentru care a fost creată.

Creatorul a creat lumea cuprinzând două foţe opuse; împotriva fiecărei forţe pure, altruiste, El a
creat una impură, egoistă, care este egala sa şi în acelaşi timp opusă. Exact cum există patru lumi
pure ABYA, Creatorul a creat patru lumi opuse ABYA.

De aceea, în lumea noastră – ultimul grad al lumii Assiya – o persoana evoluată spiritual care îl
simte pe Creator şi a intrat cu proprietăţile sale în lumea spirituală, pură, nu mai priveşte lcururile din perspectiva egoistă a unei persoane nedezvoltate spiritual, care nu a atins lumea spirituală.
Aceasta înseamnă că acela care nu percepe spiritualul, este total incapabil să facă diferenţa dintre
puritatea spirituală şi impuritate.

Observăm că în lumea noastră, omul nu poate avansa cu ajutorul forţelor pure. Din contră,
aspiraţia sa egoistă este aceea care îi furnizează omului, tăria de a cuceri totul în lume. Cît de des
vedem fanatici scufundaţi în dorinţele lor impure, de a captura pentru sine atât lumea această cât
şi următoarea, în timp ce acela care aspiră către Creator, nu are tărie nici măcar pentru o micuţă
mişcra espirituală! În lumea noastră nu există nici o dovadă sau conformare că omul avansează
pe calea corectă. Şi în nici un caz nu ar trebui ca cineva să tragă concluzii bazate pe experienta
proprie de viaţă sau pe „simţul realităţii”.

Deci, cum poate o persoană în această lume să existe şi să avanseze către Scopul creaţiei, dacă
este incapabilă să diferenţieze binele de rău şi purul de impur? Există un indiciu după care omul
poate distinge între bine şi rău: forţele impure nu nasc fructe sirituale. Deci, aceia care avansează
prin lumile impure ABYA, nu dobândesc nimci spiritual, în timp ce aceia care sunt conectaţi la
forţele pure, culeg fructe spirituale pe drumul lor.

După cum este explicat în „Introducvere la Studiul celor Zece Sfirot” (art.19+23), dacă omul
avansează de-a lungul căii. El atinge secretele Torei în trei sau cinci ani. Creatorul îi ajută pe cei
care doresc să dobândească dorinţe altruiste peste cererile lor personale şi astfel omul atinge
scopul dorit. De jos, omul aspiră către Creator, cu dorinţa sa mică (MAN), iar de Sus, Creatorul
presară peste el, dorinţe spirituale imense şi tărie (MAD).

Aceasta este singura oportunitate de a verifica dacă o cale este sau nu cea corectă, dacă ea
conduce către altruism sau către un egoism şi mai mare. Dar în nici un caz, cineva nu poate
considera binele propriu, exaltarea crescândă, fericirea sa şi succesul în viaţă, ca fiind dovezi ale
unei avansări corecte. Exact acele stadii în care te simţi perfect, bine şi încântat, sunt stadiile în
care trebuie să te întrebi „Am atins secretele Torei?”. Şi până când omul nu le dobândeşte,
„perfecţiunea” sa este impură.

Omul ar trebui să tânjească întotdeauna după linia de mijloc – echilibrul dintre credinţă şi
cunoaştere – în rmătoarele trei noţiuni: Creatorul, Providenţa Lui şi Tora. Şi în nici un caz nu ar
trebui să avanseze doar prin credinţă sau doar prin cunoaştere.Dacăel îşi doreşte doar să-l atingă
pe Creator, Providenţa Lui sau Tora, el intră într-un întuneric spiritual, deoarece este imposibil să
primească Lumina înţelepciunii (Ohr Hochma) fără Lumina milei (Ohr Hassadim).
Un asemenea stadiu se numeşte forţa impură de stânga, „Klipat Esau.” Şi dacă omul tânjeşte să
avanseze doar prin credinţă, el intră în forţa impură a părţii drepte, „Klipat Yishmael,” care îi
spune că el se află într-un stadiu de perfecţiune. În acest caă, el nu vede rostul muncii sale şi de
aceea este incapabil să continue să avanseze.

Cu alte cuvinte, chiar dacă omul este plin de încântare, adică exact ceea ce Tora îl îndeamnă să
facă (să perceapă Providenţa Creatorului cu bucurie, deoarece aceasta încântare înseamnă
justificarea creaţiei, înţelegerea faptului că Providenţa Lui este întotdeauna dreaptă şi bună), până când el nu atinge secretele Torei, calea sa este considerată eronată, eoarece lui îi lipseşte intenţia
„de dragul Creatorului”, care revelează secretele Torei.

[Andrew]

Acest articol explică proprietăţile particulare ale literelor ebraice – cum toate literele au venit în
faţa Creatorului, fiecare cerându-I să creeze lumea cu proprietăţile sale. Fiecare dintre cele
douăzeci şi două de litere reprezintă un nivel spiritual în lumile ABYA, şi fiecare crede că
proprietăţile sale spirituale pure sunt cele mai potrivite pentru scop, şi că atingând gradul său şi
dobândind proprietăţile sale, locuitorii lumii vor fi capabili să eleveze forţele pure deasupra celor
impure, atât de mult încât ei să atingă sfârşitul corecţiei, Scopul creaţiei.
Totuşi, Creatorul răspunde fiecărei litere că împotriva sa se află forţele impure corespunzătoare
şi că de aceea, omul va fi incapabil să separe cu adevărat forţele pure de cele impure şi apoi, să
utilizeze forţele pure ca să atingă scopul. Acest fenomen se repetă până la apariţia literei Bet,
care reprezintă gradul numit „binecuvântarea Creatorului”, împotriva căruia nu există forţe
impure de nici un fel.

Şi Creatorul a fost de acord să creeze lumea cu litera Bet, cu proprietăţile sale; pentru că nu
există un omolog al său impur, doar Bet prezintă o oportunitate de a duce la bun sfârşit o analiză
între bine şi rău, pentru a determina când munceşte omul pentru sine şi când munceşte de dragul
Creatorului. De aceea, doar prin forţa sa, prin proprietăţile sale, poate lumea să existe: astfel
încât să extragă din „amestecul” dorinţelor cuiva doar pe cele pure şi să le ridice deasupra celor
impure, pentru a completa eradicarea acestora şi să dobândească completa corecţie a naturii sale.
După cum rezultă din Zohar, doar ajutorul Creatorului numit „o binecuvântare”, este forţa
salvării omului, singurul lucru capabil de a-l elibera de sub guvernarea forţelor impure. Şi
această forţă, numită „binecuvântare”, coboară doar asupra acelora cărora avansează de-a lungul
căii corecte.

Calea cea bună este o combinaţie de trei condiţii:

(i) efortul omului în studiul (doar a) surselor cabalistice autentice;
(ii) contactul cu un cabalist adevărat, pe care să-l accepte ca învăţător; şi
(iii) contactul cu oameni de acceaşi orientare, care caută elevarea spirituală. O explicaţie mai
detaliată va fi furnizată doar studenţilor serioşi.

Toate cele douăzeci şi două de litere sunt îmoprţite în trei grade: Bina, Zeir Anpin (ZA) şi
Malchut, deoarece nu sunt Kelim (litere) deasupra lui Bina. Douăzeci şi două de litere în Bina
sunt numite „mari”, douăzeci şi două de litere în ZA sunt numite „medii” şi douăzeci şi două de
litere în Malchut sunt numite „mici”.

Fiecare dintre cele trei Sfirot, Bina, ZA şi Malchut sunt mai departe divizate în trei grade: cele
douăzeci şi două de litere ale lui Bina conţin propriile Bina, ZA şi Malchut. La fel, ZA are
propriile zece Sfirot, în care Bina, ZA şi Malchut ale sale, deasemenea conţin douăzeci şi două de
litere. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul lui Malchut.Cele douăzeci şi două de litere ale fiecărui grad se împart în trei tipuri. Literele de la Aleph la Tet
(1–9) sunt considerate unităţi; acestea sunt cele nouă Sfirot ale lui Bina. Literele de la Yod la
Tzadik (10–90) sunt considerate zeci; aceste sunt cele nouă Sfirot ale lui ZA. Şi în final, cele
patru litere Kuf, Reish, Shin şi Tav (100–400) sunt considerate sute; acestea sunt cele patru are
Sfirot ale lui Malchut, deoarece Malchut este localizată sub şi în josul lui Chazeh de ZA, care
corespunde în înălţime celor patru Sfirot ale ZA.

Bina, unităţi, litere mari, nouă litere; Aleph, Bet, Gimel, Dalet, Hey, Vav, Zayin, Chet, Tet.
ZA, zeci, litere medii, nouă litere: Yod, Chaf, Lamed, Mem, Nun, Samech, Ayin, Peh, Tzadik.
Malchut, sute, litere mici, patru litere: Kuf, Reish, Shin, Tav.

Totuşi, este cunoscut faptul că unităţile sunt în Malchut, zecile sunt în ZA şi sutele sunt în Bina,
lucru care contrazice cele spuse anterior că unităţile sunt în Bina, zecile sunt în ZA şi sutele în
Malchut. O asemenea dependenţă inversă este cauzată de relaţia inversată dintre Lumini şi
Kelim: cea mai joasă Lumină intră în cele mai Înalte Kelim. Kelim Superioare sunt primele care
apar, de la Keter în jos la Malchut (Keter, Hochma, Bina, ZA şi Malchut), în timp ce primea care
intră în ele este cea mai mică Lumină, Nefesh, urmată de Ruach, Neshama, Haya şi Yechida.
De aceea, dacă sunt doar unităţi în Kelim, de la Aleph la Tet, atunci doar Lumina lui Nefesh este
prezentă. Şi dacă zecile sunt adăugate acestor la Kelim, Lumina lui Ruach apare, iar dacă sutele
sunt adăugate la Kelim, Lumina lui Neshama le umple.

Acesta este motivul pentru care sutele sunt definite ca Bina, zecile ca ZA şi unităţile ca Malchut.
Totuşi, cu privire la Kelim, ordinea este inversă: unităţile sunt în Bina, zecile sunt în ZA şi sutele
sunt în Malchut.

• Bina: Lumina (100) – Kelim (1);
• ZA: Lumina (10) – Kelim (10);
• Malchut: Lumina (1) – Kelim (100).

Literele coboară de la Bina la ZA şi de acolo la Malchut. Când ele coboară de la Bina la ZA,
coboară ca trei linii: 22/3 = 7 litere în fiecare, iar litera ce rămâne este aăugată liniei de mijloc.
Aceste douăzeci şi două de litere coboară în trei linii la Malchut, care este formată în final din
cinci litere MANTZEPACH, de aceea aducând numărul total Malchut la 22 + 5 = 27 litere.
Linia de mijloc este numită „Cer”, „firmament”. De aceea, când Zohar vorbeşte de litere pe cer,
se refară la faptul că cele douăzeci şi două de linii de mijloc, 7 + 7 = 14 = Yod + Dalet = Yad
(mână) scriu toate cele douăzeci şi două de litere în cer (ZA) prin intermediul liniei de
mijloc.Astfel ar trebui să fie interpretate cuvintele Torei, privitoare la literele ce apar pe cer sau
despre vederea mâinii care scrie literele pe cer.

Cele douăzeci şi două de litere ale Torei sunt Kelim ce vor fi umplute cu Lumina lui NRN.
Unităţile – de la Aleph la Yod – sunt Kli-ul menit Luminii lui ZA (Ruach). Sutele – de la Kuf la
Tav – sunt Kli-ul pentru Lumina lui Malchut (Nefesh).Literele sunt Kelim, în care Lumina se îmbracă; cu totul, sunt douăzeci şi două de proprietăţi
speciale şi deci douăzeci şi două de simboluri ale descrierii lor, numite litere. Exact cum
combinarea celor douăzeci şi două de litere este suficientă pentru a descrie întreaga cunoaştere
existentă, tot astfel, diferitele cuplari, uniuni (Zivugim ale Sfirot) ale celor douăzeci şi două
Kelim, proprietăţi, dorinţe ale Partzuf-ului sunt suficiente pentru primirea şi dăruirea Luminii,
pentru împlinrea tuturor acţiunilor spirituale şi aducerea tuturor literelor (dorinţele omului) către
corecţie.

Literele reprezintă variate corelaţii ale ZON:

a) ZA, constând din şase părţi ale extremităţilor lui, soţul lui Malchut, descris de litera Vav,
Sfira Yesod – nivelul unui embrion;

b) ZA descris de litera Vav, Sfira Tifferet, constând din şase părţi ale mâinilor lui – nivelul
alăptării;

c) ZA care stă între AVI, în timp ce Nukva trebuie să urce la el, atingând astfel nivelul recepţiei
lui Ohr Hochma.

d) ZA, litera Vav, deasupra lui sunt zece Sfirot Keter-Hochma, sun ele sunt zece Sfirot BinaTifferet-Malchut – şi împreună formează litera Aleph. Iar stadiul final corectat va veni atunci
când Malchut se înalţă la Keter al ZA (Yod Superior, în litera Aleph) la sfârşitul corecţiei. Când
Malchut urcă deasupra lui Parsa (Vav), ea primeşte însăşi Lumina, pe când atunci când coboară
sub Vav, ea primeşte de la ZA. Pe măsură ce Malchut urcă, ea formează Taamim (nuanţe de
semne), cţnd coboară, ea este numită Nekuda (punct), iar când se contopeşte cu ZA, este privită
ca un punct în interiorul lui Vav (Shuruk).

Ordinea lui ATBaSH: Există o combinaţie specială de litere, ca de exemplu, prima cu ultima
(‘A’ prin ‘T’), a doua cu penultima (‘B’ prin ‘Sh’), etc., ce descriu condiţiile difuziei Luminii
Superioare, de Sus în jos.

MANTZEPACH: Toate lumile şi Partzufim au fost create cu cele douăzeci şi două de litere ale
lui Malchut. Ecranul este localizat în capul Partzuf-ului, oprind Lumina să intre. El respinge
Lumina, calculează cţt de multă poate primi de dragul Creatorului şi doar atunci o acceptă.
Fiecare dintre cele cinci nivele ale voinţei de a primi care există în Malchut, în Guf de Partzuf,
are o restricţie corespondentă în ecran, localizat în Peh, pentru a opri Lumina să intre în corp. De
aceea, ecranul în Peh constă în cinci părţi, forţe.

Aceste cinci forţe restrictive ale ecranului, cinci eforturi ale ecranului, sunt descrise de cele cinci
litere finale ale alfabetului: Mem-Nun-Tzadik-Pey-Chaf (prescurtat ca MANTZEPACH). Ele sunt
numite „litere finale” deoarece se scriu doar la finalul cuvintelor. Aceste forţe determină primirea
Luminii în corpul Partzuf-ului şi de aceea generează celelalte douăzeci şi două de litere (Kelim,
dorinţe corectate, care primesc Lumina). Deşi cele cinci litere MANTZEPACH se găsesc doar la
finalul cuvintelor, în vorbirea orală ele reprezintă cele cinci grupe de pronunţie a celor douăzeci
şi două de litere. Iar literele MANTZEPACH stau în capul fiecărui grup.