Culesul strugurilor duminica

[CristianR]

În prealabil postat de cozia

Putem oare alege DOAR ce vrem și ce ne convine din pachetul complet oferit de Hristos pentru mântuire?

Evident, răspunsul este negativ. Spre finalul Liturghiei ne rugăm: "Pe noi înșine, unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Adică totul, fără rest. E o chemare la desăvârșire, la sfințenie, pe care foarte puțini o împlinesc. Cei mai arzători dintre noi poate că o fac dintr-o dată, total. Alții treptat, treptat, în fiecare zi mai adăugând câte ceva la cele duhovnicești și scăzând de la cele lumești.

Însă ar fi o greșeală să demonizăm lumea cu totul, căci este creația lui Dumnezeu și ea; chiar dacă acum este căzută, de noi ține să o transfigurăm, recuperând-o din brațele Mamonei și întorcând-o către Dumnezeu ca ofrandă. Presupunând că patronii la care eventual lucrăm sunt ahtiați după bogățiile lumii, fiind opaci pentru viața cea adevărată (deși există și mulți binefăcători printre ei), nu înseamnă că și noi ne închinăm lumii acesteia. Dacă munca pe care am ales să o datorăm patronului este, însă, vătămătoare pentru semenii noștri, atunci trebuie să căutăm o alta, care să le fie de folos ori măcar să nu le pricinuiască rele.

Biserica sfințește lumea – prin invocarea harului Duhului Sfânt asupra ei –, nu o condamnă ca fiind rea în sine. O vindecă, nu o alungă. Dacă sporim rugăciunea în fiecare zi, poate vom ajunge să ne rugăm și pentru patron, și pentru colegi... și pentru dușmani în cele din urmă – iar asta se va răsfrânge mai ales asupra noastră, ne va reconfigura simțirea și ne va spori dragostea, ne va lumina lăuntric, deci ne va mântui folosindu-ne chiar de potrivnica lume ca mijloc de îmbunătățire.