Pelerinajul sursa de inspiratie si innoire

[Iorest]

Revin la tematica Pelerinaj fiindcă mi se pare foarte important, acum cât mai e libertate de deplasare și nu ți se măsoară din satelit la km parcurs cum ar vrea să implementeze.

Trebuie foarte multă disciplină pt a ajunge la cazări la timp, la obiective, să te și odihnești, multe situații de irascibilitate apar pe fondul oboselii și a dormitului iepurește pe atuocar.

Nu trebuie mâncat, băut mult pe drum ca să nu fie nevoie de atâtea opriri, dacă sunt copii mici am observat că vor și înghețată, vor și ciocolată, vor și porumb fiert și le amestecă de stăm aiurea, ideal ar fi să se facă pelerinaje de adulți sau oameni în putere 14-60 de ani cu stare medicală normală.

Copiii am observat că deranjează că se plimbă mult pe culoarul autocarului, dacă vrei să stai cât de cât cu picioarele întinse pe 2 șiruri de scaune, nu poți dacă tot te ridică cineva.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Copiii am observat că deranjează că se plimbă mult pe culoarul autocarului, dacă vrei să stai cât de cât cu picioarele întinse pe 2 șiruri de scaune, nu poți dacă tot te ridică cineva.

:))
Cu copiii trebuie sa te joci, sa transformi totul intr-o provocare. Cand te tolanesti peste culoar pe scaune, zi-le ca este un culoar pe sub picioare pe unde trebuie sa treaca pentru a ajunge la destinatie, la palatul fermacat.

[iustin_dumitru]

Eu nu am fost in pelerinaje,dar am vizitat manastiri, si indirect am auzit de la altii sau am vazut tangential grupuri in astfel de pelerinaje organizate

Nu ca nu mi-ar place , dar asa a fost sa fie ,o data tot tre sa merg sa vad cum e, si apoi sa decid daca mi se potriveste si imi aduce un castig interior..

Inarmat cu experienta Bisericii ma gandesc ca intotdeauna au fost pelerinaje in istorie, cele ale mirenilor mai caldicele ,mai axate pe a vedea locuri intr-un timp limitat si a incerca sa le simti duhul (dar mi-a placut sensul deosebit care il gaseste fratele cozia in fiecare din aceste ocazii unice) , cele ale monahilor mai profunde, mai axate pe drumul lor spiritual , cu dorinta de a invata de la duhovnici , cu alegoria drumului real cu cel interior , si cu ramanarea la fratii de manastire o vreme.

Am o imagine despre ele de la minim la maxim si care e favorabila oricum.

Minimul ar fi sa fie ca la Biserica ,fiecare isi vede de treaba lui , dar tot mai interactionezi putin,mai e si un preot care poate reuseste sa spuna si lucruri duhovnicesti potrivite grupului, nici prea abstracte nici strict organizatorice.

Maximul ar fi ca lumea sa interactioneze fie pe partea de caldura umana, fie pe teme spirituale,in care fiecare sa se simta integrat in grup, si mai mult, integrat cu spiritul locurilor vizitate.
Dar sa se mentina echilibrul intre subiectele lumesti si cele spirituale, sa nu fie pur si simplu o etalare de mandrie sau o monopolizare de atentie

Daca si gasesti in manastiri un cuvant duhovnicesc, sau daca reusesti sa radiografiezi viata din interior a lor , pentru mine ar fi unul din scopurile supreme,care il urmaresc cand vizitez orice manastire, care ne-ar putea pregati pentru o eventuala viitoare aderare personala la monahism , vazand live partea sa frumoasa


Ar fi frumos sa mai povestiti din trairile interioare si sensul care il vedeti al acestor pelerinaje, incluzand aici si nemultumirile ,ca la Iorest ,ca si asta face parte din gandurile noastre , dar si din ce a-ti simtit ,si care ar fi sensul general uman (adica valabil la toti) care l-ati dedus voi din participare,de exemplu care a fost atmosfera de grup sau cu preotul daca era.

De asemenea daca a fost interactiune cu calugarii , daca au vorbit cu voi , sau daca a-ti reusit sa stabiliti un dialog apropiat cu ei.

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

:))
Cu copiii trebuie sa te joci, sa transformi totul intr-o provocare. Cand te tolanesti peste culoar pe scaune, zi-le ca este un culoar pe sub picioare pe unde trebuie sa treaca pentru a ajunge la destinatie, la palatul fermacat.

Nu e vorba de tolănit, e vorba că te dor spatele, coastele, partea cervicală de la parcurs 3500 de km cu autocarul, dacă nici nu mai dormi noaptea că se plimbă niște copii, lor li se pare distractiv că dorm în spațiul de sub scară unde doarme rezerva șoferului.
Mănâncă precum sparții combinații jenante pt stomac și după umplu wc-urile, asta în condiția fericită în care nu vomită pe cineva.

Chiar devine deranjant, cum deranjant e să ți se rostogolească o sticlă în cap de la partea de depozitare a bagajelor de cală, când e somnul mai lin.

[Iorest]

Interviu cu un ghid pe Muntele Athos care face pelerinaje pe Munte din anii 90, cum se impune disciplina într-un pelerinaj:

https://www.youtube.com/watch?v=pQ1AiXSWTCU