Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

În prealabil postat de cozia

Ca de obicei Moroco, ai creat un psalm absolut genial, intepator duhovniceste, patrunzator, profund rascolitor care se potriveste manusa paletei de suferinte prin care trecem, dar deseori nu recunoastem.

In loc sa ascult si sa nu mai pagubesc pe Dumnezeu prin pacate si razbunari pripite, prin luat si dat la dracu, cand gresesc, stric, pierd, distrug si vine avalansha nenorocirilor pe neasteptate, tarandu-ma in prapastie, strig ghinion, paguba, reprosand altora ca iar nu-s ascultat si ca iar n-am fost ascultat, furandu-mi caciula cam ca harnicool caruia i-a rodit tarina si devine brusc nebun-zgarcit,neputand sa-ti mai dea un capat de ata, pentru ca vrea sa-si stranga bani si avere de investit, vrea sa-si faca din casa bar si in locul cel sfant al ei, tejghea de servit suflete amarate.

Defapt pagubita mereu e Maica si Duhul si nicidecum pagubitorul care se da victima, pagubit, furat, neascultat si bagat in ghinion, avalanse, cadere, capcana, puscarie, boala, moarte, iad... aruncand reprosurile si vina pe Ea...la fiecare ”ghinion”, hulind si injurand ca pariorii ultrasi din galerie pe stadioane, de parca si-au pierdut banii si miza, ca le-a luat echipa gol, comentand ca nebunii dupa meci fazele in bar de negrii la suflet sau de muncitori ce ies din schimb bagand in ei nenumarate halbe de bere ca bagabonzii ca sa le treaca supararea.

Deci hotul (furandu-si caciula) striga hotii cand se simte prins in flagrant aruncand cauza si pricina pe Dumnezeu, incruntandu-se nemultumit, suparat si infuriat de parca iar e discriminat si nedreptatit, de parca de fiecare data este chinuit pe nedrept cand se intampla cate ceva rau pe neasteptate si neprevazute.

Iar nebunia asta ii intra omului in reflex, in obicei, imitand ca papagalul si maimuta care pomeneste si-ti arata pootza, repetand cu satisfactii reactionar provocatoare aceleasi instigari imbecilizante de parca n-ai cum sa scapi, le repeti si tu ca nebunul neputandu-te opri si linisti... imitzi!